Darkmark RPG Forum - Sala Armurilor

Unde sunt purtătorii de armuri?

Thu, 02 May 2019 15:04:07 +0000

Așa cum aflase în urmă cu două ore de la unul dintre elevii mai mari, Sala Armurilor a suferit poate cel mai crud accident din întreaga istorie a Hogwarts. Toate statuile, iar aici putem să le includem inclusiv pe cele cu voință proprie, care se mișcau de obicei sau chiar îți răspundeau, plecaseră. În locul lor rămăseseră doar armurile, goale, nepurtate de nimeni, într-o zare de levitație. Unii dintre elevii mai mici avuseseră îndrăzneala necutezată de a le proba, de a se îmbrăca puțin cu vreun coif din secolul trecut sau de a ridica deasupra capului o sabie care ar fi putut aparține vreunui vrăjitor foarte puternic, dar toți aceștia au sfârșit în aripa spitalului, căci armurile, parcă primind o voință proprie, îi loveau pe elevi, îi strângeau, îi lăsau fără aer sau le zgâriau venele.
- Ce o fi asta? se întreba Jonathan, la fel de curios ca toți ceilalți.
Sala era destul de plină, deși Jonathan nu recunoștea pe nimeni. În jur plutea o stare de uimire, o oarecare teamă, dar în același timp totul simboliza un motiv de fericire, căci din cauza acestui eveniment toate cursurile fuseseră închise pentru ziua respectivă. Chiar și așa, lui Jonathan îi bătea oarecum gândul către o încercare a unei armuri de bazilisc.
„La urma urmei, de ce nu? Când mai am ocazia asta?”

Still not true.

Fri, 04 Jan 2013 21:20:05 +0000

Se uită la fotografia surorii sale, zâmbind uşor când acesta zâmbeşte la rândul ei. Îşi trece limba peste buze, lăsând-o în buzunarul din spate al blugilor. Îi era dor de casă. Voia înapoi în Londra, să se joace cu Pattie. Să se ducă cu ea în Beijing şi să îi arate unde a crescut el. Surâde dulce, orpindu-se în faţa unei uşi. Ştia deja ce era acolo. Era una dintre camerele pe care le ura în Hogwarts. Păşteşte înăuntru, privind fiecare armură în parte. Închide Uşa şi se lipeşte de ea, închizându-şi ochii.
- Yi Xing! îşi aude numele şi tresare.
- Da, bunico? întrebă. În realitate, vocea lui copilăroasă îl sperie. Însă Lay cel mic zâmbea dulce, fugind către acea femeie în vârstă care îl crescuse până atunci. Surâde către ea, mergând pe lângă aceasta. Se prinde de degetele ei, şi, când îşi deschide ochii, se afla între un milion de armuri, toate din ceramică, care se mişcau neîncetat, aranjând ceva.
- Acesta este locul tău. îi şopti ea.
Era sala armurlor din şcoala de magine din Beijing, din oraşul vechi, Locul în care obişnuia să meargă cu bunica sa mereu. Fosta directoare a şcolii avea un statut înalt în continuare. Îşi trece limba peste buze, privind spre tavan, oftând. Oare ce se întâmpla dacă se ducea acum la Beijing? Dacă nu se mai întorcea? Cui i-ar fi fost dor de el?
Niciun nume nu-i venea în minte, înafara lui Cress. Doar pe ea nu putea să o ia cu el. Numai pe ea nu putea să o aducă la el acasă, orice ar fi fost acest acasă a lui.
Oftează, scoţându-şi o cască din ureche, privind în gol, numărând fiecare crăpătură în parte de pe pereţi.

Born to guide. Born to betray.

Thu, 03 Jan 2013 09:51:25 +0000

Born to guide. Born to betray.

