https://www.darkmark.ro/ Sun, 19 Apr 2026 03:45:57 +0000 MyBB https://www.darkmark.ro/t-almost-the-end Tue, 16 Aug 2011 08:51:43 +0000 Sophia Oceanborn]]> https://www.darkmark.ro/t-almost-the-end
Sophia Oceanborn era in cel de-al saptelea an, si ultimul, la Hogwarts, Scoala de Magie, Farmece si Vrajitorii. Parca desprinsa de toata magia banchetului de inceput de an, aceasta privea de la masa Viperinilor ultima petrecere de bun venit. Nu cu parere de rau, ci rece, distant. Sophia nu era cuprinsa de resentimente ca educatia ei la Hogwarts luase sfarsit. Spre deosebire de altii, ea nu avea amintiri care sa o lege de acel loc. Dimpotriva, astepta cu nerabdare ca anul sa ia sfarsit iar ea sa poata, intr-un final, sa-si inceapa calatoria pe care o planuise cu minutiozitate de-a lungul ultimilor sapte ani.

Usile de lemn masiv din capatul Salii se dadura de perete, facand loc Profesoarei McGonnagall, urmata de vreo patruzeci de chipuri palide si speriate. Sophia ridica o spranceana zeflemitoare la vederea noilor elevi, bucuroasa in sinea ei ca va avea pe cine sa exerseze blestemele si vrajile cerute de testele T.V.E.E. Privi cu interes cum bobocii inaintau sfiosi spre taburetul cu trei picioare pe care se afla ponositul Joben Magic. Dintr-o data, acesta parca se trezi la viata, incepand sa-si fredoneze cantecelul de bun venit. Sophia isi dadu ochii peste cap; ritualul i se parea deja plictisitor si demodat. Aceeasi structura, o introducere a celor patru case si, bineinteles, mesajul: fiti uniti. Fata se intreba cand oare ceilalti se vor plictisi intr-un sfarsit de aceleasi lucruri repetate la nesfarsit. Se parea ca toata lumea, mai putin ea, era cu totul fascinata de cantecul Jobenului. Simtindu-se oarecum binevoitoare, Sophia hotari sa ii ierte pe cei din anul 1, aruncandu-le insa priviri batjocoritoare celor mai mari. "Patetic", sopti aceasta, insa destul de tare incat sa fie auzita de cei din jurul ei. Auzi, destul de slab, un raset aprobator in dreapta ei.

Dupa ce Jobenul isi incheie plictisitorul si interminabilul cantec, sortarea incepu imediat. Sala se umplu de zgomot, de indata ce bobocii ajungeau la mesele caselor unde erau repartizati. Totul era amestecat si confuz, asa ca Sophia incerca sa se cufunde din nou in gandurile ei, aplaudand ocazional cand cineva era sortat la Viperini. Se simtea deja obosita si astepta ca totul sa se termine si ea sa se poata duce in dormitorul sau din pivnita. O astepta un an relativ greu, insa se consola cand isi aducea aminte ca pentru altii ar fi chiar si mai greu, dat fiind faptul ca isi pierdusera timpul timp de sapte ani de zile. Un alt motiv care parea sa faca anul sa fie mai scurt era premiul pe care il castiga daca lua examenele cu note mari: un loc asigurat in programul de antrenament pentru viitorii Aurori. Merita asteptarea.
Sophia nici nu isi dadu seama cand in Marea Sala se lasa linistea. Observa cu coada ochiului barba argintie a Profesorului Dumbledore, care tocmai se pregatea sa tina obisnuitul discurs. "Totul e la fel", isi spuse din nou Sophia. Fata nu asculta nici cuvintele de bun venit ale directorului. Oricum, nu putea sa-i pese daca era sau nu bine venita la Hogwarts. De fapt, Sophiei nu ii pasa de nimic de nu avea legatura cu propria-i persoana.

Sophia nu privea Hogwarts ca si casa, asa cum pareau ceilalti elevi sa vada scoala. Pentru ea, timpul petrecut aici era ceva temporar. A stiut inca din primul an ca ceilalti sapte vor trece repede, iar ea isi va continua drumul in viata, lasand perioada scolii in urma. De aceea nici nu se chinuise sa lege prietenii la Hogwarts. De altfel, nici nu ar fi putut. Sophia nu ii intelegea pe cei care isi pierdeau timpul mai mereu, fara se gandeasca un strop la viitorul lor. Tocmai din aceasta cauza nici nu incercase sa se asocieze cu astfel de oameni. Tot ce ar fi facut ar fi fost sa o traga si pe ea in jos, isi spunea mereu. Pe de alta parte, nici cea de-a doua categorie, tocilarii, soarecii de biblioteca, nu erau pe placul Sophiei. Era strigator la cer cum astfel de persoane puteau sa-si petreaca majoritatea timpului inchisi intr-o biblioteca plina de carti vechi si prafuite, sau la ore, fiind ochi si urechi la ce spuneau profesorii. Sophia incerca, de fiecare data cand i se oferea ocazia, sa le dea mici sfaturi: "Fiind preferatul profesorului nu iti aduce puncte in plus la examene".
