<![CDATA[Darkmark RPG Forum - Urlet in Noapte]]> https://www.darkmark.ro/ Sat, 18 Apr 2026 16:15:55 +0000 MyBB <![CDATA[strange fear]]> https://www.darkmark.ro/t-strange-fear Sun, 24 Feb 2013 19:26:54 +0000 Lexie Stryder]]> https://www.darkmark.ro/t-strange-fear strange fear
[Image: tumblr_mf91lzMp2P1qfv89lo3_250_zps8a77a33b.gif] [Image: tumblr_mf91lzMp2P1qfv89lo2_r1_250_zps3ef3ddde.gif]
me and Colin
  • Lexie era ciudat de bine dispusă în momentul în care simţi aerul răcoros mângâindu-i nările în respiraţii repezi. Tânjea după primăvară. Se simţea renăscută şi, implicit, voia să vadă totul în jurul ei în aceeaşi stare, cea de pură prospeţime, care îi înconjurase întreaga fiinţă de câteva săptămâni.
    Faptul că era în mijlocul acelui lung proces se a-şi face ordine printre priorităţi reprezenta o mare parte a motivului pentru care Lexie se simţea atât de bine. O perioadă prea lungă de timp avusese grijă de cei din jurul său, şi, deşi îi dăduse o stare de bucurie şi pace spirituală atunci când îi vedea feirciţi, venise timpul ca persoana ei să fie băgată în calcul. Îşi dăduse seama de asta după o lungă şi sănătoasă conversaţie cu un bătrân ţăran modest pe care îl întâlnise la vremea aceea pe străzile pline de viaţă ale Hogsmeade-ului.
    Acel bătrân îi arătase tot ce este important în viaţă printr-o sinmplă, dar lungă relatare a întregii lui vieţi. Îi povestise tot ceea ce trăise şi cu fiecare clipă, ochii viperinei prinseseră o strălucire fericită pe care o pierduseră pentru ceva timp.
    Retrăise acea amintire şi acea poveste de nenumărate ori în ultimele săptămâni, fiind imprimată în mintea ei, cuvintele bătrânului memorate de subconştientul acesteia. Lexie se opri, încercând să se orienteze puţin. Oricât de mult i-ar plăcea, simţea că nu era chiar indicat să umble pe acolo fără ţintă sau măcar fără să ştie în ce direcţie. Nu îi dură mult să îşi dea seama de locaţia sa. Se afla în partea din faţă a Conacului renumit din Hogsmeade, 'Urlet în Noapte'. La câţiva metri de ea se afla micul găduleţ care acum se transformase într-un fel de balustradă pentru turiştii vrăjitori şi care servea ca loc preferat de a povesti toate poveştile de groază tocmai pentru că puteai vedea întregul conac, în toată splendoarea sa stranie.
    Lexie tresări, când o voce din spatele ei îi distrase atenţia şi se întoarse, cu un mic zâmbet.
]]> strange fear
[Image: tumblr_mf91lzMp2P1qfv89lo3_250_zps8a77a33b.gif] [Image: tumblr_mf91lzMp2P1qfv89lo2_r1_250_zps3ef3ddde.gif]
me and Colin
  • Lexie era ciudat de bine dispusă în momentul în care simţi aerul răcoros mângâindu-i nările în respiraţii repezi. Tânjea după primăvară. Se simţea renăscută şi, implicit, voia să vadă totul în jurul ei în aceeaşi stare, cea de pură prospeţime, care îi înconjurase întreaga fiinţă de câteva săptămâni.
    Faptul că era în mijlocul acelui lung proces se a-şi face ordine printre priorităţi reprezenta o mare parte a motivului pentru care Lexie se simţea atât de bine. O perioadă prea lungă de timp avusese grijă de cei din jurul său, şi, deşi îi dăduse o stare de bucurie şi pace spirituală atunci când îi vedea feirciţi, venise timpul ca persoana ei să fie băgată în calcul. Îşi dăduse seama de asta după o lungă şi sănătoasă conversaţie cu un bătrân ţăran modest pe care îl întâlnise la vremea aceea pe străzile pline de viaţă ale Hogsmeade-ului.
    Acel bătrân îi arătase tot ce este important în viaţă printr-o sinmplă, dar lungă relatare a întregii lui vieţi. Îi povestise tot ceea ce trăise şi cu fiecare clipă, ochii viperinei prinseseră o strălucire fericită pe care o pierduseră pentru ceva timp.
    Retrăise acea amintire şi acea poveste de nenumărate ori în ultimele săptămâni, fiind imprimată în mintea ei, cuvintele bătrânului memorate de subconştientul acesteia. Lexie se opri, încercând să se orienteze puţin. Oricât de mult i-ar plăcea, simţea că nu era chiar indicat să umble pe acolo fără ţintă sau măcar fără să ştie în ce direcţie. Nu îi dură mult să îşi dea seama de locaţia sa. Se afla în partea din faţă a Conacului renumit din Hogsmeade, 'Urlet în Noapte'. La câţiva metri de ea se afla micul găduleţ care acum se transformase într-un fel de balustradă pentru turiştii vrăjitori şi care servea ca loc preferat de a povesti toate poveştile de groază tocmai pentru că puteai vedea întregul conac, în toată splendoarea sa stranie.
    Lexie tresări, când o voce din spatele ei îi distrase atenţia şi se întoarse, cu un mic zâmbet.
]]> <![CDATA[but baby, it's cold outside .!]]> https://www.darkmark.ro/t-but-baby-it-s-cold-outside Mon, 14 Jan 2013 08:15:52 +0000 Katharina van der Wall]]> https://www.darkmark.ro/t-but-baby-it-s-cold-outside Katharina & Marc
[Image: tumblr_merg54N7lY1qk7jgb.gif][Image: 570812.gif]
If I tell you " I love you ", can I keep you forever?
  • Își strânse mai bine paltonul în jurul trupului și îl privi neliniștită pe Marc. Acesta, ca întotdeauna avea cea mai sictirită expresie și nici nu se obosea să o privească. Oftă prelung, simțind că o ia durerea de cap. Ningea afară, iar fulgii de zăpadă se prindeau de părul ei.
    -Marc, i-ai spus ceva tatei? întrebă încet, în timp ce-și făceau loc printre persoane, și se îndreptau spre Urlet în Noapte. Nu îl lăsase să folosească magia, vrând să tragă de timp, înainte să-și vadă părintele. Așa că acum, în loc să fie în conac, erau pe drum, amestecându-se prin mulțimea aglomerată din Hogsmeade. Katharina ridică privirea spre el, strângând din buze agitată.
    -Răspunde când vorbesc cu tine, fir-ar să fie, se răsti la el nervoasă și îl prinse de mână, oprindu-l pe loc, uitându-se încruntată la el. Era prima oară când reacționa cu adevărat așa. Dar nu o mira. Știa că de când se sărutaseră, era mereu agitată și nervoasă în preajma lui. Pufni când văzu că o privește cu răceală ca întotdeauna și îi dădu drumul la mână. Plecă de lângă el, îndreptându-se spre granița dintre Hogsmeade și Urlet în Noapte, fără să-l mai bage în seamă. Își scutură părul, sărind cu ușurință peste gardul ghimpat.
]]> Katharina & Marc
[Image: tumblr_merg54N7lY1qk7jgb.gif][Image: 570812.gif]
If I tell you " I love you ", can I keep you forever?
  • Își strânse mai bine paltonul în jurul trupului și îl privi neliniștită pe Marc. Acesta, ca întotdeauna avea cea mai sictirită expresie și nici nu se obosea să o privească. Oftă prelung, simțind că o ia durerea de cap. Ningea afară, iar fulgii de zăpadă se prindeau de părul ei.
    -Marc, i-ai spus ceva tatei? întrebă încet, în timp ce-și făceau loc printre persoane, și se îndreptau spre Urlet în Noapte. Nu îl lăsase să folosească magia, vrând să tragă de timp, înainte să-și vadă părintele. Așa că acum, în loc să fie în conac, erau pe drum, amestecându-se prin mulțimea aglomerată din Hogsmeade. Katharina ridică privirea spre el, strângând din buze agitată.
    -Răspunde când vorbesc cu tine, fir-ar să fie, se răsti la el nervoasă și îl prinse de mână, oprindu-l pe loc, uitându-se încruntată la el. Era prima oară când reacționa cu adevărat așa. Dar nu o mira. Știa că de când se sărutaseră, era mereu agitată și nervoasă în preajma lui. Pufni când văzu că o privește cu răceală ca întotdeauna și îi dădu drumul la mână. Plecă de lângă el, îndreptându-se spre granița dintre Hogsmeade și Urlet în Noapte, fără să-l mai bage în seamă. Își scutură părul, sărind cu ușurință peste gardul ghimpat.
]]> <![CDATA[Did my time]]> https://www.darkmark.ro/t-did-my-time Fri, 20 Jul 2012 11:12:19 +0000 Odette B. Malfoy]]> https://www.darkmark.ro/t-did-my-time
  • Odette se stramba enervata de scartaitul puternic al usii de la intrare. Conacul Urlet in Noapte nu era cel mai placut loc si totusi prefera sa isi petreaca timpul acolo. Urca la etaj in camera in care era un pian vechi si se aseza pe marginea patului prafuit indemnand-o pe Nymeria sa urce langa ea, pentru a astepta impreuna. Mangaie lupoaica pe cap facand-o sa maraie multumita.
    Viperina privea insistent usa incepand sa isi iasa din minti in timp ce Nymeria adormise cu capul in poala ei. Chiar cand vroia sa se ridice si sa plece usa se dadu de perete facand-o pe Nymeria sa sara din pat si sa se aseze in pozitie de atac in fata viperine-i protejand-o. Insa cand se dezmetici marai dezaprobator, la fel ca Odette.
    -Ce naiba cauti tu aici!? intreba viperina sarind in picioare, alfandu-se la un milimetru de a sari la gatul lui Kurt sfasiindu-l in bucatele mici.
]]>
  • Odette se stramba enervata de scartaitul puternic al usii de la intrare. Conacul Urlet in Noapte nu era cel mai placut loc si totusi prefera sa isi petreaca timpul acolo. Urca la etaj in camera in care era un pian vechi si se aseza pe marginea patului prafuit indemnand-o pe Nymeria sa urce langa ea, pentru a astepta impreuna. Mangaie lupoaica pe cap facand-o sa maraie multumita.
    Viperina privea insistent usa incepand sa isi iasa din minti in timp ce Nymeria adormise cu capul in poala ei. Chiar cand vroia sa se ridice si sa plece usa se dadu de perete facand-o pe Nymeria sa sara din pat si sa se aseze in pozitie de atac in fata viperine-i protejand-o. Insa cand se dezmetici marai dezaprobator, la fel ca Odette.
    -Ce naiba cauti tu aici!? intreba viperina sarind in picioare, alfandu-se la un milimetru de a sari la gatul lui Kurt sfasiindu-l in bucatele mici.
]]> <![CDATA[Legacy of blood]]> https://www.darkmark.ro/t-legacy-of-blood Tue, 10 Jul 2012 18:40:37 +0000 Aleksandra D'Arques]]> https://www.darkmark.ro/t-legacy-of-blood Inainta calma, lasand acea amnitire sa o bantuie cat timp ii va lua sa ajunga.
,, -De ce? se auzi vocea satenei, in timp ce o privea pe femeia din fata ei.
Aceasta ofta incet, atingandu-i usor bratul, dar satena se retrase privind-o fara vreo expresie pe chip.
-Imi pare rau, dar Jhonny ma urmarea si mi-a promis ca daca nu plec dupa nasterea ta, te va omori. spuse femeia.
Nu ii pasa de scuze, chiar nu ii pasa.Vroia sa afle adevarul si stia ca daca idiotul de Jhonny vroia sa o omoare o facea de mult, fara compromisuri.
-Minti. marai tanara.
Nu mai vroia sa vorbeasca despre asta, nu mai vroia alte mincinuni care sa o doara mai tare decat o facuse deja.
-Nu mai vreau sa te vad. Te-am cautat de la zece ani si acum cand te gasesc, aflu ca e doar vina lui Jhonny. Daca iti pasa, nu ma abandonai si luptai pentru mine. spuse.
Se intoarse pe calcaie si parasi camera, lasandu-si mama singura. "
Isi scutura incet capul, observand ca ajunse in fata conacului.Il privi pentru cateva clipe si nu intelegea cum putea cineva sa locuiasca aici, era imposibil, dar oricum ea va face totul posibil, acest conac revenindu-i liderului Devoratorilor.
Ofta usor, deschizand usa cu un scartait de te zgaria pe urechi, pasi pe podeaua subreda si veche scotandu-si bagheta si soptin ,, Lumos " varful baghetei luminand totul in jur.
Urca incet scarile, fara prea mult zgomot, cautand presupusul intrus.Herra nu era de gasit, asa ca satena se gandea ca era la Sebastian sau pe undeva pe sub patul ei.Se grabise cand plecase, neapucand sa o mai caute.]]> Inainta calma, lasand acea amnitire sa o bantuie cat timp ii va lua sa ajunga.
,, -De ce? se auzi vocea satenei, in timp ce o privea pe femeia din fata ei.
Aceasta ofta incet, atingandu-i usor bratul, dar satena se retrase privind-o fara vreo expresie pe chip.
-Imi pare rau, dar Jhonny ma urmarea si mi-a promis ca daca nu plec dupa nasterea ta, te va omori. spuse femeia.
Nu ii pasa de scuze, chiar nu ii pasa.Vroia sa afle adevarul si stia ca daca idiotul de Jhonny vroia sa o omoare o facea de mult, fara compromisuri.
-Minti. marai tanara.
Nu mai vroia sa vorbeasca despre asta, nu mai vroia alte mincinuni care sa o doara mai tare decat o facuse deja.
-Nu mai vreau sa te vad. Te-am cautat de la zece ani si acum cand te gasesc, aflu ca e doar vina lui Jhonny. Daca iti pasa, nu ma abandonai si luptai pentru mine. spuse.
Se intoarse pe calcaie si parasi camera, lasandu-si mama singura. "
Isi scutura incet capul, observand ca ajunse in fata conacului.Il privi pentru cateva clipe si nu intelegea cum putea cineva sa locuiasca aici, era imposibil, dar oricum ea va face totul posibil, acest conac revenindu-i liderului Devoratorilor.
Ofta usor, deschizand usa cu un scartait de te zgaria pe urechi, pasi pe podeaua subreda si veche scotandu-si bagheta si soptin ,, Lumos " varful baghetei luminand totul in jur.
Urca incet scarile, fara prea mult zgomot, cautand presupusul intrus.Herra nu era de gasit, asa ca satena se gandea ca era la Sebastian sau pe undeva pe sub patul ei.Se grabise cand plecase, neapucand sa o mai caute.]]> <![CDATA['Cause nothin' lasts forever]]> https://www.darkmark.ro/t-cause-nothin-lasts-forever Mon, 09 Jul 2012 20:43:48 +0000 Effy K. Dietrich]]> https://www.darkmark.ro/t-cause-nothin-lasts-forever 'Cause nothin' lasts forever
Effy & Aylee
  • Urletul unui lup o trezi cu brutalitate. Ochii săi se plânseră imediat de lumina prea puternică ce îi invadase şi o forţară să îşi întoarcă capul în direcţia opusă , unde nu se regăsea decât întunericul. Totuşi Effy cercetă în linişte, cu prudenţă şi calmitate locul în care se afla. Fu nevoie să-şi plimbe privirea de mai multe ori până să-şi dea seama că se afla pe una din străzile lăturalnice ale Hogsmeadului. Realizase acest lucru datorită caselor vechi , unele în paragină, pe care îi era şi frică să le privească, având senzaţia că se vor prăbuşi din clipă în clipă, şi a numărului lor atât de mic. Fosta Cercetaşă se încruntă încercând să-şi aducă aminte cum ajunsese acolo. Din întâmplare îşi adâncise mâinile în buzunarele blugilor uzaţi , în care găsi o cutie de pastile. Calmantele, pe care le folosea adesea când simţea că este la pământ. Înghiţi în sec şi renunţă a mai încerca să-şi aducă aminte. Era sigură că memoria avea să-i revină gradual, în timp ce efectul pastilelor se ducea. În schimb se ridică cu greu de pe bancă şi porni de-a lungul aleei.

