<![CDATA[Darkmark RPG Forum - Oglinda lui Erised]]> https://www.darkmark.ro/ Sat, 18 Apr 2026 14:35:43 +0000 MyBB <![CDATA[Ce e oglinda lui Erised?]]> https://www.darkmark.ro/t-ce-e-oglinda-lui-erised Sat, 09 Feb 2013 20:27:22 +0000 Tom Ronald Smith]]> https://www.darkmark.ro/t-ce-e-oglinda-lui-erised <![CDATA[Hiding in plain sight]]> https://www.darkmark.ro/t-hiding-in-plain-sight Sat, 02 Feb 2013 15:33:54 +0000 Ema Snow]]> https://www.darkmark.ro/t-hiding-in-plain-sight Hiding in plain sight
Not always the best option
-privat-
  • Unora le placea sa se agite prin jur si sa se dea drept cei mai mari si mai importanti oamenii ce au pasit vreodata pe pamant. Altora le placea sa stea intr-o parte si sa-si manifeste cat mai pesimist posibil dezaprobarea si dezgustul fata de cei din prima categorie. Si mai existau cei care erau total paraleli, carora le placea sa stea undeva la mijloc si sa urmareasca cu indiferenta schimbul de energii dintre cele doua categorii. Ca la un meci de ping-pong. Asa ca Ema refuza cu vehementa sa se mai incadreze ca spectator in astfel de situatii. Atunci cand mica scena de pe coridor deveni prea greu de indurat, Soimeanca se retrase delicat. Sa stai sa urmaresti cum doi baieti se cearta si cum altii vin cu argumente pro sau contra unuia devine la un moment dat plictisitor. Ceva banal si obisnuit. Si oricum, nu era nevoie sa stea pana la finalul disputei ca sa-si dea seama cum se va termina. Probabil ca cei doi se vor enerva, isi vor spune cuvinte dure si isi vor intoarce spatele, vazandu-si de drum. Iar in mai putin de o saptamana totul revenea la normal. Ta-daa!
    Ema privi peste umar, verificand coridorul acum gol. Zambi usor si apasa clanta rece, pasind grabita inauntrul incaperii. Era la fel de prafuita si intunecata ca intotdeauna, aratand mai degraba ca un depozit decat ca o fosta sala de clasa. Privirea ei ramase fixata pe bucata de material, lunga si gri, sub care stia ca se ascunde Oglinda lui Erised. In atatia ani la Hogwarts, incepuse sa-si dea seama cum aratau lucrurile interzise.
]]> Hiding in plain sight
Not always the best option
-privat-
  • Unora le placea sa se agite prin jur si sa se dea drept cei mai mari si mai importanti oamenii ce au pasit vreodata pe pamant. Altora le placea sa stea intr-o parte si sa-si manifeste cat mai pesimist posibil dezaprobarea si dezgustul fata de cei din prima categorie. Si mai existau cei care erau total paraleli, carora le placea sa stea undeva la mijloc si sa urmareasca cu indiferenta schimbul de energii dintre cele doua categorii. Ca la un meci de ping-pong. Asa ca Ema refuza cu vehementa sa se mai incadreze ca spectator in astfel de situatii. Atunci cand mica scena de pe coridor deveni prea greu de indurat, Soimeanca se retrase delicat. Sa stai sa urmaresti cum doi baieti se cearta si cum altii vin cu argumente pro sau contra unuia devine la un moment dat plictisitor. Ceva banal si obisnuit. Si oricum, nu era nevoie sa stea pana la finalul disputei ca sa-si dea seama cum se va termina. Probabil ca cei doi se vor enerva, isi vor spune cuvinte dure si isi vor intoarce spatele, vazandu-si de drum. Iar in mai putin de o saptamana totul revenea la normal. Ta-daa!
    Ema privi peste umar, verificand coridorul acum gol. Zambi usor si apasa clanta rece, pasind grabita inauntrul incaperii. Era la fel de prafuita si intunecata ca intotdeauna, aratand mai degraba ca un depozit decat ca o fosta sala de clasa. Privirea ei ramase fixata pe bucata de material, lunga si gri, sub care stia ca se ascunde Oglinda lui Erised. In atatia ani la Hogwarts, incepuse sa-si dea seama cum aratau lucrurile interzise.
]]> <![CDATA[Let me touch you.]]> https://www.darkmark.ro/t-let-me-touch-you Sun, 13 Jan 2013 22:36:53 +0000 Ryan Wagner]]> https://www.darkmark.ro/t-let-me-touch-you
  • Isi trecu usor degetele peste rama prafuita a oglinzii, pufnind scurt. Nici nu stia de cand cineva nu mai trecuse pe acolo, se vedea ca locul era destul de plin de praf si neatins de ceva vreme. Privi peretii, dar erau usor galbui din cauza vremii iar in colturi erau panze de paianjeni, probabil si paianjeni destul de mari, negri si parosi. Se stramba usor, continuand sa analizeze incaperea, unde nu mai pasise de mult timp.
    Paralel cu oglinda, se afla un fel de fotoliu, vechi evident, iar langa el un altul. Nu prea avea sens faptul ca se aflau acolo, dar nu prea ma conta. Probabil fusesera puse pentru ca elevii sa-si piarda vremea pe acolo degeaba, ca de obicei. Simti brusc o prezenta stranie, care se apropia din ce in ce mai mult, iar satenul se incrunta destul de urat, privind spre usa.
]]>
  • Isi trecu usor degetele peste rama prafuita a oglinzii, pufnind scurt. Nici nu stia de cand cineva nu mai trecuse pe acolo, se vedea ca locul era destul de plin de praf si neatins de ceva vreme. Privi peretii, dar erau usor galbui din cauza vremii iar in colturi erau panze de paianjeni, probabil si paianjeni destul de mari, negri si parosi. Se stramba usor, continuand sa analizeze incaperea, unde nu mai pasise de mult timp.
    Paralel cu oglinda, se afla un fel de fotoliu, vechi evident, iar langa el un altul. Nu prea avea sens faptul ca se aflau acolo, dar nu prea ma conta. Probabil fusesera puse pentru ca elevii sa-si piarda vremea pe acolo degeaba, ca de obicei. Simti brusc o prezenta stranie, care se apropia din ce in ce mai mult, iar satenul se incrunta destul de urat, privind spre usa.
]]> <![CDATA[Haunted]]> https://www.darkmark.ro/t-haunted--8037 Fri, 11 Jan 2013 13:55:59 +0000 Calliope A. Dubois]]> https://www.darkmark.ro/t-haunted--8037 Haunted
Anyone
[Image: 0wtou.png].[Image: WX2cq.png]
  • Isi puse roba de la Ochi de Soim pe ea si o inchise la nasturi, era destul de frig in castel si nu mai avea nevoie de asta, ci de caldura. Lasa in dormitor curat si isi freca palmele una de alta pentru a se incalzi. Inchise usa dupa ea si cobora din Turnul ODS pe scarile de marmura ale castelului, mari si reci. Nu avea o tinta anume insa nu mai fusese demult la Oglinda lui Erised iar asta o indemna sa mearga acolo.
    Zis si facut, porni intr-acolo numaidecat. Isi intoarse privirea in stanga si in dreapta privind personajele miscatoare din tablouri, care ca deobicei susoteau si barfeau. Insa se obisnuise cu ele, se invatase sa le ignore cu trecerea anilor.
    Observa pe o usa scriind cu litere mari si de aur "Oglinda lui Erised", exact unde voia sa ajunge. Puse degetele lungi si delicate pe clanta de la usa si se apasa pe ea deschizand usa. Aceasta scoase un scartait enervant, iar soimeanca se stramba imediat, dar sunetul disparu. Inchise usa la loc in urma ei si pasi in incapere, simtind un miros de lamaie si portocale. Cu adevarat simtise absenta oglindei in viata ei, nu trecuse de mult timp pe aici si parca ardea de dorinta. Insa acum se afla aici, isi indrepta privirea catre Oglinda acoperita, dar auzi cum usa se deschide iar si se intoarse brusc spre aceasta.
]]> Haunted
Anyone
[Image: 0wtou.png].[Image: WX2cq.png]
  • Isi puse roba de la Ochi de Soim pe ea si o inchise la nasturi, era destul de frig in castel si nu mai avea nevoie de asta, ci de caldura. Lasa in dormitor curat si isi freca palmele una de alta pentru a se incalzi. Inchise usa dupa ea si cobora din Turnul ODS pe scarile de marmura ale castelului, mari si reci. Nu avea o tinta anume insa nu mai fusese demult la Oglinda lui Erised iar asta o indemna sa mearga acolo.
    Zis si facut, porni intr-acolo numaidecat. Isi intoarse privirea in stanga si in dreapta privind personajele miscatoare din tablouri, care ca deobicei susoteau si barfeau. Insa se obisnuise cu ele, se invatase sa le ignore cu trecerea anilor.
    Observa pe o usa scriind cu litere mari si de aur "Oglinda lui Erised", exact unde voia sa ajunge. Puse degetele lungi si delicate pe clanta de la usa si se apasa pe ea deschizand usa. Aceasta scoase un scartait enervant, iar soimeanca se stramba imediat, dar sunetul disparu. Inchise usa la loc in urma ei si pasi in incapere, simtind un miros de lamaie si portocale. Cu adevarat simtise absenta oglindei in viata ei, nu trecuse de mult timp pe aici si parca ardea de dorinta. Insa acum se afla aici, isi indrepta privirea catre Oglinda acoperita, dar auzi cum usa se deschide iar si se intoarse brusc spre aceasta.
]]> <![CDATA[war]]> https://www.darkmark.ro/t-war Thu, 10 Jan 2013 17:52:45 +0000 Lexie Stryder]]> https://www.darkmark.ro/t-war
  • ooc: me and Will