Cu toate acestea, nu insemna ca era complet rupta de Hogwarts. Colegii sai de la Viperini (caci nu se obosea sa interactioneze cu alte case) pareau sa-i admire simtul ironiei si o integrau usor in grupul lor. Asta, daca Sophia avea chef. La fel de usor o si excludeau, atunci cand Sophia pierdea puncte de la Viperini. Lucru ce se intampla oarecum des, dat fiind faptul ca era oarecum incapatanata si facea lucrurile in felul ei. Din nou, ei nu ii pasa.

In tot acest timp, pe masa aparusera nenumaratele bucate cu care Hogwarts isi obisnuise elevii. Sophia privea cu un usor amuzament cum colegii sai se infruptau din toate mancarurile, ca si cum ar fi putut sa dispara din clipa in clipa. Cum Sophiei nu ii era foame, isi alesese o tarta cu mere, pe care o savura incet. Banchetul parea sa mai dureze cateva ore, dar Sophia nu putea sa astepte atata. Se uita cu grija in jur, inainte sa se ridice si sa se indrepte usor, pe langa perete, spre usi.
Ajunsa in Holul de la Intrare, zgomotele din Marea Sala se estompau, in timp ce ecoul pasilor sai devenea mai puternic. Stand putin sa se gandeasca incotro sa mearga, Sophia se intoarse pe calcaie spre usa de la intrare. Avea sa faca o plimbare nocturna. Tocmai cand se pregatea sa impinga usile grele, Sophia simti pe cineva in spatele sau. Nebagand silueta in seama, aceasta deschise usile si pasi in aerul racoros de afara.

WORD COUNT: 1084;]]>
Sophia Oceanborn era in cel de-al saptelea an, si ultimul, la Hogwarts, Scoala de Magie, Farmece si Vrajitorii. Parca desprinsa de toata magia banchetului de inceput de an, aceasta privea de la masa Viperinilor ultima petrecere de bun venit. Nu cu parere de rau, ci rece, distant. Sophia nu era cuprinsa de resentimente ca educatia ei la Hogwarts luase sfarsit. Spre deosebire de altii, ea nu avea amintiri care sa o lege de acel loc. Dimpotriva, astepta cu nerabdare ca anul sa ia sfarsit iar ea sa poata, intr-un final, sa-si inceapa calatoria pe care o planuise cu minutiozitate de-a lungul ultimilor sapte ani.

Usile de lemn masiv din capatul Salii se dadura de perete, facand loc Profesoarei McGonnagall, urmata de vreo patruzeci de chipuri palide si speriate. Sophia ridica o spranceana zeflemitoare la vederea noilor elevi, bucuroasa in sinea ei ca va avea pe cine sa exerseze blestemele si vrajile cerute de testele T.V.E.E. Privi cu interes cum bobocii inaintau sfiosi spre taburetul cu trei picioare pe care se afla ponositul Joben Magic. Dintr-o data, acesta parca se trezi la viata, incepand sa-si fredoneze cantecelul de bun venit. Sophia isi dadu ochii peste cap; ritualul i se parea deja plictisitor si demodat. Aceeasi structura, o introducere a celor patru case si, bineinteles, mesajul: fiti uniti. Fata se intreba cand oare ceilalti se vor plictisi intr-un sfarsit de aceleasi lucruri repetate la nesfarsit. Se parea ca toata lumea, mai putin ea, era cu totul fascinata de cantecul Jobenului. Simtindu-se oarecum binevoitoare, Sophia hotari sa ii ierte pe cei din anul 1, aruncandu-le insa priviri batjocoritoare celor mai mari. "Patetic", sopti aceasta, insa destul de tare incat sa fie auzita de cei din jurul ei. Auzi, destul de slab, un raset aprobator in dreapta ei.

Dupa ce Jobenul isi incheie plictisitorul si interminabilul cantec, sortarea incepu imediat. Sala se umplu de zgomot, de indata ce bobocii ajungeau la mesele caselor unde erau repartizati. Totul era amestecat si confuz, asa ca Sophia incerca sa se cufunde din nou in gandurile ei, aplaudand ocazional cand cineva era sortat la Viperini. Se simtea deja obosita si astepta ca totul sa se termine si ea sa se poata duce in dormitorul sau din pivnita. O astepta un an relativ greu, insa se consola cand isi aducea aminte ca pentru altii ar fi chiar si mai greu, dat fiind faptul ca isi pierdusera timpul timp de sapte ani de zile. Un alt motiv care parea sa faca anul sa fie mai scurt era premiul pe care il castiga daca lua examenele cu note mari: un loc asigurat in programul de antrenament pentru viitorii Aurori. Merita asteptarea.
