<![CDATA[Darkmark RPG Forum - Sala Trofeelor]]> https://www.darkmark.ro/ Sun, 12 Apr 2026 05:32:36 +0000 MyBB <![CDATA[unintended]]> https://www.darkmark.ro/t-unintended Wed, 30 Jan 2013 19:33:51 +0000 Lexie Stryder]]> https://www.darkmark.ro/t-unintended
  • OOC: anyone.

    BIC:
    Lexise îşi sprijini capul de peretele rece şi tare, lăsându-şi pana jos involuntar. Se săturase de scris şi citise aceeaşi frază din carte de minim cinci ori fără să o înţeleagă. Mintea ei nu mai reuşea să îşi focalizeze energia pe un anume lucru fără să se sfarme în bucăţele mici. Îşi întinse picioarele, simţind brusc locul incomod din Sala Trofeelor în care se aşezase. Nu ştia exact de ce venise tocmai acolo, însă se simţea bine.
    Cupele vechi şi medaliile prăfuite erau o atmosferă perfectă pentru citit, însă, dacă voiai să faci ceva mai amuzant, poate că era puţin deprimant tot acel decor.
    Lexie pufni în sinea ei însă îşi împachetă sulul de pergament şi îşi puse călimara şi pana înapoi în geanta ponosită. Îşi scoase bagheta din buzunar şi începu să facă vrăji uşoare pentru farmece pe armura ce se odihnea sub un strat subţire de praf în capătul celălalt al încăperii.
    • ]]>
  • OOC: anyone.

    BIC:
    Lexise îşi sprijini capul de peretele rece şi tare, lăsându-şi pana jos involuntar. Se săturase de scris şi citise aceeaşi frază din carte de minim cinci ori fără să o înţeleagă. Mintea ei nu mai reuşea să îşi focalizeze energia pe un anume lucru fără să se sfarme în bucăţele mici. Îşi întinse picioarele, simţind brusc locul incomod din Sala Trofeelor în care se aşezase. Nu ştia exact de ce venise tocmai acolo, însă se simţea bine.
    Cupele vechi şi medaliile prăfuite erau o atmosferă perfectă pentru citit, însă, dacă voiai să faci ceva mai amuzant, poate că era puţin deprimant tot acel decor.
    Lexie pufni în sinea ei însă îşi împachetă sulul de pergament şi îşi puse călimara şi pana înapoi în geanta ponosită. Îşi scoase bagheta din buzunar şi începu să facă vrăji uşoare pentru farmece pe armura ce se odihnea sub un strat subţire de praf în capătul celălalt al încăperii.
    • ]]>         <![CDATA[Lose Control]]> https://www.darkmark.ro/t-lose-control--8033 Thu, 10 Jan 2013 19:38:46 +0000 Oswin A. Cameron]]> https://www.darkmark.ro/t-lose-control--8033
    Lose Control


    Privat: Me and Deborah
    • Isi simtea ochii obositi cu toate ca nu facuse nimic special in acea zi. Se benoclase vreo trei ore pe geamul din turnul ochilor de soimi, cu niste carti din care se presupunea ca trebuia sa invete pentru ore de dupa vacanta. Mai pierduse timpul prin Marea Sala apoi disparuse undeva in ninsoarea care nu se mai oprea de cateva zile alaturi de Charlie. Pe scurt nu facuse absolut nimic care sa o oboseasca atat de tare pe cat pretindea....

      Acum insa bantuia asemenea unei fantome coridoarele. Mda.. O zi intreaga nu avusese timp sa faca asta. Aparatul de fotografiat ii atarna greu de gat si mari pasul. Era o ora destul de tarzie si putea lasa destul de urat daca era prinsa. Cainele incerca sa se tine dupa stapana. Se asigura ca nu era nimeni care sa se tina dupa ea, si in clipa urmatoare disparu in spatele usii de la Sala Trofeelor. Avea de gand sa faca niste poze pe care mai apoi sa le editeze cu prima ocazie cand avea sa scape de la Hogwarts. Ar fi putut sa isi petreaca sarbatorile de iarna alaturi de familie insa nu fusese pe faza cand se facusera inscrierile pentru plecari. Tipic Oswin.

    Outfit...]]>
    Lose Control


    Privat: Me and Deborah
    • Isi simtea ochii obositi cu toate ca nu facuse nimic special in acea zi. Se benoclase vreo trei ore pe geamul din turnul ochilor de soimi, cu niste carti din care se presupunea ca trebuia sa invete pentru ore de dupa vacanta. Mai pierduse timpul prin Marea Sala apoi disparuse undeva in ninsoarea care nu se mai oprea de cateva zile alaturi de Charlie. Pe scurt nu facuse absolut nimic care sa o oboseasca atat de tare pe cat pretindea....

      Acum insa bantuia asemenea unei fantome coridoarele. Mda.. O zi intreaga nu avusese timp sa faca asta. Aparatul de fotografiat ii atarna greu de gat si mari pasul. Era o ora destul de tarzie si putea lasa destul de urat daca era prinsa. Cainele incerca sa se tine dupa stapana. Se asigura ca nu era nimeni care sa se tina dupa ea, si in clipa urmatoare disparu in spatele usii de la Sala Trofeelor. Avea de gand sa faca niste poze pe care mai apoi sa le editeze cu prima ocazie cand avea sa scape de la Hogwarts. Ar fi putut sa isi petreaca sarbatorile de iarna alaturi de familie insa nu fusese pe faza cand se facusera inscrierile pentru plecari. Tipic Oswin.

    Outfit...]]>         <![CDATA[Oh, sweet time ..]]> https://www.darkmark.ro/t-oh-sweet-time Wed, 09 Jan 2013 18:35:10 +0000 Rosalie Vivienne Alden]]> https://www.darkmark.ro/t-oh-sweet-time Calliope, please.

    Statea in fata Turnului Ochiilor-de-Soim intrebandu-se daca sa urce in camera sa sau nu. Nu! Acesta era probabil cel mai intelept raspuns pentru ea, caci nu avea stare. Ii placea sa isi petreaca timp in turn doar cand citea sau statea la povestile de seara cu colegii sai de casa, dar se uitase la ceas si era abia ora douasprezece a amiezii. Ce putea sa faca acum? Statuse putin pe ganduri si un suras ii aparuse pe buze. Stia foarte bine ce avea sa faca si anume sa colinde din nou incaperile scolii. Din primul an nu se saturase sa faca acest lucru. Mereu, dar mereu exista ceva ce voia sa vada din nou, ca de exemplu acum isi dorea .. sa patrunda in Sala Trofeelor. Incepuse sa alerge, roba atarnandu-i usor in urma sa , iar cand se vazuse ajunsa in fata salii trase aer in piept pentru a se odihni si apasase pe cleanta. Pasi marunti, dar apasati aveau sa ramana martori ca fusese acolo.
    "Primul meu loc de munca .." , rostise Rosalie usor nostalgica aducandu-si aminte ca aici lucrase pentru prima data in cadrul castelului. Aici a avut parte de un nou inceput, o prima responsabilitate mai mare, ca sa spuna asa.. Frumos. Timpul.. Dragul de el, ce-a mai trecut!]]>     Calliope, please.