    Nici nu îşi dădu seama când ajunse în faţa vechiului Urlet în Noapte. Arăta mai rău ca oricând. Anii nu fuseseră blânzi cu bătrânul conac. Îl cercetă atentă cu privirea şi simţi un fior pe şira spinării, atunci când ochii se opriră asupra ferestrei de la primul etaj. O vagă senzaţie de deja-vu o cuprinse atunci când îşi aduse aminte de ultima sa vizită acolo. Fusese cu câţiva ani în urmă, nu mai ţinea minte exact câţi, însă noaptea aceeea clar nu o putea uita. Ea şi Jennifer fuseseră la un pas de dezastru, la un metru de secera morţii. Simţi nevoia disperată de a-şi strânge bagheta în mână. Amintirea aceea readusese cu ea frica, şi chiar şi aşa înaintă. Urcă cu precauţie scările putrezite, oprindu-se în capătul acestera. Închise ochii şi-şi acoperi fruntea cu mâna stângă. Brusc, se simţea ameţită. Trase aer în piept şi hotărî că era mai bine să se odihnească înainte de a intra, aşa că se aşeză pe pragul prăfuit , cu bagheta aproape, gata să fie folosită.
]]> 'Cause nothin' lasts forever
Effy & Aylee
  • Urletul unui lup o trezi cu brutalitate. Ochii săi se plânseră imediat de lumina prea puternică ce îi invadase şi o forţară să îşi întoarcă capul în direcţia opusă , unde nu se regăsea decât întunericul. Totuşi Effy cercetă în linişte, cu prudenţă şi calmitate locul în care se afla. Fu nevoie să-şi plimbe privirea de mai multe ori până să-şi dea seama că se afla pe una din străzile lăturalnice ale Hogsmeadului. Realizase acest lucru datorită caselor vechi , unele în paragină, pe care îi era şi frică să le privească, având senzaţia că se vor prăbuşi din clipă în clipă, şi a numărului lor atât de mic. Fosta Cercetaşă se încruntă încercând să-şi aducă aminte cum ajunsese acolo. Din întâmplare îşi adâncise mâinile în buzunarele blugilor uzaţi , în care găsi o cutie de pastile. Calmantele, pe care le folosea adesea când simţea că este la pământ. Înghiţi în sec şi renunţă a mai încerca să-şi aducă aminte. Era sigură că memoria avea să-i revină gradual, în timp ce efectul pastilelor se ducea. În schimb se ridică cu greu de pe bancă şi porni de-a lungul aleei.

