Darkmark RPG Forum - Hambarul bufnitelor

Crystal Wings

Sat, 12 Jan 2013 19:30:21 +0000

Crystal Wings

Private with Ema

Ziua era debia la inceput iar pe Cassie o gaseai doar pe afara incepand sa se plimbe prin jur. Imprejurarile si castelul il aratase Irine din prima zi in care sosise. Acum avea de trimis o scrisoare surorii si fratelui sau pentru a le spune ca este bine si totul decurge asa cum a dorit ea. Isi scrise acolo scrisoare si o semna iar la final o dase unei bufnite albe si frumoase care ii placea ei foarte mult. Se uita la bufnita cum incepu sa zboare catre casa ei, unde a copilarit si a invatat sa faca magie. Se gandea sa le trimita si parintilor dar pana la urma sora ei cu siguranta le va spune despre aceasta scrisoare si despre ea mai intai. Continua sa se uite dragut la cerul albastru si norii care incepeau sa devina mai multe forme pe care si le imagina ea desigur. Era greu sa fie departe de familie dar totusi ii placea ca venise la aceasta scoala si precum ii spunea Irine, va putea da peste o noua familie care sa tina la ea. Totusi astepta asta destul de mult si deabia astepta sa ii cunoasca pe toti din casa si sa devina prieteni.

I wish ......

Fri, 04 Jan 2013 22:11:29 +0000

Durerea puternica care o simti de dimineata ii facu ziua mai dificila .Imbracata numai cu o bluza si un palton de deasupra porni agale catre curtea inferioara.
Simtinduse cam molesita si fara pic de viata dorindusi sa ii apara ceva in fata .De zile intregi se gandea sa ii trimita bunului sau tata un mesaj dar totdeauna cand vroia sa ii scrie se pierdea in ganduri dadandusi seama ca avea nevoie de mama ei si nu o avea si de fiecare data o lasa balta.
Insa aceasta zi fu una mai complicata. Ajunsa acolo se apleca catre pasare si facu o funda mare unde isi puse mesajul, lua colivia in mana ducand apoi cu piciorul scaunelul care era lipit de perete si nu prea stabil se urca pe el desfacu cheita de la fereastra si ii dadu drumul pasari.Acum scapase de una din dorintele propuse.Deschise usa hambarului si se duse direct la prima banca unde se aseza.Soimeanca nu se simtea bine in pielea ei era ingandurata in ultima vreme avea nevoie de o persoana care sa o asculte si sa o atentioneze la ceea ce face dar atat timp cat nu exista aceea persoana facea ce nu vroia.Isi bagase mana intr-un buzunarel in care isi tine de fiecare data tigarile.Scoase una si o aprinse, atunci cand fuma se simtea mai bine parca isi mai lua cate ceva din greutati ba le usura.Se uita atenta la un punct anume din fata ei si nu mai baga de seama ce se intampla in jurul ei.Persoanele veneau si plecau fericite numai ea ramanea acolo cu un gust amar in gura .Dar cineva se aseza langa ea si privirea i se puse asupra lui.

OOC: Me and Charles

Legendary Wings

Sun, 05 Aug 2012 17:36:36 +0000

Soarele trecut in ascunzis indica sosirea serii. Cerul era senin, asa ca Rose se gandi ca nu ar fi gresit sa o trimita pe Faith cu o scrisoare pentru ai ei.

Fata desfacu pergamentul si mai verifica inca o data pentru a se asigura ca scrisese totul corect. Stia cat de mult detestau parintii ei frazele incoerente sau gramatica "ametita". Imediat ce ajunse la concluzia ca totul era ok, impaturi scrisoarea la loc si o lega de piciorusul bufnitei care astepta nerabdatoare pe pervazul ferestrei.
"Du-o acasa!" sopti Rose.
Scoase din buzunarul robei un sacut cu graunte si ii oferi cateva fiintei infometate. Faith le servi cu pofta, dupa care se pozitiona pe tocul de exterior al ferestrei, aruncandu-i stapanei o privire de ramas bun. Isi desfacu aripile bogate si, elegant, isi lua - dupa obicei - zborul catre inaltimea cerului, dupa care stabili o directie precisa.