    Statea in fata Turnului Ochiilor-de-Soim intrebandu-se daca sa urce in camera sa sau nu. Nu! Acesta era probabil cel mai intelept raspuns pentru ea, caci nu avea stare. Ii placea sa isi petreaca timp in turn doar cand citea sau statea la povestile de seara cu colegii sai de casa, dar se uitase la ceas si era abia ora douasprezece a amiezii. Ce putea sa faca acum? Statuse putin pe ganduri si un suras ii aparuse pe buze. Stia foarte bine ce avea sa faca si anume sa colinde din nou incaperile scolii. Din primul an nu se saturase sa faca acest lucru. Mereu, dar mereu exista ceva ce voia sa vada din nou, ca de exemplu acum isi dorea .. sa patrunda in Sala Trofeelor. Incepuse sa alerge, roba atarnandu-i usor in urma sa , iar cand se vazuse ajunsa in fata salii trase aer in piept pentru a se odihni si apasase pe cleanta. Pasi marunti, dar apasati aveau sa ramana martori ca fusese acolo.
    "Primul meu loc de munca .." , rostise Rosalie usor nostalgica aducandu-si aminte ca aici lucrase pentru prima data in cadrul castelului. Aici a avut parte de un nou inceput, o prima responsabilitate mai mare, ca sa spuna asa.. Frumos. Timpul.. Dragul de el, ce-a mai trecut!]]>         <![CDATA[glory brings us pleasure]]> https://www.darkmark.ro/t-glory-brings-us-pleasure Sun, 02 Dec 2012 11:43:29 +0000 Lexie Stryder]]> https://www.darkmark.ro/t-glory-brings-us-pleasure
  • Lexie oftă nerăbdătoare, privindu-şi bucata de pergament aproape goală. Se săturase de scris. Nu mai voia săs crie şi să gândească. Voia să vorbească cu cineva. Se simţea mută. Gâtul îi era uscat şi buzele crăpate.
    O ciudată inactivitate o cuprinsese în ultimele zile. Făcea ce făcea de obicei, însă parcă nu era prezentă. Era prinsă într-o lume a ei, ciudat de frumoasă şi de ademenitoare.
    Dar nu. Trebuia să iasă din bula ei de săpun. Ura acele perioade. O făceau să se simtă copilă, slabă şi buă de nimic.
    Îşi frecă mâinile de coapse şi se ridică de pe scaunul de lemn al biroului.
    Voia să povestească cu cineva. Avea chef să simtă din nou acea frumoasă mulţumire atunci când te găseşti înconjurat de oameni frumoşi şi buni care ţi-au fost alături în nenumărate necazuri şi acum au venit să sărbătoriţi viaţa pur şi simplu.
    Lexie ieşi din Camera de Zi a viperinilor care era aproape goală, în ciuda faptului că afară ploua şi era după amiaza unei zile libere.
    Îşi aruncă uşor neglijent eşarfa verde pe umeri şi în scurt timp se găsi în Holul de la Intrare.
    Nimeni nici aici. Inspiră adânc aer în piept şi o luă spre scările de marmură. Voia să admire trofeele şcolii. Îi plăcea să facă asta pentru că se simţea ca şi cum ar privi gloria lor în ochi şi ar sfida-o. Leixe se ducea în acea încăpere, admira toate trofeele şi îşi imagina viaţa frumoasă a fiecărui câştigător, însă, spre deosebire de ceilalţi, niciodată nu îşi dorise o asemenea existenţă.
    Era prea fericită, spunea ea.
    Îşi drese glasul şi încuviinţă scurt când trecu pe lângă Îgrijitor care îi aruncă o privire cercetătoare. Era profesoară, pentru numele lui Dumnezeu, ce mai avea cu ea acum ?
    Lexie nu se prea pusese în relaţii bună cu Filch de când ajunsese la Hogwarts şi până acum. De fapt, niciun elev nu reuşea şi nici nu îşi dădea silinţa să ajungă în graţiile Îngrijitorului.
    Lexie se opri lângă Sala Trofeelor şi apăsă clanţa fără să se gândească.

    OOC: anyone.
    • ]]>
  • Lexie oftă nerăbdătoare, privindu-şi bucata de pergament aproape goală. Se săturase de scris. Nu mai voia săs crie şi să gândească. Voia să vorbească cu cineva. Se simţea mută. Gâtul îi era uscat şi buzele crăpate.
    O ciudată inactivitate o cuprinsese în ultimele zile. Făcea ce făcea de obicei, însă parcă nu era prezentă. Era prinsă într-o lume a ei, ciudat de frumoasă şi de ademenitoare.
    Dar nu. Trebuia să iasă din bula ei de săpun. Ura acele perioade. O făceau să se simtă copilă, slabă şi buă de nimic.
    Îşi frecă mâinile de coapse şi se ridică de pe scaunul de lemn al biroului.
    Voia să povestească cu cineva. Avea chef să simtă din nou acea frumoasă mulţumire atunci când te găseşti înconjurat de oameni frumoşi şi buni care ţi-au fost alături în nenumărate necazuri şi acum au venit să sărbătoriţi viaţa pur şi simplu.
    Lexie ieşi din Camera de Zi a viperinilor care era aproape goală, în ciuda faptului că afară ploua şi era după amiaza unei zile libere.
    Îşi aruncă uşor neglijent eşarfa verde pe umeri şi în scurt timp se găsi în Holul de la Intrare.
    Nimeni nici aici. Inspiră adânc aer în piept şi o luă spre scările de marmură. Voia să admire trofeele şcolii. Îi plăcea să facă asta pentru că se simţea ca şi cum ar privi gloria lor în ochi şi ar sfida-o. Leixe se ducea în acea încăpere, admira toate trofeele şi îşi imagina viaţa frumoasă a fiecărui câştigător, însă, spre deosebire de ceilalţi, niciodată nu îşi dorise o asemenea existenţă.
    Era prea fericită, spunea ea.
    Îşi drese glasul şi încuviinţă scurt când trecu pe lângă Îgrijitor care îi aruncă o privire cercetătoare. Era profesoară, pentru numele lui Dumnezeu, ce mai avea cu ea acum ?
    Lexie nu se prea pusese în relaţii bună cu Filch de când ajunsese la Hogwarts şi până acum. De fapt, niciun elev nu reuşea şi nici nu îşi dădea silinţa să ajungă în graţiile Îngrijitorului.
    Lexie se opri lângă Sala Trofeelor şi apăsă clanţa fără să se gândească.

