Darkmark RPG Forum - Salcia Batausa

Forever friend

Tue, 15 Jan 2013 09:04:15 +0000

Forever friend

Private with Cassie

Se gandea sa se duca in singurul loc in care nu fusese pana acum. Poate ca auzise numi lucruri proaste sau poate nu dar oricum avea sa se intalneasca cu Cassie aici. Gandul acesta o facu sa rada usor pentru ca ii fusese dor de ea iar Cassandra doar statea si cu alti oameni pentru a se putea acomoda mai bine. Era si ea un bobocel lafel cum am fostt si toti cei de an mai mare decat ea. Nu putea nimeni sa o invinovateasca pentru asta, oricum era minunat acest loc si doreai sa descoperi fiecare coltisor. Se apropria mai aproape de salcia batausa pentru ca acolo avea de gand sa se duca daca brusc se oprii. Nu dorea sa se aproprie mai mult iar dupa sa isi i-a o bataie zdravana cu moartea daca ar putea spune si asta. Nici bine nu se oprii ca salcia venii spre ea. Irine se dadu cativa pasi inapoi si isi scoase bagheta, indreptand-o catre salcie.
-Avis, spuse calma Irine
Din bagheta incepura sa iasa mii de pasari iar salcia o lasa in pace, incercand sa le omoare. Desigur, pasarile se fereau iar pentru cateva minute va avea de lucru. Se duse mai in spate chiar pe o piatra unde salcia nu avea cum sa mai ajunga, iar dupa ofta usor, asteptand-o pe Cassie.

my dear, I don't give a damn

Sat, 15 Sep 2012 16:16:28 +0000

Jack&Lexie

“Don't walk behind me; I may not lead.
Don't walk in front of me; I may not follow.
Just walk beside me and be my friend.”

Nu era nimic de făcut. În afară de teme, lucru pe care Jack nu l-ar fii considerat nici dacă i-ai topi ochii cu sare. Hogwarts-ul era într-o agitaţie continuă, fiecare elev, profesor sau vizitator umblând de colo-colo, cu paşii lor repezi, ce parcă repetau în continuu: A început Cupa... A început Cupa...
Agitaţia nu îl atinsese deloc şi pe el. Se simţea mult mai bine stând într-un colţ, fumându-şi ocazionalele ţigări, observând agitaţia cu o expresie degajată şi o flacără amuzată jucându-i în ochi. Îi vedea pe toţi, îi auzea pe toţi, problema era că nu se uita la toţi şi nu îi asculta pe toţi. Ca de obicei, îl interesau problemele ce îl priveau exact personal.
Desigur, ştia cam tot ce se întâmpla. Ştia că Viperinii se împuţinaseră, ştia că Ochi-de-Şoimii se înmulţiseră, vedea toată agitaţia Caselor pentru a pune mâna anul acesta pe Cupă. Şi cu toţii ziceau cu o siguranţă de neclintit în voce: "Cupa va fii a noastră!"
Însă la sfârşit, doar unul va învinge, iar Jack nu îşi pierdea timpul făcând planuri sau încercând să ghicească care Casă va fii cea norocoasă.
Partea cea mai rea era că, la un moment dat, te plictiseai să te distrezi de agitaţia celorlalţi. În ultima vreme, tot ce se citea în ochii lui Jack când se uita la mulţime era nepăsare şi o anumită răceală puţin necaracteristică. Deşi degajarea nu-l părăsise, Cupa devenise un subiect plictisitor, pe care se străduia cât putea de mult să îl evite.
Îşi lăsă geanta lângă pat şi fleacurile pe care le avea în buzunare pe noptieră, lăsându-şi la el doar bagheta şi câteva bomboane de la Lorzii Mierii (nu ştiai niciodată când ţi se făcea foame), apoi coborî înapoi în Pivniţa aproape pustie. Ieşi şi urcă scările coridorului întunecat, apoi, se trezi inspirând aerul rece al serii în pragul Holului Mare.
Cu mâinile în buzunar, Jack se opri o clipă pentru a admira priveliştea. Niciodată nu îl atinse tablourile sentimentale, însă, atunci când vedea gazonul verde al Hogwarts-ului, întunericul ce punea stăpânire pe Pădurea Interzisă, micile licăriri sclipitoare de la ferestrele căsuţei Paznicului Vânatului, şi marea salcie impunătoare de la capătul opus, ştia că îşi găsise o a doua casă la Castel.
Realiză dintr-o dată că nu era singur şi se întoarse plictisit, convins că urma să dea de belea dacă era vreun profesor. Şi, ce să vezi, norocul îi surâdea! În faţa lui, cu frumuseţea aceea naturală despre care nu mai conteneau să îi vorbească amicii lui, şi cu părul blond căzându-i în valuri pe umeri, era profesoara de Poţiuni şi Şefa Casei Viperinilor.
Îi surâse liniştit.
"Bună seara, miss Stryder. Frumos amurg pentru o plimbare."

