<![CDATA[Darkmark RPG Forum - Ministerul Magiei]]> https://www.darkmark.ro/ Wed, 03 Jun 2026 12:30:11 +0000 MyBB <![CDATA["grow up" he said.]]> https://www.darkmark.ro/t-grow-up-he-said Mon, 31 Dec 2012 17:58:13 +0000 Brigitte E. Francis]]> https://www.darkmark.ro/t-grow-up-he-said
  • Brigitte nu isi putea da seama de ce mai pastra inca inelul de la primul ei sot, John. Cand auzise, dupa doar cateva saptamani de la nunta, ca el era un "mare fan" al animalelor pe care ea le detesta din tot sufletul, si anume caprele (acele fiinta groaznice si ciudate), ii ceruse imediat sa plece, dupa care aruncase toate lucrurile care ii aminteau de el. Nu pentru ca vederea acestora i-ar fi provocat dureri interioare sau ceva, ci pentru ca oricui ii placeau caprele merita sa fie detestat.
    Insa tot nu-si putea da seama cum de se afla in fata Ministerului, si ce anume o adusese aici. Nu avea lipsuri in memorie, insa pur si simplu simtise ca aici trebuie sa vina. Avea vaga impresie ca ceva se va intampla aici, si era foarte emotionata. Arunca o privire inspre pisica sa, Midnight, pe care o tinea in brate, si ii mangaie capsorul negru.

    OOC: anyone Heart
    • ]]>
  • Brigitte nu isi putea da seama de ce mai pastra inca inelul de la primul ei sot, John. Cand auzise, dupa doar cateva saptamani de la nunta, ca el era un "mare fan" al animalelor pe care ea le detesta din tot sufletul, si anume caprele (acele fiinta groaznice si ciudate), ii ceruse imediat sa plece, dupa care aruncase toate lucrurile care ii aminteau de el. Nu pentru ca vederea acestora i-ar fi provocat dureri interioare sau ceva, ci pentru ca oricui ii placeau caprele merita sa fie detestat.
    Insa tot nu-si putea da seama cum de se afla in fata Ministerului, si ce anume o adusese aici. Nu avea lipsuri in memorie, insa pur si simplu simtise ca aici trebuie sa vina. Avea vaga impresie ca ceva se va intampla aici, si era foarte emotionata. Arunca o privire inspre pisica sa, Midnight, pe care o tinea in brate, si ii mangaie capsorul negru.

    OOC: anyone Heart
    • ]]>         <![CDATA[The sun still smiled down on the world]]> https://www.darkmark.ro/t-the-sun-still-smiled-down-on-the-world Sun, 28 Oct 2012 19:40:00 +0000 Kennya Allen]]> https://www.darkmark.ro/t-the-sun-still-smiled-down-on-the-world
    Nu erau multi oameni in bar, doar cativa tovarasi singuratici. Zece insi, care nu aveau nimic in comun cu celalalt in afara de aspectul lor decazut si ochii rosi. Totusi era destul; in aspectul lor uzat, nemultumit si oboist erau mai aproape unul de altul ca si fratii, legati de celalalt cu catusele nemiloase a ceea ce societatea se refera ca a ‘pierde timpul’.
    Si totusi, in acea seara speciala cu soarele ce se scufunda incet in distanta, iar vantul- o briza puternica venita din nord- urland si batand la ferestrele cu rame subtiri si arcuite, se observa ca ceva era diferit. Chiar si proprietareasa, o femeie bine facuta si voluptoasa de cincizeci de ani, a observant ca ceva era neinregula, si, tine mine, ea nu era tipul sa devina suspicioasa deoarece asta ar pune intr-o situatie neplacuta nervii pe care inca ii mai tinea in frau, si, tine minte inca o data, avea intentia sa traiasca pana la varsta buna de nouazeci si noua de ani.

    “Ai de gand sa iei ceva mai mult, domnisioara?” intreba aceasta cu bunatate, observand noua aditie la cei zece singuratici cu un interes fierbinte. Nici macar un leu ce ar dansa prin foc nu ar putea sa-I atraga atentia in acest fel, si de-a lungul vietii a vazut partea ei de ciudatenii si caractere dubioase. Aceasta persoana atragea atentia ca un magnet, o aparenta destul de uimitoare daca ar putea spune. Atat de uimitoare, incat si femeia incepu sa roseasca usor.