Astropufa o urmari pana ii fu imposibil sa o mai zareasca, dupa care arunca o privire prin hambarul adormit.
Pe neasteptate, usa invechita scoase un scartait enervant.

Letter for Mr. Darknes

Sun, 29 Apr 2012 21:00:21 +0000

Fusese suficienta o singura clipa si ziua deja mergea cu fundul in sus. Avea de trimis o scrisoare urgenta si din adins nu gasea o bufnica cit de pacatoasa nu era ea. Toate sunt ocupate, fireste a venit prinmavara, incep sa joace hormonii si amorezii au luat toate bufnitele pentru expedia scrisorele siropoase cu inimioare desenate pe cimp, iar oamenii cu picioarele pe pemint nu puteau incheia tranzactii de care le depindeau viata. Daca nu trimetea acea scrisoare pina la sfirsitul zilei, si e de mentionat ca deja era ora 20, le spunea adio banilor sa-i pentru jumate de an inainte. Era cea mai mare afacere pe care o incheiase in toate viata lui.

La inceput i se paruse ciudat ca si vrajitorii se ocupau cu chestiile astea Incuiate, dar pe urma de obisnuise, oricum erau maximum trei vrajitori si trebuia acum sa-i trmita scrisoare celui mai important dintre ei. Habar nu avea cum se numea, dar toti ii ziceau Mr. Darknes. El fusese prima persoana in care acel domn avusese cit de cit putina incredere si nu vroia sa piarda un locusor caldut linga un asemenea om cu autoritate.

Ultima idee salvatoare era scoala, buna lui scoala, unde mereu puetai gasi cite o bufnita gata de munca. Urca rapid trepetele hambarului si pusese mina pe cea mai buna prietena a lui. Eves, mereu ii ducea corespondenta in anii de scoala si observa ca pasarea nu-l iutase. Ii daduse putin zahar, s-ar fi parut ciudat, dar bufnita aia minca si zahar. Ii legase scrisoare de piciorus si ii dause drumul sa zboare dupa ce ii spusese dresa si o saruta pe cioc. Rasufla usurat ca pututse sa trimita scrisoarea cu un prieten de nadejde. Prinvea pe geam observind cum micuta pasarea se evaporase practic in zare.

you can be the paper ..

Thu, 22 Mar 2012 19:51:30 +0000

Oricine ><

Isi impletici fularul alb in jurul gatului . Era primavara , dar inca destul de frig incat sa fie nevoita sa poarte fular . Se gandi sa de-a o fuga pana in Hambarul Bufnitelor . Nu mai calcase piciorul pe acolo de ceva vreme fiindca avea deja o bufnita a ei , pe care o gasea mereu in dormitor , sau in Marea Sala de fiecare data la venirea scrisorilor . De aceea nu era nevoita sa mearga in turnul bufnitelor .

Isi admira timp de cateva clipe ghetele inflorate . Isi lipi mainile de peretii care continuau sa urce impreuna cu scarile spiralate . Deschise usa observand un ghemotoc strecurandu-se prin usa putin crapata . Isi agita o mana in aer si ridica piciorul drept pentru a se feri de rozator .

Intra in turn inchizand usa in urma ei . Microbi afurisiti ! gandi roscata , amintindu-si de acea zi din copilaria ei pe cand fratele ei le spunea astfel melcilor . Stramba scarbita din nas si totodata incruntandu-se . Se apropie de una din bufnite mangaind-o . Era calda si ..frumoasa .

-Ce simpatica esti tu . Vorbi aceasta privind bufnita . Auzi usa scartaind . Se intoarse doar pe jumatate pentru avedea cine e . Acolo oricum era curent incat daca nu era inchisa bine , usa se mai trantea singura de perete sau doar scartaia . Pur simplu .

letters to the sky

Fri, 24 Feb 2012 19:23:37 +0000

Lexie & Artemis

Lexie se ridica din pat, simtind usoara ameteala obisnuita cand se ridica in picioare pentru prima data in acea zi. Se imbraca repede cu o pereche de blugi slim si un pulover, laundu-si cizmele negre in picioare. Era sambata, asa ca roba o lasa pe cuierul in forma de sarpe de la intrarea in dormitorul ei din Pivnita Viperinilor.