I hate this love song .

Wed, 22 Aug 2012 13:05:24 +0000

Stia ca nu trebuia sa fie aici , dar era singurul loc unde avea putina liniste si putea medita la tot ce i se intamplase si la viata lui in general . Se rezema cu spatele de un zid rece , lasandu-se usor pe vine jos .
Era un loc mai ferit de salcia batausa dar nici ca-i pasa daca il plesnea sau nu .
Isi lasa capul cateva momente pe spate mormaind ceva incat numai el sa auda , apoi ofta din toti plamanii . Simtea cum sangele ii fierbe si inima ii batu cu putere dar trebuia sa se pastreze calm si sa nu faca vreo prostie . Deodata incepu sa ploua .
- La naiba ! , murmura el nemultumit dand cu pumnul in pamant strambandu-si slab nasul parca vorbind cu cerul .
Nu se misca de acolo deloc chiar daca ploaia se inrautatea din ce in ce mai mult .
Se calma treptat incepand apoi sa se joace cu bagheta facand fel si fel de luminite colorate .

See that coming !

Sun, 04 Mar 2012 18:43:04 +0000

Anyone.

Putea sa stea linistita macar o zi ? Nu , nu putea . Se ridica din banca si o zbughi pe usa , lasand in urma ceilalti elevi si pe profesoara . Nu suporta orele acelea idioate , pana la urma la ce o ajutau ? Daca mama ei ar fi fost acolo sa-i de-a un sfat , atunci acela cu siguranta era : De la fiecare materie si profesor ai de invatat ceva . Oricat de neinsemnat ar fi , uneori te poate ajuta .

Iesi afara pe domenii . Se parea ca zapada disparuse , lasand in urma ei paraiase . Calca intr-o balta estul de mare , stropindu-se de la tenisii rosii pana aproape de genunchi . Injura printre dinti dupa care isi continua drumul .

Se aopri pentru o clipa , vazand crengile amenintatoare ale Salciei Batause . Arborele respectiv era acolo de cand Hogwarts . Se indrepta inspre aceasta , privind-o plictisita . Soarele care abia iesise pe inaltul cerului accentua ploverul ei galben , acesta scotand in evidenta parul ei rosu . Trase rucsacul pe umar , si-si indrepta privirea catre persoana care alerga inspre ea ..