    Kennya se uita in sus la femeia ce se apropia de ea din ce in ce mai mult. Se scotoci prin buzunarele pelerinei si ii arunca cateva monezi stralucitoare in brate. Aceasta scoase un sunet mirat, fiind luata prin surprindere cand fata se ridica brusc de la bar si iesi.

    In acea dupa amiaza, soarele era mai palid decat de obicei si parea sa atarne foarte jos pe cer. Atat de jos incat ai crede ca i-ai atinge suprafata arzatoare cu doar cateva sarituri energetice, dar totusi atat de departe incat parea ca un zeu pe cerul anost si lipsit de viata. Poetii ar fi inventat termenul de ‘bijuterie stralucitoare ce impodobeste cerul dumnezeiesc’, dar pentru ea nu dadea nici doi bani pe acest lucru. Pentru ea era doar un soare, simplu si usor.

    Kennya mergea in josul strazii curate catre Minister.]]>
    Nu erau multi oameni in bar, doar cativa tovarasi singuratici. Zece insi, care nu aveau nimic in comun cu celalalt in afara de aspectul lor decazut si ochii rosi. Totusi era destul; in aspectul lor uzat, nemultumit si oboist erau mai aproape unul de altul ca si fratii, legati de celalalt cu catusele nemiloase a ceea ce societatea se refera ca a ‘pierde timpul’.
    Si totusi, in acea seara speciala cu soarele ce se scufunda incet in distanta, iar vantul- o briza puternica venita din nord- urland si batand la ferestrele cu rame subtiri si arcuite, se observa ca ceva era diferit. Chiar si proprietareasa, o femeie bine facuta si voluptoasa de cincizeci de ani, a observant ca ceva era neinregula, si, tine mine, ea nu era tipul sa devina suspicioasa deoarece asta ar pune intr-o situatie neplacuta nervii pe care inca ii mai tinea in frau, si, tine minte inca o data, avea intentia sa traiasca pana la varsta buna de nouazeci si noua de ani.

    “Ai de gand sa iei ceva mai mult, domnisioara?” intreba aceasta cu bunatate, observand noua aditie la cei zece singuratici cu un interes fierbinte. Nici macar un leu ce ar dansa prin foc nu ar putea sa-I atraga atentia in acest fel, si de-a lungul vietii a vazut partea ei de ciudatenii si caractere dubioase. Aceasta persoana atragea atentia ca un magnet, o aparenta destul de uimitoare daca ar putea spune. Atat de uimitoare, incat si femeia incepu sa roseasca usor.

    Kennya se uita in sus la femeia ce se apropia de ea din ce in ce mai mult. Se scotoci prin buzunarele pelerinei si ii arunca cateva monezi stralucitoare in brate. Aceasta scoase un sunet mirat, fiind luata prin surprindere cand fata se ridica brusc de la bar si iesi.

    In acea dupa amiaza, soarele era mai palid decat de obicei si parea sa atarne foarte jos pe cer. Atat de jos incat ai crede ca i-ai atinge suprafata arzatoare cu doar cateva sarituri energetice, dar totusi atat de departe incat parea ca un zeu pe cerul anost si lipsit de viata. Poetii ar fi inventat termenul de ‘bijuterie stralucitoare ce impodobeste cerul dumnezeiesc’, dar pentru ea nu dadea nici doi bani pe acest lucru. Pentru ea era doar un soare, simplu si usor.

    Kennya mergea in josul strazii curate catre Minister.]]>         <![CDATA[Black ice]]> https://www.darkmark.ro/t-black-ice Tue, 19 Jun 2012 14:10:55 +0000 Lexie Stryder]]> https://www.darkmark.ro/t-black-ice JUST ETHAN
    [Image: OTt6H.gif] [Image: 2dvjI.gif]
    I run for forty miles and come up runnin’ late,
    Don’t you know I live it down,
    When the devil come a callin’ I aint gonna be around...
    • Lexie inspira adanc, incercand sa se linisteasca. Era usor agitata si nu stia cum naiba sa se comporte in astfel de situatii. Era stresata. Oare cum reuseau angajatii sa intre in Minister si sa nu se simta ca niste straini, inferiori a tot ce inseamna Lumea Vrajitoreasca, a tot ce inseamna magie.
      Ai spune ca Devoratorii sunt obisnuiti cu Ministerul. Ha! Era, intr-adevar, plin de Devoratori, insa nu ei erau problema pentru viperina.

