Darkmark RPG Forum - Ceainaria doamnei Puddifoot

dazzling girl, dazzling love.

Sat, 05 Jan 2013 14:24:54 +0000

Sâmbătă seara, 19:36.

Laaay! se auzi o voce subţire iar şatenul surâde, auzind vocea surorii sale. Îşi salută tatăl, aplecându-şi capul, apoi o ia pe Pattie în braţe, aceasta lipindu-se de el, încolăcindu-se în jurul lui ca un urs koala.
Lay zâmbeşte către tatăl lui, iar acesta îndrugă ceva despre faptul că are treabă şi că el trebuie să aibă grijă de sora lui. Şatenul dă din cap, zâmbind apoi dulce către sora lui, care se lipea tot mai tare de el. După ce bătrânul dispăru Lay îşi închide ochii, apărând, secunde mai târziu, în dreptul Ceinăriei domnişoarei Puddifoot. Patt căscă gura în formă de o, cât printre buzele ei ieşea un whaa copilăresc. Joseph surâde, păşind înăuntru, deschizând uşa cu o mână, lăsând-o fără sprijin pe sor alui pentru câteva secunde. Aceasta îşi dă drumul din braţele lui, zâmbind larg când văzu toate acele mese.
În cele din urmă, micuţa se aşează la o masă de lângă un geam, privind afară cât îşi legăna picioarele în faţă şi în spate. Lay surâde, mergând spre acel loc, privind din când în când pe geam. Nici nu mai ştia de când nu a mai venit aici. Probabil din anul doi sau trei, când idea plecări în Beijing nu era aş puternică pentrum acum. Se aşează în faţa lui Pattie iar aceasta o urmăreşte pe doamna Puddifoot care se apropia de ei binevoitoare.
Eu vreau o prăjitură cu ciocolată. făcu micuţa, iar femeia zâmbeşte, dându-i câteva fire de păr blond închis de pe chipul alb.
Eu nu vreau nimic. spune Lay, cu un zâmbet schiţat pe buze, cât îşi privrea sora, care o admira de sus până jos pe paroana locauluilui.
Şatenul râde scurt, iar când privirea lui Pattie îl fixează supărată acesta dă din cap ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic.

Sunt singurel, bing bang.

Mon, 03 Sep 2012 21:39:03 +0000

ooc: deschis.

bic: Cum ajunsese in blestematia aia de ceainarie si de ce era acolo reprezentau doua necunoscute absolute pentru Eric, dar tot ce stia era ca nu se simtea in stare sa plece. Bause pana la patru dupa-masa intr-o dugheana ordinara pe-acolo pe undeva si ajunsese aici, intr-o sambata, inconjurat de cupluri. Se uita in jur si realiza ca era intr-adevar intr-o ceainarie asa ca isi comanda un ceai. Pe care il imbunati cu coniac pentru ca era inadmisibil sa se trezeasca din betie asa devreme. Nu mai conta ca era beat de... mult (prea multe numere).

Se apuca sa fredoneze. "Sunt singurel..."

Can you keep a secret?

Mon, 09 Jul 2012 09:09:58 +0000

Ploaie, ploaie si iar ploaie dar, era o parte buna, el iubea ploaia. In sfarsit - dupa o lunga perioada de zile calduroase - a ajuns sa ploua si pe la Hogwarts.
Se intinse putin de spate apoi se duce sa-si faca un dus. Cand iese, o vede pe Hassy stand peste hainele lui cand din coada li latrand la el.
Da, da, iesim afara, acum date de pe haine.ii spune chicotind.
Aceasta sare din pat si funge in sufragerie unde da peste gasca stapanului ei care, incepe sa se joace cu ea.
Sebastian isi pune pe el un tricou negru, o pereche de blugi stramti gri, ghetele negre de piele si ceasul la masa. Isi pune pelerina de la Viperini pe el - era si pelerina aia buna la ceva, sa-l apere de ploaie - apoi isi i-a partenera si se indrepata spre Hogsmeade mai precis, spre Ceainaria doamnei Puddifoot. Ii placea sa stea acolo si sa bea ceai sau cafea linistit, sa se uite la cuplurile enervante care zici ca fac altceva pe canapele, sa nu l bage in seama pe fetele care se holbeaza la el. E mimunat, n-ai ce zice. De fapt, locul aceal e chiar frumos daca am scoate din ecuatie ceea ce se intampla mai nou acolo.
Ajunge intr-un final, intra linistit, toate privirile au fost atintite asupra lui pana isi da gluga jos din cap si incep fetele sa susoteasca. Isi da ochii peste cap si se aseza la obisnuita lui masa - pe colt cu canapea - si comanda o cafea si o roaga sa-i aduca si micutei lui apa. Chelnerita ii face cu ochiul si pleaca.

life is too short to wait.