Winter

Tue, 14 Feb 2012 20:59:38 +0000

OOC:Anyone ><

Nu simtea neaparat nevoia sa faca ceva. Pur si simplu se plictisise sa mai stea in castel. Ura frigul, zapada si iarna in general, insa incetul cu incetul incepea sa simta ca peretii o apasau. Ca un fel de claustrofobie. Se ridica in capul oaselor si se uita in jur. Dormitorul era aproape gol. Era sambata dupa amiaza, asa ca probabil toata lumea era cu prietenii pe undeva. Se ridica cu picioarele pe pat pentru a vedea afara. Singurul lucru pe care il ura la Pivnita Viperinilor era ca era o…pivnita. Nu avea geamuri decat foarte sus si foarte mici. Afara nu parea sa fie foarte frig. Ba mai mult, cerul era chiar senin. Hotari ca in acea zi avea sa isi invinga ura fata de tot ceea ce insemna iarna si va iesi afara. Nu mai fause asta cam de cand ninsese prima oara.
Se imbraca cu niste blugi mai grosi sub care isi luase niste leggingsi. Isi lua vreo doua tricouri, un hanorac si dadu in bagaje si de o geaca. Gasi pana si o caciula din aceea care apara urechile. Isi prinse parul intr-o coada, astfel incat doar cele cateva suvite roz sa ii mai ramana afara. Isi puse un fular si isi lua manusile. Era echipata pentru a iesi afara. Isi strecura bagheta in buzunarul marit prin magie al gecii, dupa care iesi. In camera de zi isi aduse aminte ca ea era in tenisi. Fugi inapoi si, printre altele, isi lua in picioare bocancii. Rectific. Acum sunt gata de plecare.
Ajunsa afara, primul lucru pe care il simti fu o pala de vant rece. Incepea sa creada ca nu fusese o idee tocmai buna, insa nu avea sa se dea batuta acum, cand ajunsese pana pe treptele Castelului. Fara sa stie exact ce face, incepu sa se plimbe. Se feri in ultima clipa de un bulgare aruncat de ceva boboc si isi continua drumul. Realiza ca ajunsese langa Salcia Batausa. Desi stia ca daca nu se va apropria mai mult de atat salcia va ramane nemiscata, tot avea un fel de reticenta. Insa disparu in momentul in care privi din nou copacul. Parea, cumva, pleostit. Se mai uita putin in jur, ca sa fie sigura ca nu e nici o persoana a carui bulgare ratacit ar fi putut-o nimeri. Perfect. Isi scoase din buzunar o patura groasa si o intinse pe jos. Spera ca nu se va uda prea repede. Se aseja pe patura, dupa care se lasa pe spate. Ar fi fost o risipa ca in acea zi minunata sa nu faca ceea ce ii placea cel mai mult. Sa urmareasca norii. Si ce nori frumosi erau in ziua aceea. Nimic nu ar fi putut sa ii strice dispozitia in acel moment.

life's a nightmare

Sat, 21 Jan 2012 18:27:48 +0000

Me and Natalie

Lexie isi stranse lucrurile de pe masa din camera de zi a viperinilor. Era o zi frumoasa afara, isi dadea seama de asta pentru ca vedea raze de lumina portocalie intrand in camera pe ferestre. Camera era goala. Firicele de praf dansau in razele soarelui, iar viperina statea pe un fotoliu mare si verde si citea o carte care o plictisea.

Se ridica si isi arunca repede geanta si cartea pe patul ei din dormitor, apoi cobori scarile inapoi in camera de zi, de unde iesi prin tunelul lung din pivnita viperinilor. Voia sa ajunga afara, sa se plimbe linistita pe domeniile castelului, cu mintea aiurea, ca orice alt elev cu timp de pierdut.

O lua pe coridoarele luminoase, cu ferestre mari, si coti la dreapta spre usa din lemn de mahon, masiva, ce ducea spre curtea interioara a castelului. Desigur, aceasta nu era foarte populata, deoarece majoritatea elevilor erau la ore, insa Lexie avea aceaste fereastra in program de care se bucura in fiecare joi.

Se aseza pe o banca, la umbra unui stejar inalt. Isi inchise ochii. Se bucura ca era singura si avea parte de o pauza in rutina ei zilnica, care devenise obsitoare de la un timp. Auzi usa masiva deschizandu-se cu zgomot si deschise ochii.