Lua un plic usor ingalbenit de pe masuta lipita de perete si il baga in buzunar. Isi simtea bagheta din lemn de ulm in buzunarul din spate al blugilor si iesi din camera, cu gandurile aiurea, in dimineata aceea de iarna tarzie. Iesi in Camera de Zi, apoi pe usa masiva, de-a lungul tunelului si in Hogwarts, ajungand la parter.

O lua pe scarile miscatoare, imprevizibile, pana la ultimul etaj, unde o lua pe coridorul lung si se opri in fata unei usi mici, dintr-un lemn de culoare deschisa. Apasa pe clanta si intra in Hambarul Bufnitelor, cu scrisoarea in mana si o ata subtire rosie. Arunca o privire spre rafturile cele mai inalte, unde erau asezate bufnitele scolii. Simtea o nevoie ciudata sa ii scrie mamei ei, sa ii spuna ce i se mai intamplase. Nu mai vorbise cu ea de doua saptamani, si, desi Isabella era cu ea aproape tot timpul, nu putea sa ii ia locul mamei.

Striga o bufnita maro, cu cateva pene roscate si ii simti ghearele intepand-o usor cand se aseza cuminte pe bratul ei, ciupind-o dragastos. Zambi, multumita, insa, inainte sa apuce sa lege scrisoarea cu ata de piciorul acesteia, usa din spatele sau se deschise cu un zgomot deranjant.

like a snake in the nest

Mon, 09 Jan 2012 13:36:39 +0000

OOC: Privat
BIC:

Isi sprijini intreaga greutate pe un picior,incercand sa faca un exercitiu de echilibristica din moment ce pauza era foarte plictisitoare. Ii placea asa-zisa lui slujba,insa uneori,era de-a dreptul enervanta. Tigara ii atarna in coltul gurii,la fel cum ochelarii ii stateau strambi,ca intotdeauna de altfel. Simti o furnicatura la nivelul pieptului apoi observa ca Less,cobra lui regala,se strecurase printre hainele sale,facandu-si drum pe hol. Nu era prima si nici ultima oara dar judecand dupa furia cu care se unduia era clar ca ii era foame. Nu ar fi fost probleme in cazul in care si-ar fi servit pranzul in Marea Sala,dar reptila se indrepta inspre Hambarul Bufnitelor. Era usor dezorientata si infometata,asa ca nu avea sa ii pese daca stapanul sau s-ar fi revoltat. Carsten nu era un reptomit,dar se obisnuise cu acest animal. De aceea o urma in liniste,stiind ca pana la urma tot avea sa o prinda.Ajunse in final in locul in care bufnitele incepura deja sa se agite. Deschise usa,privind in jur,incercand sa isi gaseasca prea-iubita cobra.''Iesi de oriunde te-ai ascuns,blestemato.''-sopti el printre dinti,simtind cum isi pierde cumpatul.

Zbor deasupra unui cuib de bufnite

Tue, 15 Nov 2011 06:35:06 +0000

Micul astropuf se strecura usor printre copacii din Padurea Interzisa, iar Sal incepea sa devina iritat. Nimbusul Triplu X al lui parca de-abia zbura si pe de-asupra nu izbutea sa zareasca hotoaica, asa ca se multumea sa-si urmareasca adversarul.
Se pare ca vanzatorul de la care o luase astropuful nu glumise cand spusese ca e o hotoaica speciala, iar Sal fusese entuziasmat la ideea unui cercetas cum ca ar trebui sa faca o intrecere. Din pacate cercetasul ramasese infipt in acoperisul vreunui turn, chiar inainte ca ei sa urmareasca hotoaica in padure.
Cu coada ochiului, Sal zari o stralucire spre stanga, iesind din padure spre Hogwarts, asa ca o urma. Ignorand astropuful care se tine la doar cativa centimetri de el, ignorand de altfel si imprejurimile, viperinul se avanta intr-o goana nebuna cu mana intinsa pentru a prinde obiectul urmarit. Intr-adevar, reusi sa ajunga la cativa centimetri de ea, apoi cu un impuls puternic reusi sa prinda hotoaica, observand satisfacut cum astropuful nu se putuse tine dupa el, ci o luase in sus.
Cand se hotari sa priveasca din nou in fata zari la doi metri de el hambarul bufnitelor. Nici nu mai avu timp sa strige.