    Nici nu îşi dădu seama când ajunse în faţa vechiului Urlet în Noapte. Arăta mai rău ca oricând. Anii nu fuseseră blânzi cu bătrânul conac. Îl cercetă atentă cu privirea şi simţi un fior pe şira spinării, atunci când ochii se opriră asupra ferestrei de la primul etaj. O vagă senzaţie de deja-vu o cuprinse atunci când îşi aduse aminte de ultima sa vizită acolo. Fusese cu câţiva ani în urmă, nu mai ţinea minte exact câţi, însă noaptea aceeea clar nu o putea uita. Ea şi Jennifer fuseseră la un pas de dezastru, la un metru de secera morţii. Simţi nevoia disperată de a-şi strânge bagheta în mână. Amintirea aceea readusese cu ea frica, şi chiar şi aşa înaintă. Urcă cu precauţie scările putrezite, oprindu-se în capătul acestera. Închise ochii şi-şi acoperi fruntea cu mâna stângă. Brusc, se simţea ameţită. Trase aer în piept şi hotărî că era mai bine să se odihnească înainte de a intra, aşa că se aşeză pe pragul prăfuit , cu bagheta aproape, gata să fie folosită.
]]> <![CDATA[Vise spulberate]]> https://www.darkmark.ro/t-vise-spulberate Mon, 04 Jun 2012 20:20:04 +0000 Jimmy B. Tenevi]]> https://www.darkmark.ro/t-vise-spulberate Rafaela & Chase
O petala, inca una si romanita ramasese fara frumoasa-i coroana alba si imaculata. Arunca intr-o parte ce mai ramasese din biata floare si lua alta incepid sa rupa una cite una petalele. Spre deosebire de numeroasele ei colege ea nu se juca de-a "ma iubeste, nu ma iubeste" ea ghideca in "o sa fiu fericita, nu o sa fiu fericita". In ultimii ani visele ei de copila au inceput sa se spulbere usor, ca si nisipul pe vremea furtunii, zburau undeva si le pierdea din vedere uitind astfel de ele.