I'll never be your perfect model of imperfection

Sat, 24 Dec 2011 22:25:36 +0000

I'll never be your perfect model of imperfection

Karlie && Elisabeth

Linişte, o linişte profundă se lăsase peste întregul domeniu. Nici măcar Salcia Bătăuşă nu-şi mai mişca ramurile în dansul său graţios al furiei. Aproape că totul părea îngheţat, lipsit de suflarea vieţii şi pustiit de îmbrăţişarea morţii. Era un peisaj pe care rar îl vedeai la Hogwarts, mai ales în această parte a împrejurimilor, şi era aşa de frumos încât ţi-ai fi oprit şi propria respiraţie pentru a nu deranja acea armonie. Şi totuşi sunetele unor paşi înceţi şi lenţi, graţioşi se auzeau spărgând acea tăcere, iar o siluetă suplă şi zveltă deforma acel bilanţ perfect de întuneric.
Un zâmbet dulce, cald şi calm era întins pe chipul ca de copil al şatenei, iar albastrul pur al ochilor săi străluceau într-un mod ciudat în întuneric. Şatena îşi duse mâna în buzunarul pardesiului de culoarea cenuşei , şi scoase din aceasta o mică fotografie, în care erau înfăţişaţi doi tineri vrăjitori zâmbind şi râzând fericiţi către ea. Mâna-i mică şi firavă tremura , dar nu de frig, ci de emoţie, în timp ce-şi ridica privirea spre salcia, ce era prezentă în poza din mână. Se opri la câţiva metri de ea, urmărind atentă o mişcare aproape imperceptibilă a crengilor, ce evident era un semn de perturbare. Surâse uşor amuzată, şi-şi strânse bagheta la spate, uitându-se cum deodată crengile încep să lovească furioase în jur, ţinta fiind evident ea. Dar nu mişcă deloc , doar privi încântată înspre direcţia arborelui , cu surâsul păstrat pe buze.

Luna rosiatica

Fri, 28 Oct 2011 15:38:30 +0000

Just me and Veronique A. Dupont

"What hurts the most .Was being so close.And having so much to say.And watching you walk away.And never knowing.What could have been.And not seeing that loving you.Is what I was tryin' to do,"fredona viperina , privind melancolica cerul albastrui si ultima pata de rosie a soarelui de asfintit . Melodia canta in continuare , aducandu-i fetei aminte de momentele triste din viata ei , si facand-o sa le traiasca din nou , de parca nu trecuse nimic de atunci . Se foise in loc , apoi se intinsese pe spate , pe covorul de iarba rece si cu parul peste fata , umezit de lacrimile ei ce au in nucleul lor suferinta din trecutul ei . "Ce as da ca cineva sa foloseasca o vraja de uitare asupra mea ... si totusi , nimeni nu indrazneste sa o faca , caci , toti zic ca sunt o viperina ... " Se lasase linistea in jurul ei , de parca toate vietuitoarele ascultau gandurile ei . "Ia iesit voi din mintea mea ! Cine v-a dat voie sa aveti acces la ea ? "

Pufnise nervoasa si intinsese mainile spre cer , ca si cum ar dori sa incanteze o vraja sinistra , insa , nu facuse nimic altceva decat sa le scuture . "Azi oare cat am scris de ma dor atat de mult mainile ? " Isi daduse ochii peste cap si isi scosese mp3-ul din buzunarul pantalonilor ,setand o alta melodie . "Ar trebui sa mai schimb aceste melodii , toate ma iau pe sus spre starea asta deprimata , desi nu strica deloc . " Rase vag si , in timp ce butona aparatul , daduse peste o melodie draga ei , gen cosmic , ce , de multe ori avea efectul secundar asupra ei . "Minunat !" Inchisese ochii si mintea ii zbura , undeva departe , pe mari si tari , iesind cu totul din atmosfera terestra ...

O zi de toamna duelata

Mon, 10 Oct 2011 06:01:39 +0000

Era toamna!Frunzele copacilor cadeau la fel ca picaturile de ploaie,lin.Prin imprejurime,Salcia Batausa,isi dezbraca haina ei ruginie.Cody simti nevoia sa se dueleze, asa ca a inceptu sa caute cu disperare pe cineva cu care sa se duleze.Acesta vazu o silueta negra nu foarte inalta , dar nici prea scurta , nu foarte grasa , dar nici prea slaba.Cu pasi marunti s-a indreptat spre acea silueta,dar mintea lui era confuza,nu stia daca face o alegere buna.Acesta s-a oprit,nu era sigur de ce face,iar in gandul lui , mii de intrebari ieseau de nicaieri:"Cine este oare?".Lui Cody i-a venit raspunsul:sa mearga mai departe,doar era barbat!Cody isi continua drumul spre silueta si o priveste marunt,dar parca era speriat.In sfarsit a ajuns la,dar in mintea lui parca trecuse un an, dar el o intreba:
-Cine esti tu?
Apoi se auzi o bubuitura si cazu la pamant , dupa care lesina...