-privat-

Poate ca aia nu era cea mai fericita zi a lui Hawkeye. Si poate ca ar fi trebuit sa ramana in pat in acea dimineata. Si poate ca ar fi fost indicat sa se prefaca. Sa-i lase pe ceilalti sa creada ca doarme. Sau ca e mort. In fond, avusese ocazia de a-si face damblaua si o daduse rau de tot in bara.
Desi era un boboc, Ordinul il lasase in sfarsit sa plece intr-o misiune importanta. Conditia era sa nu fie singur. Asa ca fusese 'repartizat' in echipa cu Snow si cu fostul Soimean Spencer Athinkson. Lucrurile... Lucrurile nu iesisera atat de roz, iar actiunea nu mersese conform planului initial. Cei trei fusesera trimisi pentru a verifica o locatie subterana suspectata ca fiind un mic sediu pentru acest grup devastator proaspat aparut pe piata nebunilor. Desi mic si nesemnificativ pentru Minister, reusise sa atraga atentia Ordinului Phoenix. Colin facuse o greseala ce fusese trecuta cu vederea. La a doua nu a mai fost atat de norocos.
Cumva, stia ca nu trebuia sa caute ascunzatoare in Sala Armurilor. Nu intr-un loc in care erau atat de multe chestii ascutite in jur. Nu ca asta ar fi oprit pe cineva sa-si foloseasca magia si blestemele tipice asupra lui, insa era mai bine cand inamicul nu avea idei.
Nu stia de unde aparuse mana ce-l propti de perete, dar stia cui ii apartinea. Umerii sai protestara, lovitura dintre omoplati, inca nevindecata, ii trimise un semnal clar de disconfort. Hawkeye isi inchise ochii. Nu vroia sa priveasca in irisii verzi, plini de manie, pe care ii simtea asupra lui.

Little Conversations

Sat, 29 Sep 2012 16:36:51 +0000

Katerina & Julieta

Katerina deschise uşa Sălii Armurilor şi strâmbă uşor din nas când auzi scârţâitul încet şi totuşi enervant al acesteia. O închise cu grijă,ca nu cumva cineva s-o audă şi să intre în bucluc. Păşi în încăpere,zâmbind uşor la vederea sutelor de armuri ale cavalerilor din metal. Se îndreptă către unul dintre ei şi îl studie atent. Îl verifică până şi la picioare şi tot nu găsise fir de praf. Probabil erau lustruiţi zilnic. Numai gândul la a avea grijă ca fiecare armură să fie curată de-ţi vedeai reflexia o făcea pe Şoimeancă să-i fie rău. Poate cel mai mare coşmar al ei era însuşi curăţenia. Dacă nici măcar acasă nu suporta să-şi facă curat în cameră... Clătină din cap,înlăturând gândurile fără sens pe care le avea. Se apropie de armură şi începu să se strâmbe la ea,ca şi cum ar fi fost un copil de grădiniţă.

Child of light

Sun, 16 Sep 2012 09:28:01 +0000

Child of light
belonging to the Gods
Fantine & Hawkeye

Uriasi reci, metalici, sobri in esenta, stateau strajeri langa peretii incaperii. O incapere cu tavan inalt, asa cum se obisnuia in castel de altfel, impunatoare prin dimensiuni. Si detaliile! Sa nu uite niciodata detaliile! Singurele lucruri ce dadeau un strop de viata erau steagurile si blazoanele regale, atinse de trecerea anilor. Erau prea multe culori si totusi nu pareau suficiente. Contrastau puternic cu peretii albi si siluetele tepene, imbracate in argint.
Hawkeye se uita lung la coiful unei astfel de armuri, incruntandu-se inconstient. Cu o miscare delicata si inceata, isi ridica mana si ciocani de doua ori in platosa groasa. Sunetul reverbera in camera pustie, dand o noua atmosfera. Ceea ce inainte fusese solemn, acum se dizolva in amuzamentul unui pusti. Un pusti inalt, cu ochi albastri, urechi uriase si prea slabanog. Un zambaret de altfel, caci daca Hawkeye nu zambea macar de zece ori pe zi, insemna ca ceva nu era in regula cu el. Zambea si acum, privind in jur. Se gandea la toate posibilitatile de a folosi armurile pe post de instrumente muzicale. Poate ca va face asta, chiar daca il va astepta o saptamana de detentie. Merita.
Porni de-a lungul incaperii, miscandu-se ca un general printre soldati, cu barbia ridicata si cu mainile la spate. Insa tot jocul scapa cand usa se deschise cu un scartait, iar Soimul se intoarse pe calcaie.

Don't waste your time.