    bic:
    Lexie ieşi din camera ei, privind precaută în jur. Mereu îi plăcuse ciudata senzaţie de frică şi suspans atunci când se strecura pe coridoare pe timpul nopţii. Deşi acele sentimente fuseseră înăbuşite după un timp din cauza faptului că fusese numită profesoară şi Şefă de Casă, tot se simţea bine făcând ceva ce nu era conform regulilor. Lexie avea un sentiment de melancolie şi un oarecare dor de zilele sale de elevă. I-ar fi plăcut să fi fost totul mai amuzant, mai liber şi mai palpitant.
    Cu toate astea, nu putea să exprime în cuvinte cât de mult aprecia faptulc ă era Şefă de Casă. Îşi iubea casa enorm de mult şi pe toţi membrii din ea. Era adevărat că erau câteva persoane importante pentru ea şi în celelalte case, însă la viperini se simţea ca într-o familie mare şi unită şi nu voia să plece din mijlocul lor niciodată.
    Lexie închise uşa Camerei de Zi fără zgomot şi merse cu paşi mărunţi, dar rapizi, spre ieşirea din Pivniţă. Nu ştia exact ce voia să facă, însă simţea un ciudat impuls de a vizita camera Oglinzii lui Erised. Nu o vizitase de foarte mult timp şi acum chiar ar fi avut nevoie de un plus de optimism.
    Viperina se furişă pe coridorul gol şi întunecat, fără să îşi aprindă vârful baghetei. Nu voia să atragă atenţia asupra ei, mai ales acum că ochii ei se obişnuiseră cu întunericul şi nu îi era greu să înainteze.
    Trecu de Holul de la Intrare şi urcă scările de marmură. Gâfâind uşor, Lexie se strecură pe un nou coridor, apoi în spatele unei uşi mari de lemn. Camera era goală la prima vedere. În colţul cel mai îndepărtat însă se afla un obiect acoperit de un fel de cearşaf alb, prăfuit. Fără să stea pe gânduri, Lexie se îndreptă spre acel obiect şi trase materialul subţire jos.
    • ]]>
  • ooc: me and Will