OOCricine poate sa continue acest topic!

I must to live but I won't !

Fri, 19 Aug 2011 08:08:24 +0000

Just me and Ian Bolton !

Se simtea singura , atat pe dinauntru cat si pe dinafara . Insa ii facea placere acel sentiment . Intotdeauna era singura , chiar daca mai erau si alte persoane in jur . Era ignorata atunci cand se afla intr.un grup si singurul lucru pe care il facea era sa priveasca in gol . Mai bine statea in padurea interzisa si privea rasaritul sau apusul decat sa asculte trancaneala fetelor despre acelasi subiect plictisitor "baieti " . Nu putea sa inteleaga ce vedeau ele la acei oameni . Totusi , ele nu isi dadeau seama ca atunci cand esti cu un baiat , ai unele sentimente pentru el si dupa ce se despart , numai unul dintre ei va suferi . In cazul Elizei , ea era cea care suferea . Din acel motiv prefera sa nu aiba niciun prieten . Era asa de bine sa stea singurica , insa uneori vroia sa mai fie cu cineva , sa ii spuna ideile , sentimentele , gandurile ei . Dar nimeni nu o intelegea , si nu stia de ce .

*Sunt chiar atat de ciudata ? De ce trebuie sa suport atatea ? DE ce nu pot fi si eu ca toti ceilalti ? Ce am eu si nu au ele de sunt atat de evitata . In fine , nu ca am probleme cu asa ceva , dar uneori chiar ma doare . M.am saturat sa fiu chemata intr.un loc , sa stau intr.o multime de oameni , sa.i ascult ca vorbesc despre ceva sau cineva pe care nu / il cunosc . E foarte frustant si totusi .. inca mai traiesc . Inca mai suport astea . DE CE ? Merita atat de mult sa incurc lumea cu existenta mea ? De ce nu pot muri si eu la fel ca ceilalti oameni . Ma simt de parca as fi la granita dintre viata si moarte si totusi , nu sunt ! *

Daduse cu putere in pamant cu pumnii , lovindu.se putin , cam tare , dar ignorase acel lucru . Privea stupefiata crengile inverzite ale salciei batause . Si el era singur , pe un deal inalt , fara nicio companie . Cum de rezista ?

Mistakes

Mon, 25 Jul 2011 07:42:04 +0000

Just me and Jack Lionheart

Jennifer se plimba pe langa Hogwarts ingandurata.Mintea ii zbura la trecerea timpului.Parca ieri era boboaca rusinata de la Hogwarts, iar acum era fata din anul patru, care face tot ce ii trece prin cap fara nici un resentiment.Nu ca atunci nu facea nebunii, doar ca era altfel.Se trezise din ganduri auzind ciripitul unei pasari de langa ea.Se gandea sa se duca pe la Salcia Batausa, numai fusese de mult timp acolo.O luase agale pe langa Padurea Interzisa.Afara adia din can in cand un vanticel mic, facand frunzele sa se zbata.Nu dupa mult timp vedea salcia in fata.Daca se uita dintr`un unghi anume era chiar frumoasa.Oricum fiecare planta are calitatile ei.Se aseza pe iarba, uitandu`se peste tot in jurul ei.

In the moonlight

Sun, 10 Jul 2011 12:34:54 +0000

Me and Eliza Cyreno

Alicia ieşi din pivniţa Viperinilor cu o expresie acră pe chip. Se enervase datorită unei Viperine care comentase despre faptul că nu are sânge pur. Se săturase despre astfel de prejudecăţi. Până la urmă ce-i păsa ei? Nu avea altceva mai bun de făcut decât să-şi dea cu părerea? Bineînţeles că nu o lăsase să scape nepedepsită . Ca să nu mai comenteze degeaba Alicia folosise asupra ei vraja "Stupefy" , aruncând-o într-un perete. Dar nu-i părea deloc rău , chiar era mândră de ce făcuse. Acum Viperina respectivă ştia că nu e bine să facă critici fără rost la adresa ei.