The beginning

Sun, 30 Oct 2011 17:34:48 +0000

~ Isabella River & Lexie M. Stryder ~

Ziua libera la Hogwarts insemna un singur lucru pentru Isabella: timp suficient pentru a concepe o scrisoare lunga si plina de detalii pentru parintii ei. De cand Snow, bufnita alba a tatalui sau, murise, Isa folosea bufnitele de la Hogwarts pentru a comunica cu cei de acasa. Warro, rottweilerul Viperinei, nu era cu ea de aceasta data. Ramasese dormind undeva prin Castel si Isa nu se indurase sa-l mai trezeasca.

Era o zi relativ rece, asa ca Viperina isi luase un pulover negru, pe gat, blugi si pelerina lunga, cu insemnele Casei sale. Isi lasase parul lung si brunet pe spate, fara sa se mai chinuie sa-l prinda in coada sau sa-l impleteasca. La gat statea medalionul de argint primit de la tatal ei; cel pe care il purta mereu.

Intra in hambar si inchise repede usa in urma ei. Imediat se simti privita de mii de ochi ca de chihlimbar. Inainte de a chema o bufnita pentru a trimite scrisoarea, o despaturi putin si o reciti. Cand termina, o impaturi la loc si o indesa in plicul alb.

In clipa urmatoare, usa hambarului se deschise si cineva intra..

Draw me a letter

Sat, 29 Oct 2011 18:02:43 +0000

OOC: With Rosalie ONLY
BIC:

Era ora zece şi ceva şi trebuia să fii chiar fraier să ieşi pe frigul ăsta, dar eu tocmai de aia ieşisem. Aerul rece îmi amintise de prietena mea prin corespondenţă din Danemarca. Aşa că mă gândisem să-i scriu o scrisoare, dar cuvintele pur şi simplu nu veneau.

Şi cum stăteam aplecată deasupra cufărului, cu razele lunii căzând pe foaie, mi s-a părut că văd, prin coala albă, cum crăpăturile lemnului formează un desen. Şi atunci mi-a venit ideea. De ce să-i scriu o scrisoare, când puteam să-i desenez una?

Cam într-un sfert de oră îndesasem într-un plic paisprezece foi subţiri, îndoite, iar pe plic lipisem o broscuţă Origami din hârtie verde, lucioasă. Pe fiecare foaie se aflau patru desene, reprezentând elevi de la Hogwarts cu care interacţionasem, locuri în care fusesem şi lucruri pe care le făcusem. Mai reuşită de atât nu putea să fie.

Aşa că am ieşit să cer uneia dintre bufniţe să ducă scrisoarea. Când am intrat în hambarul ticsit de păsări, cu Okuni pe urma mea, le-am văzut zburlindu-se. O clipă, m-am temut că or să refuze să ducă scrisoarea mea, dar m-am trezit cu toate vrând să-mi dea de înţeles că se duc ele. Desigur! Ce pasăre ar fi suficient de nebună să refuze o fată care are ca animal de casă un mamifer renumit pentru talentul de vânător?

Aşa că am ales o bufniţă şi i-am şegat scrisoarea de picior. A plecat imediat. Pisica m-a agăţat cu ghearele de pantaloni, avertizându-mă astfel că vine cineva.

Letters everywhere

Thu, 27 Oct 2011 18:35:19 +0000

Inca o zi, inca o scrisoare ce trebuia trimisa. Tora lipi plicul de pe masa ei cu putina cera de la lumanarea aprinsa. Nu era necesar, insa intotdeauna ii placse aceasta metoda veche de a impacheta o scrisoare. Mama ei intotdeauna radea de ea, insa in sinea ei chiar ii placea acest lucru la fata ei. Iesi din Turnul Cercetasilor si se indrepta spre hambarul bufnitelor.

