<![CDATA[Darkmark RPG Forum - Padurea Interzisa]]> https://www.darkmark.ro/ Tue, 21 Apr 2026 08:50:30 +0000 MyBB <![CDATA[I just know]]> https://www.darkmark.ro/t-i-just-know Fri, 03 May 2019 16:57:20 +0000 Carsten R. Günther]]> https://www.darkmark.ro/t-i-just-know
bic: Se întreba dacă exista vreun motiv plauzibil al faptului că acea pădure mereu primitoare pentru el se numea 'Interzisă', de fapt chiar era interzisă, însă cui îi pasă din moment ce acela reprezintă unicul loc în care poţi să stai în linişte deplină şi să îţi vezi de treburile tale. Era ca şi cum acel loc era izolat complet de mediul exterior, funcţionând după legi proprii, după reguli care nu trebuiau să se supună celor din lumea reală. Aprecia libertatea pe care i-o oferea, liniştea şi decorul bineînţeles. Alesese un loc nu prea depărtat de marginea pădurii, nici obscur şi nici luminos, perfect pentru ce intenţiona el să facă. 
Aruncă o privire cercetătoare în jur şi oftă. Nu era nimeni în afară de el. Îşi scoase bagheta din robă şi facu să apară jos, lângă picioarele lui, câteva cuţite ascuţite, nici prea grele, nici prea uşoare. Apoi desenă câte o ţintă pe câţiva copaci din jurul lui  şi îşi puse bagheta în buzunarul din spate al blugilor. Luă unul din obiectele 'periculoase' şi îl aruncă direct în faţă cu ochii închişi. Îl aruncă la marginea ţintei, destul de aproape ar fi spus unii, însă nu destul pentru el. 
Era perfect conştient că într-o luptă reală cu devoratorii erai nevoit să-ţi foloseşti şi alte abilităţi pe lângă vrăjile de protecţie şi atac, trebuia să fii nebun sau naiv să te încrezi în baghetă, dacă ţi se rupe, ce faci? Fugi? Dispari ca un laş? Nu, laşitatea nu era pentru el. Inspiră adânc şi mai făcu o încercare.]]>
bic: Se întreba dacă exista vreun motiv plauzibil al faptului că acea pădure mereu primitoare pentru el se numea 'Interzisă', de fapt chiar era interzisă, însă cui îi pasă din moment ce acela reprezintă unicul loc în care poţi să stai în linişte deplină şi să îţi vezi de treburile tale. Era ca şi cum acel loc era izolat complet de mediul exterior, funcţionând după legi proprii, după reguli care nu trebuiau să se supună celor din lumea reală. Aprecia libertatea pe care i-o oferea, liniştea şi decorul bineînţeles. Alesese un loc nu prea depărtat de marginea pădurii, nici obscur şi nici luminos, perfect pentru ce intenţiona el să facă. 
Aruncă o privire cercetătoare în jur şi oftă. Nu era nimeni în afară de el. Îşi scoase bagheta din robă şi facu să apară jos, lângă picioarele lui, câteva cuţite ascuţite, nici prea grele, nici prea uşoare. Apoi desenă câte o ţintă pe câţiva copaci din jurul lui  şi îşi puse bagheta în buzunarul din spate al blugilor. Luă unul din obiectele 'periculoase' şi îl aruncă direct în faţă cu ochii închişi. Îl aruncă la marginea ţintei, destul de aproape ar fi spus unii, însă nu destul pentru el. 
Era perfect conştient că într-o luptă reală cu devoratorii erai nevoit să-ţi foloseşti şi alte abilităţi pe lângă vrăjile de protecţie şi atac, trebuia să fii nebun sau naiv să te încrezi în baghetă, dacă ţi se rupe, ce faci? Fugi? Dispari ca un laş? Nu, laşitatea nu era pentru el. Inspiră adânc şi mai făcu o încercare.]]> <![CDATA[Her cold skin]]> https://www.darkmark.ro/t-her-cold-skin Mon, 20 Aug 2018 13:00:40 +0000 Carsten R. Günther]]> https://www.darkmark.ro/t-her-cold-skin "Fă un pic de linişte..te rog,"spuse el încet umezindu-şi buzele scurt în timp ce se concentră asupra vrăjii. Nu era specific lui să folosească 'te rog', însă îi era simpatică domnişoara chiar dacă era o viperiniţă cu limba lungă. "Aparecium" 
Deschise ochii şi zări o uşă destul de mică faţă de cea iniţială, dar acceptabilă având în vedere faptul că mai bine era să se înghesuie decât să rămână blocat acolo. Se apropie de uşiţă având grijă ca între timp să îi prindă mâna fetei în a lui şi să o tragă după el afară. Trebuia să se aplece ca să iasă la fel si fata însă nu îi eliberă mâna până nu ieşiră amândoi. 
Murmură o înjurătură în germană, frunzele şi crengile uscate ce se sfărmau pe sub picioarele lui dându-i o senzaţie ciudată. Vântul rece îl izbi din plin, când veni într-o rafală puternică. Pielea i se făcuse de găină pentru un moment, dar îşi impuse să nu tremure. Tremuratul era ceva mult prea prostesc specific oamenilor slabi care se lăsau pradă propriilor instincte.  
Începu să se lumineze treptat. Nu putea spune despre el că era un romantic, în nici un caz, însă ceva îi spunea că o să întâlnească răsăritul cu ea, în pădure, asta dacă i-ar fi convenit locaţia. Nu îi plăcea să încalce regulile insă în pădurea asta nu se abţinuse nici in anul întâi să nu intre.
"Spune-mi, Splendora, ţi-e frică de moarte?" zise el şi o stranse mai puternic de mână oprindu-se din mers şi întorcându-se cu faţa spre ea începu să îşi plimbe bagheta de-a lungul pieptului ei privind-o fix în ochi şi încercând să adopte o atitudine serioasă.]]> "Fă un pic de linişte..te rog,"spuse el încet umezindu-şi buzele scurt în timp ce se concentră asupra vrăjii. Nu era specific lui să folosească 'te rog', însă îi era simpatică domnişoara chiar dacă era o viperiniţă cu limba lungă. "Aparecium" 
Deschise ochii şi zări o uşă destul de mică faţă de cea iniţială, dar acceptabilă având în vedere faptul că mai bine era să se înghesuie decât să rămână blocat acolo. Se apropie de uşiţă având grijă ca între timp să îi prindă mâna fetei în a lui şi să o tragă după el afară. Trebuia să se aplece ca să iasă la fel si fata însă nu îi eliberă mâna până nu ieşiră amândoi. 
Murmură o înjurătură în germană, frunzele şi crengile uscate ce se sfărmau pe sub picioarele lui dându-i o senzaţie ciudată. Vântul rece îl izbi din plin, când veni într-o rafală puternică. Pielea i se făcuse de găină pentru un moment, dar îşi impuse să nu tremure. Tremuratul era ceva mult prea prostesc specific oamenilor slabi care se lăsau pradă propriilor instincte.  
Începu să se lumineze treptat. Nu putea spune despre el că era un romantic, în nici un caz, însă ceva îi spunea că o să întâlnească răsăritul cu ea, în pădure, asta dacă i-ar fi convenit locaţia. Nu îi plăcea să încalce regulile insă în pădurea asta nu se abţinuse nici in anul întâi să nu intre.
"Spune-mi, Splendora, ţi-e frică de moarte?" zise el şi o stranse mai puternic de mână oprindu-se din mers şi întorcându-se cu faţa spre ea începu să îşi plimbe bagheta de-a lungul pieptului ei privind-o fix în ochi şi încercând să adopte o atitudine serioasă.]]> <![CDATA[With no-one wearing their real face]]> https://www.darkmark.ro/t-with-no-one-wearing-their-real-face Mon, 28 Jan 2013 19:16:51 +0000 Colin Hawkeye Rovson]]> https://www.darkmark.ro/t-with-no-one-wearing-their-real-face With no-one wearing their real face
It's a whiteout of emotion
and I've only got my brittle bones to break the fall
-anyone-
  • Nimeni nu mai parea sa-si poarte adevarata fata in ultima vreme. Parca toti ascundeau ceva, parca toti aveau secrete. Sau cel putin asta era senzatia pe care o avea Hawkeye. Toate chipurile pe care le vedea in ultima vreme erau... lipsite de orice fel de emotie. Ca si cand fiecare om din jurul lui purta o masca pe care o inlatura in anumite conditii. Soimeanul ofta, privindu-si respiratia cum se ridica in aburi usori. Nu conta ca era frig. Si nu conta ca era intins pe zapada. Era ce facea el atunci cand avea nevoie de putin timp ca sa se gandeasca la problemele sale. Padurea Interzisa ii oferise de multe ori conditii pentru a gasi solutii. Sau pentru a se calma, atunci cand era mai mic. In noptile calde si senine, venea acolo si privea stelele. Insa acum, cerul era pufos si alb, luminat inca de zi. Ningea usor, cu fulgi mici, lasand modele degerate sa contrasteze cu parul lui brunet.
    Atunci cand trairile se estompau, totul parea sa se miste cu incetinitorul. Si era destul de convins ca orice interventie venea prea tarziu, indiferent de motive. Urma o prindere in curse inarmate, precum o dependenta involuntara, in care orice valoare invatata de la mame se scutura. Bine, bine, poate ca exagera, dar lucrurile pareau intotdeauna mai grave cand venea vorba de el. Hawkeye isi scoase un brat de sub ceafa si si-l puse peste ochi, de parca vroia sa-si si-i fereasca de lumina reflectata in zapada. Avea nevoie de o distragere si avea nevoie atunci si acolo. Dar cine s-ar aventura prin Padurea Interzisa in toiul zilei, cand nu avea absolut niciun farmec?
]]> With no-one wearing their real face
It's a whiteout of emotion
and I've only got my brittle bones to break the fall
-anyone-
  • Nimeni nu mai parea sa-si poarte adevarata fata in ultima vreme. Parca toti ascundeau ceva, parca toti aveau secrete. Sau cel putin asta era senzatia pe care o avea Hawkeye. Toate chipurile pe care le vedea in ultima vreme erau... lipsite de orice fel de emotie. Ca si cand fiecare om din jurul lui purta o masca pe care o inlatura in anumite conditii. Soimeanul ofta, privindu-si respiratia cum se ridica in aburi usori. Nu conta ca era frig. Si nu conta ca era intins pe zapada. Era ce facea el atunci cand avea nevoie de putin timp ca sa se gandeasca la problemele sale. Padurea Interzisa ii oferise de multe ori conditii pentru a gasi solutii. Sau pentru a se calma, atunci cand era mai mic. In noptile calde si senine, venea acolo si privea stelele. Insa acum, cerul era pufos si alb, luminat inca de zi. Ningea usor, cu fulgi mici, lasand modele degerate sa contrasteze cu parul lui brunet.
    Atunci cand trairile se estompau, totul parea sa se miste cu incetinitorul. Si era destul de convins ca orice interventie venea prea tarziu, indiferent de motive. Urma o prindere in curse inarmate, precum o dependenta involuntara, in care orice valoare invatata de la mame se scutura. Bine, bine, poate ca exagera, dar lucrurile pareau intotdeauna mai grave cand venea vorba de el. Hawkeye isi scoase un brat de sub ceafa si si-l puse peste ochi, de parca vroia sa-si si-i fereasca de lumina reflectata in zapada. Avea nevoie de o distragere si avea nevoie atunci si acolo. Dar cine s-ar aventura prin Padurea Interzisa in toiul zilei, cand nu avea absolut niciun farmec?
]]> <![CDATA[choices]]> https://www.darkmark.ro/t-choices Sat, 05 Jan 2013 12:29:25 +0000 Ivy Thibault]]> https://www.darkmark.ro/t-choices nina & ryan
[Image: tumblr_mfjfz8Ar2p1qfv89lo2_250_zpsdd02fd6e.gif] [Image: tumblr_mfjfz8Ar2p1qfv89lo3_250_zps0bbd05a5.gif]
"It is our choices that show what we truly are, far more than our abilities."