    OOC: anyone.
    • ]]>         <![CDATA[Myths and stories]]> https://www.darkmark.ro/t-myths-and-stories Sat, 27 Oct 2012 12:18:07 +0000 Ema Snow]]> https://www.darkmark.ro/t-myths-and-stories Myths and stories
    Humans live through their myths and only endure their realities.
    Zoey & Ema
    • Poate ca e mai bine sa crezi ca imaginatia este mai puternica decat cunoasterea, miturile sunt mult mai potente decat istoria, visele sunt mult mai puternice decat evenimentele concrete, speranta triumfa intotdeauna asupra experientei, rasul este un leac pentru durere, iar dragostea este mai puternica decat moartea. Ema incercase sa se lase la un moment dat condusa de astfel de gandiri si mentalitati. I se pareau interesante, iar cuvintele pareau cumva sa aiba un inteles ascuns, si totusi, suficient de 'la vedere'. Pana la urma, cea mai buna ascunzatoare pentru orice - fie el lucru material sau notiune - era acolo unde putea sta la indemana oricui. Insa chiar si asa, venise o vreme in care Soimeanca pur si simplu nu mai credea in astfel de vorbe, oricat de mult si-ar fi repetat cuvintele in minte. Pentru ca, uneori, imaginatia nu o ajutase la nimic, iar ea se bazase doar pe cunostintele invatate. Miturile erau doar mituri; povesti cu un sambure adevarat de la care se pleca. Si cum sa creada ea ca visele sunt mult mai puternice decat evenimentele concrete atunci cand ea avea numai cosmaruri?
      Soimeanca isi stramba buzele, uitandu-se incruntata la Premiul pentru Cel Mai Dedicat Profesor de Filozofie Vrajitoreasca. Daca vederea unui trofeu banal pentru cine stie ce aberatie filozofica o facea sa gandeasca atat de aspru, cu siguranta nu si-ar fi dorit sa vada ce s-ar fi intamplat daca l-ar fi intalnit in carne si oase pe acest Cel Mai Dedicat Profesor. Isi scutura capul si se grabi sa mai noteze cate ceva pe caietul ce-l tinea in brate, mult prea atenta la propriile ganduri despre tema pentru Istoria Magiei pentru a mai auzi usa deschizandu-se si pasii ce coborara apoi pe trepte.
    ]]>     Myths and stories
    Humans live through their myths and only endure their realities.
    Zoey & Ema
    • Poate ca e mai bine sa crezi ca imaginatia este mai puternica decat cunoasterea, miturile sunt mult mai potente decat istoria, visele sunt mult mai puternice decat evenimentele concrete, speranta triumfa intotdeauna asupra experientei, rasul este un leac pentru durere, iar dragostea este mai puternica decat moartea. Ema incercase sa se lase la un moment dat condusa de astfel de gandiri si mentalitati. I se pareau interesante, iar cuvintele pareau cumva sa aiba un inteles ascuns, si totusi, suficient de 'la vedere'. Pana la urma, cea mai buna ascunzatoare pentru orice - fie el lucru material sau notiune - era acolo unde putea sta la indemana oricui. Insa chiar si asa, venise o vreme in care Soimeanca pur si simplu nu mai credea in astfel de vorbe, oricat de mult si-ar fi repetat cuvintele in minte. Pentru ca, uneori, imaginatia nu o ajutase la nimic, iar ea se bazase doar pe cunostintele invatate. Miturile erau doar mituri; povesti cu un sambure adevarat de la care se pleca. Si cum sa creada ea ca visele sunt mult mai puternice decat evenimentele concrete atunci cand ea avea numai cosmaruri?
      Soimeanca isi stramba buzele, uitandu-se incruntata la Premiul pentru Cel Mai Dedicat Profesor de Filozofie Vrajitoreasca. Daca vederea unui trofeu banal pentru cine stie ce aberatie filozofica o facea sa gandeasca atat de aspru, cu siguranta nu si-ar fi dorit sa vada ce s-ar fi intamplat daca l-ar fi intalnit in carne si oase pe acest Cel Mai Dedicat Profesor. Isi scutura capul si se grabi sa mai noteze cate ceva pe caietul ce-l tinea in brate, mult prea atenta la propriile ganduri despre tema pentru Istoria Magiei pentru a mai auzi usa deschizandu-se si pasii ce coborara apoi pe trepte.
    ]]>         <![CDATA[For both friend and foe alike]]> https://www.darkmark.ro/t-for-both-friend-and-foe-alike Tue, 28 Aug 2012 08:09:53 +0000 Ema Snow]]> https://www.darkmark.ro/t-for-both-friend-and-foe-alike For both friend and foe alike
    Sandra, Hawkeye & Ema
    Ema privi exasperata in jur, batand un ritm alert cu piciorul. Statea in mijlocul salii si se se simtea ca o idioata. Era aici de mai bine de zece minute si incepea sa-si piarda rabdarea. Lua scrisoarea din buzunar, o despaturi si citi iar.

    Snow,
    Ne intalnim in Sala Trofeelor dupa cina. Am ceva sa-ti arat.
    Hawkeye

    Soimeanca ridica sceptica dintr-o spranceana si baga scrisoarea la loc in buzunarul blugilor. Suiera printre buzele usor deschise. Trecusera cateva zile de la incidentul din Biblioteca, iar dovezile se duceau treptat. Pe buza ei inferioara abia daca se mai vedea o dunga fina, rosiatica, iar vanataia de pe mandibula incepuse sa dispara, incat acum nu mai era vizibila decat dupa cercetari amanuntite. Isi aminti ca de dimineata se privise in oglinda si ii luase ceva timp pana sa identifice locul candva inflamat. Renuntase si la bandajele de pe mana, caci pielea se refacuse in mare parte. Ramasese doar o mica julitura pe care tanara deja nu o mai baga in seama.
    Pasi rapizi rasunara pe treptele ce coborau spre Sala Trofeelor, iar Ema se intoarse in loc, punandu-si cea mai aspra expresie pe chip.
    " Rovson, ai intarziat!" se grabi ea sa zica.
    Ramase cu mainile incrucisate la piept, cu o spranceana ridicata in repros. Insa expresia i se inmuie de indata ce vazu persoana care intrase in sala.]]>     For both friend and foe alike
    Sandra, Hawkeye & Ema
    Ema privi exasperata in jur, batand un ritm alert cu piciorul. Statea in mijlocul salii si se se simtea ca o idioata. Era aici de mai bine de zece minute si incepea sa-si piarda rabdarea. Lua scrisoarea din buzunar, o despaturi si citi iar.