Tue, 24 Jul 2012 11:01:51 +0000

OOC:Effy K. Turner && Jenet A. Vandalism

Isi aprinse o țigară,vechile obiceiuri nu se pierdeau atât de ușor,de fapt în cazul ei,niciodata.Simți cum fumul gros,inhalat,îi umbplu plămâni,era atât de amuzant,avand in vedere că acuma numai era aceeași senzație ca atunci când era vie.Acum orice ar face,indiferent că mănâncă,bea sau fumează,nimic numai era la fel,deoarece ei bine,pur și simplu nu avea niciun ros,nu simțea cu adevărat acel gust,pur și simplu totul trecea ca și cum nimic nu s-ar fi întamplat.Fumează doar pentru că,a căpătat acest tic,de care nu putea scăpa,lucru ce o deranjă cel mai tare și de multe ori o enervă la extrem.Înghiți in sec,lăsând țigara jos,apoi începu să umble prin castel de plictiseală,sperând că va gasi pe cineva pe care să sperie și de care să se amuze.Ajunse in acel loc în care erau tot felul de armuri și chestii stupide,niciodată fata nu putu să înțeleagă de ce lumea mergea în acea cameră,de fapt nu putea să înțeleagă importanța.Nu era lume.Sec.Trist,într-adevăr,însă cu cât a intrat în acea cameră mai mult a văzut o fată,nu a stat să o analizeze prea mult,deoarece avea în gând să o sperie.

roses for what ?

Sat, 25 Feb 2012 13:03:50 +0000

OOC: Oricinee ><

Alerga pe coridoarele castelului . Era ora cinci , iar soarele statea sa apuna in curand dupa copacii care inconjurau partea aceea a scolii.
Se opri brusc dupa colt , frecandu-si incheietura mainii . Parea a fi putin rosie .. probabil se lovise undeva sau .. Isi ridica privirea spre tavan incercand sa nu mai gafaie . De ce fugea ? Mai bine spus era , de cine . Auzi niste pasi in spatele ei .. Tenisii rosii ii alunecara usor in timp ce ea incerca sa ajunga la cea mai apropiata usa de acolo . Fireste , daca era deschisa atunci s-ar fi putut declara norocoasa , dar daca era contrariul ..atunci avea sa dea explicatii celor trei astropufi pe care ii udase folosint bagheta .

Patrunse inauntru trantind usa in urma ei . Se sprijini usor de usa fara sa observe ca mai era cineva inautru . Inima ii tresari cand observa ca persoana respectiva statea pe un scaun si o privea putin mirata de altfel . Cine ar fi zambit la vederea unei fete pe jos care gafaia si injura printre dinti ? Cei mai multi si-ar fi facut cruce probabil . Ramase in acelasi loc , privind prin camera si asiguranduse daca mai era cineva .

That's the way, aha aha

Sat, 04 Feb 2012 09:13:59 +0000

OOC:Anyone

Aylee era gata de o lunga plimbare, acum, ca tot era sfarsit de saptamana. Insa chiar cand sa iasa afara incepu sa ninga cum nu mai ninsese de mult timp. Iar ea nu avea de gand sa iasa pe zapada. Ea era o pisicuta, ura frigul si adora caldura, asa ca se hotara sa ramana totusi inauntru. Cum nu prea avea idee unde dorea sa ajunga, se mira destul de tare cand descoperise ca picioarele ei o puratsera inspre Sala Armurilor. Nu mai fusese acolo decat odata, insa atunci se distrase de minune, asa ca intra senina in sala cea mare. Mai erau acolo cativa elevi, ceea ce nu era deloc neobisnuit. In ultima instanta, era o scoala mare. Unii dintre ei doar se plimbau si se uitau de la o armura la alta, altii scriau infrigurati scartaind cu penele pe pergamente, facand probabil cine stie ce teme.
Isi impreuna mainile la spate si incepu sa se plimbe si ea printre armuri. Erau exact asa cum si le amintea de la ultima (si prima, si singura) ei vizita acolo. Vechi, unele prafuite, altele lucioase si toate nemiscte, caci trecuse deja Craciunul. Pe una dintre bancutele de piatra care impodobeau sala vazu asezata o fata care statea cu spatele la ea. Se aseza si ea, incercand sa faca asta fara sa o deranjeze, dar fata se intoarse inspre ea atat de brusc incat Viperinei aproape ii scapa un mic tipat. In loc de asta, dadu drumul unui ras nervos si o privi pe fata putin incurcata.