  • Nina se trezi brusc, tresărind. Camera era în întuneric complet, ca de obicei, pentru că nu avea nicio fereastră. Cu toate astea, Viperina era sigură că era noapte, datorită ceasului magic de pe perete ce indica fiecare moment al zilei. Acum, pe ceas scria cu litere aurite miezul nopţii.
    Nina se ridică din pat ameţită. Era deja obişnuinţă să nu aibă parte de somnul de frumuseţe, însă nu asta era problema. Problema era visul pe care tocmai îl avusese.

    Se îndreptă spre masă şi aprinse o lumânare. Îşi luă o pereche de blugi şi un hanorac, apoi îşi încălţă ghetele şi îşi luă geaca. Nu avea de gând să stea degeaba în camera ei, fără niciun indiciu a ceea ce semnifica visul.
    Ieşi hotărâtă din castel, străbătând cu paşi mari şi precauţi domeniul. Se îndrepta spre Pădurea Interzisă. Avea să întrebe centaurii. Întotdeauna o ajutaseră.
]]> nina & ryan
[Image: tumblr_mfjfz8Ar2p1qfv89lo2_250_zpsdd02fd6e.gif] [Image: tumblr_mfjfz8Ar2p1qfv89lo3_250_zps0bbd05a5.gif]
"It is our choices that show what we truly are, far more than our abilities."

  • Nina se trezi brusc, tresărind. Camera era în întuneric complet, ca de obicei, pentru că nu avea nicio fereastră. Cu toate astea, Viperina era sigură că era noapte, datorită ceasului magic de pe perete ce indica fiecare moment al zilei. Acum, pe ceas scria cu litere aurite miezul nopţii.
    Nina se ridică din pat ameţită. Era deja obişnuinţă să nu aibă parte de somnul de frumuseţe, însă nu asta era problema. Problema era visul pe care tocmai îl avusese.