Sun, 08 Jul 2012 22:18:24 +0000

Open topic ><
..

Isi masa tamplele amintindu-si de faptul ca desi avusese sansa de a lucra acolo, refuzase cu incapatanare, gandindu-se ca poate face rost de un post mai bun.
Isi arunca poseta pe spatarul scaunului si ceru un ceai cu lamaie. Domnita grasuta se misca ca un curcan umplut de craciun. Curcan ca sa nu specifice alt animal.

Isi aduse aminte ca telefoanele nu functionau in lumea vrajitoreasca asa a scoase Profetul zilei din geanta, incepand sa-l rasfoiasca zgomotos.Isi drese glasul si privi cum picioarele durdulii ale chelneritei se zguduiau in timp ce ii aducea ceaiul. Stramba usor scarbita din nas cand aceasta era destul de aproape de ea incat sa ii vada fata.
O privi cu subinteles, ridicand din sprancene.
"Doar arahnofoba. Hihi!"spuse ea zambind cu dintii.
Grasuna doamna creata se intoarse pe tocurile câşe, inapoi la tejghea.Agnes isi acoperi fruntea cu mainile si lasa aerul deja folosit si infectat sa iasa.

a cup of tea

Thu, 05 Jul 2012 09:48:09 +0000

Camilla & Lexie

“I love new clothes. If everyone could just wear new clothes everyday, I reckon depression wouldn’t exist anymore.”

Era doar o alta zi de Miercuri in care ea trebuia sa stea in spatele tejghelei de sticla si sa prepare ceai. Pana de curand nici nu avusese idee cum se fierbea apa, dar unul dintre noii sai prieteni, Frank, o invatase un farmec care facea apa sa clocoteasca in mai putin de cateva secunde. Magia era singurul lucru pentru care era recunoscatoare, dar din pacate n-o putea folosi decat pentru vraji mici pentru ca nu era inca majora si nu avea voie sa se foloseasca de bagheta in vacanta. Mai era recunoscatoare si pentru noua rochie care si-o cumparase seara trecuta. Aceste doua elemente - magia si rochia - o ajutau sa n-o ia razna.
Nu intelegea de ce parintii sai o pusesera sa munceasca. Nu era ca si cum nu ar fi avut bani s-o tina la scoala. Banii nu erau una dintre problemele familiei D'Angelo, dar chiar si asa ea era obligata sa serveasca ceai unor fraieri.
Ura acea ceainarie si ura toti pustanii care veneau acolo pentru a-si marturisi dragostea la lumina slaba a becului ce se stricase in urma cu trei zile, dar pe care nu-l inlocuise nimeni.
Ce ratati, isi spuse in gand in timp ce stergea niste cesti de ceai. Ar fi vrut sa fie acasa, sa se joace cu fratele sau si sa-si intalneasca prietenii incuiati. In schimb ea era nevoita sa-si petreaca vacanta in Hogsmeade. Incepuse sa urasca acel sat si, defapt, intreaga lumea vrajitoreasca. Ura faptul ca trebuia sa doarma in mansarda unei cladiri ponosite de langa Capul de Mistret. Nu putea sa doarma mai mult de cateva ore pe noapte pentru ca putea auzi oamenii strigand si cantand tot timpul, iar urechile sale erau mult prea sensibile. Chiar si asa, se bucura ca nu trebuia sa dorama in Pivnita Viperinilor de la Hogwarts. Nu detesta nimic mai mult decat sa-si imparta dormitorul cu o alta persoana. Prefera sa munceasca la ceainarie si sa-si plateasca de una singura chiria decat sa le auda pe Jennifer si pe Kat vorbind toata ziua despre temele de vacanta sau despre profesorii noi ce aveau sa vina la anul.

two birds never sing the same song

Tue, 26 Jun 2012 09:21:06 +0000

Astrid & Victor

“There comes a point when you just love someone. Not because they're good, or bad, or anything really. You just love them. It doesn't mean you'll be together forever. It doesn't mean you won't hurt each other. It just mean you love them. Sometimes in spite of who they are, and sometimes because of who they are. And you know that they love you, sometimes because of who you are, and sometimes in spite of it.”