Don't say

Wed, 25 Jan 2012 21:22:43 +0000

OOC: oricine

IC:Ii scapa printre dinti o injuratura destul de frumoasa si arunca o privire in jur pentru a se asigura ca nu il auzise nimeni..nu era el tocmai geniul formularilor caustice insa nu vroia sa puna la risc reputatia sa si asa subreda in castel, toti il stiau ca pe un arogant nesimtit, insa de fapt nu era asa...ei bine, poate chiar era, insa cum se purtau cei din jur cu el, deasemenea facea si el. Aproape jumatate de ora se invarti prin castel, daca nu ar fi fost atat de increzut in sine ar fi recunoscut de mult timp ca se ratacise insa nu ii permitea acea mandrie. Erau atat de multe camere secrete..auzise ceva de la niste elevi ca sunt si coridoare interzise, ar fi pus mana in foc si ar fi jurat ca fusese si pe acolo avand in vedere ca nu era nici o suflare de om iar peretii erau mucegaiti si plini de panze transparente de paianjen, trebuia sa recunoasca ca doar ei au mai ramas din cei care cica repara un pic castelul..pe naiba..ca tot vechi si prafuit a ramas. Totusi, el unul considera ca fiind cel mai magnific si istoric loc. Mergea cu pasi incetiniti incercand sa nu atraga prea multa atentie asupra lui, nu suporta cand cineva se holba la el fara motiv ca doar nu avea fata verde si piele hidoasa de trol.
Ridica o spranceana cand se pomeni in fata unei usi mari cu ornamente obscure inscrise in metal care nu pareau caracteristice unei camere unde poate intra fiecare...sau poate de aceea era atat de atragatoare..sa intre cat mai multi oameni..deci, nu putea decat sa intre si sa afle. O deschise usor, sperand ca aceasta nu va fi insotita de scartaitul lor obisnuit, era ora tarzie asa ca probabilitatea de a fi gasit de cineva era foarte scazuta, insa cine stie cu ce lunatici e inzestrata scoala.
Deci, perfect.."Sala Armurilor." Zise el si afisa un zambet lar, multumit de sine. Cautase locul acesta de cateva zile de cand se afla in castel si in sfarsit daduse peste el...din intamplare? daca ar mai avea norrocul sa gaseasca repede pergamentul care era ascuns in una din ele si sa mai si gaseasca drumul spre turn..insa ce naiba era el? un vrajitor..chiar daca nu functionau toate vrajile in castel unele cum ar fi cea de memorare a drumului erau destul de eficiente. Inchise usa dupa el avand grija sa arunce o ultima privire in coridor pentru a vedea daca nu fusese urmarit.

I think I know you

Sun, 22 Jan 2012 20:22:19 +0000

Lexie isi infasura pelerina pe talie, incercand sa se incalzeasca. Trebuise sa treaca prin curtea interioara a castelului, doar pentru ca nu voia sa inconjoare totul pentru a ajunge de la ore in sala armurilor. Nu avea nimic de facut, iar asta era primul loc care ii venise in minte ca sa piarda timpul. Isi aminti in anul intai cand petrecea pe aici timp cu Peeves si faceau 'planuri de atac'. Bineinteles, pentru strigoi fusese doar o fetiscana prostuta pe care reusise sa o joace pe degete. Jurase sa se razbune pe el dupa ce o folosise atat. Acum nu mai dadea prea mare importanta acestei probleme. Presupunea ca pur si simplu crescuse.

Isi aseza geanta pe umar si intra pe usa mare din lemn masiv. Inauntru era aerul acela linistitor pe care il cauta. Uitase cat de mult timp gtrecuse de cand nu a mai trecut pe aici, si numai ca sa piarda vremea. Insa ii placea acel sentiment de acasa, de siguranta. Chiar daca incidentul neplacut al Elizei se petrecuse tot in aceasta camera, se linistise de cand aflase ca ea defapt nu trebuise sa se afle acolo.

Inchise ochii si se lasa sa cada pe podea intr-un colt, cu capul rezemat de perete. Isi simtea pulsul in cap, bubuind. Era o senzatie neplacuta si incerca sa o faca sa dispara, insa era prea incaptanata. Isi stranse pleoapele, insa renunta in scurt timp, deschizandu-si ochii. Se uita dupa scutul dupa care se ascunse de multe ori. Mereu ignora faptul ca acele armuri nu trebuiau atinse, ci pastrate in timp, si se plimba printre ele. Se simtea cu cateva secole in urma cand facea asta. Sirul gandurilor sale fu intrerupt brutal de usa care se deschise cu zgomot.