    Se îndreptă spre masă şi aprinse o lumânare. Îşi luă o pereche de blugi şi un hanorac, apoi îşi încălţă ghetele şi îşi luă geaca. Nu avea de gând să stea degeaba în camera ei, fără niciun indiciu a ceea ce semnifica visul.
    Ieşi hotărâtă din castel, străbătând cu paşi mari şi precauţi domeniul. Se îndrepta spre Pădurea Interzisă. Avea să întrebe centaurii. Întotdeauna o ajutaseră.
]]> <![CDATA[When walls come down]]> https://www.darkmark.ro/t-when-walls-come-down Sat, 05 Jan 2013 10:38:56 +0000 Colin Hawkeye Rovson]]> https://www.darkmark.ro/t-when-walls-come-down When walls come down
the soul rise again
-Ir&Hawkeye-
  • Era aberant sa spui ca orice metafora are un echivalent cat se poate de practic si de solid. Adica... Cum venea asta? Daca el spunea ca oceanul era precum o intindere de diamante cu miros de sare insemna ca undeva in lume exista intr-adevar o intindere de genu' asta? Pufni, strambandu-se. Nici vorba! Pana la urma d-asta era metaforele! Mda... Faptul ca incercase sa poarte o discutie filozofica cu cineva nu prea inzestrat cand vine vorba de nivel de inteligenta era o cauza pierduta. Si chit ca lui ii placea sa lupte pentru cauzele pierdute, se vazu nevoit ca de data asta sa zica pas! Asa ca se retrasese mai mult sau mai putin politicos si binecuvantase partenerul de discutie cu spatele lui si mersul rapid. Hip-hip-ura!
    Si ce ridica mai bine moralul unei persoane decat ceva interzis? Si poate si un colt de liniste? Si unde gaseai cele doua elemente intr-un singur loc? Aha. Hawkeye patrunse cat mai adanc posibil in Padurea Interzisa. Vroia sa simta ca nu mai era castelul aglomerat in preajma, vizibil de la marginea palcului de copaci. Cand in sfarsit gasi un loc multumitor, se intinse pe spate si se uita la cer, asa cum obisnuia cand era copil. Gandurile isi vazura de drum, iar in curand, nervii sai disparura.
]]> When walls come down
the soul rise again
-Ir&Hawkeye-
  • Era aberant sa spui ca orice metafora are un echivalent cat se poate de practic si de solid. Adica... Cum venea asta? Daca el spunea ca oceanul era precum o intindere de diamante cu miros de sare insemna ca undeva in lume exista intr-adevar o intindere de genu' asta? Pufni, strambandu-se. Nici vorba! Pana la urma d-asta era metaforele! Mda... Faptul ca incercase sa poarte o discutie filozofica cu cineva nu prea inzestrat cand vine vorba de nivel de inteligenta era o cauza pierduta. Si chit ca lui ii placea sa lupte pentru cauzele pierdute, se vazu nevoit ca de data asta sa zica pas! Asa ca se retrasese mai mult sau mai putin politicos si binecuvantase partenerul de discutie cu spatele lui si mersul rapid. Hip-hip-ura!
    Si ce ridica mai bine moralul unei persoane decat ceva interzis? Si poate si un colt de liniste? Si unde gaseai cele doua elemente intr-un singur loc? Aha. Hawkeye patrunse cat mai adanc posibil in Padurea Interzisa. Vroia sa simta ca nu mai era castelul aglomerat in preajma, vizibil de la marginea palcului de copaci. Cand in sfarsit gasi un loc multumitor, se intinse pe spate si se uita la cer, asa cum obisnuia cand era copil. Gandurile isi vazura de drum, iar in curand, nervii sai disparura.
]]> <![CDATA[Fever]]> https://www.darkmark.ro/t-fever Sun, 16 Dec 2012 12:29:42 +0000 Fantine Tholomyes]]> https://www.darkmark.ro/t-fever
Fantine & James

Se plictisise sa stea degeaba in pat, nu avea chef nici de carti, nici de teme, cu toate ca le avea foarte multe pe luni.Dupa ce isi termina un al desen, de data asta o fantoma, vrand sa egaleze numarul lor cu cel al ingerilor, se ridica din pat foarte obosita, insa cu dorinta nebuna de a evada din monotonia aceea, care de dimineata se facuse comod la ea in camera!Cea mai buna solutie era sa iasa in curte, acolo poate era Colin sau Ema cu care ar fi palavragit...
Facu cativa pasi pe podeaua rece ce o pisca de pielea catifelata a picioarelor.Se indrepta direct spre dulapul impunator, plin cu tot felul de chestii colorate si pantofi pe masura.Privirea ii fu atrasa de perechea noua pereche de adidasi turcoaz, dupa care isi asorta intreaga tinuta: niste blugi mulati si o camasa alba barbateasca!Nu isi prea pierdea timpul cu statul in fata oglinzii sua cu machiatul!Era simpla si naturala!Trecu prin fata oglinzii si is ciufuli nitel parul rosu si schita un zambet sublim ce ii descoperi dintii frumosi si bine ingrijiti.Era multumita!
Isi baga mapa incarcata cu desene in geanta-postas si iesi din casa cu un zambet subtil pe fata...
In curte era mare agitatie, spera sa isi gaseasca un locsor frumos langa lac pentru a-si continua treaba cu desenele!Daca nu gasea - atunci padurea, era toata a ei! Avea o obsesie pentru aceasta si orice nu ar fi facut, oricum nu s-ar fi simtit, acela ramanea locul cel mai drag!
Pasea marunt prin multimea de elevi, cari abia scapasera de ore si erau entuziasmati de ziua aceea foarte frumoasa si destul de insorita pentru un sfarsit de octombrie.
Insa privirea ii fu atrasa de un cineva care statea pe o banca la doar doi metri de ea.Era un alt soimean, il recunoscu dupa albastrul camasei ce batea la ochi dintr-o gloata de Viperini si Cercetasi! Nu stia cum se facea insa ii adora pe acestia, mai aes ca cel mai bun prieten al ei era unul dintre ei, un brav Soimulet!
Nu era Fantine chiar atat de timida asa ca arunca de-o parte orice ezitare si se aseza pe aceeasi banca cu baiatul.Isi ridica usor gatul pentru a-i descoperi chipul...]]>
Fantine & James