Copilasul Rafaela, numita in cinstea tatalui care o iubise nespus pina acum doi ani, mergea singura pe aceleasi coridoare reci. Stia ca nu mai avea mult si parasea acela loc care-i devenise casa in ultimul timp. Chiar nu vroia sa se intoarca acasa, nu avea la cine. Ori sa ducea la mama ori la tata oricum se simtea ca si o straina, nu era acea caldura pe care i-o daduse castelul.

Chiunuita de acest gind se dusese la Urlet in noapte, era locul care o facea sa se simta bine. Se gindise de mai multe ori sa ramina acolo pe vara. Erau citeva camere pe care daca le amenajai puteai sa traiesti mult si bine. Intrase in conacul vechi si se urcase la etaj, in camera care-i era cea mai draga si unde ar fi vrut sa traiasca pentru o vara macar sa scape de toate problemele.]]> Rafaela & Chase
O petala, inca una si romanita ramasese fara frumoasa-i coroana alba si imaculata. Arunca intr-o parte ce mai ramasese din biata floare si lua alta incepid sa rupa una cite una petalele. Spre deosebire de numeroasele ei colege ea nu se juca de-a "ma iubeste, nu ma iubeste" ea ghideca in "o sa fiu fericita, nu o sa fiu fericita". In ultimii ani visele ei de copila au inceput sa se spulbere usor, ca si nisipul pe vremea furtunii, zburau undeva si le pierdea din vedere uitind astfel de ele.

Copilasul Rafaela, numita in cinstea tatalui care o iubise nespus pina acum doi ani, mergea singura pe aceleasi coridoare reci. Stia ca nu mai avea mult si parasea acela loc care-i devenise casa in ultimul timp. Chiar nu vroia sa se intoarca acasa, nu avea la cine. Ori sa ducea la mama ori la tata oricum se simtea ca si o straina, nu era acea caldura pe care i-o daduse castelul.

Chiunuita de acest gind se dusese la Urlet in noapte, era locul care o facea sa se simta bine. Se gindise de mai multe ori sa ramina acolo pe vara. Erau citeva camere pe care daca le amenajai puteai sa traiesti mult si bine. Intrase in conacul vechi si se urcase la etaj, in camera care-i era cea mai draga si unde ar fi vrut sa traiasca pentru o vara macar sa scape de toate problemele.]]> <![CDATA[everything's on fire.]]> https://www.darkmark.ro/t-everything-s-on-fire Fri, 18 May 2012 07:20:04 +0000 Evan F. Lovel]]> https://www.darkmark.ro/t-everything-s-on-fire
  • Me and Caroline


    Deschise încet uşa, iar când auzi scârţâitul înfiorător, zâmbi. Se strecură înăuntru şi închise încet uşa după el. Nu era nicio provocare de data asta, însă voia să intre şi în Urlet de Noapte dacă tot era la Hogsmeade. Totul era acoperit de pânze de păianjen şi în rest aproape gol. Mai găseai câte o masă sau o bucată de mobilă veche care abia mai stătea pe picioare printr-o cameră sau alta, însă în rest, gol. Înaintă încet, cu mâinile în buzunare, privind apreciativ locul. Nu mai fusese aici de când mergea la Hogwarts, ceea ce era totuşi doi ani...
    Se gândi să înceapă cu parterul. Merse din cameră în cameră, studiind pereţii acolo unde se mai vedeau încă urmele unde el şi prietenii lui scriseseră tot felul, gen "Voldemort s-a întors" sau "Devoratorii sunt în baie". Lui Steve nu-i venise să creadă că acele semne chiar îi speriau pe cei destul de curajoşi să intre în Urlet în Noapte. Asta până când îi văzuse pe toţi fugind îngroziţi de acolo şi povestindu-le prietenilor lor.
    Râse încet când găsi însemnul "Dacă citeşti asta, vei fi înconjurat de Devoratori, Dementori şi varcolaci în 5 secunde." Numără în gând cele cinci secunde. Se uită în jur, zâmbind.
    "Deci, Devoratori, Dementori şi vârcolaci," zise el cu voce tare, "v-aţi speriat?"
    Râse şi ieşi din cameră, încă amintindu-şi toate farsele pe care le făcuse celorlalţi aici. Ceea ce îl făcu să se oprească fu o persoană care stătea pe scările de piatră. Era o fată, ceea ce era ciudat, pentru că el nu cunoscuse niciodată o fată care să intre aici.
    Era blondă şi avea nişte ochi superbi. Ochii băiatului se îngustară aproape imperceptibil, însă zâmbetul relaxat încă îi era pe buze.
    "Drăguţ loc pentru o fată," remarcă Steve, apropiindu-se de ea.
    • ]]>
  • Me and Caroline