    bic:
    Lexie ieşi din camera ei, privind precaută în jur. Mereu îi plăcuse ciudata senzaţie de frică şi suspans atunci când se strecura pe coridoare pe timpul nopţii. Deşi acele sentimente fuseseră înăbuşite după un timp din cauza faptului că fusese numită profesoară şi Şefă de Casă, tot se simţea bine făcând ceva ce nu era conform regulilor. Lexie avea un sentiment de melancolie şi un oarecare dor de zilele sale de elevă. I-ar fi plăcut să fi fost totul mai amuzant, mai liber şi mai palpitant.
    Cu toate astea, nu putea să exprime în cuvinte cât de mult aprecia faptulc ă era Şefă de Casă. Îşi iubea casa enorm de mult şi pe toţi membrii din ea. Era adevărat că erau câteva persoane importante pentru ea şi în celelalte case, însă la viperini se simţea ca într-o familie mare şi unită şi nu voia să plece din mijlocul lor niciodată.
    Lexie închise uşa Camerei de Zi fără zgomot şi merse cu paşi mărunţi, dar rapizi, spre ieşirea din Pivniţă. Nu ştia exact ce voia să facă, însă simţea un ciudat impuls de a vizita camera Oglinzii lui Erised. Nu o vizitase de foarte mult timp şi acum chiar ar fi avut nevoie de un plus de optimism.
    Viperina se furişă pe coridorul gol şi întunecat, fără să îşi aprindă vârful baghetei. Nu voia să atragă atenţia asupra ei, mai ales acum că ochii ei se obişnuiseră cu întunericul şi nu îi era greu să înainteze.
    Trecu de Holul de la Intrare şi urcă scările de marmură. Gâfâind uşor, Lexie se strecură pe un nou coridor, apoi în spatele unei uşi mari de lemn. Camera era goală la prima vedere. În colţul cel mai îndepărtat însă se afla un obiect acoperit de un fel de cearşaf alb, prăfuit. Fără să stea pe gânduri, Lexie se îndreptă spre acel obiect şi trase materialul subţire jos.
    • ]]>         <![CDATA[The words that became reality]]> https://www.darkmark.ro/t-the-words-that-became-reality Mon, 17 Dec 2012 17:35:41 +0000 Ema Snow]]> https://www.darkmark.ro/t-the-words-that-became-reality The words that became reality
    and the dreams that became wicked truths
    James & Ema
    • 'Tu spui ca nu poti scapa de destinul tau. Dar atunci cum ramane cu al meu?' Intrebarea tanarului fusese spusa pe o voce calma, insa oricine isi dadea seama de disperarea din spatele cuvintelor'
      Ema pufni si isi dadu ochii peste cap. Se asteptase ca mult prea laudata carte sa fie ceva mai mult. O actiune interasanta spusa cu talent. In realitate se dovedise o poveste mult prea melodramatica care pur si simplu incepuse sa o scarbeasca. Asta nu mai era ceea ce avea ea nevoie. Nu erau paginile ce aveau sa o scoata din lumea de zi cu zi si sa-i deschida o portita spre relaxare. Nici pe departe!
      Plictisita, inchise cu putere cartea si o lasa sa cada pe genunchi. Isi scarpina gatul, intrebandu-se oare cat timp trecuse de cand statea ghemuita pe bancuta de pe coridor, uitata de orice zeu posibil si imposibil, existent sau nu, citind de zor o carte ce parea sa prezinte ceva pe gustul ei. Ofta usor si se uita in jur. Parea sa fie singura, iar seara isi batea usor venirea. Isi dadea seama dupa lumina portocalie si slaba ce inca mai inunda cerul.
      Soimeanca se ridica, iar senzatia de amorteala ii cuprinse picioarele. Cativa pasi ii iesira ciudati si lipsiti de vlaga, dar intr-un final se redresa. Fara sa mai stea pe ganduri, porni imediat spre cea mai apropiata sala, stiind ce obiect avea sa gaseasca acolo. Zambi in sinea ei si apasa clanta rece. Insa, spre deosebire de scenariul pe care si-l imaginase, se parea ca nu era singura acolo. Privirea i se fixa imediat pe brunetul mult mai inalt decat ea. Pentru o clipa, a avut senzatia ca e Hawkeye, insa realiza ca cel din incapere era putin mai scund si mult mai bine facut decat Colin. Si in plus, nu avea niste urechi ridicole. Soimeanca se redresa, asa cum invatase sa faca in functia de Sef de Casa.
      " Imi cer scuze... Am crezut ca nu mai e nimeni pe aici" zambi ea politicos, inclinandu-si putin capul pentru a vedea chipul baiatului si a-si da seama cine era.
    ]]>     The words that became reality
    and the dreams that became wicked truths
    James & Ema
    • 'Tu spui ca nu poti scapa de destinul tau. Dar atunci cum ramane cu al meu?' Intrebarea tanarului fusese spusa pe o voce calma, insa oricine isi dadea seama de disperarea din spatele cuvintelor'
      Ema pufni si isi dadu ochii peste cap. Se asteptase ca mult prea laudata carte sa fie ceva mai mult. O actiune interasanta spusa cu talent. In realitate se dovedise o poveste mult prea melodramatica care pur si simplu incepuse sa o scarbeasca. Asta nu mai era ceea ce avea ea nevoie. Nu erau paginile ce aveau sa o scoata din lumea de zi cu zi si sa-i deschida o portita spre relaxare. Nici pe departe!
      Plictisita, inchise cu putere cartea si o lasa sa cada pe genunchi. Isi scarpina gatul, intrebandu-se oare cat timp trecuse de cand statea ghemuita pe bancuta de pe coridor, uitata de orice zeu posibil si imposibil, existent sau nu, citind de zor o carte ce parea sa prezinte ceva pe gustul ei. Ofta usor si se uita in jur. Parea sa fie singura, iar seara isi batea usor venirea. Isi dadea seama dupa lumina portocalie si slaba ce inca mai inunda cerul.
      Soimeanca se ridica, iar senzatia de amorteala ii cuprinse picioarele. Cativa pasi ii iesira ciudati si lipsiti de vlaga, dar intr-un final se redresa. Fara sa mai stea pe ganduri, porni imediat spre cea mai apropiata sala, stiind ce obiect avea sa gaseasca acolo. Zambi in sinea ei si apasa clanta rece. Insa, spre deosebire de scenariul pe care si-l imaginase, se parea ca nu era singura acolo. Privirea i se fixa imediat pe brunetul mult mai inalt decat ea. Pentru o clipa, a avut senzatia ca e Hawkeye, insa realiza ca cel din incapere era putin mai scund si mult mai bine facut decat Colin. Si in plus, nu avea niste urechi ridicole. Soimeanca se redresa, asa cum invatase sa faca in functia de Sef de Casa.
      " Imi cer scuze... Am crezut ca nu mai e nimeni pe aici" zambi ea politicos, inclinandu-si putin capul pentru a vedea chipul baiatului si a-si da seama cine era.
    ]]>         <![CDATA[turn the page]]> https://www.darkmark.ro/t-turn-the-page Wed, 07 Nov 2012 18:02:22 +0000 Evan F. Lovel]]> https://www.darkmark.ro/t-turn-the-page
  • OOC: Me and Astrid

    BIC:

    Evan îşi folosi bagheta pentru a lumina încăperea în care se afla. Era deja de câţiva ani buni la Hogwarts şi încă nu se obişnuise cu dormitorul lui din Pivniţă, şi nici cu colegii săi de casă.
    Adevărul era că Evan îşi petrecea majoritatea timpului afară din castel, chiar dacă asta însemna să se strecoare nevăzut pe coridoarele întunecate, sau să lipsească de la cursuri.
    Defapt, se înscrise la minimul de cursuri posibile, deşi la acelea se străduia şi avea note demne de laudă.

    Aşa că Evan nu prea avea de ce să fie nefericit, şi era extrem de recunoscător pentru acestea, însă tot avea el lucrurile lui care nu îl lăsau în pace şi îi puneau sufletul la grea încercare.
    Oftă uşor şi gândul îi zbiră din dormitorul lui, trecând de uşile mari de lemn ale Pivniţei Viperinilor, ieşind în Holul de la Intrare şi urcând scările mişcătoare de marmură, rătăcind, căutând şi răscolind coţurile întunecate ale castelului tăcut.

    Noaptea era liniştită şi Evan ar fii dormit mai departe dacă ar fii reuşit să îşi închidă ochii pentru o a doua oară.
    Însă gânduri şi gânduri îi străbăteau mintea şi nu îl lăsa să doarmă.
    Aşa că, după multe foiri şi întoarcei pe cearşaful alb, Evan se ridică în capul oaselor, îmbrăcându-se de noapte şi ieşind din dormitor, apoi din Camera de Zi cu o dorinţă arzătoare de companie.
    Ieşi în Holul de la Intrare şi se gândi unde ar trebui să meargă pentru a găsi ceea ce căuta.