      Problema era ca se simtea privita, expusa. Locul ei nu era acolo. Nu ar fi trebuit sa se afle in acel loc. Venise prin intermediul cabinei de telefon, bineinteles. Toaletele erau pentru angajati. Ceea ce nu o deranja, sincer, pentur ca ultimul lucru pe care l-ar fi vrut in acel moment era sa isi bage picioarele intr-o toaleta murdara. Nu era ea cea mai sofisticata si ingrijita persoana, insa nici in cealalta extrema nu voia sa calce.

      Isi lasa mainile pe langa corp, dandu-si seama ca pana acum se jucase cu degetele intr-un mod copilaros, care ii dadea de gol agitatia. Erau multe fete cunoscute, insa se ignorau complet unii pe altii. Daca s-ar fi oprit sa stea la taclale doi Devoratori, oamenii ar incepe sa isi puna semne de intrebare. Astfel, acei doi vrajitori s-ar pune in pericol si bum! ii asteapta Azkaban-ul.

      Ok, asta se numea paranoia si Lexie ar fi trebuit sa inceteze. Ce era atat de mare lucru sa te prezinti intr-o cladire 'oficiala'? Nu stia de ce era atat de emotionata. Defapt, nici nu stia sigur pe cine, cum si unde cauta. Nu avea idee in ce directie trebuia sa o ia, sau macar unde se ducea, insa continua sa inainteze. Ar fi atras atentia asupra ei daca ar fi parut pierduta pe acolo.

      Normal ca nu se putea altfel si picioarele i se impleticira si cazu, lovind un baiat in timpul grandiosului esec de a trece neobservata.
    ]]>     JUST ETHAN
    [Image: OTt6H.gif] [Image: 2dvjI.gif]
    I run for forty miles and come up runnin’ late,
    Don’t you know I live it down,
    When the devil come a callin’ I aint gonna be around...
    • Lexie inspira adanc, incercand sa se linisteasca. Era usor agitata si nu stia cum naiba sa se comporte in astfel de situatii. Era stresata. Oare cum reuseau angajatii sa intre in Minister si sa nu se simta ca niste straini, inferiori a tot ce inseamna Lumea Vrajitoreasca, a tot ce inseamna magie.
      Ai spune ca Devoratorii sunt obisnuiti cu Ministerul. Ha! Era, intr-adevar, plin de Devoratori, insa nu ei erau problema pentru viperina.

      Problema era ca se simtea privita, expusa. Locul ei nu era acolo. Nu ar fi trebuit sa se afle in acel loc. Venise prin intermediul cabinei de telefon, bineinteles. Toaletele erau pentru angajati. Ceea ce nu o deranja, sincer, pentur ca ultimul lucru pe care l-ar fi vrut in acel moment era sa isi bage picioarele intr-o toaleta murdara. Nu era ea cea mai sofisticata si ingrijita persoana, insa nici in cealalta extrema nu voia sa calce.

      Isi lasa mainile pe langa corp, dandu-si seama ca pana acum se jucase cu degetele intr-un mod copilaros, care ii dadea de gol agitatia. Erau multe fete cunoscute, insa se ignorau complet unii pe altii. Daca s-ar fi oprit sa stea la taclale doi Devoratori, oamenii ar incepe sa isi puna semne de intrebare. Astfel, acei doi vrajitori s-ar pune in pericol si bum! ii asteapta Azkaban-ul.