OOC: anyone ><

Erase and Rewind

Sun, 08 Jan 2012 16:24:36 +0000

Sclipirile aurii ale armurilor insirate in vitrinele lustruite aruncau palpairi slabe in lumina dupa-amiezii; era liniste, iar pasii ei erau singurii care umpleau oceanul tacerii. Se plimba printre randurile paralele, cu privirile plecate. Nu era prea sigura de ce venise acolo - probabil cauta un loc in care sa fie singura. Sa scape de lumea din jurul sau - sau cel putin, sa nu mai fie nevoita sa raspunda la tone de intrebari. Mereu urase asta.

Bineinteles, existau si exceptii; atunci cand trebuia sa isi explice deciziile si nu o deranja atat de mult ca in cazul oricarei cunostinte ce se apuca sa ii ceara socoteala pentru orice. Atunci prefera sa pastreze tacerea sau pur si simplu sa ceara sa fie lasata in pace. Ajunsese la concluzia ca faptul ca era mai inchisa in ea nu era neaparat un defect. Cu prietenii ajunsese sa fie altfel, deci lucrurile stateau bine la capitolul asta; reusise sa schimbe unele lucruri in ultima perioada si se simtea mandra de ea. Nu fusese niciodata omul care sa accepte schimbarile prea usor; se gandea de zeci de ori inainte de a lua o decizie si chiar si atunci ii era frica. Asta probabil nu avea sa se schimbe niciodata.

Auzi insa usa salii deschizandu-se cu un mic scartait si inchizandu-se la loc dupa cateva clipe; isi ridica privirile, ezitand. Spera sa nu dea peste nimeni, dar nu era totusi persoana care sa respinga pe cineva doar pentru ca nu se simtea ea bine. Auzi pasii apropiindu-se de locul in care era ea si astepta. Privirile ii infatisara curand silueta unei tinere necunoscute. O mai vazuse prin Turnul sau, deci absolvise deja cursurile la castel.

Wake the dead

Mon, 26 Dec 2011 20:16:45 +0000

OOC: CLOSED

BIC:Zgomote de pasi se auzeau de-a lungul coridorului.Desigur, era doar sunetul pantofilor sai extrem de enervanti pe care ii luase in graba dintr-un motiv cu totul si cu totul stupid.Avea un exces de graba in el ce aparea exact in cele mai aiurea momente.Statu putin sa se gandeasca si isi continua drumul.Nici el nu era sigur care era destinatia, ideea era ca isi dorea sa se plimbe.Scapase pentru un moment de ore, spre norocul lui, si o luase pur si implu la intamplare pe holurile castelului.Vizitase aceste locuri de cel putin douazeci de ori, insa nimic nu il impiedica sa continue sa o faca.Privi scurt in jurul lui incercand sa isi dea seama unde se afla, si nu dura foarte mult sa constate ca armurile acelea ce il inconjurau ii dovedeau clar ca sala armurilor era destinatia lui pentru un moment.STatu putin sa se gandeasca muscandu-si destul de bine buza apoi ridica din umeri si continua sa se plimbe.Trecu linistit pe langa cateva santinele de metal acestea intorcand capul metalic dupa el sub controlul stafiilor din castel.El unul pufni scurt nepasator si continua sa mearga linistit, drept inainte, fara nici o problema.