    Snow,
    Ne intalnim in Sala Trofeelor dupa cina. Am ceva sa-ti arat.
    Hawkeye

    Soimeanca ridica sceptica dintr-o spranceana si baga scrisoarea la loc in buzunarul blugilor. Suiera printre buzele usor deschise. Trecusera cateva zile de la incidentul din Biblioteca, iar dovezile se duceau treptat. Pe buza ei inferioara abia daca se mai vedea o dunga fina, rosiatica, iar vanataia de pe mandibula incepuse sa dispara, incat acum nu mai era vizibila decat dupa cercetari amanuntite. Isi aminti ca de dimineata se privise in oglinda si ii luase ceva timp pana sa identifice locul candva inflamat. Renuntase si la bandajele de pe mana, caci pielea se refacuse in mare parte. Ramasese doar o mica julitura pe care tanara deja nu o mai baga in seama.
    Pasi rapizi rasunara pe treptele ce coborau spre Sala Trofeelor, iar Ema se intoarse in loc, punandu-si cea mai aspra expresie pe chip.
    " Rovson, ai intarziat!" se grabi ea sa zica.
    Ramase cu mainile incrucisate la piept, cu o spranceana ridicata in repros. Insa expresia i se inmuie de indata ce vazu persoana care intrase in sala.]]>         <![CDATA[Safe zone]]> https://www.darkmark.ro/t-safe-zone Mon, 09 Jul 2012 08:59:44 +0000 Sebastian Van Der. Wood]]> https://www.darkmark.ro/t-safe-zone S-a dus in camer sa-si faca un dus apoi isi pune pe el o pereche de blugi negri, stramti, o camasa alba deschisa la nasturi, cravata casei sale, lasata larg. Parul si-l ciufuli putin apoi se indrepta cu pasi marunti spre hol. Bine inteles ca pe drum cateva fete trebuiau sa-i puna niste intrebari si sa-l enerveze dar, scapa repede de ele cand Hassy le marari.
    Inainte sa se duca la bucatarie sa manance, sa oprit in Sala trofeelor. Nu prea stia de ce mergea acolo atat de des dar, il fascinau trofeele acelea. Pur si simplu se oprea undeva si incepea sa le studieze pe fiecare in parte. Ajunsese sa cunoasca fiecare trofeu, locul sau acolo si istoria lui.
    Ofta scurt privind imprejurul lui si observa un trofeu mai mare. Se uita cu o spranceana ridicata la el si se aproprie privindul atent. Era mare, era nou (cel putin pentru el) si avea cateva simboluri desenate pe el.]]>     S-a dus in camer sa-si faca un dus apoi isi pune pe el o pereche de blugi negri, stramti, o camasa alba deschisa la nasturi, cravata casei sale, lasata larg. Parul si-l ciufuli putin apoi se indrepta cu pasi marunti spre hol. Bine inteles ca pe drum cateva fete trebuiau sa-i puna niste intrebari si sa-l enerveze dar, scapa repede de ele cand Hassy le marari.
    Inainte sa se duca la bucatarie sa manance, sa oprit in Sala trofeelor. Nu prea stia de ce mergea acolo atat de des dar, il fascinau trofeele acelea. Pur si simplu se oprea undeva si incepea sa le studieze pe fiecare in parte. Ajunsese sa cunoasca fiecare trofeu, locul sau acolo si istoria lui.
    Ofta scurt privind imprejurul lui si observa un trofeu mai mare. Se uita cu o spranceana ridicata la el si se aproprie privindul atent. Era mare, era nou (cel putin pentru el) si avea cateva simboluri desenate pe el.]]>         <![CDATA[there's always a little curiosity]]> https://www.darkmark.ro/t-there-s-always-a-little-curiosity Sat, 18 Feb 2012 16:59:31 +0000 Agnes Marie Lovel]]> https://www.darkmark.ro/t-there-s-always-a-little-curiosity OOC: Oricineee >Happywide<
    BIC:

    Nu era mare lucru . Se trezi frecandu-si ochii cu dosul palmii . Nu stia ca zi era sau daca urma sa intarzie la cursuri...nu-i pasa . Trase cearsaful alb peste chipul ei , lasand la iveala picioarele. Isi strecura mana de sub cearsaf pe dulapiorul de langa pat , verificand ora cu un singur ochi . Nu era tarziu . Isi amintise ca urma sa fie de tura in Sala Trofeelor .. Se ridica brusc din pat si incepu sa se imbrace rapid in ceva , dupa care isi lua lucrurile de langa pat si o zbughi pe usa .

    Camera de zi era putin aglomerata .. fiind sambata , probabil toti se adunasera acolo facand planuri pentru dupa-amiaza care urma sau lenevind , ori facandu-si temele . Raspunse la saluturile catorva colege si se facu disparuta isind in hol. Se furisa in Marea Sala , la masa Ochilor-De-Soim salutand cativa viperini de la masa alaturata . Lua un sandwich si iesi de acolo , incercand sa se faca neobservata prin multime , desi ii era cam greu cu acel par roscat .

    Musca din sandwich , indreptandu-se spre Sala Trofeelor . Uneori era plictisitor , dar devenise usor de suportat atunci cand Pevees mai trecea pe acolo sau cand un alt elev se mai aventura prin acea sala 'plictisitoare' . Nu prea avea vizitatori . De cele mai multe ori facea ca frunzele de afara sa patrunda in incapere , facandu-le sa se miste dupa bunul plac , folosind bagheta , desigur.
    Termina de mancat , dupa care isi indrepta privirea spre usa pe care intrase cu putin timp mai devreme . Observa ca umbra persoanei respective se apropia incet .]]>     OOC: Oricineee >Happywide<
    BIC:

    Nu era mare lucru . Se trezi frecandu-si ochii cu dosul palmii . Nu stia ca zi era sau daca urma sa intarzie la cursuri...nu-i pasa . Trase cearsaful alb peste chipul ei , lasand la iveala picioarele. Isi strecura mana de sub cearsaf pe dulapiorul de langa pat , verificand ora cu un singur ochi . Nu era tarziu . Isi amintise ca urma sa fie de tura in Sala Trofeelor .. Se ridica brusc din pat si incepu sa se imbrace rapid in ceva , dupa care isi lua lucrurile de langa pat si o zbughi pe usa .

    Camera de zi era putin aglomerata .. fiind sambata , probabil toti se adunasera acolo facand planuri pentru dupa-amiaza care urma sau lenevind , ori facandu-si temele . Raspunse la saluturile catorva colege si se facu disparuta isind in hol. Se furisa in Marea Sala , la masa Ochilor-De-Soim salutand cativa viperini de la masa alaturata . Lua un sandwich si iesi de acolo , incercand sa se faca neobservata prin multime , desi ii era cam greu cu acel par roscat .