Se plictisise sa stea degeaba in pat, nu avea chef nici de carti, nici de teme, cu toate ca le avea foarte multe pe luni.Dupa ce isi termina un al desen, de data asta o fantoma, vrand sa egaleze numarul lor cu cel al ingerilor, se ridica din pat foarte obosita, insa cu dorinta nebuna de a evada din monotonia aceea, care de dimineata se facuse comod la ea in camera!Cea mai buna solutie era sa iasa in curte, acolo poate era Colin sau Ema cu care ar fi palavragit...
Facu cativa pasi pe podeaua rece ce o pisca de pielea catifelata a picioarelor.Se indrepta direct spre dulapul impunator, plin cu tot felul de chestii colorate si pantofi pe masura.Privirea ii fu atrasa de perechea noua pereche de adidasi turcoaz, dupa care isi asorta intreaga tinuta: niste blugi mulati si o camasa alba barbateasca!Nu isi prea pierdea timpul cu statul in fata oglinzii sua cu machiatul!Era simpla si naturala!Trecu prin fata oglinzii si is ciufuli nitel parul rosu si schita un zambet sublim ce ii descoperi dintii frumosi si bine ingrijiti.Era multumita!
Isi baga mapa incarcata cu desene in geanta-postas si iesi din casa cu un zambet subtil pe fata...
In curte era mare agitatie, spera sa isi gaseasca un locsor frumos langa lac pentru a-si continua treaba cu desenele!Daca nu gasea - atunci padurea, era toata a ei! Avea o obsesie pentru aceasta si orice nu ar fi facut, oricum nu s-ar fi simtit, acela ramanea locul cel mai drag!
Pasea marunt prin multimea de elevi, cari abia scapasera de ore si erau entuziasmati de ziua aceea foarte frumoasa si destul de insorita pentru un sfarsit de octombrie.
Insa privirea ii fu atrasa de un cineva care statea pe o banca la doar doi metri de ea.Era un alt soimean, il recunoscu dupa albastrul camasei ce batea la ochi dintr-o gloata de Viperini si Cercetasi! Nu stia cum se facea insa ii adora pe acestia, mai aes ca cel mai bun prieten al ei era unul dintre ei, un brav Soimulet!
Nu era Fantine chiar atat de timida asa ca arunca de-o parte orice ezitare si se aseza pe aceeasi banca cu baiatul.Isi ridica usor gatul pentru a-i descoperi chipul...]]> <![CDATA[Wolf girl..]]> https://www.darkmark.ro/t-wolf-girl Fri, 28 Sep 2012 19:24:00 +0000 Fantine Tholomyes]]> https://www.darkmark.ro/t-wolf-girl Lumina puternica ce patrundea prin fereastra deschisa si vintul ce o pisca aspru de pielea catifelata, dar mai ales bataia puternica a orologiului, care anunta ora 12, o facura sa se trezeasca.Se ridica din pat si privi in jurul ei.Aceeasi camera pustie si familiara...
Inainta incet prin intuneric...Incepu sa tremure...era focul ce ii mistuia trupul si ii ardea nervii...o senzatie pe cit de dureroasa, pe atit de placuta!Simtea lumina patrunzindu-i in fiecare milimetru al corpului, singele i se scurge prin vene cu o viteza si un bubuit inebunitor!Era o senzatie de nedescris...nu era pentru prima data cand simtea o astfel de caldura dogoratoare care ii invaluia corpul.....
...Inchise fereastra....
Totul reveni la normal...focul disparu ca prin minune, insa nu si gandurile ei, care se zbuciumau ca o mare in furtuna...Delira.Trebuia sa scape de aici, nu putea pune in pericol viata celorlalti din castel.Ea, fetita timida si sensibila, sufletul acela care avea nevoie de mangaiere, putea oare deveni chiar un atit de mare pericol pentru cei din castel?!
Incerca din rasputeri sa se calmeze si sa se concentreze...Se puse la loc in pat, tremura .Se inveli pana peste cap, pentru a nu permite luminii chinuitoare sa ajunga pina la ea.Nu putea permite o transformare in castel.Ar fi fst o catastrofa!Si mai ales ce transformare!
Era absurd sa mai stea acolo, asteptand dimineata.Noptile omenesti erau atat de lungi!Era absurd?!atunci ce mai astepta?
Cobora din pat, de data asta mai puternica si convinsa de ceea ce trebuia sa faca.Lua la nimereala un hanorac ce ii era mai la indemana si o pereche de blugi, acum nu conta cum arata, conta sa paraseasca mai repede castelul.Nu isi prinse parul, nici macar nu se obosi sa il pieptene.Lasa sa ii cada pe spate si isi aranja usor cateva suvite rebele dupa ureche.Era gata.Deschise incet usa, fara nici un scartait, trecu prn camera de zi a Cercetasilor fara a face nici macar un zgomot...
Acum se aventura pe coridoarele intunecate, incercand sa fie cat mai rapida.Trecuse de ce era mai greu.Spera sa ajunga in curtea castelului cu acelasi succes.Cand se apropie de usa impunatoare, auzi in spatele ei pe cineva.Nu semana deloc a fi un profesor.Sigur un elev cu o noua escapada nocturna!Deschise usa ce scartai strident si isi dadu o palma peste frunte!Ce miscare aiurea!Se dadu de gol!Acel cineva observa sunetul, destul de familiar celor ce nu dorm noaptea, ci cauta aventuri.Facu putina liniste ca pentru a percepe cine e...

OOC. cu Victor!

.jpg   lup - копия.jpg (Size: 48.45 KB / Downloads: 7) ]]> Lumina puternica ce patrundea prin fereastra deschisa si vintul ce o pisca aspru de pielea catifelata, dar mai ales bataia puternica a orologiului, care anunta ora 12, o facura sa se trezeasca.Se ridica din pat si privi in jurul ei.Aceeasi camera pustie si familiara...
Inainta incet prin intuneric...Incepu sa tremure...era focul ce ii mistuia trupul si ii ardea nervii...o senzatie pe cit de dureroasa, pe atit de placuta!Simtea lumina patrunzindu-i in fiecare milimetru al corpului, singele i se scurge prin vene cu o viteza si un bubuit inebunitor!Era o senzatie de nedescris...nu era pentru prima data cand simtea o astfel de caldura dogoratoare care ii invaluia corpul.....
...Inchise fereastra....
Totul reveni la normal...focul disparu ca prin minune, insa nu si gandurile ei, care se zbuciumau ca o mare in furtuna...Delira.Trebuia sa scape de aici, nu putea pune in pericol viata celorlalti din castel.Ea, fetita timida si sensibila, sufletul acela care avea nevoie de mangaiere, putea oare deveni chiar un atit de mare pericol pentru cei din castel?!
Incerca din rasputeri sa se calmeze si sa se concentreze...Se puse la loc in pat, tremura .Se inveli pana peste cap, pentru a nu permite luminii chinuitoare sa ajunga pina la ea.Nu putea permite o transformare in castel.Ar fi fst o catastrofa!Si mai ales ce transformare!
Era absurd sa mai stea acolo, asteptand dimineata.Noptile omenesti erau atat de lungi!Era absurd?!atunci ce mai astepta?
Cobora din pat, de data asta mai puternica si convinsa de ceea ce trebuia sa faca.Lua la nimereala un hanorac ce ii era mai la indemana si o pereche de blugi, acum nu conta cum arata, conta sa paraseasca mai repede castelul.Nu isi prinse parul, nici macar nu se obosi sa il pieptene.Lasa sa ii cada pe spate si isi aranja usor cateva suvite rebele dupa ureche.Era gata.Deschise incet usa, fara nici un scartait, trecu prn camera de zi a Cercetasilor fara a face nici macar un zgomot...
Acum se aventura pe coridoarele intunecate, incercand sa fie cat mai rapida.Trecuse de ce era mai greu.Spera sa ajunga in curtea castelului cu acelasi succes.Cand se apropie de usa impunatoare, auzi in spatele ei pe cineva.Nu semana deloc a fi un profesor.Sigur un elev cu o noua escapada nocturna!Deschise usa ce scartai strident si isi dadu o palma peste frunte!Ce miscare aiurea!Se dadu de gol!Acel cineva observa sunetul, destul de familiar celor ce nu dorm noaptea, ci cauta aventuri.Facu putina liniste ca pentru a percepe cine e...

OOC. cu Victor!

.jpg   lup - копия.jpg (Size: 48.45 KB / Downloads: 7) ]]> <![CDATA[ādfȳr]]> https://www.darkmark.ro/t-%C4%81df%C8%B3r Tue, 25 Sep 2012 17:49:39 +0000 Colin Hawkeye Rovson]]> https://www.darkmark.ro/t-%C4%81df%C8%B3r ādfȳr
At some time, our inner fire goes out.
Juls & Hawkeye
  • Isi sterse fata, fara sa se gandeasca ca poate arata si mai rau asa, cu tot sangele naclaindu-se cu cenusa. In alte conditii i s-ar fi parut chiar ceva nobil, lichidul de purpura combinandu-se cu ramasitele purificatoare, dar acum... Acum nu aducea decat moarte si disperare. Inca auzea urletele celor din jur, dar ii ignora cu desavarsire. Pentru el conta doar silueta fragila langa care ingenunchease, mult prea palida si prea nemiscata pentru gustul lui. O zguduii de umar cu putere, scotand scancete usoare din gat. Nici ca realiza ca era capabil de astfel de sunete.
    " Thibault, iti interzic sa mori! Daca o faci, jur ca te aduc inapoi si te omor cu mana mea!" murmura el pe un ton violent, asteptand cu sufletul la gura un raspuns. Orice fel de raspuns. O fluturare a pleoapelor, un oftat, o injuratura sau chiar si un ' Hawkeye, afurisitule, de ce naiba stai si te uiti de-a-n boulea?!'
    Isi ridica nervos privirea, gandindu-se la tot felul de metode de torture. Le-ar fi incercat pe toate pe barbatul ce statea la cativa metri de ei, cu un zambet trist pe chip, rezemandu-se in sceptrul ala lemnos. Maraind printre dinti, Colin isi lua bagheta si inainta cu viteza intr-un atac plin de nervi.