    Deschise încet uşa, iar când auzi scârţâitul înfiorător, zâmbi. Se strecură înăuntru şi închise încet uşa după el. Nu era nicio provocare de data asta, însă voia să intre şi în Urlet de Noapte dacă tot era la Hogsmeade. Totul era acoperit de pânze de păianjen şi în rest aproape gol. Mai găseai câte o masă sau o bucată de mobilă veche care abia mai stătea pe picioare printr-o cameră sau alta, însă în rest, gol. Înaintă încet, cu mâinile în buzunare, privind apreciativ locul. Nu mai fusese aici de când mergea la Hogwarts, ceea ce era totuşi doi ani...
    Se gândi să înceapă cu parterul. Merse din cameră în cameră, studiind pereţii acolo unde se mai vedeau încă urmele unde el şi prietenii lui scriseseră tot felul, gen "Voldemort s-a întors" sau "Devoratorii sunt în baie". Lui Steve nu-i venise să creadă că acele semne chiar îi speriau pe cei destul de curajoşi să intre în Urlet în Noapte. Asta până când îi văzuse pe toţi fugind îngroziţi de acolo şi povestindu-le prietenilor lor.
    Râse încet când găsi însemnul "Dacă citeşti asta, vei fi înconjurat de Devoratori, Dementori şi varcolaci în 5 secunde." Numără în gând cele cinci secunde. Se uită în jur, zâmbind.
    "Deci, Devoratori, Dementori şi vârcolaci," zise el cu voce tare, "v-aţi speriat?"
    Râse şi ieşi din cameră, încă amintindu-şi toate farsele pe care le făcuse celorlalţi aici. Ceea ce îl făcu să se oprească fu o persoană care stătea pe scările de piatră. Era o fată, ceea ce era ciudat, pentru că el nu cunoscuse niciodată o fată care să intre aici.
    Era blondă şi avea nişte ochi superbi. Ochii băiatului se îngustară aproape imperceptibil, însă zâmbetul relaxat încă îi era pe buze.
    "Drăguţ loc pentru o fată," remarcă Steve, apropiindu-se de ea.
    • ]]>         <![CDATA[The sword of time will pierce our skins]]> https://www.darkmark.ro/t-the-sword-of-time-will-pierce-our-skins Sun, 13 May 2012 14:18:03 +0000 Ema Snow]]> https://www.darkmark.ro/t-the-sword-of-time-will-pierce-our-skins The sword of time will pierce our skins
    Odette & Ema
    Ploaia spala pamantul in ropote galagioase. Picaturile de apa erau mari si calde. Fulgerele se contopeau cu lumina cenusie a zilei, iar ecoul tunetelor parea fara sfarsit.
    O singura silueta fragila, singura ce se mai vedea pe la periferiile batranului Hogsmeade, mergea prin ploaia de vara, cu pelerina bleumarin infoindu-se usor in urma ei, cu blugii uzi lipiti de gambe. Ema privi peste umar; parul intunecat de apa i se agata de pometii inalti. Stranse marginile pelerinei in pumn si grabi pasul.
    Singurul adapost pe care il putea zari era conacul vechi si negru, de pe creasta dealului. Deschise portita joasa cu un scartait si fugi pana in prag. Soimeanca forta putin clanta, iar ochii i se marira plini de scepticism cand a descoperit usa descuiata.
    Ema pasi in antreul rece, asteptand ca ochii ei sa se adapteze la intunericul din jur. Ramase acolo, acompaniata de sunetul picaturilor ce loveau covorul ros de sub picioare, scurgandui-se de pe haine, si de respiratia ei usoara.
    Un singur sunet delicat si iluzia unei miscari imperceptibile o facura sa-si ridice fruntea, ochii ei incercand sa patrunda negrul din fata ei.]]>     The sword of time will pierce our skins
    Odette & Ema
    Ploaia spala pamantul in ropote galagioase. Picaturile de apa erau mari si calde. Fulgerele se contopeau cu lumina cenusie a zilei, iar ecoul tunetelor parea fara sfarsit.
    O singura silueta fragila, singura ce se mai vedea pe la periferiile batranului Hogsmeade, mergea prin ploaia de vara, cu pelerina bleumarin infoindu-se usor in urma ei, cu blugii uzi lipiti de gambe. Ema privi peste umar; parul intunecat de apa i se agata de pometii inalti. Stranse marginile pelerinei in pumn si grabi pasul.
    Singurul adapost pe care il putea zari era conacul vechi si negru, de pe creasta dealului. Deschise portita joasa cu un scartait si fugi pana in prag. Soimeanca forta putin clanta, iar ochii i se marira plini de scepticism cand a descoperit usa descuiata.
    Ema pasi in antreul rece, asteptand ca ochii ei sa se adapteze la intunericul din jur. Ramase acolo, acompaniata de sunetul picaturilor ce loveau covorul ros de sub picioare, scurgandui-se de pe haine, si de respiratia ei usoara.
    Un singur sunet delicat si iluzia unei miscari imperceptibile o facura sa-si ridice fruntea, ochii ei incercand sa patrunda negrul din fata ei.]]>         <![CDATA[make them stop]]> https://www.darkmark.ro/t-make-them-stop Mon, 16 Apr 2012 13:10:01 +0000 Lexie Stryder]]> https://www.darkmark.ro/t-make-them-stop ME AND KAYSLEE
    • Lexie incerca sa ignore picurii mici de ploaie care ii atingeau fata. Mergea cu pasi mari pe strada aglomerata avand in vedere vremea. Cu toate ca vremea nu era prea prielnica vizitelor la Hogsmeade, se parea ca nimeni nu vruse sa rateze weekendu-l din cauza acesteia.

      Viperina zambi cand vazu elevii intrand in diferite magazine, majoritatea la La Trei Maturi sau la Capul de Mistret. Nu prea avea chef de aglomeratie. Din cate stia, sora ei se dusese acasa in weekend-ul asta, motiv pentru care era singura. India nu venise, spusese ca ramase in urma cu temele iar Ivy plecase cu Jake.

      Oricum, ca intotdeauna, pe Lexie nu o prea deranja singuratatea. Isi incheie jacketa subtire de primavara cadn ploaia se inteti. Daca tot era singura, avea sa stea ceva timp afara. Mereu adorase ploile, si niciodata nu se ascundea de apa. In scurt timp, viperina se gasi stand in fata conacului Urlet in Noapte. Isi aminti cu drag momentele in care se strecurase acolo cu Isa, sau cand se intalnise cu alti devoratori in conac.