    Musca din sandwich , indreptandu-se spre Sala Trofeelor . Uneori era plictisitor , dar devenise usor de suportat atunci cand Pevees mai trecea pe acolo sau cand un alt elev se mai aventura prin acea sala 'plictisitoare' . Nu prea avea vizitatori . De cele mai multe ori facea ca frunzele de afara sa patrunda in incapere , facandu-le sa se miste dupa bunul plac , folosind bagheta , desigur.
    Termina de mancat , dupa care isi indrepta privirea spre usa pe care intrase cu putin timp mai devreme . Observa ca umbra persoanei respective se apropia incet .]]>         <![CDATA[A magical place]]> https://www.darkmark.ro/t-a-magical-place Sat, 04 Feb 2012 09:04:11 +0000 Julieta D. Thibault]]> https://www.darkmark.ro/t-a-magical-place
    JUST ME AND AYLEE


    Sambata dimineata,razele soarelui palid treceau prin ferestrele mari ale castelului.Chiar daca iarna era pe sfarsite,inca zapada se asternea pe castel..cu fulgii ei mari si frumosi ,de toate formele .Castelul parca era inghetat,si format din mii de cristale,era superb.

    Cercetasa se afla pe coridoare,printre miile de elevi care ori se duceau la orele de curs suplimentare,ori la orele de practica a magiei,ori fiecare cu alta treaba.Era Sambata si Julieta mereu facea cate ceva interesant,toata ziua citise asa ca ,acum avea nevoie de relaxare pe undeva.Ajunse la etajul V al castelului,dupa miile de scari pe care le urcase cu chiu cu vai,si in fata ei aparu o usa.
    Dar din spatele ei....    ]]>
    JUST ME AND AYLEE


    Sambata dimineata,razele soarelui palid treceau prin ferestrele mari ale castelului.Chiar daca iarna era pe sfarsite,inca zapada se asternea pe castel..cu fulgii ei mari si frumosi ,de toate formele .Castelul parca era inghetat,si format din mii de cristale,era superb.

    Cercetasa se afla pe coridoare,printre miile de elevi care ori se duceau la orele de curs suplimentare,ori la orele de practica a magiei,ori fiecare cu alta treaba.Era Sambata si Julieta mereu facea cate ceva interesant,toata ziua citise asa ca ,acum avea nevoie de relaxare pe undeva.Ajunse la etajul V al castelului,dupa miile de scari pe care le urcase cu chiu cu vai,si in fata ei aparu o usa.
    Dar din spatele ei....    ]]>         <![CDATA[What you want]]> https://www.darkmark.ro/t-what-you-want Fri, 03 Feb 2012 21:00:52 +0000 Bell Evans]]> https://www.darkmark.ro/t-what-you-want
  • Usa se inchise in urma ei, scufundand incaperea intr-un intuneric ciudat; lumina plapanada a baghetei nu reusea sa strabata prea mult bezna adanca, asa ca cercetasa bajbai prin camera cateva clipe inainte sa se aseze pe vesnica banca unde statea mereu cand venea acolo. Avea nevoie de putina liniste, putina eliberare de atmosfera tensionata de care avea parte zi de zi in ultimele luni. Voia sa revina la viata sa normala.

    Era insa constienta ca asa ceva devenise aproape imposibil; se schimbase situatia, se schimbase ea ca om si realizase ca pierduse mai mult decat ar fi putut sa-si imagineze. Si totusi, era acolo, in viata si cu un zambet vag pe chipul palid, nedormit nopti intregi. Suvitele de par lung, saten inchis se revarsau in cascade bogate pe umerii lasati, acoperiti de materialul subtire al unei bluze cu maneca lunga. Incepuse deja sa se sature de frigul din castel si de iarna aceea.

    Auzi insa usa deschizandu-se si inchizandu-se inapoi cu un mic zgomot; isi ridica privirile, putin derutata. Realiza ca era totusi un elev, deci nu ar fi avut probleme. Ii facu usor cu mana, remarcand faptul ca nu il mai vazuse pana atunci.

    "-Buna" sopti cercetasa, cu un glas bland si scazut. "Eu sunt Bell Evans" continua ea, cateva clipe mai tarziu.
    • OOC: Mai intai Kuyt si apoi oricine ^^]]>
  • Usa se inchise in urma ei, scufundand incaperea intr-un intuneric ciudat; lumina plapanada a baghetei nu reusea sa strabata prea mult bezna adanca, asa ca cercetasa bajbai prin camera cateva clipe inainte sa se aseze pe vesnica banca unde statea mereu cand venea acolo. Avea nevoie de putina liniste, putina eliberare de atmosfera tensionata de care avea parte zi de zi in ultimele luni. Voia sa revina la viata sa normala.

    Era insa constienta ca asa ceva devenise aproape imposibil; se schimbase situatia, se schimbase ea ca om si realizase ca pierduse mai mult decat ar fi putut sa-si imagineze. Si totusi, era acolo, in viata si cu un zambet vag pe chipul palid, nedormit nopti intregi. Suvitele de par lung, saten inchis se revarsau in cascade bogate pe umerii lasati, acoperiti de materialul subtire al unei bluze cu maneca lunga. Incepuse deja sa se sature de frigul din castel si de iarna aceea.

    Auzi insa usa deschizandu-se si inchizandu-se inapoi cu un mic zgomot; isi ridica privirile, putin derutata. Realiza ca era totusi un elev, deci nu ar fi avut probleme. Ii facu usor cu mana, remarcand faptul ca nu il mai vazuse pana atunci.

    "-Buna" sopti cercetasa, cu un glas bland si scazut. "Eu sunt Bell Evans" continua ea, cateva clipe mai tarziu.
    • OOC: Mai intai Kuyt si apoi oricine ^^]]>         <![CDATA[it's called german pride]]> https://www.darkmark.ro/t-it-s-called-german-pride Sun, 29 Jan 2012 15:50:35 +0000 Kurt F. Malfoy]]> https://www.darkmark.ro/t-it-s-called-german-pride
  • OOC; Me & Elisabeth Dietrich
    BIC:Isi lua ochelarii de la ochi si batistuta din buzunar,incepand sa curete lentilele. Tigara ii atarna in coltul gurii iar o carte de Jung i se odihnea pe genunchi. Era placut sa citesti ceva bun in limba materna. Parintii lui plecasera din Germania cand el avusese doar cateva luni. De fapt,nu statusera acolo niciodata,desi le-ar fi placut sa se intoarca. Din pacate,cand lucrezi la Vrajustitie,in Londra,iti e imposibil. Cu toate astea,atat Carsten cat si raposatul sau frate geaman invatasera atat germana,cat si engleza,franceza si spaniola,cea din urma fiind limba vorbita de mama sa inainte ca aceasta sa se casatoreasca. Nu putea decat sa le multumeasca pentru acest lucru,ambilor parinti. Privind medaliile si trofeele,realiza ca nu ce ai este important,ci ceea ce stii.