Sophia nici nu isi dadu seama cand in Marea Sala se lasa linistea. Observa cu coada ochiului barba argintie a Profesorului Dumbledore, care tocmai se pregatea sa tina obisnuitul discurs. "Totul e la fel", isi spuse din nou Sophia. Fata nu asculta nici cuvintele de bun venit ale directorului. Oricum, nu putea sa-i pese daca era sau nu bine venita la Hogwarts. De fapt, Sophiei nu ii pasa de nimic de nu avea legatura cu propria-i persoana.

Sophia nu privea Hogwarts ca si casa, asa cum pareau ceilalti elevi sa vada scoala. Pentru ea, timpul petrecut aici era ceva temporar. A stiut inca din primul an ca ceilalti sapte vor trece repede, iar ea isi va continua drumul in viata, lasand perioada scolii in urma. De aceea nici nu se chinuise sa lege prietenii la Hogwarts. De altfel, nici nu ar fi putut. Sophia nu ii intelegea pe cei care isi pierdeau timpul mai mereu, fara se gandeasca un strop la viitorul lor. Tocmai din aceasta cauza nici nu incercase sa se asocieze cu astfel de oameni. Tot ce ar fi facut ar fi fost sa o traga si pe ea in jos, isi spunea mereu. Pe de alta parte, nici cea de-a doua categorie, tocilarii, soarecii de biblioteca, nu erau pe placul Sophiei. Era strigator la cer cum astfel de persoane puteau sa-si petreaca majoritatea timpului inchisi intr-o biblioteca plina de carti vechi si prafuite, sau la ore, fiind ochi si urechi la ce spuneau profesorii. Sophia incerca, de fiecare data cand i se oferea ocazia, sa le dea mici sfaturi: "Fiind preferatul profesorului nu iti aduce puncte in plus la examene".
Cu toate acestea, nu insemna ca era complet rupta de Hogwarts. Colegii sai de la Viperini (caci nu se obosea sa interactioneze cu alte case) pareau sa-i admire simtul ironiei si o integrau usor in grupul lor. Asta, daca Sophia avea chef. La fel de usor o si excludeau, atunci cand Sophia pierdea puncte de la Viperini. Lucru ce se intampla oarecum des, dat fiind faptul ca era oarecum incapatanata si facea lucrurile in felul ei. Din nou, ei nu ii pasa.

In tot acest timp, pe masa aparusera nenumaratele bucate cu care Hogwarts isi obisnuise elevii. Sophia privea cu un usor amuzament cum colegii sai se infruptau din toate mancarurile, ca si cum ar fi putut sa dispara din clipa in clipa. Cum Sophiei nu ii era foame, isi alesese o tarta cu mere, pe care o savura incet. Banchetul parea sa mai dureze cateva ore, dar Sophia nu putea sa astepte atata. Se uita cu grija in jur, inainte sa se ridice si sa se indrepte usor, pe langa perete, spre usi.
Ajunsa in Holul de la Intrare, zgomotele din Marea Sala se estompau, in timp ce ecoul pasilor sai devenea mai puternic. Stand putin sa se gandeasca incotro sa mearga, Sophia se intoarse pe calcaie spre usa de la intrare. Avea sa faca o plimbare nocturna. Tocmai cand se pregatea sa impinga usile grele, Sophia simti pe cineva in spatele sau. Nebagand silueta in seama, aceasta deschise usile si pasi in aerul racoros de afara.

WORD COUNT: 1084;]]> https://www.darkmark.ro/t-searching-memories Wed, 15 Jun 2011 18:55:18 +0000 Odette B. Malfoy]]> https://www.darkmark.ro/t-searching-memories “Lil, esti bine?” o intreba un baiat tot din anul V
“Aha...” mormaise viperina.
“Lily ai starea asta de cateva zile... nici nu mananci.... stai cu nasul in carti toata ziua. Ne ingrijorezi.” Spuse o alta fata din anul VI, buna prietena cu Lily.
De data aceasta Lily mormai ceva indescifrabil facand fata din anul VI sa ofteze. Nu era nimic in neregula cu ea doar ca nu avea chef de nimic. In ultimele zile nu se intamplase nimic interesant, abia se mai intalnea cu Tamara si Rose iar cu Fred si Blake nu se mai vazuse de o luna. Desi avea atatia prieteni printre viperini tot nu se simtea bine pentru ca ii lipseau acei prieteni speciali la care tinea enorm.
“Incep sa cred ca se transofrma intr-o persoana mai buna, Nici nu s-a mai luat de cineva pe coridoare.” Ii spuse Sawyer baiatul din anul V, Aliciei.
“Mai taci, Sawyer!” striga Lily aruncandu-i o perna in fata.
Alicia inceu sa rada de Sawyer care lua perna si o arunca inapoi in bratele Viperinei, bolborosind. Fata lasa perna pe canapea se ridica si se intine. Era aproape ora pranzului si ii era si foame.
“Veniti si voi sa mancati?” intreba ea, incercand sa le arate ca totusi mai mananca din cand in cand si totusi aveau dreptate statea de cateva zile doar cu nasul in carti. Devenise si mai palida ca inainte si era din ce in ce mai obosita si plictisita.
“Stim ca o faci doar ca sa nu mai comentam noi.” Spuse Alicia privind-o banuitor pe Lily.