      Se indrepta cu pasi lenti spre veranda, cu gandul aiurea, cand o miscare a perdelei de la primul etaj ii atrase atentia. Cand se uita, nu era nimeni.
    ]]>     ME AND KAYSLEE
    • Lexie incerca sa ignore picurii mici de ploaie care ii atingeau fata. Mergea cu pasi mari pe strada aglomerata avand in vedere vremea. Cu toate ca vremea nu era prea prielnica vizitelor la Hogsmeade, se parea ca nimeni nu vruse sa rateze weekendu-l din cauza acesteia.

      Viperina zambi cand vazu elevii intrand in diferite magazine, majoritatea la La Trei Maturi sau la Capul de Mistret. Nu prea avea chef de aglomeratie. Din cate stia, sora ei se dusese acasa in weekend-ul asta, motiv pentru care era singura. India nu venise, spusese ca ramase in urma cu temele iar Ivy plecase cu Jake.

      Oricum, ca intotdeauna, pe Lexie nu o prea deranja singuratatea. Isi incheie jacketa subtire de primavara cadn ploaia se inteti. Daca tot era singura, avea sa stea ceva timp afara. Mereu adorase ploile, si niciodata nu se ascundea de apa. In scurt timp, viperina se gasi stand in fata conacului Urlet in Noapte. Isi aminti cu drag momentele in care se strecurase acolo cu Isa, sau cand se intalnise cu alti devoratori in conac.

      Se indrepta cu pasi lenti spre veranda, cu gandul aiurea, cand o miscare a perdelei de la primul etaj ii atrase atentia. Cand se uita, nu era nimeni.
    ]]>         <![CDATA[Don`t Blink!]]> https://www.darkmark.ro/t-don-t-blink Sat, 24 Mar 2012 20:34:30 +0000 Oswin A. Cameron]]> https://www.darkmark.ro/t-don-t-blink
    Don`t Blink!

    [Image: tumblr_ltlk9pRT5t1qb0p52o1_500_large.gif]
    Privat. Just me and Adelline.
    • Intreaga zi avuse sentimentul ca e urmarita de ceva. Tremurase continu privind ciudat in toate partile cand parcursera coridoarele, folosise biblioteca si chiar in camera ei. Incercasera sa nu fie singura, sa fie intotdeauna inconjurata macar de o persoana. Dar nu putea sa nege faptul ca avea momente cand ramanea singura. Alergase de la o destinatie la alta si avuse grija sa aiba mereu in spate ceva, cum ar fi peretele.

      Vazuse aproape intreaga zi, aceeasi 4 ingeri care isi acopereau chipul. Prin toate scoala? Da. Prin toata scoala. Defiecare data erau aceeasi patru ingeri. Era imposibil deoarece statuile nu se puteau misca. Ceva ii dadea fiori pe sira spinarii facand-o sa tremure de fiecare data cand trecea pe langa ei.

      La cina insa primise o bufnita neagra cu o scrisoare de la un anonim. Scrisul era atat de frumos incat nu puteai sa spui ca apartine cuiva uman. Mesajul era scurt. Trebuia sa fie seara, la ora zece in Urlet in Noapte. Dupa intamplare cu ingerii, parca nu era atat de dornica de o plimbare la urlet in noapte. Ceva ii spunea nici sa nu se gandeasca sa mearga, altceva indemnand-o se mearga.
      Asadar, in jurul orei noua, blondina ajunse in fata castelului pentru a astepta o adoua persoana. O persoana in care avea o deosebita incredere.
    ]]>
    Don`t Blink!

    [Image: tumblr_ltlk9pRT5t1qb0p52o1_500_large.gif]
    Privat. Just me and Adelline.
    • Intreaga zi avuse sentimentul ca e urmarita de ceva. Tremurase continu privind ciudat in toate partile cand parcursera coridoarele, folosise biblioteca si chiar in camera ei. Incercasera sa nu fie singura, sa fie intotdeauna inconjurata macar de o persoana. Dar nu putea sa nege faptul ca avea momente cand ramanea singura. Alergase de la o destinatie la alta si avuse grija sa aiba mereu in spate ceva, cum ar fi peretele.

      Vazuse aproape intreaga zi, aceeasi 4 ingeri care isi acopereau chipul. Prin toate scoala? Da. Prin toata scoala. Defiecare data erau aceeasi patru ingeri. Era imposibil deoarece statuile nu se puteau misca. Ceva ii dadea fiori pe sira spinarii facand-o sa tremure de fiecare data cand trecea pe langa ei.

      La cina insa primise o bufnita neagra cu o scrisoare de la un anonim. Scrisul era atat de frumos incat nu puteai sa spui ca apartine cuiva uman. Mesajul era scurt. Trebuia sa fie seara, la ora zece in Urlet in Noapte. Dupa intamplare cu ingerii, parca nu era atat de dornica de o plimbare la urlet in noapte. Ceva ii spunea nici sa nu se gandeasca sa mearga, altceva indemnand-o se mearga.
      Asadar, in jurul orei noua, blondina ajunse in fata castelului pentru a astepta o adoua persoana. O persoana in care avea o deosebita incredere.
    ]]>         <![CDATA[This is hell]]> https://www.darkmark.ro/t-this-is-hell Sun, 26 Feb 2012 14:33:00 +0000 Rosalie Vivienne Alden]]> https://www.darkmark.ro/t-this-is-hell - privat -


    Primisese o scrisoare de la Rose in care ii spunea ca voia sa se intalneasca la Urlet in Noapte . I se parea ciudat acest lucru avand in vedere ca cealalta Soimeanca nu mai fusese acolo, cel putin din cate stia ea. Ei bine, avea sa afle in curand despre ce era vorba. Ura aceste mistere. Si-a dat ochii peste cap si Disparuse exact de la cativa metri departare de Hogwarts, dar nu inainte de a se asigura ca nu o vazuse nimeni. I-ar fi cerute mult prea multe explicatii si nu era dispusa sa le ofere. Nici bine nu incepuse scoala, deja secretele si misterele curgeau. Intr-un fel ii fusese dor de asta, dar intr-altul de cand se terminase toata agitatia cu Porrin incepuse chiar sa se bucure de linistea pe care demult nu o mai avusese. Aparuse in fata conacului lasand un fior rece sa o cuprinda din cap pana in picioare. Se temea .. da. De ce sa nu recunoasca? Avusese parte de experiente neplacute in acea casa. Vampiri si alte chestii tampite. Ura acele creaturi si nu avea de gand sa nege asta. Nu putea sa inteleaga cum aparusera in Lumea Vrajitorilor. Isi daduse ochii peste cap, insa tresarise brusc deoarece un scartait de usa o inspaimantase. ]]>     - privat -