      Ok, asta se numea paranoia si Lexie ar fi trebuit sa inceteze. Ce era atat de mare lucru sa te prezinti intr-o cladire 'oficiala'? Nu stia de ce era atat de emotionata. Defapt, nici nu stia sigur pe cine, cum si unde cauta. Nu avea idee in ce directie trebuia sa o ia, sau macar unde se ducea, insa continua sa inainteze. Ar fi atras atentia asupra ei daca ar fi parut pierduta pe acolo.

      Normal ca nu se putea altfel si picioarele i se impleticira si cazu, lovind un baiat in timpul grandiosului esec de a trece neobservata.
    ]]>         <![CDATA[forgiven not forgotten]]> https://www.darkmark.ro/t-forgiven-not-forgotten Fri, 04 May 2012 16:10:27 +0000 Kurt F. Malfoy]]> https://www.darkmark.ro/t-forgiven-not-forgotten OOC: Me & Natalie
    [Image: tumblr_m9i1si4EpG1r0qns6o1_500.gif]

    • Auzi ceasul sunand si brusc,intelesese ca era timpul sa fuga,altfel ar fi intarziat.Isi privi reflexia in oglinda pentru a treia oara in acea zi,constatand ca arata multumitor,de la camasa care statea ca pe gard pana la dantura ingalbenita din cauza tigarilor,plus acea privire fixa,injectata,ca de om nebun. Un adevarat gigolo!

      Dupa ce realiza ca fizic nu era tocmai in forma,se convinse ca nici din punct de vedere psiho-emotional nu era tocmai in regula. Isi aminti ca de cateva saptamani nu mai dadea pe acasa - nici la resedinta Malfoy,nici la casa de pe Diagon - si ca rudele erau cam ingrijorate. Deasemeni,incepuse sa ia pastile si sa se infometeze. Insomnii si cosmaruri insoteau aceste stari,aceste actiuni auto-distructive.

      '' Treci naibii peste ziua asta...Doar o zi,doar inca un miliard de zambete false.'' Isi spuse lui insusi,rasfoind teancurile de hartii din mapa,unde ascundea si un micut revolver pe care ar fi dorit sa-l foloseasca pe el insusi. Nu era tocmai normal sa-ti zbori creierii,fiind un Malfoy,fiind un vrajitor - oh,un Avada Kedavra ar fi fost mai simplu! Doar 12 ore si ar fi ajuns acasa si totul ar fi fost perfect. Ar fi putut muri.

      Se uita la ceas si realiza ca ajunsese la timp,chiar cand intra pe usa biroului. Dori sa isi salute colegii insa ramase fara glas in clipa in care observa o silueta feminina si parul roscat. Oh,si parfumul ei - al ei.

      '' Ce cauti aici?'' o intreba,pe un ton neutru
    ]]>     OOC: Me & Natalie
    [Image: tumblr_m9i1si4EpG1r0qns6o1_500.gif]

    • Auzi ceasul sunand si brusc,intelesese ca era timpul sa fuga,altfel ar fi intarziat.Isi privi reflexia in oglinda pentru a treia oara in acea zi,constatand ca arata multumitor,de la camasa care statea ca pe gard pana la dantura ingalbenita din cauza tigarilor,plus acea privire fixa,injectata,ca de om nebun. Un adevarat gigolo!

      Dupa ce realiza ca fizic nu era tocmai in forma,se convinse ca nici din punct de vedere psiho-emotional nu era tocmai in regula. Isi aminti ca de cateva saptamani nu mai dadea pe acasa - nici la resedinta Malfoy,nici la casa de pe Diagon - si ca rudele erau cam ingrijorate. Deasemeni,incepuse sa ia pastile si sa se infometeze. Insomnii si cosmaruri insoteau aceste stari,aceste actiuni auto-distructive.

      '' Treci naibii peste ziua asta...Doar o zi,doar inca un miliard de zambete false.'' Isi spuse lui insusi,rasfoind teancurile de hartii din mapa,unde ascundea si un micut revolver pe care ar fi dorit sa-l foloseasca pe el insusi. Nu era tocmai normal sa-ti zbori creierii,fiind un Malfoy,fiind un vrajitor - oh,un Avada Kedavra ar fi fost mai simplu! Doar 12 ore si ar fi ajuns acasa si totul ar fi fost perfect. Ar fi putut muri.