In timp ce Alicia si Sawyer o luau inainte Lily lua iar in mana manualul de potiuni si il intoarse pe toate partile dupa care se tranti pe canapea si incepu iar sa citeasca.
“Cred ca glumesti!” incepu Sawyer.
“Nu, nu glumesc, cred ca voi mai sta aici putin.” Spuse Lily rasfoind cartea.
“Treci imediat aici.” Continua Sawyer venind si ridicand-o cu fota de pe canapea.
Dupa ce o scoasera pe viperina din camera de zi, lucru care dura cam douazeci de minute iesisera toti trei pe coridoare mergand agale spre Marea Sala.

Lily inghiti in sec cand intra in sala si vazu cat era de plina. Ori i se parea ca nu mai venise aici de prea mult timp ori era intr-adevar foarte aglomerata. Se asezase la masa viperinilor impreuna cu Sawyer si Alicia si incepu sa se joace cu mancarea, privind absenta spre masa profesorilor. Manca incet enervandu-si colegii care deja terminasera si vroiau sa plece,
“Plecati fara mine, eu astept pe cineva.” Spuse Lily inca uitandu-se spre masa profesorilor asteptand ca Rose sa apara. Ii era foarte dor de ea. Nu o mai vasuse de vreo saptamana, Fusese foarte ocupata si era sigura ca si Rose fusese ocupata. Avea atatea probleme pe cap.... Lily se gandi imediat la Porrin dar isi alunga gandu-l imediat pentru ca nu vroia sa-si strice ziua. Se gandea la ce mai facusera prietenele ei in ultimul timp. Se gandea mai mult la Tamara, daca se mai intalnise macar cu Blake. Poate avea sa o caute mai tarziu si sa o intrebe sau in alta zi daca avea norocul de a se intalni cu Rosalie. Gandul ii zbura iar spre Porrin. De cateva zile se tot gandea la el si cum de nu isi mai facuse aparitia, cum de nu le mai cauzase probleme.”Poate a luat o pauza, a obosit saracul de el... la cat e de las, cred si eu a obosit sa se tot lupte cu noi, sau poate i s-a facut frica.” Isi spuse viperina in gand. Un zambet i se asternu pe chio gandindu-se la ultima sa intalnire cu Porrin. O cercetasa aflase ca e Devoratoare si totusi nu spusese nimanui,, si din cate isi daduse Lily seama, Elizabeth, cercetasa, nu o ura, Se uita spre masa cercetasilor sa vada daca e acolo, sa o salute, sau mai bine nu. Ar fi parut prea ciudat si oricum nu o zarise pe Elizabeth acolo. Dupa ce se mai gandise putin la Porrin si la cat era de nesuferit incepu sa se gandeasca la familia sa, la Fred si Blake,,, Daca Porrin avea sa le faca rau atunci ce s-ar fi facut? Ce ar fi facut ea fara prietenii si fara familia sa? Probabil ca s-ar fi dus dupa Porrin si l-ar fi omorat imediat,la urma urmei era o Devoratoare a Mortii, ucidea fara sa mai stea pe ganduri. Probabil ca Rose ar fi suparata pe ea dupa si nu ar mai vorbi cu ea iar Tamara ar fi prea suparata daca ar muri Blake si nu ar mai vorbi cu mine pentru ca din cauza mea l-ar omora Porrin pe Blake. Ar fi o adevarata catastrofa. Ochii i se umpolusera cu lacrimi cand se gandi ca ar trebui sa participe la inmormantarea parintilor ei la inmormantarea prietenilor ei... le sterse repede cu maneca robei sperand ca nu o observase nimeni. Ofta usor gandindu0se la temele pe care le avea de pregatit la Potiuni, Farmece, Previziuni despre viitor... la Previziuni despre viitor o putea ajuta Rose daca avea sa se intalneasca cu ea pana la urmatoarea ora. Se uita prin Marea Sala sperand ca va vedea cateva chipuri cunoscute, dar nu zari pe nimeni.
Statea acolo de jumatate de ora, asteptand dar Rose nu aparu. Se ridica cu gandul sa mearga la biblioteca. Cand ajunse in dreptul usii cineva o striga. Spre marea ei mirare era chiar Rosalie.
“Rose!” striga ea imbratisand-o strans.
]]> “Lil, esti bine?” o intreba un baiat tot din anul V
“Aha...” mormaise viperina.
“Lily ai starea asta de cateva zile... nici nu mananci.... stai cu nasul in carti toata ziua. Ne ingrijorezi.” Spuse o alta fata din anul VI, buna prietena cu Lily.
De data aceasta Lily mormai ceva indescifrabil facand fata din anul VI sa ofteze. Nu era nimic in neregula cu ea doar ca nu avea chef de nimic. In ultimele zile nu se intamplase nimic interesant, abia se mai intalnea cu Tamara si Rose iar cu Fred si Blake nu se mai vazuse de o luna. Desi avea atatia prieteni printre viperini tot nu se simtea bine pentru ca ii lipseau acei prieteni speciali la care tinea enorm.