Înainta cu paşi hotărâţi pe poteca îngustă, privire fugindu-i uneori spre cer. Adora serile cu lună. O liniştea să privească stelele. Merse în continuare până ce se îndepărta tot mai mult de castel. Începuse să se gândească că şederea ei aici nu va fi aşa de plăcută cum crezuse la început. Mersese cu privirea plecată, fiind cufundată în propriile gânduri, dar un sunet o trezi din visare. Îşi ridică privirea ageră şi cercetă cu ochii săi albaştrii şi critici imaginea de dinaintea ei. O salcie care lovea furioasă , asta vedea. Zâmbi fiind foarte încântată de peisaj. Auzi un alt sunet în spatele, nişte paşi. Se întoarse imediat cu bagheta îndreptată spre persoana respectivă.
"Cine eşti şi ce vrei?" Întrebă ea imediat.

Misterele salciei

Tue, 05 Jul 2011 09:14:57 +0000

Just me and Snorri

Crystal se plimba pe iarba proaspata, dupa un lung test la Potiuni. Trebuia sa se relaxeze si se gandi sa iasa la aerul proaspat al primaverii. Pasari colorate cantau vesele si totul parca renascuse.
Fata isi continua drumul, fara sa vada faptul ca se indrepta spre Salcia Bautausa. Auzise experiente ale unor elevi care ajunsesera prea aproape de salcie si cu totii sfarsisera in Aripa Spitalului, macar pentru o saptamana.
Asa ca se apropie doar atat cat sa vada Salcia in totalitate, crengile standu-i nemiscate, deocamdata. Nu voia sa se apropie mai mult, dar vazu o fata care se plimba usor spre salcie. O recunoscu ca fiind Snorri, una dintre cele mai bune prietene ale ei.
"Hei, Snorri!" striga Crystal, alergand spre Astropufa.

I won't run away

Mon, 27 Jun 2011 10:29:32 +0000

Me and Heather E. Snow

Elizabeth înainta printre copacii tot mai rari ai pădurii, până când aceştia deveniră doar o amintire depărtată. Acum se afla pe un deal verde, dar de fapt nu ştia ce e fiindcă ici-colo se zăreau stânci acoperite cu muşchi. Privi de câteva ori în jur, nimeni. Zâmbi mulţumită, căci ura să se plimbe cu mulţi oamenii în jur. Pur şi simplu nu suporta ideea că cineva se holba la ea.
Îşi ridică privirea albăstruie spre cer. Era înnorat şi nu s-ar fi mirat dacă începea o ploaie. Mereu avea "norocul" acesta. Coborându-şi privirea văzu o salcie bătrână "în mijlocul pustiului" ai fi zis. Bine, nu era pustiu, dar nu se potrivea deloc cu peisajul plin de pini şi brazi. Se apropie de salcie , uitându-se atentă cum vântul îi îndoaie lent crengile groase. Avea un presentiment ciudat, ca şi cum ceva dinăuntrul ei încerca să o avertizeze, dar ca de obicei ignora acest fior rece. În fond, ce putea să-i facă o salcie?

Strange

Fri, 17 Jun 2011 12:33:55 +0000

Strange
Just me and Lylith

Heather se trezise foarte vesela in acea dimineata,nu intalnise nici un cercetas pe hol,deci nici nu s-a enervat.Dupa ce a luat micul dejun in Marea Sala a pornit la o plimbare pin imprejurimile Hogwartsului.
Ziua aceea se anunta a fi foarte frumoasa inca de dimineata.Cantecul pasarelelor se auzea dulce din departare,pomii inflorisera mai bogat ca niciodata,iar soarele stralucea vesel pe cer.
Tot acest peisaj "vesel" era total monoton pentru Heather asa ca se decise sa mearga la Salcia Batausa.In spatele ei auzi niste pasi.