    Primul gând fu Camera Necesităţii sau Biblioteca pentru că acolo era mereu cineva care se trezise în mijlocul nopţii sau care se ascundea de Îngrijitor.
    Cu toate astea, evită să se ducă în acele încăperi, aşa că urcă scările şi merse tiptil sper camera care conţinea Oglinda lui Erised.
    • ]]>
  • OOC: Me and Astrid

    BIC:

    Evan îşi folosi bagheta pentru a lumina încăperea în care se afla. Era deja de câţiva ani buni la Hogwarts şi încă nu se obişnuise cu dormitorul lui din Pivniţă, şi nici cu colegii săi de casă.
    Adevărul era că Evan îşi petrecea majoritatea timpului afară din castel, chiar dacă asta însemna să se strecoare nevăzut pe coridoarele întunecate, sau să lipsească de la cursuri.
    Defapt, se înscrise la minimul de cursuri posibile, deşi la acelea se străduia şi avea note demne de laudă.

    Aşa că Evan nu prea avea de ce să fie nefericit, şi era extrem de recunoscător pentru acestea, însă tot avea el lucrurile lui care nu îl lăsau în pace şi îi puneau sufletul la grea încercare.
    Oftă uşor şi gândul îi zbiră din dormitorul lui, trecând de uşile mari de lemn ale Pivniţei Viperinilor, ieşind în Holul de la Intrare şi urcând scările mişcătoare de marmură, rătăcind, căutând şi răscolind coţurile întunecate ale castelului tăcut.

    Noaptea era liniştită şi Evan ar fii dormit mai departe dacă ar fii reuşit să îşi închidă ochii pentru o a doua oară.
    Însă gânduri şi gânduri îi străbăteau mintea şi nu îl lăsa să doarmă.
    Aşa că, după multe foiri şi întoarcei pe cearşaful alb, Evan se ridică în capul oaselor, îmbrăcându-se de noapte şi ieşind din dormitor, apoi din Camera de Zi cu o dorinţă arzătoare de companie.
    Ieşi în Holul de la Intrare şi se gândi unde ar trebui să meargă pentru a găsi ceea ce căuta.

    Primul gând fu Camera Necesităţii sau Biblioteca pentru că acolo era mereu cineva care se trezise în mijlocul nopţii sau care se ascundea de Îngrijitor.
    Cu toate astea, evită să se ducă în acele încăperi, aşa că urcă scările şi merse tiptil sper camera care conţinea Oglinda lui Erised.
    • ]]>         <![CDATA[Deschide ochii.]]> https://www.darkmark.ro/t-deschide-ochii Sat, 15 Sep 2012 18:49:55 +0000 Scarlett Soul]]> https://www.darkmark.ro/t-deschide-ochii Ura toate dulcegariile care se petreceau in camera aceea, incepand de la un " doamne ce bine ar fi sa fiu cu adevarat un star rock " sau la partea cu " ce dor imi era de tine, nu pot bla bla traiesc .. fara tine .. viata fara sens " la lacrimile pe care le vazuse uscandu-se pe obrajii atator persoane. Intelegea si ea durerea surda, golul imens care se hraneste pe zi ce trece cu o doza tot mai mica de tristete, il intelegea perfect, dar vorbele acelea ... ?!? Cum adica nu putea trai fara el/ ea cand persoana respectiva o facea deja, era nevoita . Ca nu vroia, asta da, dar de cate ori viata fusese despre dorintele unei anume Scarlett Soul ?

    Isi sufleca manecile, oftand. Nu mai trecuse pe aici de ceva vreme. Incepu sa se plimbe incet, straband camera de cateva ori, numai pentru a se asigura ca nu era nimeni in jur. Ultimul lucru de care avea nevoie era ca sa o gaseasca cineva in locul de care ea jurase ca nu va avea nevoie doar pentru ca pierduse un sufletel drag ei.

    - Sa vedem de ce esti in stare, frumoaso , zise, mangaind marginile oglinzii. Simti ceva lipicios in podul palmei, dar isi zise ca nu avea timp de mofturi. Nu putea deschide ochii. Ii era frica, nu , de fapt era ingrozita de ceea ce avea sa vada. Habar nu avea care ii era cea mai mare dorinta a sa si gandul ca in locul singurei persoane de care ii pasase vreodata o sa apara ea intr-un spa cu o multime de baieti, care vroiau sa-si ofere un masaj relaxant, numai pentru ca cica asta isi dorea cu adevarat o facea sa prefere intunecimea lumii din propria minte. Nu, inca nu era pregatita. Nu putea sa-i deschida, trecuse prea mult timp de cand murise, dar se simtea responsabila sa-l vada acolo.
    - Sangerezi, ii spuse cineva si deschise ochii.

    OOC : Astept pe oricine.]]>     Ura toate dulcegariile care se petreceau in camera aceea, incepand de la un " doamne ce bine ar fi sa fiu cu adevarat un star rock " sau la partea cu " ce dor imi era de tine, nu pot bla bla traiesc .. fara tine .. viata fara sens " la lacrimile pe care le vazuse uscandu-se pe obrajii atator persoane. Intelegea si ea durerea surda, golul imens care se hraneste pe zi ce trece cu o doza tot mai mica de tristete, il intelegea perfect, dar vorbele acelea ... ?!? Cum adica nu putea trai fara el/ ea cand persoana respectiva o facea deja, era nevoita . Ca nu vroia, asta da, dar de cate ori viata fusese despre dorintele unei anume Scarlett Soul ?

    Isi sufleca manecile, oftand. Nu mai trecuse pe aici de ceva vreme. Incepu sa se plimbe incet, straband camera de cateva ori, numai pentru a se asigura ca nu era nimeni in jur. Ultimul lucru de care avea nevoie era ca sa o gaseasca cineva in locul de care ea jurase ca nu va avea nevoie doar pentru ca pierduse un sufletel drag ei.

    - Sa vedem de ce esti in stare, frumoaso , zise, mangaind marginile oglinzii. Simti ceva lipicios in podul palmei, dar isi zise ca nu avea timp de mofturi. Nu putea deschide ochii. Ii era frica, nu , de fapt era ingrozita de ceea ce avea sa vada. Habar nu avea care ii era cea mai mare dorinta a sa si gandul ca in locul singurei persoane de care ii pasase vreodata o sa apara ea intr-un spa cu o multime de baieti, care vroiau sa-si ofere un masaj relaxant, numai pentru ca cica asta isi dorea cu adevarat o facea sa prefere intunecimea lumii din propria minte. Nu, inca nu era pregatita. Nu putea sa-i deschida, trecuse prea mult timp de cand murise, dar se simtea responsabila sa-l vada acolo.
    - Sangerezi, ii spuse cineva si deschise ochii.