“Incep sa cred ca se transofrma intr-o persoana mai buna, Nici nu s-a mai luat de cineva pe coridoare.” Ii spuse Sawyer baiatul din anul V, Aliciei.
“Mai taci, Sawyer!” striga Lily aruncandu-i o perna in fata.
Alicia inceu sa rada de Sawyer care lua perna si o arunca inapoi in bratele Viperinei, bolborosind. Fata lasa perna pe canapea se ridica si se intine. Era aproape ora pranzului si ii era si foame.
“Veniti si voi sa mancati?” intreba ea, incercand sa le arate ca totusi mai mananca din cand in cand si totusi aveau dreptate statea de cateva zile doar cu nasul in carti. Devenise si mai palida ca inainte si era din ce in ce mai obosita si plictisita.
“Stim ca o faci doar ca sa nu mai comentam noi.” Spuse Alicia privind-o banuitor pe Lily.
In timp ce Alicia si Sawyer o luau inainte Lily lua iar in mana manualul de potiuni si il intoarse pe toate partile dupa care se tranti pe canapea si incepu iar sa citeasca.
“Cred ca glumesti!” incepu Sawyer.
“Nu, nu glumesc, cred ca voi mai sta aici putin.” Spuse Lily rasfoind cartea.
“Treci imediat aici.” Continua Sawyer venind si ridicand-o cu fota de pe canapea.
Dupa ce o scoasera pe viperina din camera de zi, lucru care dura cam douazeci de minute iesisera toti trei pe coridoare mergand agale spre Marea Sala.

Lily inghiti in sec cand intra in sala si vazu cat era de plina. Ori i se parea ca nu mai venise aici de prea mult timp ori era intr-adevar foarte aglomerata. Se asezase la masa viperinilor impreuna cu Sawyer si Alicia si incepu sa se joace cu mancarea, privind absenta spre masa profesorilor. Manca incet enervandu-si colegii care deja terminasera si vroiau sa plece,
“Plecati fara mine, eu astept pe cineva.” Spuse Lily inca uitandu-se spre masa profesorilor asteptand ca Rose sa apara. Ii era foarte dor de ea. Nu o mai vasuse de vreo saptamana, Fusese foarte ocupata si era sigura ca si Rose fusese ocupata. Avea atatea probleme pe cap.... Lily se gandi imediat la Porrin dar isi alunga gandu-l imediat pentru ca nu vroia sa-si strice ziua. Se gandea la ce mai facusera prietenele ei in ultimul timp. Se gandea mai mult la Tamara, daca se mai intalnise macar cu Blake. Poate avea sa o caute mai tarziu si sa o intrebe sau in alta zi daca avea norocul de a se intalni cu Rosalie. Gandul ii zbura iar spre Porrin. De cateva zile se tot gandea la el si cum de nu isi mai facuse aparitia, cum de nu le mai cauzase probleme.”Poate a luat o pauza, a obosit saracul de el... la cat e de las, cred si eu a obosit sa se tot lupte cu noi, sau poate i s-a facut frica.” Isi spuse viperina in gand. Un zambet i se asternu pe chio gandindu-se la ultima sa intalnire cu Porrin. O cercetasa aflase ca e Devoratoare si totusi nu spusese nimanui,, si din cate isi daduse Lily seama, Elizabeth, cercetasa, nu o ura, Se uita spre masa cercetasilor sa vada daca e acolo, sa o salute, sau mai bine nu. Ar fi parut prea ciudat si oricum nu o zarise pe Elizabeth acolo. Dupa ce se mai gandise putin la Porrin si la cat era de nesuferit incepu sa se gandeasca la familia sa, la Fred si Blake,,, Daca Porrin avea sa le faca rau atunci ce s-ar fi facut? Ce ar fi facut ea fara prietenii si fara familia sa? Probabil ca s-ar fi dus dupa Porrin si l-ar fi omorat imediat,la urma urmei era o Devoratoare a Mortii, ucidea fara sa mai stea pe ganduri. Probabil ca Rose ar fi suparata pe ea dupa si nu ar mai vorbi cu ea iar Tamara ar fi prea suparata daca ar muri Blake si nu ar mai vorbi cu mine pentru ca din cauza mea l-ar omora Porrin pe Blake. Ar fi o adevarata catastrofa. Ochii i se umpolusera cu lacrimi cand se gandi ca ar trebui sa participe la inmormantarea parintilor ei la inmormantarea prietenilor ei... le sterse repede cu maneca robei sperand ca nu o observase nimeni. Ofta usor gandindu0se la temele pe care le avea de pregatit la Potiuni, Farmece, Previziuni despre viitor... la Previziuni despre viitor o putea ajuta Rose daca avea sa se intalneasca cu ea pana la urmatoarea ora. Se uita prin Marea Sala sperand ca va vedea cateva chipuri cunoscute, dar nu zari pe nimeni.