      Se uita la ceas si realiza ca ajunsese la timp,chiar cand intra pe usa biroului. Dori sa isi salute colegii insa ramase fara glas in clipa in care observa o silueta feminina si parul roscat. Oh,si parfumul ei - al ei.

      '' Ce cauti aici?'' o intreba,pe un ton neutru
    ]]>         <![CDATA[living on my own, I stopped making sense a long time ago]]> https://www.darkmark.ro/t-living-on-my-own-i-stopped-making-sense-a-long-time-ago Wed, 29 Feb 2012 21:58:43 +0000 Isolde du Maurier]]> https://www.darkmark.ro/t-living-on-my-own-i-stopped-making-sense-a-long-time-ago #Living on my own, I stopped making sense a long time ago#
    [Image: tumblr_lqoroxVV581qbteqxo2_r1_500.gif]
    The Ministry of Magic, everybody has the permission to post, as long as the order is kept
    • Se holba pret de cateva minute la cabina telefonica, realizand ca ochii o usturau de la culoarea tipatoare. Intra inauntru, asigurandu-se ca nici un Incuiat nu o vede, si lua telefonul, fiind imediat teleportata in holul Ministerului de Magie. Roba neagra ii acoperea in intregime corpul, doar fata fiind foarte putin vizibila de sub gluga. Ochii sai verzi, de culoarea jadului, sclipeau triumfatori in lumina slaba din cabina ingusta, care continua sa urce. Intr-un final, ajunse in holul Ministerului, usa se deschise, si India intra inauntru, fara sa fie bagata in seama de cineva. Tocurile nu foarte inalte ale cizmelor ei ar fi facut un zgomot rasunator pe podeaua de gresie, daca incaperea ar fi fost goala. Insa asa, se auzea foarte slab, acoperite de murmurul si soaptele vrajitorilor care se grabeau incolo si incoace.

      Intr-un final, toti cei de acolo incepura sa-si puna intrebari in privinta ei, din cauza pelerinei si robei negre cu care era imbracata, si mai ales din cauza glugii care ii acoperea parul negru, matasos. Un zambet rautacios i se imprima pe fata, si vrajitoarea continua sa inainteze, mergand sfidatoare printre ei. Nu isi facea probleme din cauza lor, caci stia ca, atata timp cat preda la Hogwarts, nu i se putea intampla nimic.
      "Este timpul", sopti ea, gandindu-se la misiunea pe care o avea, si de care trebuia sa se asigure ca va fi dusa la indeplinire.
    ]]>     #Living on my own, I stopped making sense a long time ago#
    [Image: tumblr_lqoroxVV581qbteqxo2_r1_500.gif]
    The Ministry of Magic, everybody has the permission to post, as long as the order is kept
    • Se holba pret de cateva minute la cabina telefonica, realizand ca ochii o usturau de la culoarea tipatoare. Intra inauntru, asigurandu-se ca nici un Incuiat nu o vede, si lua telefonul, fiind imediat teleportata in holul Ministerului de Magie. Roba neagra ii acoperea in intregime corpul, doar fata fiind foarte putin vizibila de sub gluga. Ochii sai verzi, de culoarea jadului, sclipeau triumfatori in lumina slaba din cabina ingusta, care continua sa urce. Intr-un final, ajunse in holul Ministerului, usa se deschise, si India intra inauntru, fara sa fie bagata in seama de cineva. Tocurile nu foarte inalte ale cizmelor ei ar fi facut un zgomot rasunator pe podeaua de gresie, daca incaperea ar fi fost goala. Insa asa, se auzea foarte slab, acoperite de murmurul si soaptele vrajitorilor care se grabeau incolo si incoace.