    OOC : Astept pe oricine.]]>         <![CDATA[You better keep a distance]]> https://www.darkmark.ro/t-you-better-keep-a-distance Fri, 14 Sep 2012 08:15:44 +0000 Aylee L. Lovel]]> https://www.darkmark.ro/t-you-better-keep-a-distance
    You better keep a distance
    I was never one to believe the hype
    Save that for the black and white
    I try twice as hard and I'm half as liked,
    But here they come again to jack my style
    private

    • Strabatu coridoarele pustii repede si silentios. Nu ii era frica de ingrijitor, insa nu vroia sa se intalneasca cu alti omeni. Din fericire, putinii sai cunoscuti se obisnuisera deja cu faptul ca ea ocolea oamenii cat de des putea. Insa de data asta ajutase un elev. Un astropuf venise la ea in legatura cu ultima lectie de aritmantie si fusese nevoita sa il ajute, ca o profesoara buna ce era. In timp ce strabatea inca un coridor nepopulat, caci elevii erau teoretic la culcare, isi dadu seama ca sala de aritmantie, impreuna cu biroul ei, era mult prea departe de pivnita viperinilor. Era fericita, totusi, ca macar putuse sa renunte la roba. Hainele atat de lungi si largi nu erau chiar pe gustul ei.
      Dadu coltul, doar ca sa se trezeasca fata in fata cu un tablou. O femeie scheletica, aproape atat de scheletica ca si ea, incepu sa ii povesteasca despre copilul ei care o astepta acasa si caruia probabil ca ii era foame de atata timp. Aylee incerca sa scape, insa femeia o urmarea din tablou in tablou, trezind locatarii celorlalte rame. Asta dura mai multe etaje, pana cand un barbat cu o privire blanda o opri pe femeie.
      -Intra pe usa asta, ii zise acesta viperinei, in timp ce femeia urla langa el. Aici nu va intra niciodata. Stai putin acolo pana o duc la locul ei. Gata, gata, iar dormi, Margareth, iar esti somnambula...
      Ultima propozitie nu ii era adresata, insa nici nu o asculta pana la capat, usa care se inchidea oprind sunetul. Acum ca intrase trebuia doar sa isi dea seama unde se afla si sa plece cat mai repede. Nestiind ce sa faca, incepu sa se traga de fundita de pe bluza, de parca asta i-ar fi oferit vreun raspuns.
    Aylee]]>
    You better keep a distance
    I was never one to believe the hype
    Save that for the black and white
    I try twice as hard and I'm half as liked,
    But here they come again to jack my style
    private

    • Strabatu coridoarele pustii repede si silentios. Nu ii era frica de ingrijitor, insa nu vroia sa se intalneasca cu alti omeni. Din fericire, putinii sai cunoscuti se obisnuisera deja cu faptul ca ea ocolea oamenii cat de des putea. Insa de data asta ajutase un elev. Un astropuf venise la ea in legatura cu ultima lectie de aritmantie si fusese nevoita sa il ajute, ca o profesoara buna ce era. In timp ce strabatea inca un coridor nepopulat, caci elevii erau teoretic la culcare, isi dadu seama ca sala de aritmantie, impreuna cu biroul ei, era mult prea departe de pivnita viperinilor. Era fericita, totusi, ca macar putuse sa renunte la roba. Hainele atat de lungi si largi nu erau chiar pe gustul ei.
      Dadu coltul, doar ca sa se trezeasca fata in fata cu un tablou. O femeie scheletica, aproape atat de scheletica ca si ea, incepu sa ii povesteasca despre copilul ei care o astepta acasa si caruia probabil ca ii era foame de atata timp. Aylee incerca sa scape, insa femeia o urmarea din tablou in tablou, trezind locatarii celorlalte rame. Asta dura mai multe etaje, pana cand un barbat cu o privire blanda o opri pe femeie.
      -Intra pe usa asta, ii zise acesta viperinei, in timp ce femeia urla langa el. Aici nu va intra niciodata. Stai putin acolo pana o duc la locul ei. Gata, gata, iar dormi, Margareth, iar esti somnambula...
      Ultima propozitie nu ii era adresata, insa nici nu o asculta pana la capat, usa care se inchidea oprind sunetul. Acum ca intrase trebuia doar sa isi dea seama unde se afla si sa plece cat mai repede. Nestiind ce sa faca, incepu sa se traga de fundita de pe bluza, de parca asta i-ar fi oferit vreun raspuns.
    Aylee]]>         <![CDATA[one]]> https://www.darkmark.ro/t-one Sun, 09 Sep 2012 08:05:59 +0000 Kurt F. Malfoy]]> https://www.darkmark.ro/t-one Did I ask too much? More than it all?
    They gave me nothing and that's all I've got.
    We're one and we are the same.
    • Lasa ca fumul sa se raspandeasca in incapere,nestiind daca viciul avea sa-l scape de ceva anume sau sa il afunde si mai mult in noroiul spiritual,sa ii intineze indentitatea si sa ii rupa in fasii tot ce avea. Ii era frica. Ce sentiment absurd pentru cel ce de obicei infricosa alti oameni. Se gandea ca roata se invarte si ca acum era timpul ca el sa plateasca. I se facea rau doar gandindu-se prin ce avea sa treaca si ce avea sa se intample cu el. Nu spera la ceva prea bun pe viitor,de fapt, nu mai avea speranta.

      Era clar. Kurt Malfoy era blestemat. Sa nu fie fericit,sa nu se bucure de ceea ce avea si sa-i raneasca pe cei din jur. Plansese ca o muiere timp de o saptamana insa acum incerca sa isi revina. O depresie muta,fara manifestari exterioare exceptand dorinta acuta de a se refugia. Ophelia si Stark mai trecusera pe la el,dar rar. Extrem de rar,caci nu stiau cum sa ii spuna ceva si defapt,ce aveau sa-i mai spuna? Nu trecusera prin ce trecea el - desi Ophelia se temea sa nu aibe aceeasi soarta - asa ca nu aveau ce sa-i zica.

      Elibera fumul pe nari,privind cum se urca in tavan. Cum ajunsese la Hogwarts,ce facea acolo? Greu,greu de zis. Habar nu avea. Cauta ceva,pe cineva. Nu stia daca era bine sa rau sa faca acest pas. Se invinovatea pentru faptul ca era in viata. Dar asta era viata? Nu mai putea rezista asa. Venise sa-si ia adio. Da,acum isi amintise.