Statea din nou asezata la masa de langa usa si privea absenta pe geam. Si-ar fi dorit sa fie si ea o pasare a vazduhului pentru ca astfel ar fi fost libera. Ar fi putut zbura nestingherita oriunde i-ar fi cerut inima si nu s-ar mai fi simtit vreodata prinsa in cusca ei argintata ce stralucea asa de frumos in lumina Soarelui. Tuturor le placea sa-i admirea ca pe o prizoniera insa niciunul nu dorea s-o elibereze. El insa era altfel. Isi pusese toata increderea in dansul si vedea fiecare secunda petrecuta in compania lui ca pe ceva izbavitor. In ochii ei albastri el era un sfant. Un suflet pur ce se dedica in totalitate artei sale.
Pe el il astepta in acea dimineata de Duminica in care Hogwarts-ul era gol, iar intregul sat ce-l inconjura era pustiu. Toti oamenii stateau in casele lor si se indeletniceau cu diferit activitati ce pareau a le produce o oarecare placere. Viperina insa se plictisise sa stea inchisa in casa mamei sale din Scotia pe a carui coridoare nu se putea auzi nimic altceva decat sunetul dulce al podelei care paraia datorita vechimii sale considerabile. Prefera sa-si petreaca acea dimineata deosebita in compania putinelor suflete care se aflau in acel moment in ceainarie in timp ce in fata sa avea o briosa cu afine si o cesca de ceai rosu. Ambele erau neatinse pentru ca emotiile revederii ce-i strangeau stomacul n-o lasau sa ia macar o inghititura. Il astepta pe el, dar el nu mai venea. Unde sa fi fost? Oare uitase cu desavrasire de acea intalnire? Nu, el n-ar face asta, isi spuse vrajitoarea in gand, iar usa ceainariei se deschise cu un mic clinchet produs de clopotelul argintiu ce atarna deasupra acesteia.

same girl, same day, same people

Sat, 26 May 2012 16:39:30 +0000

Just Klaus.

Din moment ce era locul unde ea lucra nu o deranja deloc. Oricum ar fi trebuit sa fie acolo atunci. Era devreme. Era sase dimineata, iar ea era la munca. De obicei se trezea la ora aceea, lenevind pana la sapte, dandu-le de mancare amicilor ei, si facand un dus, urmand ca la opt sa fie acolo. Nu erau oameni care sa vina atat de devreme la ceainarie, decat daca nu cumva erau in situatia ei. Sa umble pe strada fara vreo tinta anume, si sa nimereasca acolo.

"Nu-i nimic. Simte-te ca acasa, fiindca eu trebuie sa rezolv ceva acum.." spuse ea, deschizand usa si mergand totinainte dupa care disparu dupa tejghea. Era un loc superb, datorita noului tapet inglorat, vintage. Curateniei pe care o mentinea zi de zi si parfumului. O aroma de ceai care plutea pur si simplu in aer. Se aseza pe un scaun in spate si arunca o privirea la rana ei. Nu arata rau, trebuia doar curatata. Lua bagheta si rezolva totul cu vrajile invatate si cu cateva bandaje. Se ridica, isi dadu jos cardiganul si-l arunca pe un scaun apoi isi netezi tricoul bleumarin de o tesatura foarte subtire, vaporos. Isi desprinse parul lung si isi trecu mana prin el incercand sa-i dea o forma, fiindca arata ca o sperietoare. Lua doua cescute si le facu sa pluteacsa pana pe masa la care se asezase Lucas. Dupa care il intreba simplu:
"Sper ca vrei ceai. Nu accept un refuz. Ce aroma?"