Statea acolo de jumatate de ora, asteptand dar Rose nu aparu. Se ridica cu gandul sa mearga la biblioteca. Cand ajunse in dreptul usii cineva o striga. Spre marea ei mirare era chiar Rosalie.
“Rose!” striga ea imbratisand-o strans.
]]> https://www.darkmark.ro/t-o-zi-aparent-linistita Sun, 09 Jan 2011 15:20:00 +0000 Evelina R. Potter]]> https://www.darkmark.ro/t-o-zi-aparent-linistita Dupa ce ies din camera mea, si cobor in turnul cercetasilor care era linistit la aceasta ora doarece majoritatea elevilor erau in curte bucurandu-se de soarele de afara, sau erau prin castel vazundu-si de ale lor . Ma intalnesc cu niste colegi cercetasi care imi propun sa mergem impreuna la masa. Accept bucuroasa si iesim impreuna din turn. Pe drum ma intalnesc cu niste elevi derutati din anul intai care incurcasera din nou drumul spre turnul lor(erau de la ochi de soim) ajungand cu totul in alta parte. Zambesc in sinea mea gandindu-ma ca parca mai ieri eram si eu la fel, derutata de tot ce era in jurul meu si foarte entuziasmata de tot ce descopeream zilnic. Cum si eu cautam directia corecta spre marea sala, spre turn sau spre sala de clasa. Imi amintesc cu placere de trecut si de primele mele zile la Hogwarts. Si eu atunci am avut parte de ajutor si incelegere din partea elevilor mai mari, a perfectilor si a sefilor de casa. Atat cat nu incurcam o regula ,era totul bine.( ma intalnisme de cateva ori cu domnul Flich si pisica acestuia nesuferta. Auzeam pe toti elevi vorbind cu ura despre ea ,si fiecare din ei dorindusi sai dea un sut zdravan. Eram mirata cum ea si stapanul acestuia apareau de nicaieri dorindu-si parca mereu sa te prinda cu ceva in neregula. Era foarte fericit daca te pedepsea sau te ducea la seful casei tale. Noroc ca dupa un timp am invatat si eu unele scurtaturi care ma ajutau sa dispar cand ii vedeam apropiunduse. Desigur aceste scurtaturi imi erau de folos si cand mai ieiseam noaptea din turn sa fac cate o plimbare nocturna)
Le arat drumul corect si ma indrept spre marea sala unde se ia micul dejun. Nu stau mult in sala si am indrept spre ieisire. La usa ma intalnesc cu profesorul de potiuni care ma face sa imi amintesc ca eseul pentru acesta nu era gata si trebuia predat luni.
Pentru moment ma gandesc ce sa fac , sau unde sa ma duc. Ma hotarasc sa maerg cu niste colegi pe terenul de vajthat unde echipa noastra facea antrenamente pentru urmatorul meci ce era in urmatorul weekend. Acest meci era asteptat cu mare nerabdare de catre toata lumea. Era impotriva Ochilor de Soim. Trebuia sa castigam cat mai multe meciuri ca sa putem castiga cupa caselor .Deodata aud din spate ca ma striga cienva.
- Hey , Evelina stai putin.
Ma intorc repede sa vad cine ma strigat, si cand ma uit vad ca are Bell Evans sefa casei cercetasilor. Ma opresc si astept ca aceasta sa se apropie de mine. Ma gandema ce oare are sa-mi zica
- Buna dimineata, imi zice ea zambind. Ce faci ?Ai terminat de mancat?
- Da, mai inainte ii raspund eu. Acum ma duceam spre terenul de vajthat. Sti ca echipa noastra are antrenamente astazi.
- As vrea sa ma ajuti cu ceva, zise bell. Daca este de acord bineinceles. Stiu ca-i sambata si ai alte planuri. Tocmai vroiai sa mergi pe terenul de vajthat.Te inceleg , vrei sa te relaxezi dupa ce ai avut o saptamana grea
- A, nui nici o problema. Te ajut cu placere. Ma bucur ca miai cerut ajutorul si ca iti pot fi de folos. Numai sa te pot ajuta.
- Ma bucur sa aud asta zise Bell zambind.
Le zic colegilor mei sa pelce afra fara mine. Voi veni si eu mai tarziu. Nu cred ca va dura mult .
Incpem amndoua sa meregem pe coridor in liniste . Desi am acceptat so ajut si imi mare face palcere, gandul meu era la ce puteam sa fac in timpul acesta. Totusi nu vroiam sa las sa se vada acest lucru pe fata mea. Ii zambesc lui Bell si continuam sa mergem pe coridorele Hogwarts-ului. Eram de-a dreptul curioasa la ce putea Bell sa ma roage sa o ajut. Era primada cand imi cerea acest lucuru. Cred si de aia am acceptat sa o ajut.
Pe drum ne intalnim cu peeves strigoiul nesuferit de la Hogwarts care se ocupa cu deranjarea elevilor si profesorilor. In acest moment arunca cu baloane de apa in capul elivilor mai mici. Dar si in capul elevilor mai mari. Saracii de ei erau uzi leoarca si suparati.Cand ne vede incepe sa arunce cu balaone in noi. Si eu si Bell ne ferim sa nu ne udam. Cand vede Peeves acest lucru mai arunca cu un balon spre noi. Reusim sa ne ferim si a doua oara.