      Totusi,auzi usa deschizandu-se si se refugie intr-un colt,de parca unghiul de care se sprijinise cu spatele avea sa-l apere.

      ooc : Kurt & Lexie
    ]]>     Did I ask too much? More than it all?
    They gave me nothing and that's all I've got.
    We're one and we are the same.
    • Lasa ca fumul sa se raspandeasca in incapere,nestiind daca viciul avea sa-l scape de ceva anume sau sa il afunde si mai mult in noroiul spiritual,sa ii intineze indentitatea si sa ii rupa in fasii tot ce avea. Ii era frica. Ce sentiment absurd pentru cel ce de obicei infricosa alti oameni. Se gandea ca roata se invarte si ca acum era timpul ca el sa plateasca. I se facea rau doar gandindu-se prin ce avea sa treaca si ce avea sa se intample cu el. Nu spera la ceva prea bun pe viitor,de fapt, nu mai avea speranta.

      Era clar. Kurt Malfoy era blestemat. Sa nu fie fericit,sa nu se bucure de ceea ce avea si sa-i raneasca pe cei din jur. Plansese ca o muiere timp de o saptamana insa acum incerca sa isi revina. O depresie muta,fara manifestari exterioare exceptand dorinta acuta de a se refugia. Ophelia si Stark mai trecusera pe la el,dar rar. Extrem de rar,caci nu stiau cum sa ii spuna ceva si defapt,ce aveau sa-i mai spuna? Nu trecusera prin ce trecea el - desi Ophelia se temea sa nu aibe aceeasi soarta - asa ca nu aveau ce sa-i zica.

      Elibera fumul pe nari,privind cum se urca in tavan. Cum ajunsese la Hogwarts,ce facea acolo? Greu,greu de zis. Habar nu avea. Cauta ceva,pe cineva. Nu stia daca era bine sa rau sa faca acest pas. Se invinovatea pentru faptul ca era in viata. Dar asta era viata? Nu mai putea rezista asa. Venise sa-si ia adio. Da,acum isi amintise.

      Totusi,auzi usa deschizandu-se si se refugie intr-un colt,de parca unghiul de care se sprijinise cu spatele avea sa-l apere.

      ooc : Kurt & Lexie
    ]]>         <![CDATA[Black and White]]> https://www.darkmark.ro/t-black-and-white--7689 Fri, 07 Sep 2012 19:33:09 +0000 Chase L. Delmore]]> https://www.darkmark.ro/t-black-and-white--7689 [Image: tumblr_lpfkqbpvZL1qhbvzg.jpg]

    Me and Fantine
    • Ceasul..ceasul..pipaia cu mana dulapiorul de langa pat incercand sa opreasca alarma care in mod normal il trezea dimineata, dar acum la miezul noptii. Isi scoase capul de sub cearsaf si se uita cat e ora, apoi lent isi misca ochii pana ii cazu in campul sau vizual peretele, dulapul verde..ahh..trebuia sa-l schimbe..acum i se parea ca arat exact ca si culoarea vomei.. fereastra, ciudat de luminoasa avand in vedere ca era noaptea pe afara sau asa ar fi trebuit sa fie. Isi intoarse repede capul spre ceas pentru a vedea ce unghi formeaza acele lui.. doisprezece si un sfert. Deci, era noaptea..perfect, nu trebuia sa intarzie la intalnirea pe care o asteptase cateva luni. Se uita in oglinda..era mai ciufulit decat catelusul colegei sale..dezgustator. Se pieptana frumos apoi isi trecu degetele prin par pentru a-l ridica un pic..sii..minunat, arata acum ca si nou. Se spala repede pe dinti, apoi isi arunca peste el o camasa neagra incheind-o pana la gat fiind hotarat sa-si ia si o cravata..dar nu..ar fi fost prea pompos. Isi descheie ultimul nasture de la gat, apoi al doilea descoperindu-si o particica destul de mica insa insemnata din pieptul sau si iesise din casa.
      Isi aprinse din mers o tigara strangand-o cu dintii care erau ireal de albi avand in vedere ca fumeaza de la o varsta destul de frageda. Mergea cu pasi mari, nu vroia sa-si dezamageasca clientul si sa-l faca sa-si astepte marfa, ar fi nepoliticos din partea vanzatorului avand in vedere ca clientul are intotdeauna dreptate. Cum ajunse pe domeniul scoli nici singur nu-si daduse seama insa aoada aflat acolo se furisa silentios pe fereastra din baia fetelor care, desigur, era mereu deschisa sau mai bine zis el se asigura ca era deschisa. Ajuns inauntru isi aprinse o noua tigara pentru a celebra triumful. Tusi, fumul pe care uitase sa il expire inecandu-l, facandu-l sa traga mai bine in piept aerul greoi, umplut de parfumul exagerat de puternic din baia fetelor. Deschise usa si arunca o privire pe coridorul gol si intunecat, era sinistru..Trebuia sa se intalneasca cu un individ cu destula influienta incat sa-i ofere ceea ce vrea, poate chiar mai mult insa pentru asta e nevoie sa dai ceva in schimb mai inatai. Se aseza jos asteptand macar un semn ca e cineva in cladire..Se uita in stanga si in dreapta cand un zgomot nelamurit il deranja din atipit..ar fi fost destul de nasol daca adormea cu adevarat, risca sa fie prins. Deslusi zgomotul abia peste ceva timp, era doar un profesor sau un elev care tropaia deranjant de puternic. Se ridica fara sa mai clipeasca si se ascunse in spatete primei usi care ii iesi in cale. Aparent, era pustie..dar nu era el baiatul tocmai cuminte ca sa nu verifice ce era pe acolo.
    ]]>     [Image: tumblr_lpfkqbpvZL1qhbvzg.jpg]