    Primisese o scrisoare de la Rose in care ii spunea ca voia sa se intalneasca la Urlet in Noapte . I se parea ciudat acest lucru avand in vedere ca cealalta Soimeanca nu mai fusese acolo, cel putin din cate stia ea. Ei bine, avea sa afle in curand despre ce era vorba. Ura aceste mistere. Si-a dat ochii peste cap si Disparuse exact de la cativa metri departare de Hogwarts, dar nu inainte de a se asigura ca nu o vazuse nimeni. I-ar fi cerute mult prea multe explicatii si nu era dispusa sa le ofere. Nici bine nu incepuse scoala, deja secretele si misterele curgeau. Intr-un fel ii fusese dor de asta, dar intr-altul de cand se terminase toata agitatia cu Porrin incepuse chiar sa se bucure de linistea pe care demult nu o mai avusese. Aparuse in fata conacului lasand un fior rece sa o cuprinda din cap pana in picioare. Se temea .. da. De ce sa nu recunoasca? Avusese parte de experiente neplacute in acea casa. Vampiri si alte chestii tampite. Ura acele creaturi si nu avea de gand sa nege asta. Nu putea sa inteleaga cum aparusera in Lumea Vrajitorilor. Isi daduse ochii peste cap, insa tresarise brusc deoarece un scartait de usa o inspaimantase. ]]>         <![CDATA[All alone]]> https://www.darkmark.ro/t-all-alone Mon, 26 Dec 2011 12:56:49 +0000 Lexie Stryder]]> https://www.darkmark.ro/t-all-alone
    Just me and Artimei
    • Era o incapere intunecata. Podeaua facuta din lemn de mahon scartaia usor la fiecare pas al viperinei. Pe ferestre intra vag lumina argintie a lunii, reusind cu greu sa treaca de murdaria groasa de pe geamuri. Se reflecta pe fata alba a fetei, dandu-i o usoara tenta pamantie, care contrasta frumos cu ochii sai verde smarald.
      In acea culoare lichida i se citeau viperinei sentimentele usor, aratandu-le cu sinceritate oricui. De ce sa ascunda ceva cand nnu avea nimic de ascuns?

      Lexie inghiti in sec in timp ce pasea in camera cufundata in intuneric. Nu ii era frica, mai fusese acolo de sute de ori, insa sper ca nimeni nu patrunse acolo, mai ales acum, ca era weekendul cu excursia la Hogsmeade.
      Ii placea singuratatea, asa ca nici nu se stradui sa aduca pe cineva cu ea, sperand ca isi va putea varsa furia si frustrarea in liniste.
      Cu tot intunericul acela dens nu vedea nimic, insa in mintea ei se forma o imagine virtuala a camerei prea cunoscute.
      Nu se putea asigura ca nimeni nu era acolo, asa ca se aseza pur si simplu pe podeaua prafuita. Nu avea de gand sa planga, insa ochii sai se inflacarara, arzand in intunericul dens al incaperii mari din conacul ce se afla la periferia orasului Hogsmeade.
      Auzi un pas. Inca unul.
      "E cineva acolo?" striga, cu o voce destul de frustrata.
    ]]>
    Just me and Artimei
    • Era o incapere intunecata. Podeaua facuta din lemn de mahon scartaia usor la fiecare pas al viperinei. Pe ferestre intra vag lumina argintie a lunii, reusind cu greu sa treaca de murdaria groasa de pe geamuri. Se reflecta pe fata alba a fetei, dandu-i o usoara tenta pamantie, care contrasta frumos cu ochii sai verde smarald.
      In acea culoare lichida i se citeau viperinei sentimentele usor, aratandu-le cu sinceritate oricui. De ce sa ascunda ceva cand nnu avea nimic de ascuns?

      Lexie inghiti in sec in timp ce pasea in camera cufundata in intuneric. Nu ii era frica, mai fusese acolo de sute de ori, insa sper ca nimeni nu patrunse acolo, mai ales acum, ca era weekendul cu excursia la Hogsmeade.
      Ii placea singuratatea, asa ca nici nu se stradui sa aduca pe cineva cu ea, sperand ca isi va putea varsa furia si frustrarea in liniste.
      Cu tot intunericul acela dens nu vedea nimic, insa in mintea ei se forma o imagine virtuala a camerei prea cunoscute.
      Nu se putea asigura ca nimeni nu era acolo, asa ca se aseza pur si simplu pe podeaua prafuita. Nu avea de gand sa planga, insa ochii sai se inflacarara, arzand in intunericul dens al incaperii mari din conacul ce se afla la periferia orasului Hogsmeade.
      Auzi un pas. Inca unul.
      "E cineva acolo?" striga, cu o voce destul de frustrata.
    ]]>         <![CDATA[Shine in the darkness]]> https://www.darkmark.ro/t-shine-in-the-darkness Sat, 24 Dec 2011 12:02:48 +0000 Jimmy B. Tenevi]]> https://www.darkmark.ro/t-shine-in-the-darkness
    Era undeva miezul noptii cind o figura parasise castelul si se indreptase cu pasi rapizi spre Salcia batausa. Pelerina neagra flutura in spate cu ajutorul vintului rece, dar placut. Ajunsa in fata copacului ramasese citeva clipe tacuta, urzind un plan prin care sa ajunga la butonul de la radacini. Nu avea de gind sa se duca la spital dupa o intrunire cu ramurile uscate si nemiloase. Planul nu vroia sa apara prea rapid incapul ei, asa ca nu vazuse alta metoda decit sa arunce cava spre buton incercindu-si norocul.

    Luase o pietricica de jos. Incepea jocul de noroc. Se concentrase si aruncase obiectul tare, fusese foarte dezamagita cind piatra atinsese butonul, dar nu facuse salcia se sa opresca din a face ravagii cu ramurile ei. A doua piatra era mai mare si deci cistigase.

    Intra in tunelulu care ducea la castelul Urlet in Noapte. Acum incepea devaratul joc. Trebuia sa caute un indiciu micut care sa o duca la descoperirea celui mai mare secret al Hogwartsului. Ajunsese in incaperea parfuita, veche si intunecoasa. Aprinsese lumnarile ce erau puse in stative prinse de pereti. Se ridica la etaj, fiind sigura ca in jos nu putea gasi indiciul respectiv. Treptele erau putrede si pline de praf incit negrul abanosului nu se mai vedea. ]]>
    Era undeva miezul noptii cind o figura parasise castelul si se indreptase cu pasi rapizi spre Salcia batausa. Pelerina neagra flutura in spate cu ajutorul vintului rece, dar placut. Ajunsa in fata copacului ramasese citeva clipe tacuta, urzind un plan prin care sa ajunga la butonul de la radacini. Nu avea de gind sa se duca la spital dupa o intrunire cu ramurile uscate si nemiloase. Planul nu vroia sa apara prea rapid incapul ei, asa ca nu vazuse alta metoda decit sa arunce cava spre buton incercindu-si norocul.