- Peeves oprestete striga Bell. Ce faci aici?
Peeves zambi rautacios si arunca cu inca un balon de apa spre noi.
- Daca nu te opresti, zise bell furioasa o sa vorbesc cu domnul director. Nu glumesc. Serios, nu este primadata cand faci asta si ne-am saturat.
Peeves mai zambeste odata si pleaca de langa noi.
- Nu trebuie sa fi suparata ii zic eu lui Bell. Asa a fost mereu. Nu are rost sa te enervezi. Maine va face la fel, doar sti asta.
- Da , ai dreptate dar uneori se intrece cu gluma si asta nu este bine. Poate sa loveasca pe cineva sau sau raneasca pe cieva mai serios zise Bell si suparata si unpic ingrijorata. Voi vorbi serios cu domnul director sa vad cum il putem opri pe peeves sa mai comita astfel de jocuri si prosti.
- Asa e ....
-Lasa asta , sa ne intoarcem la ale noastre.
- De acord ii zic eu
Incepem sa mergem din nou, sperand ca acum nu se va mai intampla nimic. (Avem noroc ca peeves na reusit sa ne ude, ca asa trebuia sa ne intoarcem din drum sa ne schimbam).........]]> Dupa ce ies din camera mea, si cobor in turnul cercetasilor care era linistit la aceasta ora doarece majoritatea elevilor erau in curte bucurandu-se de soarele de afara, sau erau prin castel vazundu-si de ale lor . Ma intalnesc cu niste colegi cercetasi care imi propun sa mergem impreuna la masa. Accept bucuroasa si iesim impreuna din turn. Pe drum ma intalnesc cu niste elevi derutati din anul intai care incurcasera din nou drumul spre turnul lor(erau de la ochi de soim) ajungand cu totul in alta parte. Zambesc in sinea mea gandindu-ma ca parca mai ieri eram si eu la fel, derutata de tot ce era in jurul meu si foarte entuziasmata de tot ce descopeream zilnic. Cum si eu cautam directia corecta spre marea sala, spre turn sau spre sala de clasa. Imi amintesc cu placere de trecut si de primele mele zile la Hogwarts. Si eu atunci am avut parte de ajutor si incelegere din partea elevilor mai mari, a perfectilor si a sefilor de casa. Atat cat nu incurcam o regula ,era totul bine.( ma intalnisme de cateva ori cu domnul Flich si pisica acestuia nesuferta. Auzeam pe toti elevi vorbind cu ura despre ea ,si fiecare din ei dorindusi sai dea un sut zdravan. Eram mirata cum ea si stapanul acestuia apareau de nicaieri dorindu-si parca mereu sa te prinda cu ceva in neregula. Era foarte fericit daca te pedepsea sau te ducea la seful casei tale. Noroc ca dupa un timp am invatat si eu unele scurtaturi care ma ajutau sa dispar cand ii vedeam apropiunduse. Desigur aceste scurtaturi imi erau de folos si cand mai ieiseam noaptea din turn sa fac cate o plimbare nocturna)
Le arat drumul corect si ma indrept spre marea sala unde se ia micul dejun. Nu stau mult in sala si am indrept spre ieisire. La usa ma intalnesc cu profesorul de potiuni care ma face sa imi amintesc ca eseul pentru acesta nu era gata si trebuia predat luni.
Pentru moment ma gandesc ce sa fac , sau unde sa ma duc. Ma hotarasc sa maerg cu niste colegi pe terenul de vajthat unde echipa noastra facea antrenamente pentru urmatorul meci ce era in urmatorul weekend. Acest meci era asteptat cu mare nerabdare de catre toata lumea. Era impotriva Ochilor de Soim. Trebuia sa castigam cat mai multe meciuri ca sa putem castiga cupa caselor .Deodata aud din spate ca ma striga cienva.
- Hey , Evelina stai putin.
Ma intorc repede sa vad cine ma strigat, si cand ma uit vad ca are Bell Evans sefa casei cercetasilor. Ma opresc si astept ca aceasta sa se apropie de mine. Ma gandema ce oare are sa-mi zica
- Buna dimineata, imi zice ea zambind. Ce faci ?Ai terminat de mancat?
- Da, mai inainte ii raspund eu. Acum ma duceam spre terenul de vajthat. Sti ca echipa noastra are antrenamente astazi.
- As vrea sa ma ajuti cu ceva, zise bell. Daca este de acord bineinceles. Stiu ca-i sambata si ai alte planuri. Tocmai vroiai sa mergi pe terenul de vajthat.Te inceleg , vrei sa te relaxezi dupa ce ai avut o saptamana grea
- A, nui nici o problema. Te ajut cu placere. Ma bucur ca miai cerut ajutorul si ca iti pot fi de folos. Numai sa te pot ajuta.
- Ma bucur sa aud asta zise Bell zambind.