Era o zi minunata, asa ca nu se putea ca scrisoarea ei sa nu ajunga cu bine. Urca putinele trepte ale hambarului si intra in camera intesata de bufnite. Unele plecau, altele soseau, insa intotdeauna aveai o bufnita la cere puteai apela. Vazu o bufnita destul de batrana intr-un coltisor si o recunoscu imediat. Intotdeauna ii placuse bufnita asta. Aflase ca o chema Ava si in ultimii doi ani apelase numai la ea. Se apropie de aceasta si ii mangaie penele maronii. Ochii bufnitei pareau ca pot patrunde in sufletul ei, parca intelegand prin ce trece. Scoase scrisoarea din buzunar si o inmana Avei, aceasta prinzand-o in ghearele sale. In urmatoarea clipa bufnita disparea pe una din ferestre. Tora o urmari pana cand aceasta deveni un mic punct negru.

Auzi niste pasi in spatele ei. Cand se intoarse fu surprinsa de persoana ce bloca usa.

Scrisori in miez de noapte.

Wed, 24 Aug 2011 10:23:51 +0000

24.08.11,
Ce iti pasa tie
de unde trimit
scrisoarea ?

Draga Cineva-caruia-nu-i-pasa ,

Niciodată nu am ştiut cum să încep ceva şi tind să cred că lucrurile cu adevărat frumoase nu au un început clar şi nu au nici sfârşit...
Ce sa spun ? Sunt egoista ... si aroganta si nu stiu daca o sa pot vreodata admite ca, ca sunt unele lucruri la care tin cu adevarat. Din cauza zidului pe care mi l-am creat in jurul meu, toti cred ca sunt atat de puternica incat nimic nu ma poate atinge, insa nimeni dintre voi, nimeni dintre ei, nu stie cate plimbari fac eu pe muchia zidului. Nimeni nu stie cate replici primesc cand sunt acolo sus, acolo sus unde nu am nici o aparare. Cineva mi-a spus ca odata ce voi ajunge mai sus si tot mai sus si tot mai sus, cu atat posibilitatea caderii va fi mai mare ... si distanta la fel. Nu urca, daca nu esti pregatit sa cazi !

Cu multa dragoste,
Nimeni.

Scarlett se ridica. Privi prin geamul murdar al hambarului, dar nu zari nimic. Sincer, se astepta la asta, adica cine putea sa mai fie aici, in Hambarul Bufnitelor, la ora asta ?
Incerca sa nu deranjeze linistea sacra a noptii, dar avea nevoie de o bufnita.
"Heathrow" sopti ea, chemand o bufnita batrana, pe care nu o folosea nimeni. Poate ca mesajul nu avea sa ajunga, dar macar nimeni nu avea sa observe lipsa pasarii.

OOC : Bell, ti-am pastrat un loc. :>

Lost myself , but I don ' t care .

Thu, 18 Aug 2011 13:27:30 +0000

Mai era până la ora de culcare , aşa că se hotărâ să - i trimită o scrisoare mamei ei . O scrisese rapid , căci nu avea prea multe de spus , mai mult întrebând despre ce se petrecea acasă , apoi îşi luă roba pe ea , căci ploua foarte rău şi se îndreptă spre uşă . Ra dădu să o urmeze , dar blonda îi aruncă o privirea serioasă , ce - l făcu pe acesta să se oprească în loc . Fugi înapoi , spre pat şi sări pe acesta , băgându - se cu uşurinţă pe sub pătură . Se ascunse acolo , lăsând doar botul să iasă afară , iar Jasmine începu să râdă uşor , amuzată .
- Panteră nebună , spuse cu blândeţe şi deschise uşa .