    Privi inspre ceas. Numai cateva minute iar Elisabeth ar fi trebuit sa intre,pentru a isi incepe tura. Agnes era plecata in acea zi,si nu aveau sa se intalneasca oricand prea curand,fiindca nici nu se prea intelegeau. O intalnise o singura data pe Elisabeth si atunci in fuga,explicandu-i exact cum sa dea de el si la ce ore sa il deranjeze. Avea propriile tabieturi,ce nu trebuiau intrerupte. Acum insa nu dorea decat sa se plece sau sa poarte o conversatie placuta. Totul depindea de ea.
    • ]]>
  • OOC; Me & Elisabeth Dietrich
    BIC:Isi lua ochelarii de la ochi si batistuta din buzunar,incepand sa curete lentilele. Tigara ii atarna in coltul gurii iar o carte de Jung i se odihnea pe genunchi. Era placut sa citesti ceva bun in limba materna. Parintii lui plecasera din Germania cand el avusese doar cateva luni. De fapt,nu statusera acolo niciodata,desi le-ar fi placut sa se intoarca. Din pacate,cand lucrezi la Vrajustitie,in Londra,iti e imposibil. Cu toate astea,atat Carsten cat si raposatul sau frate geaman invatasera atat germana,cat si engleza,franceza si spaniola,cea din urma fiind limba vorbita de mama sa inainte ca aceasta sa se casatoreasca. Nu putea decat sa le multumeasca pentru acest lucru,ambilor parinti. Privind medaliile si trofeele,realiza ca nu ce ai este important,ci ceea ce stii.

    Privi inspre ceas. Numai cateva minute iar Elisabeth ar fi trebuit sa intre,pentru a isi incepe tura. Agnes era plecata in acea zi,si nu aveau sa se intalneasca oricand prea curand,fiindca nici nu se prea intelegeau. O intalnise o singura data pe Elisabeth si atunci in fuga,explicandu-i exact cum sa dea de el si la ce ore sa il deranjeze. Avea propriile tabieturi,ce nu trebuiau intrerupte. Acum insa nu dorea decat sa se plece sau sa poarte o conversatie placuta. Totul depindea de ea.
    • ]]>         <![CDATA[october and...june]]> https://www.darkmark.ro/t-october-and-june Sat, 07 Jan 2012 16:45:32 +0000 Kurt F. Malfoy]]> https://www.darkmark.ro/t-october-and-june
  • OOC: Privat ( Me & Ronnie)
    BIC:
    Candelabrul imprastia o lumina puternica,facand trofeele sa straluceasca. Marea majoritate apartineau Cercetasilor,iar acest lucru il facea sa se zvarcoleasca de ura. Mandria sa de Viperin inca nu disparuse iar scarba fata de celalte case era inca destul de constanta,desi trecusera 13 ani de cand absolvise. Nu stia daca avea voie sa fumeze in incinta castelului insa acea zi era ziua lui,ziua in care el era 'de garda'. Celalte colege enervante si pline de hormoni nu se prezentasera iar acest lucru il bucura nespus. Tot ce isi dorea era sa se lase cu putin scandal,cat mai curand. Cei de la Hogwarts il plictiseau nespus iar directorul era doar un mucos care ar fi trebuit sa urmeze din nou cursurile.Cel putin aceea era opinia lui. Singura persoana care nu il enerva era o anume Viperina ale carui idei era bine intiparite in mintea ei,la fel si dorintele,lucru pe care il respecta. Tra -la-la...Innebunesc! Ticaitul ceasului ii zgaria mintea.
    • ]]>
  • OOC: Privat ( Me & Ronnie)
    BIC:
    Candelabrul imprastia o lumina puternica,facand trofeele sa straluceasca. Marea majoritate apartineau Cercetasilor,iar acest lucru il facea sa se zvarcoleasca de ura. Mandria sa de Viperin inca nu disparuse iar scarba fata de celalte case era inca destul de constanta,desi trecusera 13 ani de cand absolvise. Nu stia daca avea voie sa fumeze in incinta castelului insa acea zi era ziua lui,ziua in care el era 'de garda'. Celalte colege enervante si pline de hormoni nu se prezentasera iar acest lucru il bucura nespus. Tot ce isi dorea era sa se lase cu putin scandal,cat mai curand. Cei de la Hogwarts il plictiseau nespus iar directorul era doar un mucos care ar fi trebuit sa urmeze din nou cursurile.Cel putin aceea era opinia lui. Singura persoana care nu il enerva era o anume Viperina ale carui idei era bine intiparite in mintea ei,la fel si dorintele,lucru pe care il respecta. Tra -la-la...Innebunesc! Ticaitul ceasului ii zgaria mintea.
    • ]]>         <![CDATA[Lose Control]]> https://www.darkmark.ro/t-lose-control Thu, 29 Dec 2011 13:53:48 +0000 Bell Evans]]> https://www.darkmark.ro/t-lose-control Bell Evans & Kennya Allen
    Hello, hello, remember me?
    I'm everything you can't control.
    • Usa se inchise incet in urma ei, scufundand incaperea intr-o lumina difuza; razele uscate se filtrau prin ferestrele inalte, ce acopereau peretii lungi, cenusii. Arunca o privire scurta asupra rafturilor insirate de-a lungul lor si surase slab; nu mai venise acolo de atat de mult timp. O izbi in plin singuratatea camerei, acompaniata de o liniste parca nepamanteana; sunetul respiratiilor ei calme era singurul care se distingea, lucru ce o facea sa devina oarecum nelinistita. Se intorsese la Hogwarts tocmai pentru asta - se saturase de singuratate si tacere.

      Facu un pas si aproape savura scartaitul podelei prafuite; nici macar ingrijitorii nu mai dadeau pe acolo, pentru ca o pelicula subtire, cenusie, acoperea aproape totul. Privi vitrinele impaienjenite si sutele de trofee ce sclipeau usor in razele de lumina plapanda; pana si de asta ii fusese dor daca se gandea mai bine.

      Ajunsese in final la concluzia ca ii lipsise totul. Nu putea pleca de la castel - nu putea sa-si paraseasca propria casa; pentru ca in ultimii ani, castelul devenise pentru ea locul in care gasise o familie si un adapost. Nu il mai vedea ca pe o simpla scoala - vedea acolo singurul lucru de care avea nevoie.