dust in the tearoom

Sat, 31 Mar 2012 14:18:12 +0000

Anyone ><

Patrunse inauntru prinr-o usa de lemn ce abia se mai tinea in balamale . Nu fu surprinsa deloc de goliciunea acelei ceainarii . Era doar ea si un barbat ce isi citea ziarul . In rest doar mese parasite . Probabil aceea era o zi cu ghinion . Perdelele ce atarnau peste ferestrele prafuite aveau o nuanta de gri sters (asta arata cat de vechi erau). Trecu cu privirea peste peretii violeti si se opri asupra tablourilor. Unele erau alb-negru , altele sepia , insa toate iti dadeau senzatia de vechime si praf statut . Femei in rochii pompoase , barbati mustaciosi privind inspre aparat , plictisiti . Copii ce se chinuiau sa zambeasca . Fara sa-si dea seama , se aproprie de perete si intinse mana spre tablou , pentru a-i indeparta stratul de praf . Singura fotografie color din incapere . O fetita micuta si blonda zambind stirb inspre obiectivul camerei . Avea niste ochi albastri patrunzatori si niste pistrui incantatori .

Zambi emotionata indepartandu-se usor . Nu ar fi vrut sa se trezeasca fugarita cu matura de proprietarul ceainariei . Din orice motiv . Fiindca ar fi putut da din greseala peste unul din tablouri . Poate acelea insemnau ceva pentru respectiv. Se intoarse privind cum soarele apunea , si cum numai cateva raze mai ramasesera pe podea , evidentiand praful ce zacea acolo de o saptamana probabil , fiindca nu era foarte mult. Se apleca jos , intinzand mana spre cateva cioburi de sticla ce acopereau o poza . Pe aceea nu o vazuse . Tresari usor , ridicand degetul la nivelul fetei ei , si privindu-l . Un lichid rosu se scurgea acum din el , prelingandu-se usor pe piele pana aluneca in palma . Cauta cu privirea ceva cu care s-ar fi putut bandaja dar ..
-Va pot ajuta cu ceva domnisoara ? auzi aceasta din spate . Dar nu se intoarse .

Change your mind - Part. II

Fri, 30 Dec 2011 11:24:53 +0000

OOC: Privat
BIC:

Orice poveste incepe cu '' a fost o data ca niciodata''. Asa au fost toti obisnuiti de mici si asa isi vor dori toti sa inceapa,o data si o data. In orice poveste vei gasi un personaj principal,o intriga si desigur putina dragoste. Unele povesti se sfarsesc prost,dar nu si basmele. Ele au fost scrise pentru a se termina asa cum vrea cititorul. Insa exista si basme iesite din comun,care te pun la incercare si care te fac sa te lupti cu tine insuti. Iar Carsten Wildrig era obisnuit sa traiasca in cosmar. Acum,stand la acea masa,bucurandu-se de caldura si de ceaiul cu aroma de menta,nu putea decat sa se intrebe daca asta insemna sa ti se schimbe viata. Nu stia daca era normal sau daca ceea ce simtea era real. La cinci minute dupa ce Odette parasise Ceainaria,el se gasea ciupindu-se singur,spunandu-si ca asa ceva era ireal , ca nu avea voie sa se simta atat de relaxat.

Fusese obisnuit sa sufere si sa lupte iar acum se gasea fata in fata cu cel mai neindreptatit Cercetas - pentru simplul fapt ca locul lui ar fi trebuit sa fie la Viperini! - care avea cel mai frumos zambet si cea mai ciudata personalitate pe care o intalnise vreodata. Gandindu-se ca tacerea nu ar face decat si mai mult rau,se decise sa spuna tot ce avea pe suflet. Pas cu pas. '' Uite,imi pare nespus de rau pentru ceea ce a crezut Odette. Adica...'' Nu putea sa continue dat fiind faptul ca ii era rusine. Ii era rusine de el insusi, de ceea ce facuse si de ceea ce simtea. Pentru ca ar fi fost dificil sa ii explice. Asa ca tot ce avea de facut era sa taca si sa spere ca nimic rau nu avea sa se intample,desi renuntase la planul sau initial.

change your mind

Tue, 27 Dec 2011 12:08:16 +0000

OOC: Privat.
BIC:

Isi indrepta privirea inspre ceas,incercand sa ignore faptul ca intarziase. Din nou. Stia ca punctualitatea nu era tocmai unul din atuurile persoanei respective dar era sigur ca in cele din urma avea sa se intample ceva dragut,cum ar fi faptul ca ar fi putut sa apara. Asta daca nu cumva fusese prinsa de cineva.
Pe de alta parte,exista si o a doua persoana pe care o astepta,dar stia ca el ar fi sosit ceva mai tarziu,dupa cum convenisera. Nu stia cum avea sa se descurce cu doua persoane atat de diferite,in acelasi timp,dar era clar ca mai bine ar fi fost sa evite un asemenea incident.