Ieşi din cameră , privind holul lung şi apoi închise uşa . Se opri când ajunse în camera mare a Viperinilor , zâmbind larg şi vesel , salutându - i pe cei prezenţi şi după ce schimbă câteva vorbe cu nişte colege , ieşi în subsol , privind cum uşa pe care intra în căminul lor se închidea . Holul era pustiu , iar fata simţea răcoarea prin robă , căci afară era frig şi la subsol la fel . Urcă scările , ajungând la parter şi ochii ei mari şi căprui , analizară împrejurimea . Nimeni , aşa cum se aştepta . Era atât de multă linişte , şi i se părea extrem de ciudat , căci de când venise , se obişnuise ca acolo în orice moment să fie agitaţie . Clătină scurt din cap , iar apoi se îndreptă spre uşa mare , ieşind în curte . Se asigură , că scrisoarea nu se udă şi porni cu paşi lenţi spre Hambarul bufniţelor . Deşi altcineva în locul ei s - ar fi grăbit , sau nu ar fi ieşit deloc afară , ea nu o făcea , bucurându - se de acea vreme .

Ajunse după câteva minute bune , aproape un sfert de oră , la turn , căci mai pierduse vremea , oprindu - se şi admirând diverse lucruri , inclusiv castelul , ce arâta atât de misterios pe vremea aceea . I se părea totul ireal dintr - o dată şi trebui să se convingă singură că era totul adevărat şi nu imaginaţia ei , ce uneori era mult prea bogată . Urcă cele câteva scări şi intră în turn , privind câteva clipe orizontul şi afişă un zâmbet superb şi finuţ , ce - i lumină chipul palid . Scoase scrisoarea din robă şi după ce o verifică , o înfăşură , legând - o de piciorul unei bufniţe . Îşi spuse păsării unde să meargă , iar aceasta îşi luă zborul , pierzându - se în negura neagră a serii . Un fior îi străbătu trupul tinerei , iar aceasta ridică privirea speriată spre cer , observând un Dementor . Începu să tremure .
- Oh nu , spuse în momentul când constată că îşi lăsase bagheta în cameră .

Forgotten secrets

Sun, 07 Aug 2011 19:12:45 +0000

Rosalie & Hayley

Noaptea aceasta nu ii dadea fiori. Un aer rece o inconjurase, iar bufnitele inca zburau deasupra imprejurimilor Hogwartsului. Era o seara frumoasa: cateva stele plapande si luna care veghea asupra tuturor transmiteau o lumina de nedescris. Prin negura culori palide isi faceau aparitia, iar Rosalie iesise din castel. Nu putea sa doarma si adevarul era ca nici nu voia. In aerul liber totul era mult mai captivant. Avea de descoperit ceva sau cel putin asa considera ea. Cand iesise din Hogwarts daduse peste cineva.
"Ah,scuze!" , rostise aceasta, dar cand isi daduse seama cine era o imbratisase fara a mai adauga nimic altceva. Astropufa .. verisoara sa scumpa. De cand nu o mai vazuse? Corect, pierduse si notiunea timpului. Avea sa o 'certe' pentru asta, pentru ca nu daduse semne de viata de atata timp, dar acum trebuia sa se bucure de prezenta ei si a unei seri deosebite. Nici o caldura imensa, nici un frig deprimant. Era perfect.

I'm trying to take the right choice

Wed, 06 Jul 2011 14:52:33 +0000

Rosalie & Eliza

Se simtea ciudat. Avusese o Previziune cum ca trebuia sa scrie catre parintii sai urgent. Habar nu avea de ce era necesar sa o faca,dar daca asa simtise .. previziunile sale nu o inselau niciodata, iar de aceasta data se speriase . Se gandea doar la un lucru: 'Daca au patit ai ei ceva?'. Trebuia sa ajunga cat mai repede la Hambarul Bufnitelor pentru a o zari pe Sabri si a le trimite scrisoarea cat mai repede cu putinta. Lasase deoparte cartea pe care o citea in acel moment si se indreptase intr-un suflet catre hambar.

Cand intrase isi dadu seama ca o silueta se afla in spatele ei. Se intoarse brusc,fiind putin ganditoare. Avea impresia ca era Tomas,dar rasuflase usurata cand o vazuse pe Eliza cu zambetul pe buze.
"Hei , buna!", rostise Rosalie entuziasmata.
Nu o mai vazuse de mult timp.