    Me and Fantine
    • Ceasul..ceasul..pipaia cu mana dulapiorul de langa pat incercand sa opreasca alarma care in mod normal il trezea dimineata, dar acum la miezul noptii. Isi scoase capul de sub cearsaf si se uita cat e ora, apoi lent isi misca ochii pana ii cazu in campul sau vizual peretele, dulapul verde..ahh..trebuia sa-l schimbe..acum i se parea ca arat exact ca si culoarea vomei.. fereastra, ciudat de luminoasa avand in vedere ca era noaptea pe afara sau asa ar fi trebuit sa fie. Isi intoarse repede capul spre ceas pentru a vedea ce unghi formeaza acele lui.. doisprezece si un sfert. Deci, era noaptea..perfect, nu trebuia sa intarzie la intalnirea pe care o asteptase cateva luni. Se uita in oglinda..era mai ciufulit decat catelusul colegei sale..dezgustator. Se pieptana frumos apoi isi trecu degetele prin par pentru a-l ridica un pic..sii..minunat, arata acum ca si nou. Se spala repede pe dinti, apoi isi arunca peste el o camasa neagra incheind-o pana la gat fiind hotarat sa-si ia si o cravata..dar nu..ar fi fost prea pompos. Isi descheie ultimul nasture de la gat, apoi al doilea descoperindu-si o particica destul de mica insa insemnata din pieptul sau si iesise din casa.
      Isi aprinse din mers o tigara strangand-o cu dintii care erau ireal de albi avand in vedere ca fumeaza de la o varsta destul de frageda. Mergea cu pasi mari, nu vroia sa-si dezamageasca clientul si sa-l faca sa-si astepte marfa, ar fi nepoliticos din partea vanzatorului avand in vedere ca clientul are intotdeauna dreptate. Cum ajunse pe domeniul scoli nici singur nu-si daduse seama insa aoada aflat acolo se furisa silentios pe fereastra din baia fetelor care, desigur, era mereu deschisa sau mai bine zis el se asigura ca era deschisa. Ajuns inauntru isi aprinse o noua tigara pentru a celebra triumful. Tusi, fumul pe care uitase sa il expire inecandu-l, facandu-l sa traga mai bine in piept aerul greoi, umplut de parfumul exagerat de puternic din baia fetelor. Deschise usa si arunca o privire pe coridorul gol si intunecat, era sinistru..Trebuia sa se intalneasca cu un individ cu destula influienta incat sa-i ofere ceea ce vrea, poate chiar mai mult insa pentru asta e nevoie sa dai ceva in schimb mai inatai. Se aseza jos asteptand macar un semn ca e cineva in cladire..Se uita in stanga si in dreapta cand un zgomot nelamurit il deranja din atipit..ar fi fost destul de nasol daca adormea cu adevarat, risca sa fie prins. Deslusi zgomotul abia peste ceva timp, era doar un profesor sau un elev care tropaia deranjant de puternic. Se ridica fara sa mai clipeasca si se ascunse in spatete primei usi care ii iesi in cale. Aparent, era pustie..dar nu era el baiatul tocmai cuminte ca sa nu verifice ce era pe acolo.
    ]]>         <![CDATA[Dream with eyes wide open]]> https://www.darkmark.ro/t-dream-with-eyes-wide-open Sun, 05 Aug 2012 18:00:37 +0000 Roseline C. L. White]]> https://www.darkmark.ro/t-dream-with-eyes-wide-open [Image: khjkgvjh.jpg]


    [Image: erised.jpg]

    Privi inca o data harta: ajunsese unde trebuia. Acum trebuia sa intre fara sa fie vazuta.

    La prima vedere, era doar o harta aparent sumara - afisa doar o mica parte din coridoarele secrete - si veche, pe care o gasise in camera portretelor, lipita de spatele unui tablou cazut pe jos, - cu cine stie ce ocazie - in care doamna pictata facea mare scandal ca nu mai poate vedea nimic.

    Privi coridorul cu atentie, in ambele parti. In sfarsit, se facuse liniste. Ocazia perfecta sa se furiseze dupa usa care indica o clasa normala.
    Innauntru, lemnul ce domina majoritatea incaperilor din castel era inlocuit cu marmura si piatra veche.
    Fara nicio ezitare, Rose se posta in fata oglinzii cu margini aurii.
    Inainte sa se priveasca in ea, usa se tranti incet, lucru care o facu sa tresara.]]>     [Image: khjkgvjh.jpg]


    [Image: erised.jpg]

    Privi inca o data harta: ajunsese unde trebuia. Acum trebuia sa intre fara sa fie vazuta.

    La prima vedere, era doar o harta aparent sumara - afisa doar o mica parte din coridoarele secrete - si veche, pe care o gasise in camera portretelor, lipita de spatele unui tablou cazut pe jos, - cu cine stie ce ocazie - in care doamna pictata facea mare scandal ca nu mai poate vedea nimic.

    Privi coridorul cu atentie, in ambele parti. In sfarsit, se facuse liniste. Ocazia perfecta sa se furiseze dupa usa care indica o clasa normala.
    Innauntru, lemnul ce domina majoritatea incaperilor din castel era inlocuit cu marmura si piatra veche.
    Fara nicio ezitare, Rose se posta in fata oglinzii cu margini aurii.
    Inainte sa se priveasca in ea, usa se tranti incet, lucru care o facu sa tresara.]]>         <![CDATA[A star, a wish and too much free time]]> https://www.darkmark.ro/t-a-star-a-wish-and-too-much-free-time Sun, 05 Aug 2012 10:42:25 +0000 Colin Hawkeye Rovson]]> https://www.darkmark.ro/t-a-star-a-wish-and-too-much-free-time
    A star, a wish and too much free time
    Calliope & Hawkeye


    Se ridica de la masa de seara si isi intinse mainile in sus, cascand zgomotos. Era mai bine sa para obosit. Colin isi flutura mana spre colegii de Casa si striga amuzat in timp ce mergea spre usa.
    " Turn. Dormitor. Pat. Obosit. Somn"
    Mai mima un cascat profund si inchise usa in urma lui. Situatia se schimba brusc. Hawkeye isi flexa degetele in fata, zambind multumit. Desigur ca nu avea sa se duca sa doarma! Avea atat de multa energie incat puteai jura ca a mancat baterii. Iar faptul ca trebuise sa se abtina sa bataie din picior pe durata cinei il facuse si mai nerabdator, si mai vioi.
    Asta era o seara cu schepsis. Hawk avea planuri. De cand venise la Hogwarts, tot auzise de Oglinda lui Erised. Reusise sa o gaseasca in al doilea an, dar dupa aceea Oglinda fusese mutata, iar Colin ii pierduse urma. In noaptea asta va trebui sa o gaseasca din nou, indiferent de riscuri.
    Urca treptele de marmura si porni pe coridorul care ducea spre Turnul Soimilor, in caz ca era urmarit. Insa o coti cu gratie, simtindu-se ca un ninja, doua culoare mai tarziu.
    Trecusera probabil doua ore intregi, iar Hawkeye isi pierdea rabdarea. Nu se uita la ceas de teama ca avea sa se descurajeze si isi repeta intr-una ' Au trecut doar cinci minute, au trecut doar cinci minute'. Coti pe un alt coridor si simti, spre bucuria lui, ca e pe drumul cel bun.]]>
    A star, a wish and too much free time
    Calliope & Hawkeye