    Lucrurile statusera mult mai bine de dimineata. Era sambata, pana la urma! Se trezise in patul lui moale si calduros din Turn, aruncase o privire adormita spre oglinda si se strambase la parul ciufulit si ochii pe jumatate inchisi. Dupa ce se chinuise minute bune sa arate ceva mai decent - asta insemnand, in cazul lui, sa arate cat mai putin ca un pusti de cinci ani neingrijit - coborase in curtea interioara si pornise de nebun spre Padurea Interzisa. In fond, lucrurile erau atat de banale pe acolo in ultima vreme, incat nu mai intelegea denumirea de 'interzisa'. Mare scarta! Insa ar fi trebuit sa se gandeascala faptul ca ziua avea sa fie plina de evenimente in momentul in care vazuse silueta fetei.
    " Hei, Juls!" saluta Hawk cu un zambet larg, specific.
]]> ādfȳr
At some time, our inner fire goes out.
Juls & Hawkeye
  • Isi sterse fata, fara sa se gandeasca ca poate arata si mai rau asa, cu tot sangele naclaindu-se cu cenusa. In alte conditii i s-ar fi parut chiar ceva nobil, lichidul de purpura combinandu-se cu ramasitele purificatoare, dar acum... Acum nu aducea decat moarte si disperare. Inca auzea urletele celor din jur, dar ii ignora cu desavarsire. Pentru el conta doar silueta fragila langa care ingenunchease, mult prea palida si prea nemiscata pentru gustul lui. O zguduii de umar cu putere, scotand scancete usoare din gat. Nici ca realiza ca era capabil de astfel de sunete.
    " Thibault, iti interzic sa mori! Daca o faci, jur ca te aduc inapoi si te omor cu mana mea!" murmura el pe un ton violent, asteptand cu sufletul la gura un raspuns. Orice fel de raspuns. O fluturare a pleoapelor, un oftat, o injuratura sau chiar si un ' Hawkeye, afurisitule, de ce naiba stai si te uiti de-a-n boulea?!'
    Isi ridica nervos privirea, gandindu-se la tot felul de metode de torture. Le-ar fi incercat pe toate pe barbatul ce statea la cativa metri de ei, cu un zambet trist pe chip, rezemandu-se in sceptrul ala lemnos. Maraind printre dinti, Colin isi lua bagheta si inainta cu viteza intr-un atac plin de nervi.

    Lucrurile statusera mult mai bine de dimineata. Era sambata, pana la urma! Se trezise in patul lui moale si calduros din Turn, aruncase o privire adormita spre oglinda si se strambase la parul ciufulit si ochii pe jumatate inchisi. Dupa ce se chinuise minute bune sa arate ceva mai decent - asta insemnand, in cazul lui, sa arate cat mai putin ca un pusti de cinci ani neingrijit - coborase in curtea interioara si pornise de nebun spre Padurea Interzisa. In fond, lucrurile erau atat de banale pe acolo in ultima vreme, incat nu mai intelegea denumirea de 'interzisa'. Mare scarta! Insa ar fi trebuit sa se gandeascala faptul ca ziua avea sa fie plina de evenimente in momentul in care vazuse silueta fetei.
    " Hei, Juls!" saluta Hawk cu un zambet larg, specific.
]]> <![CDATA[creepy]]> https://www.darkmark.ro/t-creepy Mon, 17 Sep 2012 09:38:42 +0000 Arlin van Iver]]> https://www.darkmark.ro/t-creepy ~DREAM ON DREAMER~
ARLIN & EVELYN
[Image: 2mgtd6x.gif].[Image: tumblr_m6v400Aq8T1qb13rmo4_250.gif]
And then, reality just slaps you really hard.
  • Statuse toata ziua afara. Simtind firele taioase de iarba. Daca.. daca firele acelea chiar ar fi fost taioase, atunci iarba ar fi fost o balta de sange. Sau poate.. o campie. Era inca lumina afara. Era inca.. lumina. Gandurile se repetau in minte ca si branza pe banda rulanta. Isi pozitiona mainile sub ceafa, privind cerul senin. Cerul senin de toamna. De sfarsit de vara. Inchise ochii, pentru a simti doar. Pacat ca racise. Nasul ei curgea, si nu putea parasi turnul fara un pachet sau chiar doua de servetele.

    Era Sambata. Isi permisese sa paraseasca putin coridoarele Hogwarts-ului, dar nu si Imprejurimile acestuia. Padurea Interzisa putea fi foarte infricosatoare uneori. Probabil din cauza creaturilor care misunau pe acolo.. sau din cauza povestii in care se presupunea ca odata, Lordul Intunecat isi facuse veacul pe acolo in cautare de sange de Unicorn. Si ea auzise.. si pentru un moment chiar crezuse. Fiindca era naiva. Mult prea credula pentru ceilalti. Nimeni nu putea tine pasul cu ea. Citise prea multe carti. Cat si-ar fi dorit sa aiba si ea un caracter de fier ca baietelul, Oliver Twist. Insa doar atat. Nimic mai mult. Oli era mult prea lenes si prefacut. Ea nu era asa.. ea era.. ca si Alba-ca-Zapada. Nu o printesa ci o fetita dragastoasa, sufletita, firava si prietenoasa.
    Se ridica, muscandu-si ametita buza inferioara. Statuse prea mult timp cu ochii inchisi, iar acum era nevoita sa-i frece putin pentru a-si reveni.
    Purta o camasuta mov, in patratele mici, albe, si un tricou usor decoltat, gri.. parea prea putin pentru o zi asa friguroasa ca aceea. Pantalonii si tenisii erau in regula.. insa racita si ceva mai racita nu suna deloc bine.

    Se ridica de acolo imbratisandu-si umerii, privind usor ametita in jur. Urma sa ploua dupa cum aratu norii ce veneau dinspre padure. Si totusi, cand se uita inapoi, vedea cerul senin de deasupra Hogwarts-ului, si revenind cu privirea inainte spre padure.. norii cenusii, parca din cenusa, care erau gata sa arunce flacari deasupra ei. Fiind o fata ce isi storcea imaginatia si ideile pe foi de pergament, avusese mii de astfel de scene. Cum ca totul era alb-negru, iar deodata incepea sa ploua cu sange. Nu era sadica.. insa orice om avea astfel de ganduri.. pesimiste. Considera ca erau multe alte persoane in scoala, sau chiar in toata lumea Vrajitoreasca, cu minti mai bolnave decat a ei.