Long night

Sun, 11 Dec 2011 20:03:02 +0000

Just me and Eliza

Lexie isi ridica geanta de pe jos, inghesuindu-si acolo pana si pergamentul facut sul. Iesi din sals de clasa, indreptandu-se spre Pivnita Viperinilor.
Isi lasa gandurile sa pluteasca la lucruri nesemnificative, ceva ce nu facuse de destul de mult timp. Ce avea sa manance azi? Oare ce facea Isa? O va intalni azi?
Ofta. Se gasi brusc pe coridorul ce ducea in camera de Zi a viperinilor. Se opri. Statu acolo vreo doua-trei secunde, dupa care se intoarse la o suta optzeci de grade si o porni inapoi.
Avea un loc clar in minte, unde sa se relaxeze, si poate sa se gandeasca la lucrurile importante care o macinau. Poate asa avea sa doarma mai bine la noapte.
Isi simtea cearcanele negre, simtindu-si pleoapele cazandu-i peste ochi. Clipi o data si apoi aproape ca nu isi mai aminti cum sa deschida ochii.
Intra in sala armurilor, prabusindu-se pe un scut mare, asezat pe jos, cu un semn "nu atingeti" pe el.
Nu se stradui sa il indeparteze, ci se puse acolo, scotand un ghemulet de ata din buzunar si jucandu-se inconstient cu acesta, ingandurata.

Leave me Alone...

Tue, 06 Dec 2011 22:53:37 +0000

Just me and John Miller

Tacere. Liniste. Singuratate. Moarte. De ce aceste cuvinte aparent atat de inocente ii rasunau in minte mai tare decat ecoul solitar pierdut pe veci intr-o pestera fara sfaarsit. In acele clipe, nu simtea nimic; nici pe ea, dar nici pe cei din jur. Intinsa pe patul rece al colegei de camera, blondina privea lipsita de viata in tavanul plin de pete. Le numarase de atatea ori de cand pasise prima data aici si de fiecare data ii dadeau mai multe sau mai putine. Respira ritmic isi intoarse usor capul spre Salem. Motanul negru stea cuminte pe mariginea patului gand incet din coada. Isi astepta stapana sa vine unde ii era locul. Ii intalnise pentru o clipa privirea iar fata scutura din cap in semn de nu. Se incrunta si sari din pat iesid din camera.Isi tresalta umerii de emotie cand usa se izbi de toc, inchizandu-se la loc. Se simtea in siguranta in acel spatiu atat de cunoscut si atat de strain.

Parul blond ii era ravasit pe intreaga perna a colegei iar mainile ridicate de-a supra capului pierdute usor printre suvite. Trebuia sa evadeze de acolo. Tacerea si liniste devenisera prea apasatoare si simtea ca in curand cateva lacrimi traslucide si apare i se vor prelinge pe obrazul rece. Cu miscari mecanice, se ridica din pat. Privirea ii cazu pe pardoseala prafuita pe ici pe colo. Desi peria roz ii era la indemana soimita decise ca era mult mai eficient sa se aranjeze mai repede. Starea actuala de spirit nu ii permitea sa zaboveasca prea mult in fata unei oglinzi. Isi trase in graba pe umeri o pelerina neagra peste hanoracul negru. Isi strecura bagheta in buzunarul robei si iesi.

In coridorul lung, tortele aprinse pe timp de noapte aruncau in jurul lor umbre fantomatice. Rose isi cuprinse trupul cu bratele. Undeva un subconstientul ei, destinatia era bine stabilita: Sala Armurilor. Considerant totul ca venind din instinct, soimita isi oprii pasii in dreptul usii respective. Atinse usor metalul rece si il apasa tragand cu putere de usa. Un scartait prelund invada coridorul iar Rose se strecura inauntru prin cei 50 de cm dintre usa si tocul ei. Gata. Acum era aici, in compania hainelor de metal.

Just some mystery

Wed, 30 Nov 2011 18:54:15 +0000

Just me and Rio

Deschise usor usa camerei Armurilor. Intra, incercand sa faca cat mai multa liniste. Se strecura printre umbre pana in fundul salii, ocolind cu grija lumina lunii care intra pe fereastra. Ajunse langa pocalul deja cunoscut si il lua repede in mainile tremurande. Isi baga mana pana la capat, dar nu era nimic inauntru. Incepu sa se streseze din cauza acelui pocal. Era atat de ciudat ca nu putuse sa stea departe fara sa bage in seama ceea ce se intamplase.
Se aseza pe podea si desfacu ultimul biletel primit. Sopti cele patru cuvinte scrise citet.

Nu conteaza cine sunt.

Isi scoase carnetelul din micuta geanta si il puse langa ea, alaturi de pana de scris si butoiasul cu cerneala.
Dar, din graba, rasturna butoiasul. Noroc ca nu apucase sa se verse deloc lichidul albastru pe podea. Dar numai atunci isi dadu seama ca nu era singura in aceasta incapere.