    Se ridica de la masa de seara si isi intinse mainile in sus, cascand zgomotos. Era mai bine sa para obosit. Colin isi flutura mana spre colegii de Casa si striga amuzat in timp ce mergea spre usa.
    " Turn. Dormitor. Pat. Obosit. Somn"
    Mai mima un cascat profund si inchise usa in urma lui. Situatia se schimba brusc. Hawkeye isi flexa degetele in fata, zambind multumit. Desigur ca nu avea sa se duca sa doarma! Avea atat de multa energie incat puteai jura ca a mancat baterii. Iar faptul ca trebuise sa se abtina sa bataie din picior pe durata cinei il facuse si mai nerabdator, si mai vioi.
    Asta era o seara cu schepsis. Hawk avea planuri. De cand venise la Hogwarts, tot auzise de Oglinda lui Erised. Reusise sa o gaseasca in al doilea an, dar dupa aceea Oglinda fusese mutata, iar Colin ii pierduse urma. In noaptea asta va trebui sa o gaseasca din nou, indiferent de riscuri.
    Urca treptele de marmura si porni pe coridorul care ducea spre Turnul Soimilor, in caz ca era urmarit. Insa o coti cu gratie, simtindu-se ca un ninja, doua culoare mai tarziu.
    Trecusera probabil doua ore intregi, iar Hawkeye isi pierdea rabdarea. Nu se uita la ceas de teama ca avea sa se descurajeze si isi repeta intr-una ' Au trecut doar cinci minute, au trecut doar cinci minute'. Coti pe un alt coridor si simti, spre bucuria lui, ca e pe drumul cel bun.]]>         <![CDATA[life can stop, but happiness is still coming]]> https://www.darkmark.ro/t-life-can-stop-but-happiness-is-still-coming Mon, 16 Jul 2012 15:21:02 +0000 Lexie Stryder]]> https://www.darkmark.ro/t-life-can-stop-but-happiness-is-still-coming life can stop, but happiness is still coming
    [Image: 3s8Bj.gif]
    me and AARON
    • Lexie iesi din Pivnita Viperinilor cu un oftat prelung. Ar fii vrut sa fie acasa, in Hogsmeade, insa inca mai avea nevoie de biblioteca scolii. Avea sa mai stea o zi, dupa care se hotarase ca va pleca inapoi in sat. Hogwarts-ul era frumos ca intotdeauna, insa pustietatea acestuia, faptul ca se simtea inconjurata doar de fantome, de spirite fara trup o facea pe viperina sa se simta intr-un loc straniu.

      Pasi pe coridorul spatios spre scarile de marmura. Nu avea de gand sa se indrepte spre biblioteca, ci voia sa se alfe intr-un loc care sa ii aminteasca faptul ca putea sa fie fericita. Urca in graba scarile, sarind cate doua si ajunse la etajul doi.

      Intra pe un alt coridor lung, apoi pe o usa din lemn negru.
      Camera in care se gasise era goala la prima vedere, insa de pretele din spate era sprijinita o oglinda mare, cu margini usor aurite si o inscriptie in partea de sus a acesteia.
      Inchise usa dupa ea si se apropie, privindu-se in oglinda. Inauntru se uita la ea o fata fericita, alaturi de un barbat a carei fata nu o putea vedea. Acea fata imbatranea incet incet, inca langa barbatul care inainta in varsta deodata cu ea, imbratisati, indragostiti.

      Brusc, isi dadu seama ca nu e singura in camera si se intoarse brusc.
    ]]>     life can stop, but happiness is still coming
    [Image: 3s8Bj.gif]
    me and AARON
    • Lexie iesi din Pivnita Viperinilor cu un oftat prelung. Ar fii vrut sa fie acasa, in Hogsmeade, insa inca mai avea nevoie de biblioteca scolii. Avea sa mai stea o zi, dupa care se hotarase ca va pleca inapoi in sat. Hogwarts-ul era frumos ca intotdeauna, insa pustietatea acestuia, faptul ca se simtea inconjurata doar de fantome, de spirite fara trup o facea pe viperina sa se simta intr-un loc straniu.

      Pasi pe coridorul spatios spre scarile de marmura. Nu avea de gand sa se indrepte spre biblioteca, ci voia sa se alfe intr-un loc care sa ii aminteasca faptul ca putea sa fie fericita. Urca in graba scarile, sarind cate doua si ajunse la etajul doi.

      Intra pe un alt coridor lung, apoi pe o usa din lemn negru.
      Camera in care se gasise era goala la prima vedere, insa de pretele din spate era sprijinita o oglinda mare, cu margini usor aurite si o inscriptie in partea de sus a acesteia.
      Inchise usa dupa ea si se apropie, privindu-se in oglinda. Inauntru se uita la ea o fata fericita, alaturi de un barbat a carei fata nu o putea vedea. Acea fata imbatranea incet incet, inca langa barbatul care inainta in varsta deodata cu ea, imbratisati, indragostiti.

      Brusc, isi dadu seama ca nu e singura in camera si se intoarse brusc.
    ]]>         <![CDATA[Finally i'm back]]> https://www.darkmark.ro/t-finally-i-m-back Sat, 14 Jul 2012 18:29:50 +0000 Zayn Dietrich]]> https://www.darkmark.ro/t-finally-i-m-back Just Zayn and Aylee
    Se intoarse, dupa doi ani se intoarse in sfarsit in Anglia, iar prima persoana pe care vroia sa o vada, era ei bine amica lui din copilarie, ce ii era ca o sora.
    Zambi incet, ajungand la castel destul de repede si incepand sa se plimbe aiurea pe holuri.Deobicei statea la oglinda lui erised si acolo si merse, speran sa dea de Aylee destul de repede, neavand chef sa o caute in tot castelul.
    Odata ajuns la locul cu pricina se rezema de perete privind oglinda si schita un mic zambet.
    Avea el destule dorinte ascunse, dar vroia sa ramana asa.Nu avea de gand sa isi strice ziua, fiind prea bine dispus, ceea ce nu se intampla foarte des.
    Ofta incet, amintindu-si de zilele cand fusese si el in castel.Cat iubise acele zile si cate prostii facuse, dar tot timpul scapase ceea ce era perfect pentru el.
    Ofta, lasandu-si capul pe spate si privind tavanul.Ii era dor de zilele cand nu avea nici o problema, dar totul se schimbase de atunci fiind mult prea incapatanat si cu probleme.
    Rex statea linistit langa el, cu botul pe labe vrand sa doarma putin, brunetul lasandu-l in pace sa faca ce vrea.]]>     Just Zayn and Aylee
    Se intoarse, dupa doi ani se intoarse in sfarsit in Anglia, iar prima persoana pe care vroia sa o vada, era ei bine amica lui din copilarie, ce ii era ca o sora.
    Zambi incet, ajungand la castel destul de repede si incepand sa se plimbe aiurea pe holuri.Deobicei statea la oglinda lui erised si acolo si merse, speran sa dea de Aylee destul de repede, neavand chef sa o caute in tot castelul.
    Odata ajuns la locul cu pricina se rezema de perete privind oglinda si schita un mic zambet.
    Avea el destule dorinte ascunse, dar vroia sa ramana asa.Nu avea de gand sa isi strice ziua, fiind prea bine dispus, ceea ce nu se intampla foarte des.
    Ofta incet, amintindu-si de zilele cand fusese si el in castel.Cat iubise acele zile si cate prostii facuse, dar tot timpul scapase ceea ce era perfect pentru el.
    Ofta, lasandu-si capul pe spate si privind tavanul.Ii era dor de zilele cand nu avea nici o problema, dar totul se schimbase de atunci fiind mult prea incapatanat si cu probleme.
    Rex statea linistit langa el, cu botul pe labe vrand sa doarma putin, brunetul lasandu-l in pace sa faca ce vrea.]]>