    Casca lung, fara a pune mana la gura, fiindca ii era frig, indreptandu-se spre Cabana Paznicului Vanatului. Cu siguranta Hagrid avea sa o primeasca acolo, la un o ceasca de ceai cat un butoi si niste pajiturele tari ca piatra. Prefera sa aduca de acasa.
    "E cineva?"intreba ea mai mult in soapta. Nu era sigura daca reusise cineva sa auda. Poate doar cainele Paznicului. Isi dadu o suvita dupa ureche, privind nedumerita in jur. Intrarea in Padure era.. intunecata. Isi imagina acum niste Centauri furiosi iesind din Pdure, alergand spre ea cu sagetite lor, luand-o pe sub brat, tarand-o in padure. Se apropie de copaci, atingand scoarta aspra a acestora. Alta idee? Avea sa ajunga sa scrie mii de carti cu indeile sale multe si prelungite. Sau poate doar una cat o mie. Simti o greutate apasandu-se pe umarul sau, crezand ca avea sa pice pe jos.
]]> ~DREAM ON DREAMER~
ARLIN & EVELYN
[Image: 2mgtd6x.gif].[Image: tumblr_m6v400Aq8T1qb13rmo4_250.gif]
And then, reality just slaps you really hard.
  • Statuse toata ziua afara. Simtind firele taioase de iarba. Daca.. daca firele acelea chiar ar fi fost taioase, atunci iarba ar fi fost o balta de sange. Sau poate.. o campie. Era inca lumina afara. Era inca.. lumina. Gandurile se repetau in minte ca si branza pe banda rulanta. Isi pozitiona mainile sub ceafa, privind cerul senin. Cerul senin de toamna. De sfarsit de vara. Inchise ochii, pentru a simti doar. Pacat ca racise. Nasul ei curgea, si nu putea parasi turnul fara un pachet sau chiar doua de servetele.

    Era Sambata. Isi permisese sa paraseasca putin coridoarele Hogwarts-ului, dar nu si Imprejurimile acestuia. Padurea Interzisa putea fi foarte infricosatoare uneori. Probabil din cauza creaturilor care misunau pe acolo.. sau din cauza povestii in care se presupunea ca odata, Lordul Intunecat isi facuse veacul pe acolo in cautare de sange de Unicorn. Si ea auzise.. si pentru un moment chiar crezuse. Fiindca era naiva. Mult prea credula pentru ceilalti. Nimeni nu putea tine pasul cu ea. Citise prea multe carti. Cat si-ar fi dorit sa aiba si ea un caracter de fier ca baietelul, Oliver Twist. Insa doar atat. Nimic mai mult. Oli era mult prea lenes si prefacut. Ea nu era asa.. ea era.. ca si Alba-ca-Zapada. Nu o printesa ci o fetita dragastoasa, sufletita, firava si prietenoasa.
    Se ridica, muscandu-si ametita buza inferioara. Statuse prea mult timp cu ochii inchisi, iar acum era nevoita sa-i frece putin pentru a-si reveni.
    Purta o camasuta mov, in patratele mici, albe, si un tricou usor decoltat, gri.. parea prea putin pentru o zi asa friguroasa ca aceea. Pantalonii si tenisii erau in regula.. insa racita si ceva mai racita nu suna deloc bine.

    Se ridica de acolo imbratisandu-si umerii, privind usor ametita in jur. Urma sa ploua dupa cum aratu norii ce veneau dinspre padure. Si totusi, cand se uita inapoi, vedea cerul senin de deasupra Hogwarts-ului, si revenind cu privirea inainte spre padure.. norii cenusii, parca din cenusa, care erau gata sa arunce flacari deasupra ei. Fiind o fata ce isi storcea imaginatia si ideile pe foi de pergament, avusese mii de astfel de scene. Cum ca totul era alb-negru, iar deodata incepea sa ploua cu sange. Nu era sadica.. insa orice om avea astfel de ganduri.. pesimiste. Considera ca erau multe alte persoane in scoala, sau chiar in toata lumea Vrajitoreasca, cu minti mai bolnave decat a ei.

    Casca lung, fara a pune mana la gura, fiindca ii era frig, indreptandu-se spre Cabana Paznicului Vanatului. Cu siguranta Hagrid avea sa o primeasca acolo, la un o ceasca de ceai cat un butoi si niste pajiturele tari ca piatra. Prefera sa aduca de acasa.
    "E cineva?"intreba ea mai mult in soapta. Nu era sigura daca reusise cineva sa auda. Poate doar cainele Paznicului. Isi dadu o suvita dupa ureche, privind nedumerita in jur. Intrarea in Padure era.. intunecata. Isi imagina acum niste Centauri furiosi iesind din Pdure, alergand spre ea cu sagetite lor, luand-o pe sub brat, tarand-o in padure. Se apropie de copaci, atingand scoarta aspra a acestora. Alta idee? Avea sa ajunga sa scrie mii de carti cu indeile sale multe si prelungite. Sau poate doar una cat o mie. Simti o greutate apasandu-se pe umarul sau, crezand ca avea sa pice pe jos.
]]> <![CDATA[wild chid]]> https://www.darkmark.ro/t-wild-chid Wed, 12 Sep 2012 18:58:38 +0000 Lexie Stryder]]> https://www.darkmark.ro/t-wild-chid wild child
Every summer sun, every winter evening
Every spring to come, every autumn leaving
You don't need a reason, let it all go on and on
  • Lexie îşi luă roba neagră pe ea, apoi îşi puse gluga cu o mişcare scurtă şi smucită. Ieşi din Pivniţă încercând să facă cât de puţin zgomot se putea. Spera că nu trezise vreun elev când ieşise, însă continuă să meargă fără să se uite înapoi. Străbătu tunelul care făcea legătura dintre castel şi Pivniţa Viperinilor, ieşind în Holul de la Intrare.

    Aruncă o privire neliniştită spre uşile mari dincolo de care se aflau domeniile castelului. Trase brusc aer pe nas, apoi îl lăsă afară încet. Stătu câteva secunde acolo, însă se gândi să nu mai zăbovească mult şi să o ia din loc, altfel Filch ar fii putut să o găsească. Ştia că nu va avea probleme cu Îngrijitorul dat fiind că era Profesoară, însă prefera să sta afară din 'radarul lui de supraveghere', măcar acum.

    Viperina ieşi în ploaia de afară. Nu închise uşile castelului, ci merse cu paşi mari în direcţia Colibei Paznicului Vânatului. Voia să între pe acolo în Pădurea Interzisă. Era mai sigur şi mai uşor decât prin partea lacului. Adora ploaia şi felul în care deja îi udase complet faţa şi părul, apoi roba care începea să i se lipească de corp.
    Voia relaxare, voia condiţii neprimitoare, ceva ce să o facă să se simtă liberă. Fără stres, fără oameni, doar ea şi natura.

    Lexie ura momentele în care se simţea captivă în propria viaţă. Ştia că viaţa trebuia să fie câmpul larg, nu celula. Aşa că mereu îşi lua câte un moment pentru ea, ceva ce să îi reamintească ce era cu adevărat important în viaţă. Ajunse la intrarea în Pădure, apoi aruncă o privire în spate. Cu coada ochiului prinse o mişcare în dreapta ei şi îşi ridică bagheta instinctiv.
    'Cine e acolo?' strgă ea printre ropotele de ploaie.

    OOC: me and Aylee
]]> wild child
Every summer sun, every winter evening
Every spring to come, every autumn leaving
You don't need a reason, let it all go on and on
  • Lexie îşi luă roba neagră pe ea, apoi îşi puse gluga cu o mişcare scurtă şi smucită. Ieşi din Pivniţă încercând să facă cât de puţin zgomot se putea. Spera că nu trezise vreun elev când ieşise, însă continuă să meargă fără să se uite înapoi. Străbătu tunelul care făcea legătura dintre castel şi Pivniţa Viperinilor, ieşind în Holul de la Intrare.

    Aruncă o privire neliniştită spre uşile mari dincolo de care se aflau domeniile castelului. Trase brusc aer pe nas, apoi îl lăsă afară încet. Stătu câteva secunde acolo, însă se gândi să nu mai zăbovească mult şi să o ia din loc, altfel Filch ar fii putut să o găsească. Ştia că nu va avea probleme cu Îngrijitorul dat fiind că era Profesoară, însă prefera să sta afară din 'radarul lui de supraveghere', măcar acum.