      Lucrurile se schimbasera totusi, dar ea ramasese aceeasi; zambi incet cand isi aminti de primele ei zile acolo, de perioada in care fusese Sefa de Casa. Trecusera atat de multi ani si totusi, nimic nu reusise sa ii modifice comportamentul, gandirea sau caracterul. Era oarecum multumita de asta, desi stia in acelasi timp ca poate ar fi trebuit sa renunte la unele conceptii si sa accepte altele. Lumea se schimba - iar ea ar fi trebuit sa tina pasul. Renuntase insa la asta cu mult timp in urma; ura sa aleaga, iar atunci cand facea o alegere consecintele o faceau intotdeauna sa regrete, chiar daca stia ca procedase corect. Poate era prea complicata.

      Tresari puternic cand vazu silueta unei persoane asezata comod in spatiul dintre doua vitrine si se opri, simtind cum chipul ii devine si mai palid; podeaua nu mai era prafuita in acea zona, lucru ce ii arata ca respectiva se asigurase sa nu-si umple roba de mizerie. Chiar nu se gandise la faptul ca ar fi dat peste cineva acolo; abia ajunsese in acea dimineata la castel, iar dupa ce-si lasase lucrurile in dormitorul din Turn incepuse sa se plimbe haotic.

      "-Kennya?" intreba ea, cu o voce ragusita; era ultima persoana pe care se astepta sa o intalneasca.
    ]]>     Bell Evans & Kennya Allen
    Hello, hello, remember me?
    I'm everything you can't control.
    • Usa se inchise incet in urma ei, scufundand incaperea intr-o lumina difuza; razele uscate se filtrau prin ferestrele inalte, ce acopereau peretii lungi, cenusii. Arunca o privire scurta asupra rafturilor insirate de-a lungul lor si surase slab; nu mai venise acolo de atat de mult timp. O izbi in plin singuratatea camerei, acompaniata de o liniste parca nepamanteana; sunetul respiratiilor ei calme era singurul care se distingea, lucru ce o facea sa devina oarecum nelinistita. Se intorsese la Hogwarts tocmai pentru asta - se saturase de singuratate si tacere.

      Facu un pas si aproape savura scartaitul podelei prafuite; nici macar ingrijitorii nu mai dadeau pe acolo, pentru ca o pelicula subtire, cenusie, acoperea aproape totul. Privi vitrinele impaienjenite si sutele de trofee ce sclipeau usor in razele de lumina plapanda; pana si de asta ii fusese dor daca se gandea mai bine.

      Ajunsese in final la concluzia ca ii lipsise totul. Nu putea pleca de la castel - nu putea sa-si paraseasca propria casa; pentru ca in ultimii ani, castelul devenise pentru ea locul in care gasise o familie si un adapost. Nu il mai vedea ca pe o simpla scoala - vedea acolo singurul lucru de care avea nevoie.

      Lucrurile se schimbasera totusi, dar ea ramasese aceeasi; zambi incet cand isi aminti de primele ei zile acolo, de perioada in care fusese Sefa de Casa. Trecusera atat de multi ani si totusi, nimic nu reusise sa ii modifice comportamentul, gandirea sau caracterul. Era oarecum multumita de asta, desi stia in acelasi timp ca poate ar fi trebuit sa renunte la unele conceptii si sa accepte altele. Lumea se schimba - iar ea ar fi trebuit sa tina pasul. Renuntase insa la asta cu mult timp in urma; ura sa aleaga, iar atunci cand facea o alegere consecintele o faceau intotdeauna sa regrete, chiar daca stia ca procedase corect. Poate era prea complicata.

      Tresari puternic cand vazu silueta unei persoane asezata comod in spatiul dintre doua vitrine si se opri, simtind cum chipul ii devine si mai palid; podeaua nu mai era prafuita in acea zona, lucru ce ii arata ca respectiva se asigurase sa nu-si umple roba de mizerie. Chiar nu se gandise la faptul ca ar fi dat peste cineva acolo; abia ajunsese in acea dimineata la castel, iar dupa ce-si lasase lucrurile in dormitorul din Turn incepuse sa se plimbe haotic.

      "-Kennya?" intreba ea, cu o voce ragusita; era ultima persoana pe care se astepta sa o intalneasca.
    ]]>         <![CDATA[; lavander rose .]]> https://www.darkmark.ro/t-lavander-rose Mon, 24 Oct 2011 18:22:39 +0000 Jane Kingston]]> https://www.darkmark.ro/t-lavander-rose
  • Dimineata. Uh. Isi freca iritata ochii cu varful degetelor, apucand in acelasi timp o perna si acoperindu-si chipul. Phew. Reusise sa scape de razele enervante ale soarelui. De ce nu puteau sa o trezeasca in cursul saptamanii, cand avea nev… stai putin. Soare. Pe partea sa de castel. Care dadea inspre vest. Dimineata? Ohhh… ohhhh! Se ridica, cu chiu cu vai, scotand capul – si oroarea de par pe care o avea in cap in acel moment – pe mica fereastra de de-asupra patului sau. Yup. Era trecut de ora doisprezece.
    Se tranti la loc cu capul pe perna, trecandu-si un brat subtire peste ochi si bucurandu-se pentru inca cateva momente de starea de lene ce o cuprinsese. Mmm, uitase ca era sambata. Cat de… usurator era sa nu trebuiasca sa se grabeasca pentru a ajunge la cursuri – pentru ca reusea mereu sa fie in intarziere. Mereu. Si de multe ori trebuia sa mearga nemancata, ceea ce ducea, inevitabil, la zgomote deloc domnisoresti ale stomacului sau. Gasea, desigur, pe cineva cu un mar in mana si reusea sa il ia mai de fiecare data, insa undeori nu reusea sa vada decat pere – yack – sau piersici – iarasi yack. Iar gandurile acestea o duceau la intrebarea fundamentala: oare unde se dducea societatea vrajitoreasca? Nu intr-un loc bun, asta era sigur.

    Isi trecu grabita peria de cateva ori prin par, aranjandu-l cat de cat. Putin eyeliner, aplicat cu maiestria capatata odata cu experienta, o camasa alba, bagata intr-o fusta-creion cu talia inalta, roba – facuta la comanda, mai scurta decat restul, in asa fel incat sa arate mult mai chic –, o pereche de balerini incaltati in graba si era gata s… sa ce? Unde ar fii putut sa mearga, dupa doua saptamani in care ramasese incuiata in Turn sa invete pentru materii complet inutile – gen Previziuni ale Viitorului – ?
    Ridica din umeri si, pasind delicat prin Camera de Zi ca sa nu cumva sa trezeasca cei cativa elevi care erau adormiti adica lesinati si duhnind a alcool pe fotoliile din fata semineului, isi croi drum pana pe coridoarele castelului; ajunsa la destinatie, isi lasa picioarele sa faca treaba – ea se concentra pe salutatul catorva cunostinte, facutului ochi dulci catorva baieti, si – desigur –, luatul in imprumut al catorva fructe. Zau, zici ca traia intr-o cusca de iepuri, toti mereu papau mere sau pere sau… uhh. Nu vedea barete de ciocolata decat rar. Si, in mare parte, doar atunci cand se uita in oglinda. Din nou, lumea se ducea de rapa.