Nothing sweet about me

Sat, 24 Dec 2011 20:00:29 +0000

Privat

Ii era acru in git de la evenimentele din ultima zi. Totul se invirtea cu o viteza infernala. Tocmai terminase de invatat cind se pomeni trimisa in Hogsmeade pentru a trimite nu stiu ce scrisoare de parca nu se putea de folosit si una din bufnitile scolii? Intrase in ceinaria aceea doar pentru a se dezmorti si ca sa bea ceva dulce si caldut. O ciocolata fierbinte avea sa fie perfecta.

Asezata fiind la o masuta de lunga fereastra simtea cum fara gerul se intetea. Un lung fior trecuse de-a lungul sirei spinarii. Nu-i placa iarna cit de alba si de pufoasa nu ar fi fost ea. O ura pur si simplu, anume din cauza acelui anotimp i se inchise drumul spre o cariera de succes.

Cind ii fusese adusa bautura o luase in ambele miini si palmele incepeau sa se incazeasca. Brusc ceva cazuse in cana, de parca ar fi fost o picatura de ceva, era o lacrima ce se scursese involuntar de pe genele ei lungi.

let it snow with screams

Sat, 24 Dec 2011 19:52:16 +0000

Victor&&Astrid

Isi dadu seama ca ceva lipsea, si nu putea sa se concentreze. Se ridica nervos, trantind toate instrumentele pe care le folosise intr-o parte, luandu-si o foaie si un creion, insa inspiratia nu-i venea. Se decise sa faca o vizita ceainariei, unde sigur avea sa intalneasca pe cineva care sa-l inspire. Isi lua pe el haine curate, paltonul si isi parasi laboratorul. Ajunse imediat in Hogsmeade, si intra senin in incapere. Se aseza la o masa, comandandu-si un ceai de fructe de padure, si incepu sa priveasca pe geam. Dupa cateva secunde de contemplat ninsoarea linistita si tacuta de afara, incepu sa analizeze figurile celor prezenti in incapere, incercand sa gaseasca o muza. In ultimul moment, atentia ii fu captata de o fiinta mica, care statea ratacita intr-un colt, bandu-si linistita ceaiul. Victor o privi timp indelungat, scotandu-si o coala mare de desen si un creion, si incepu sa-i faca portretul, sorbind din cand in cand din ceasca cu ceai fierbinte. Parul ei avea o culoare sangerie minunata, cum greu intalnea, iar ochii ei erau atat de profunzi si albastri. Se ridica, indreptandu-se spre masa ei, si ii arunca o privire blanda, intreband-o incet:
"Domnisoara, imi dai voie sa-ti fac portretul? Ai niste trasaturi atat de speciale si delicate...Ar fi pacat sa ratez asta."

Painful Love

Mon, 12 Dec 2011 20:36:23 +0000

Claire privea cuplurile de indragostiti de la mesele ce o inconjurau. Tineri de toate varstele, tinandu-se de mana, sarutandu-se sau mangaiandu-se. Creierul ei strafulgera si se intoarse inapoi in timp, in seara din Ajunul Craciunului, cand il cunoscuse pe Gideon. Era frumos, fermecator... Dar era un Incuiat. Claire il urat pentru asta. Il ura pentru ca o convinsese sa se culce cu el. Il ura pentru ca o facuse sa se indragosteasca de el. Il ura pentru ca era Incuiat si pentru ca stia ca nu o sa poata niciodata sa fie cu el...

"La naiba... O sa innebunesc daca mai continui mult asa..." ii spuse ea prietenei ei cea mai buna, ce statea la masa cu ea.

Aleera era singura persoana in afara de John care stia despre Gideon. Claire nu mai indraznise sa spuna altcuiva. Ii spusese ei pentru ca avea incredere in ea. Stia ca Aleera nu avea sa rada de ea si ca nu o va judeca. Trebuia sa vorbeasca despre asta cu cineva. O ajuta sa se simta mai bine, oarecum.

"Ma detest pentru asta, dar imi este atat de dor de el..." marturisi ea, pe un ton trist si abatut.