    Viperina ieşi în ploaia de afară. Nu închise uşile castelului, ci merse cu paşi mari în direcţia Colibei Paznicului Vânatului. Voia să între pe acolo în Pădurea Interzisă. Era mai sigur şi mai uşor decât prin partea lacului. Adora ploaia şi felul în care deja îi udase complet faţa şi părul, apoi roba care începea să i se lipească de corp.
    Voia relaxare, voia condiţii neprimitoare, ceva ce să o facă să se simtă liberă. Fără stres, fără oameni, doar ea şi natura.

    Lexie ura momentele în care se simţea captivă în propria viaţă. Ştia că viaţa trebuia să fie câmpul larg, nu celula. Aşa că mereu îşi lua câte un moment pentru ea, ceva ce să îi reamintească ce era cu adevărat important în viaţă. Ajunse la intrarea în Pădure, apoi aruncă o privire în spate. Cu coada ochiului prinse o mişcare în dreapta ei şi îşi ridică bagheta instinctiv.
    'Cine e acolo?' strgă ea printre ropotele de ploaie.

    OOC: me and Aylee
]]> <![CDATA[Past and Present Dangers]]> https://www.darkmark.ro/t-past-and-present-dangers Tue, 04 Sep 2012 16:19:03 +0000 Ema Snow]]> https://www.darkmark.ro/t-past-and-present-dangers
Past and Present Dangers
Rosalie & Ema


The past is always after you, no matter what you do...



’ De ce am vorbit despre asta?’
Cand intrebarea a aparut prima oara in mintea Emei, raspunsurile se invarteau in jurul aceleiasi teme: trecutul a devenit o problema pentru ea, tanara nu mai poate sa ramana asa cum era si, chiar daca devenise mai rece, mai distanta, in anul pe care il petrecuse in afara Hogwarts-ului, putea sa se reincalzeasca. Cand intrebarea pur si simplu nu mai murea, Soimeanca a devenit creativa, incercand sa se distreze macar. ’ De ce? Pentru ca nu bei suficient alcool!’. Neah… Nu era in genu’ ei. Ema nu bea. Intr-un final, a invatat ca ea nici macar nu astepta un raspuns. Deja il stia, dar enervarea si, de ce nu, agonia o fortau sa dea glas intrebarii la nesfarsit.
Tanara isi ridica privirea spre crengile inalte. Da, intotdeauna se putea baza pe linistea din Padurea Interzisa si pe protectia umbrelor de aici. Oare de cat timp mergea ca o naluca printre copaci? Nu-si putea da seama si, ce-i drept, nici nu prea o interesa. Venise aici ca sa-si limpezeasca mintea. Galagia din Turn nu o ajuta si nici nu prea o atragea ideea de a porni in cautarea unei camere sau sali de clasa goala. In plus, aerul proaspat ii facea bine, iar Ema adora mirosul umed al rasinii coniferelor dupa ploaie. Furtuna se terminase de ceva vreme, asa ca Soimeanca nu mai asteptase si pornise hai-hui pe domenii. Cu fiecare pas grabit pe care-l facea, Ema isi simtea nervii calmandu-se. Desi, spre surprinderea ei, dormise chiar bine in timpul noptii, fata se simtea de parca tocmai o pocnise cineva cu un ciocan urias in cap. Se simtea obosita psihic. Si mai era si ceva in aer, un fel de tensiune, ceva de care Ema se indoia ca ar fi din cauza furtunii.]]>
Past and Present Dangers
Rosalie & Ema


The past is always after you, no matter what you do...



’ De ce am vorbit despre asta?’
Cand intrebarea a aparut prima oara in mintea Emei, raspunsurile se invarteau in jurul aceleiasi teme: trecutul a devenit o problema pentru ea, tanara nu mai poate sa ramana asa cum era si, chiar daca devenise mai rece, mai distanta, in anul pe care il petrecuse in afara Hogwarts-ului, putea sa se reincalzeasca. Cand intrebarea pur si simplu nu mai murea, Soimeanca a devenit creativa, incercand sa se distreze macar. ’ De ce? Pentru ca nu bei suficient alcool!’. Neah… Nu era in genu’ ei. Ema nu bea. Intr-un final, a invatat ca ea nici macar nu astepta un raspuns. Deja il stia, dar enervarea si, de ce nu, agonia o fortau sa dea glas intrebarii la nesfarsit.
Tanara isi ridica privirea spre crengile inalte. Da, intotdeauna se putea baza pe linistea din Padurea Interzisa si pe protectia umbrelor de aici. Oare de cat timp mergea ca o naluca printre copaci? Nu-si putea da seama si, ce-i drept, nici nu prea o interesa. Venise aici ca sa-si limpezeasca mintea. Galagia din Turn nu o ajuta si nici nu prea o atragea ideea de a porni in cautarea unei camere sau sali de clasa goala. In plus, aerul proaspat ii facea bine, iar Ema adora mirosul umed al rasinii coniferelor dupa ploaie. Furtuna se terminase de ceva vreme, asa ca Soimeanca nu mai asteptase si pornise hai-hui pe domenii. Cu fiecare pas grabit pe care-l facea, Ema isi simtea nervii calmandu-se. Desi, spre surprinderea ei, dormise chiar bine in timpul noptii, fata se simtea de parca tocmai o pocnise cineva cu un ciocan urias in cap. Se simtea obosita psihic. Si mai era si ceva in aer, un fel de tensiune, ceva de care Ema se indoia ca ar fi din cauza furtunii.]]> <![CDATA[Discovering...]]> https://www.darkmark.ro/t-discovering Wed, 29 Aug 2012 10:40:41 +0000 Fantine Tholomyes]]> https://www.darkmark.ro/t-discovering Ar fi vrut sa zboare...ii era frica...
Ar fi vrut sa se inalte ca o pasare...de unde aripi?...
A petrecut ore intregi singura , doar ea si amintirile...Nu era deloc atenta la ce se petrece in jurul ei.Fara sa isi dea seama ajunse linga cararusa care ducea spre Padurea Interzisa...
Exact in acel moment ii veni o idee!Una destul de trasnita pentru felul ei de a fi!De ce trebuie ea sa fie mereu "fetita cuminte"?De ce n-ar avea voie si ea macar odata sa intre sa descopere padurea?
Lasa in urma orice ezitare si inainta incet...
Fantine era cu totul invaluita de vraja si misterul padurii.Linistea, Magia, Feeria, Misterul pluteau in aer!De nedescris...
Deodata, fata zari in lumina diafana a diminetii doua figuri: una din ele ara la sigur un elev, cealalta, cu totul deosebita, impunatoare, mareata!Se apropie cu pasi inceti, dar siguri...
"CE ERA OARE?"....

PS.continua cine vrea!Smile]]> Ar fi vrut sa zboare...ii era frica...
Ar fi vrut sa se inalte ca o pasare...de unde aripi?...
A petrecut ore intregi singura , doar ea si amintirile...Nu era deloc atenta la ce se petrece in jurul ei.Fara sa isi dea seama ajunse linga cararusa care ducea spre Padurea Interzisa...
Exact in acel moment ii veni o idee!Una destul de trasnita pentru felul ei de a fi!De ce trebuie ea sa fie mereu "fetita cuminte"?De ce n-ar avea voie si ea macar odata sa intre sa descopere padurea?
Lasa in urma orice ezitare si inainta incet...
Fantine era cu totul invaluita de vraja si misterul padurii.Linistea, Magia, Feeria, Misterul pluteau in aer!De nedescris...
Deodata, fata zari in lumina diafana a diminetii doua figuri: una din ele ara la sigur un elev, cealalta, cu totul deosebita, impunatoare, mareata!Se apropie cu pasi inceti, dar siguri...
"CE ERA OARE?"....