    Inainte sa isi dea seama ce si cum, se afla in Sala Trofeelor – waw . Nu intrase acolo de… de mult timp. Poate prea mult. Se holba pentru cateva secunde – hmm hmm, adica privi curioasa – in jur, incercand sa-si dea seama cam cat timp trecuse de cand nu admirase multitudinea de… chestii… expuse in acea incapere. Se afunda din ce in ce mai mult printre medalii si alte premii, o suvita de par infasurata pe un deget iar cealalt amana ocupata cu numaratul anilor. Yep, cum credea – de cand era Boboaca. Deprimant, ce-i drept, ca nu era si numele ei pe-acolo pe undeva.
    Incepu sa fluiere delicat, pentru ea, un cantecel la nimereala – ceva care avea ca refren “ia ia oh”. Foarte creativ, ce-i drept.

    • OOC: uhm . oricine ? HappywideDD
    ]]>
  • Dimineata. Uh. Isi freca iritata ochii cu varful degetelor, apucand in acelasi timp o perna si acoperindu-si chipul. Phew. Reusise sa scape de razele enervante ale soarelui. De ce nu puteau sa o trezeasca in cursul saptamanii, cand avea nev… stai putin. Soare. Pe partea sa de castel. Care dadea inspre vest. Dimineata? Ohhh… ohhhh! Se ridica, cu chiu cu vai, scotand capul – si oroarea de par pe care o avea in cap in acel moment – pe mica fereastra de de-asupra patului sau. Yup. Era trecut de ora doisprezece.
    Se tranti la loc cu capul pe perna, trecandu-si un brat subtire peste ochi si bucurandu-se pentru inca cateva momente de starea de lene ce o cuprinsese. Mmm, uitase ca era sambata. Cat de… usurator era sa nu trebuiasca sa se grabeasca pentru a ajunge la cursuri – pentru ca reusea mereu sa fie in intarziere. Mereu. Si de multe ori trebuia sa mearga nemancata, ceea ce ducea, inevitabil, la zgomote deloc domnisoresti ale stomacului sau. Gasea, desigur, pe cineva cu un mar in mana si reusea sa il ia mai de fiecare data, insa undeori nu reusea sa vada decat pere – yack – sau piersici – iarasi yack. Iar gandurile acestea o duceau la intrebarea fundamentala: oare unde se dducea societatea vrajitoreasca? Nu intr-un loc bun, asta era sigur.

    Isi trecu grabita peria de cateva ori prin par, aranjandu-l cat de cat. Putin eyeliner, aplicat cu maiestria capatata odata cu experienta, o camasa alba, bagata intr-o fusta-creion cu talia inalta, roba – facuta la comanda, mai scurta decat restul, in asa fel incat sa arate mult mai chic –, o pereche de balerini incaltati in graba si era gata s… sa ce? Unde ar fii putut sa mearga, dupa doua saptamani in care ramasese incuiata in Turn sa invete pentru materii complet inutile – gen Previziuni ale Viitorului – ?
    Ridica din umeri si, pasind delicat prin Camera de Zi ca sa nu cumva sa trezeasca cei cativa elevi care erau adormiti adica lesinati si duhnind a alcool pe fotoliile din fata semineului, isi croi drum pana pe coridoarele castelului; ajunsa la destinatie, isi lasa picioarele sa faca treaba – ea se concentra pe salutatul catorva cunostinte, facutului ochi dulci catorva baieti, si – desigur –, luatul in imprumut al catorva fructe. Zau, zici ca traia intr-o cusca de iepuri, toti mereu papau mere sau pere sau… uhh. Nu vedea barete de ciocolata decat rar. Si, in mare parte, doar atunci cand se uita in oglinda. Din nou, lumea se ducea de rapa.

    Inainte sa isi dea seama ce si cum, se afla in Sala Trofeelor – waw . Nu intrase acolo de… de mult timp. Poate prea mult. Se holba pentru cateva secunde – hmm hmm, adica privi curioasa – in jur, incercand sa-si dea seama cam cat timp trecuse de cand nu admirase multitudinea de… chestii… expuse in acea incapere. Se afunda din ce in ce mai mult printre medalii si alte premii, o suvita de par infasurata pe un deget iar cealalt amana ocupata cu numaratul anilor. Yep, cum credea – de cand era Boboaca. Deprimant, ce-i drept, ca nu era si numele ei pe-acolo pe undeva.
    Incepu sa fluiere delicat, pentru ea, un cantecel la nimereala – ceva care avea ca refren “ia ia oh”. Foarte creativ, ce-i drept.

    • OOC: uhm . oricine ? HappywideDD
    ]]>         <![CDATA[Among the shades of the champions]]> https://www.darkmark.ro/t-among-the-shades-of-the-champions Fri, 16 Sep 2011 11:38:46 +0000 Raphael Olivier]]> https://www.darkmark.ro/t-among-the-shades-of-the-champions
    Among the shades of the champions


    Crystal se plimba prin castel, tocmai venind de la o prietena. Se cam plictisea, asa ca se intreba daca nu da peste cineva cunoscut. Asa cum pierdea ea vremea intra visatoare in Sala Trofeelor.

    Era una dintre saliile ei preferate, unde campionii scolii Hogwarts isi depozitau trofeele care le tinea numele nemuritor. Se plimba pe langa rafturile pline, citind numele cunoscute deja, pana ajunse la trofeul mare din capat.

    Crystal Katherine Heap
    Cele mai bune rezultate la studiul materiei anului II


    Crystal se sperie groaznic cand un zgomot puternic de metal se auzi semn ca cineva daduse jos unul dintre trofeele din apropiere.
    ]]>
    Among the shades of the champions


    Crystal se plimba prin castel, tocmai venind de la o prietena. Se cam plictisea, asa ca se intreba daca nu da peste cineva cunoscut. Asa cum pierdea ea vremea intra visatoare in Sala Trofeelor.

    Era una dintre saliile ei preferate, unde campionii scolii Hogwarts isi depozitau trofeele care le tinea numele nemuritor. Se plimba pe langa rafturile pline, citind numele cunoscute deja, pana ajunse la trofeul mare din capat.

    Crystal Katherine Heap
    Cele mai bune rezultate la studiul materiei anului II


    Crystal se sperie groaznic cand un zgomot puternic de metal se auzi semn ca cineva daduse jos unul dintre trofeele din apropiere.
    ]]>