Omnia mea mecum porto - Tot ceea ce am, duc cu mine.

Sat, 10 Sep 2011 11:24:39 +0000

ooc : Cine doreste, este bine-venit.

Atmosfera exterioara :
O vreme mohorata, cu ploaie mocaneasca si vant destul de rece.

bic :

Desi nu era sosita de multa vreme la Hogwarts, Julietta era oarecum descurajata. Inca nu gasise ceva care s-o ajute sa se faca utila cumva. Cum era noua, nu putea sa dea buzna intr-un birou de-al directorilor si sa-i intrebe daca aveau ceva de lucru. Nici nu stia prea bine cum mergea treaba cu experienta pe-acolo. Era constienta ca peste tot se cerea experienta, dar ea ce experienta avea ?

Mergea de-o ora prin ploaia rece gandindu-se la „necazul” ei.
"De-as fi gasit macar pe cineva dispus sa ma lamureasca asupra unei probleme simple, alta ar fi situatia...” spuse ea tare, in ciuda faptului ca nu o putea auzi nimeni.

Un lucru cel putin ciudat pentru ea era acela ca de cand pusese piciorul pe peronul garii si de cand se afla la Hogwarts, avea impresia ca este „supravegheata”. Nu putea sa nu se gandeasca la o cunostinta de-a ei, un tip ciudat, din trecutul ei, care-i facuse curte candva si cand se izbise de refuzul ei prompt jurase sa se "razbune" cumva pe ea.

"Daca nebunul ala a pus pe cineva pe urmele mele este imperios necesar sa gasesc pe cineva care sa ma lamureasca in aceasta privinta." spuse ea in continuare, tare, desi nu uitase ca era singura.

Deodata, se pomeni in fata Ceainariei. Mirosurile dinauntru o imbiau sa intre, ceea ce si facu. Pasi in incaperea calda si uscata, isi scoase bagheta, facu o vraja de uscare rapida si apoi alese o masa nici prea retrasa, nici prea in evidenta. Isi puse pelerina pe spatarul scaunului si se aseza, urmarind sa vada daca nu gaseste vreun baiat de sala, caruia sa-i faca semn sa vina la masa ei.

Cineva se apropie de ea, intreband-o :
"Pot sa va iau comanda ?”
"Sigur.” raspunse ea zambind. "Un ceai cald de fructe de padure si o placinta cu branza, te rog.”

In cateva minute baiatul îi aduse comanda si ea sorbi putin din ceaiul cald, apoi privi in jurul ei prin ceainarie, cazand pe ganduri.

First date, first love.

Thu, 21 Jul 2011 09:04:49 +0000

First date, first love.
Just Robert and Alma

Iubirea este un lucru firesc, dar cand asta se intampla la prima vedere este o atractie incontrolabila, de obicei o iubire se munceste, trebuie consolidata baza, increderea si nimic n-ar putea sa stea in calea fericirii celor doi indragostiti, insa acum ceva se petrece in Hogsmeade. Robert se plimba linistit in acest sat populat doar de vrajitori, pana cand trecu prin fata unei ceainarii, acolo se afla ea, Alma, o fosta eleva de la Hogwarts, acum absolventa la fel ca si el. Parul auriu al fetei stralucea ispititor in lumina soarelui de toamna, iar esarfa ei turcoaz si inflorata se asorta foarte bine cu jacheta ei de piele neagra, jeansii gri si maieul lung, alb si cu un decolteu destul de adanc ce-i scotea in evidenta formele-i delicate. Buzele ii erau da-te cu un luciu rozaliu, iar fardul bleo de pe pleoape era evidentiat de esarfa turcoaza pe care o purta la gat intr-un stil elegant, rafinat.
Robert se aranjase si el nitel pana sa plece de la Hogwarts, purta o pereche de jeansi negrii cu tur lasat, tenesi albi, o bluza lunga cu manecile suflecate, o palarie asemanatoare celor pe care le purta Michael Jackson, iar la mana un ceas Rolex din aur si inelul lui Cercetas tot din aur.
Isi facu curaj si intra in ceainarie, se apropie de masa acestei cu grija si rafinament.
"-Buna, locul acesta este ocupat ?" intreba vampirul, detasat asteptand un raspuns din partea Almei.