      Intr-un final, toti cei de acolo incepura sa-si puna intrebari in privinta ei, din cauza pelerinei si robei negre cu care era imbracata, si mai ales din cauza glugii care ii acoperea parul negru, matasos. Un zambet rautacios i se imprima pe fata, si vrajitoarea continua sa inainteze, mergand sfidatoare printre ei. Nu isi facea probleme din cauza lor, caci stia ca, atata timp cat preda la Hogwarts, nu i se putea intampla nimic.
      "Este timpul", sopti ea, gandindu-se la misiunea pe care o avea, si de care trebuia sa se asigure ca va fi dusa la indeplinire.
    ]]>         <![CDATA[The trials of life (I)]]> https://www.darkmark.ro/t-the-trials-of-life-i Mon, 20 Feb 2012 19:43:00 +0000 Kennya Allen]]> https://www.darkmark.ro/t-the-trials-of-life-i
    Dupa cateva minute in care isi simti prietena relaxandu-se, bataile inima intorcandu-se la normal, o lua de mana si o trase dupa ea pe coridoarele din Ministerul Magiei. Lumea se uita ciudat la cele doua, insa nici una dintre viperine nu dadea atentie privirilor curioase sau pline de nesimpatie si suspiciune. Kennya stia ca prietena ei se simtea putin dojenita de privirile acuzatoare ce erau aruncate catre ele, insa ea se obisnuise de mult cu ele. Invatase sa nu ii pese ce crede lumea si cu atat mai putin sa fie deranjata de niste muritori de rand ce nu meritau atentia ei. Trecura pe coridorul unde Departamentul de Punere in Vigoare a Legilor isi avea resedinta, primind cateva saluturi in graba de la angajatii ce se grabeau sa-si faca treaba. Cele doua fete ii salutau politicos trecand mai departe, marind pasul.
    ]]>
    Dupa cateva minute in care isi simti prietena relaxandu-se, bataile inima intorcandu-se la normal, o lua de mana si o trase dupa ea pe coridoarele din Ministerul Magiei. Lumea se uita ciudat la cele doua, insa nici una dintre viperine nu dadea atentie privirilor curioase sau pline de nesimpatie si suspiciune. Kennya stia ca prietena ei se simtea putin dojenita de privirile acuzatoare ce erau aruncate catre ele, insa ea se obisnuise de mult cu ele. Invatase sa nu ii pese ce crede lumea si cu atat mai putin sa fie deranjata de niste muritori de rand ce nu meritau atentia ei. Trecura pe coridorul unde Departamentul de Punere in Vigoare a Legilor isi avea resedinta, primind cateva saluturi in graba de la angajatii ce se grabeau sa-si faca treaba. Cele doua fete ii salutau politicos trecand mai departe, marind pasul.
    ]]>         <![CDATA[The Eclipse-Part. III]]> https://www.darkmark.ro/t-the-eclipse-part-iii Thu, 01 Dec 2011 13:17:47 +0000 Rio Black]]> https://www.darkmark.ro/t-the-eclipse-part-iii
    “ Roselyn , sti cumva unde e acea piatra? Intreba Rio dandu-si seama ca nu aflase acest lucru inca.”

    Aceasta nu avu timp sa raspunda, fiidnca o bubuitura se auzi cateva coridoare mai departe.

    “ Ei, cred ca nu suntem chiar singur in Minister, zise Rio.”
    ]]>
    “ Roselyn , sti cumva unde e acea piatra? Intreba Rio dandu-si seama ca nu aflase acest lucru inca.”

    Aceasta nu avu timp sa raspunda, fiidnca o bubuitura se auzi cateva coridoare mai departe.

    “ Ei, cred ca nu suntem chiar singur in Minister, zise Rio.”
    ]]>         <![CDATA[We’re in this together now]]> https://www.darkmark.ro/t-we%E2%80%99re-in-this-together-now Thu, 20 Oct 2011 13:34:07 +0000 Desiree Rose Goth]]> https://www.darkmark.ro/t-we%E2%80%99re-in-this-together-now
    We’re in this together now
    - Only me and Ainsley -