    Luase o pietricica de jos. Incepea jocul de noroc. Se concentrase si aruncase obiectul tare, fusese foarte dezamagita cind piatra atinsese butonul, dar nu facuse salcia se sa opresca din a face ravagii cu ramurile ei. A doua piatra era mai mare si deci cistigase.

    Intra in tunelulu care ducea la castelul Urlet in Noapte. Acum incepea devaratul joc. Trebuia sa caute un indiciu micut care sa o duca la descoperirea celui mai mare secret al Hogwartsului. Ajunsese in incaperea parfuita, veche si intunecoasa. Aprinsese lumnarile ce erau puse in stative prinse de pereti. Se ridica la etaj, fiind sigura ca in jos nu putea gasi indiciul respectiv. Treptele erau putrede si pline de praf incit negrul abanosului nu se mai vedea. ]]>         <![CDATA[i need somebody to save my immoral soul]]> https://www.darkmark.ro/t-i-need-somebody-to-save-my-immoral-soul Tue, 13 Dec 2011 15:26:38 +0000 Victor A. Olivier]]> https://www.darkmark.ro/t-i-need-somebody-to-save-my-immoral-soul Me&&Only 1 or 2 Slytherin(s)
    • Era o zi urata, ploioasa, si rece, cu tunete atat de zgomotoase, ca niste pietre aruncate pe o tabla de aluminiu. Morreen era blocata intr-o camera intunecata, in care parul ei blond-aramiu se vedea ca nasul unui clovn pus pe o foaie neagra. Se simtea sufocata, si avea impresia ca in curand o sa fie strivita de cei patru pereti din ce in ce mai apropiati. Se repezi la usa, incercand sa o forteze, insa in zadar, caci ea nici nu se clinti. Dadu nervoasa cu pumnul in lemnul ce parea putrezit, insa viperina descoperi imediat ca era foarte rezistent. "La naiba!", sopti incet, asezandu-se pe jos, intinzandu-si picioarele si rezemandu-se cu spatele de un perete, dadu cu capul in el, insa usor, pentru a nu se lovi prea tare. Perdelele negre acopereau ferestre murdare, prin care abia se vedea cate ceva, si vrajitoarea gandi ca nu are rost sa le dea la o parte. Si oricum, nu credea ca imaginea ar fi prea placuta.
    ]]>     Me&&Only 1 or 2 Slytherin(s)
    • Era o zi urata, ploioasa, si rece, cu tunete atat de zgomotoase, ca niste pietre aruncate pe o tabla de aluminiu. Morreen era blocata intr-o camera intunecata, in care parul ei blond-aramiu se vedea ca nasul unui clovn pus pe o foaie neagra. Se simtea sufocata, si avea impresia ca in curand o sa fie strivita de cei patru pereti din ce in ce mai apropiati. Se repezi la usa, incercand sa o forteze, insa in zadar, caci ea nici nu se clinti. Dadu nervoasa cu pumnul in lemnul ce parea putrezit, insa viperina descoperi imediat ca era foarte rezistent. "La naiba!", sopti incet, asezandu-se pe jos, intinzandu-si picioarele si rezemandu-se cu spatele de un perete, dadu cu capul in el, insa usor, pentru a nu se lovi prea tare. Perdelele negre acopereau ferestre murdare, prin care abia se vedea cate ceva, si vrajitoarea gandi ca nu are rost sa le dea la o parte. Si oricum, nu credea ca imaginea ar fi prea placuta.
    ]]>         <![CDATA[Get out]]> https://www.darkmark.ro/t-get-out Sat, 26 Nov 2011 15:36:20 +0000 Rosalie Vivienne Alden]]> https://www.darkmark.ro/t-get-out Rosalie & Mina

    Ajunsese in fata portilor imense ale Urletului in Noapte. Era deja destul de intuneric, lucru ce o facea pe Soimeanca sa se infioare oarecum. Ultima data fusese aici cu Mina si au scapat ca prin urechile acului de niste probleme care s-au fi putut amplifica foarte curand. Nu demult fusese si cu Ronnie aici, iar acele amintiri o faceau pe Rose sa se cutremure de-a dreptul. Au trecut prin niste ore infernale in intunecimea conacului. Si totusi .. exista ceva care o atragea la aceasta cladire. Nu stia exact ce , nu putea sa banuiasca macar. Totul tinea de Magia Neagra, cel mai probabil. Isi stransese bine medalionul cu trandafirul alb de la gat. Tocmai il recuperase cu ajutorul lui Salathiel si atata timp cat il avea la gat era in siguranta. Cel putin era ocrotita de acele anumite persoane care ii facusera rau ei si acelei foarte bune prietene Viperine.
    Intrase in conac si podeaua scartaise la primul sau pas. Isi daduse ochii peste cap, iar la nas ii venise din nou acel miros de lemn putrezit. Se strambase usor.     ]]>     Rosalie & Mina

    Ajunsese in fata portilor imense ale Urletului in Noapte. Era deja destul de intuneric, lucru ce o facea pe Soimeanca sa se infioare oarecum. Ultima data fusese aici cu Mina si au scapat ca prin urechile acului de niste probleme care s-au fi putut amplifica foarte curand. Nu demult fusese si cu Ronnie aici, iar acele amintiri o faceau pe Rose sa se cutremure de-a dreptul. Au trecut prin niste ore infernale in intunecimea conacului. Si totusi .. exista ceva care o atragea la aceasta cladire. Nu stia exact ce , nu putea sa banuiasca macar. Totul tinea de Magia Neagra, cel mai probabil. Isi stransese bine medalionul cu trandafirul alb de la gat. Tocmai il recuperase cu ajutorul lui Salathiel si atata timp cat il avea la gat era in siguranta. Cel putin era ocrotita de acele anumite persoane care ii facusera rau ei si acelei foarte bune prietene Viperine.
    Intrase in conac si podeaua scartaise la primul sau pas. Isi daduse ochii peste cap, iar la nas ii venise din nou acel miros de lemn putrezit. Se strambase usor.     ]]>