PS.continua cine vrea!Smile]]> <![CDATA[Shut up and take care, sweetie]]> https://www.darkmark.ro/t-shut-up-and-take-care-sweetie Thu, 23 Aug 2012 18:11:15 +0000 Wanda J. Bennet]]> https://www.darkmark.ro/t-shut-up-and-take-care-sweetie
  • Incerca sa-si aminteasca toate acele momente privind tablourile familiei. Acele momente care se duceau repede dar te puteai bucura de ele din plin chiar si pentru un timp scurt. Isi trecu o mana prin parul roscat si il prinse intr-un coc lejer. Se mai uita putin in oglinda si apoi merse spre dulap alegandu-si o pereche de pantaloni scurti de blugi, un maieu negru si tenesii albi care erau preferatii ei. Mai dadu o tura pe la oglinda si apoi zambi satisfacuta. Il chema pe Blade si il puse in lesa, ca apoi din cateva miscari de bagheta sa ajunga in Padurea Interzisa. I dadu drumul din lesa brusc iar acesta incepu sa se joace si sa sara pe acolo fericit, desi era miezul noptii racoarea venise mai devreme. Se lasa pe un butuc de copac rasturnat si isi luase o tigare tragand instantaneu cateva fumuri. Se plictisea dar nu avea nevoie nici de companie ci voia sa fie singura pentru a se relaxa, in primul rand pentru ca ieri statuse de povesti toata noaptea cu Sebastian si apoi pentru ca azi avea nevoie de o relaxare doar pentru ea, sa fie singura cu gandurile ei si sa nu o mai deranjeze nimeni. Isi trecu o mana prin par doar pentru a-l prinde mai bine si continua sa fumeze tigara simtind o prezenta in urma ei. Isi scoase bagheta si se ridica de acolo cu bagheta tinta spre silueta.
]]>
  • Incerca sa-si aminteasca toate acele momente privind tablourile familiei. Acele momente care se duceau repede dar te puteai bucura de ele din plin chiar si pentru un timp scurt. Isi trecu o mana prin parul roscat si il prinse intr-un coc lejer. Se mai uita putin in oglinda si apoi merse spre dulap alegandu-si o pereche de pantaloni scurti de blugi, un maieu negru si tenesii albi care erau preferatii ei. Mai dadu o tura pe la oglinda si apoi zambi satisfacuta. Il chema pe Blade si il puse in lesa, ca apoi din cateva miscari de bagheta sa ajunga in Padurea Interzisa. I dadu drumul din lesa brusc iar acesta incepu sa se joace si sa sara pe acolo fericit, desi era miezul noptii racoarea venise mai devreme. Se lasa pe un butuc de copac rasturnat si isi luase o tigare tragand instantaneu cateva fumuri. Se plictisea dar nu avea nevoie nici de companie ci voia sa fie singura pentru a se relaxa, in primul rand pentru ca ieri statuse de povesti toata noaptea cu Sebastian si apoi pentru ca azi avea nevoie de o relaxare doar pentru ea, sa fie singura cu gandurile ei si sa nu o mai deranjeze nimeni. Isi trecu o mana prin par doar pentru a-l prinde mai bine si continua sa fumeze tigara simtind o prezenta in urma ei. Isi scoase bagheta si se ridica de acolo cu bagheta tinta spre silueta.
]]> <![CDATA[Stand in the rain]]> https://www.darkmark.ro/t-stand-in-the-rain Sat, 11 Aug 2012 10:06:24 +0000 Rosemarie E. Hathway]]> https://www.darkmark.ro/t-stand-in-the-rain
Stătea rezemată de un copac,îmbrăţişându-şi genunchii şi plângând.Picăturile de ploaie cădeau încet iar singurul zgomot din Pădure era cel al suspinelor fetei.

"De ce?" se întrebă printre suspine.

Era unul dintre 'momentele' ei.Acele momente în care plângea ore în şir,gândindu-se la familia sa.Nu se putea împăca cu gândul că ei au murit,iar ea îşi trăieşte viaţa,bine-mersi.Ştia că avea să fie marcată pe viaţă cu asta.Nu îşi putea scoate din minte trupurile lor zăcând pe podea,tot sângele care murdărise covorul,chipurile lor...]]>
Stătea rezemată de un copac,îmbrăţişându-şi genunchii şi plângând.Picăturile de ploaie cădeau încet iar singurul zgomot din Pădure era cel al suspinelor fetei.

"De ce?" se întrebă printre suspine.

Era unul dintre 'momentele' ei.Acele momente în care plângea ore în şir,gândindu-se la familia sa.Nu se putea împăca cu gândul că ei au murit,iar ea îşi trăieşte viaţa,bine-mersi.Ştia că avea să fie marcată pe viaţă cu asta.Nu îşi putea scoate din minte trupurile lor zăcând pe podea,tot sângele care murdărise covorul,chipurile lor...]]> <![CDATA[Silence in the night]]> https://www.darkmark.ro/t-silence-in-the-night Thu, 09 Aug 2012 15:25:21 +0000 Dimitri Belikov]]> https://www.darkmark.ro/t-silence-in-the-night
Silence in the night

Dimitri && Roseline

  • Zgomotul lipsea cu desavarsire iar lumina era redata doar de razele timide ale lunii pline prin geamurile prafuite ale castelului.
    In camera de zi a viperinilor, cativa elevi motaiau somnorosi. Jucau un joc stupid dar mintea lor dansa imbibata in bautura. Radeau in nestire iar luminozitatea redusa din incapere ii facea sa para drogati.
    Patetic! Isi spuse Dimitri in gand, privind dezgustat catre petrecareti. Cu toate ca era trecut de miezul noptii, viperinul pur si simplu nu avea somn. Asadar isi parasise dormitorul imbracat in blugi si un plover subtire negru.

    Aerul rece al noptii ii invadara plamanii. Un singur cuvant ii venea in minte Liniste!. Pasii i se indreptara linistiti catre Padurea Interzisa fara sa aiba vreun motiv anume. Ajuns, Dimitri se rezema cu spatele de un copac aprinzandu-si o tigara. Din cand in cand arunca cate o privire catre castel in cautarea unui graunte de lumina.
]]>
Silence in the night

Dimitri && Roseline

  • Zgomotul lipsea cu desavarsire iar lumina era redata doar de razele timide ale lunii pline prin geamurile prafuite ale castelului.
    In camera de zi a viperinilor, cativa elevi motaiau somnorosi. Jucau un joc stupid dar mintea lor dansa imbibata in bautura. Radeau in nestire iar luminozitatea redusa din incapere ii facea sa para drogati.
    Patetic! Isi spuse Dimitri in gand, privind dezgustat catre petrecareti. Cu toate ca era trecut de miezul noptii, viperinul pur si simplu nu avea somn. Asadar isi parasise dormitorul imbracat in blugi si un plover subtire negru.

    Aerul rece al noptii ii invadara plamanii. Un singur cuvant ii venea in minte Liniste!. Pasii i se indreptara linistiti catre Padurea Interzisa fara sa aiba vreun motiv anume. Ajuns, Dimitri se rezema cu spatele de un copac aprinzandu-si o tigara. Din cand in cand arunca cate o privire catre castel in cautarea unui graunte de lumina.
]]>