    • Răsuflă adânc, încercând să se debaraseze de senzaţia de sufocare. Frica taie mai adânc decât lama unui cuţit, îşi aminti ea. Surpinzător, reuşi în felul acela să-şi păstreze cumpătul. Nu mai Apăruse de multe ori înainte; şi , mai ales, nu mai Apăruse împreună cu cineva. Întunericul parcă o apăsa mai mult, iar vârtejul de culori şi imagini devenea din ce în ce mai ameţitor. Închise ochii.
      Se consola cu gândul că nu era o distanţă atât de mare între Londra şi orasul in care se aflase in urma cu cateva clipe ; cu cât distanţa era mai mare, cu atât Apariţia era mai dificilă. Nu putea decât să spere că nu se va întâmpla nimic rău.
      Atunci când simţi că degetele lui Ainsley alunecară din ale sale, fu conştientă de briza răcoroasă a nopţii ce-i izbea obrajii. Senzaţia de plutire dispăruse, în sfârşit; dar, în schimb, simţi miros de sânge. Îşi deschise brusc ochii.
    ]]>
    We’re in this together now
    - Only me and Ainsley -


    • Răsuflă adânc, încercând să se debaraseze de senzaţia de sufocare. Frica taie mai adânc decât lama unui cuţit, îşi aminti ea. Surpinzător, reuşi în felul acela să-şi păstreze cumpătul. Nu mai Apăruse de multe ori înainte; şi , mai ales, nu mai Apăruse împreună cu cineva. Întunericul parcă o apăsa mai mult, iar vârtejul de culori şi imagini devenea din ce în ce mai ameţitor. Închise ochii.
      Se consola cu gândul că nu era o distanţă atât de mare între Londra şi orasul in care se aflase in urma cu cateva clipe ; cu cât distanţa era mai mare, cu atât Apariţia era mai dificilă. Nu putea decât să spere că nu se va întâmpla nimic rău.
      Atunci când simţi că degetele lui Ainsley alunecară din ale sale, fu conştientă de briza răcoroasă a nopţii ce-i izbea obrajii. Senzaţia de plutire dispăruse, în sfârşit; dar, în schimb, simţi miros de sânge. Îşi deschise brusc ochii.
    ]]>         <![CDATA[Unveiling the secrets]]> https://www.darkmark.ro/t-unveiling-the-secrets Sat, 03 Sep 2011 08:11:59 +0000 Bell Evans]]> https://www.darkmark.ro/t-unveiling-the-secrets
  • Traversa in graba strada, ajungand pe trotuarul aglomerat; londonezii erau intr'o febra continua a cumparaturilor, pentru ca fiecare avea cel putin trei-patru plase in mana. O urma de zambet ii stapani chipul pret de cateva clipe.
    Incuiati! spuse ea in gand, indreptandu'se spre cabina stricata de telefon; era doar in vizita de data asta, asa ca nu putea folosi reteaua Zvrr. Plus ca era foarte protejata dupa toata povestea cu rapirea lui Harry..de parca ar fi avut vre'o legatura. Doar nu il rapisera printr'un semineu?! Prefera sa indeparteze furtuna de ganduri patetice care ii venira in minte si se concentra asupra tastelor.

    62442..
    Lua insigna care cazu pe rampa micuta si o prinse in partea stanga a robei. Trecu prin bine-stiutul proces de 'transport' - asta daca se putea numi asa - si ajunsese in cele din urma in holul de la intrare.
    Cativa vrajitori misunau pe langa fantana uriasa, care fusese reconstruita; insa nicio figura cunoscuta. Probabil avea sa dureze ceva pana cand va gasi vre'un fost coleg de scoala.

    Oricum nu avea treburi prea importante - daca statea bine sa se gandeasca, nici macar nu avea treaba acolo. Venise din pura plictiseala; vara era mult prea lunga pentru ea. Desi adora caldura si fiecare raza de soare ca se rasfrangea plapand pe pielea ei, incalzind'o. Cu siguranta ca nimic nu se compara cu anotimpul cald; chiar daca venirea lui implica si terminarea scolii.

    Isi aminti ca ea terminase de mult cursurile la Hogwarts si zambi; un suras palid, care fulgera pe chipul ei pret de doar cateva clipe. Acum totul era altfel.
    Cineva ii iesi insa brusc in cale, iar tanara se opri la doar cativa centimetri de el.
    “-Raizen?” murmura ea, socata.
    Nu il mai vazuse de foarte mult timp; daca statea sa se gandeasca, de cand se intorsesera impreuna la castel, cu Harry.
    • ]]>
  • Traversa in graba strada, ajungand pe trotuarul aglomerat; londonezii erau intr'o febra continua a cumparaturilor, pentru ca fiecare avea cel putin trei-patru plase in mana. O urma de zambet ii stapani chipul pret de cateva clipe.
    Incuiati! spuse ea in gand, indreptandu'se spre cabina stricata de telefon; era doar in vizita de data asta, asa ca nu putea folosi reteaua Zvrr. Plus ca era foarte protejata dupa toata povestea cu rapirea lui Harry..de parca ar fi avut vre'o legatura. Doar nu il rapisera printr'un semineu?! Prefera sa indeparteze furtuna de ganduri patetice care ii venira in minte si se concentra asupra tastelor.

    62442..
    Lua insigna care cazu pe rampa micuta si o prinse in partea stanga a robei. Trecu prin bine-stiutul proces de 'transport' - asta daca se putea numi asa - si ajunsese in cele din urma in holul de la intrare.
    Cativa vrajitori misunau pe langa fantana uriasa, care fusese reconstruita; insa nicio figura cunoscuta. Probabil avea sa dureze ceva pana cand va gasi vre'un fost coleg de scoala.

    Oricum nu avea treburi prea importante - daca statea bine sa se gandeasca, nici macar nu avea treaba acolo. Venise din pura plictiseala; vara era mult prea lunga pentru ea. Desi adora caldura si fiecare raza de soare ca se rasfrangea plapand pe pielea ei, incalzind'o. Cu siguranta ca nimic nu se compara cu anotimpul cald; chiar daca venirea lui implica si terminarea scolii.

    Isi aminti ca ea terminase de mult cursurile la Hogwarts si zambi; un suras palid, care fulgera pe chipul ei pret de doar cateva clipe. Acum totul era altfel.
    Cineva ii iesi insa brusc in cale, iar tanara se opri la doar cativa centimetri de el.
    “-Raizen?” murmura ea, socata.
    Nu il mai vazuse de foarte mult timp; daca statea sa se gandeasca, de cand se intorsesera impreuna la castel, cu Harry.
    • ]]>         <![CDATA[Searching for hidden answers]]> https://www.darkmark.ro/t-searching-for-hidden-answers Sun, 16 Jan 2011 17:09:00 +0000 Rosalie Vivienne Alden]]> https://www.darkmark.ro/t-searching-for-hidden-answers Astazi era una din zilele cand asteptam sa gasesc raspunsuri la inca un mister. Vroiam sa aflu cat mai multe despre Porrin , despre Lestrange,vroiam sa aflu orice mic detaliu care m-ar ajuta sa ii am la mana. Nu stiu de ce,dar impulsul de moment a fost sa ma duc la Ministerul Magiei. Ce puteam sa caut acolo? Nici macar o parte din mine nu stia raspunsul. Inca! Insa speram din tot sufletul sa gasesc acolo ceva ce sa imi fie de folos.

    Era dimineata , afara ningea,dar totusi..eu vroiam sa ma indrept spre Minister. Roba mea simpla,neagra se asternea pe mantia de zapada in fata Hogwartsului. Am Disparut in cateva secunde inainte ca cineva sa ma observe si am Aparut in fata Ministerului.

    Totul parea pustiu,se auzeau doar pasii mei marunti care intrau in Minister...]]>     Astazi era una din zilele cand asteptam sa gasesc raspunsuri la inca un mister. Vroiam sa aflu cat mai multe despre Porrin , despre Lestrange,vroiam sa aflu orice mic detaliu care m-ar ajuta sa ii am la mana. Nu stiu de ce,dar impulsul de moment a fost sa ma duc la Ministerul Magiei. Ce puteam sa caut acolo? Nici macar o parte din mine nu stia raspunsul. Inca! Insa speram din tot sufletul sa gasesc acolo ceva ce sa imi fie de folos.

    Era dimineata , afara ningea,dar totusi..eu vroiam sa ma indrept spre Minister. Roba mea simpla,neagra se asternea pe mantia de zapada in fata Hogwartsului. Am Disparut in cateva secunde inainte ca cineva sa ma observe si am Aparut in fata Ministerului.

    Totul parea pustiu,se auzeau doar pasii mei marunti care intrau in Minister...]]>