Le zic colegilor mei sa pelce afra fara mine. Voi veni si eu mai tarziu. Nu cred ca va dura mult .
Incpem amndoua sa meregem pe coridor in liniste . Desi am acceptat so ajut si imi mare face palcere, gandul meu era la ce puteam sa fac in timpul acesta. Totusi nu vroiam sa las sa se vada acest lucru pe fata mea. Ii zambesc lui Bell si continuam sa mergem pe coridorele Hogwarts-ului. Eram de-a dreptul curioasa la ce putea Bell sa ma roage sa o ajut. Era primada cand imi cerea acest lucuru. Cred si de aia am acceptat sa o ajut.
Pe drum ne intalnim cu peeves strigoiul nesuferit de la Hogwarts care se ocupa cu deranjarea elevilor si profesorilor. In acest moment arunca cu baloane de apa in capul elivilor mai mici. Dar si in capul elevilor mai mari. Saracii de ei erau uzi leoarca si suparati.Cand ne vede incepe sa arunce cu balaone in noi. Si eu si Bell ne ferim sa nu ne udam. Cand vede Peeves acest lucru mai arunca cu un balon spre noi. Reusim sa ne ferim si a doua oara.
- Peeves oprestete striga Bell. Ce faci aici?
Peeves zambi rautacios si arunca cu inca un balon de apa spre noi.
- Daca nu te opresti, zise bell furioasa o sa vorbesc cu domnul director. Nu glumesc. Serios, nu este primadata cand faci asta si ne-am saturat.
Peeves mai zambeste odata si pleaca de langa noi.
- Nu trebuie sa fi suparata ii zic eu lui Bell. Asa a fost mereu. Nu are rost sa te enervezi. Maine va face la fel, doar sti asta.
- Da , ai dreptate dar uneori se intrece cu gluma si asta nu este bine. Poate sa loveasca pe cineva sau sau raneasca pe cieva mai serios zise Bell si suparata si unpic ingrijorata. Voi vorbi serios cu domnul director sa vad cum il putem opri pe peeves sa mai comita astfel de jocuri si prosti.
- Asa e ....
-Lasa asta , sa ne intoarcem la ale noastre.
- De acord ii zic eu
Incepem sa mergem din nou, sperand ca acum nu se va mai intampla nimic. (Avem noroc ca peeves na reusit sa ne ude, ca asa trebuia sa ne intoarcem din drum sa ne schimbam).........]]> https://www.darkmark.ro/t-amintiri--4127 Wed, 22 Dec 2010 19:31:00 +0000 Jade A. Crawford]]> https://www.darkmark.ro/t-amintiri--4127 Era o noapte adanca de vara. Nu aveam de gand sa ma duc devreme la culcare. Ma plimbam in jurul Lacului in timp ce amintirile copilariei mele ma napadeau incet pe dinauntrul meu. Se derulau una dupa alta ca la un cinema vechi, alb-negru, trist... Momentul nasterii mele, urmate de certurile interminabile dintre parintii mei...nasterea surorii mele...Si cea mai rea, ziua in care ne-au abandonat ca pe niste caini. Amintirea era inca foarte clara in mintea mea... Incercam sa-mi dau seama ce fel de suflet putuse sa aiba mama mea...sa ne arunce ca pe niste carpe, ca ne lase singure in lume... Dupa copilaria pe care am avut-o. Daca nu ar fi fost unchiul probabil nu am fi supravietuit. Un zambet mi se largi pe fata, un zambet dupa mult timp. Da, unchiul....ii sunt datoare pe viata pentru ceea ce a facut. El ne-a crescut, s-a purtat si ca o mama, si ca un tata...Ne-a initiat in lumea magiei...Ne-a dezvaluit cine suntem. Nu imi puteam da seama de ce tatalui meu ii era rusine cu identitatea sa de Vrajitor... E cel mai frumos lucru din lume. Sa simti magia curgandu-ti prin vene, sa simti ca esti special, diferit de ceilalti. Hogwarts mi-a schimbat viata...aici ma regasesc, aici sunt singurii prieteni pe care i-am avut vreodata, aici apartin. Asta e casa primitoare pe care nu am avut-o....Toti ca o familie numeroasa.
Ma gandeam uneori la motivul sortarii mele la Astropufi. Poate din cauza sufletului meu bland, plin de durere si amintiri... Fata de altii, durerea si dezamagirea nu m-au inrait, m-au facut sa vad lumea cu alti ochi, sa apreciez tot ce este in jurul meu, m-au imbarbatat si maturizat. Acum totul era perfect...o viata plina de magie alaturi de prieteni si sora mea cu care am trecut prin toate acestea. Experienta adunata mi-a folosit de multe ori. Imi placea totusi sa fiu o persoana pozitiva, optimsita, sa zambesc mereu si sa incerc sa fac din orice situatie neplacuta una acceptabila. Cu un zambet poti depasi mai usor momentele dificile. Tradari, dezamagiri, iubiri distruse.... O lacrima imi aluneca pe obrazul neted. Imi uram parintii pentru ceea ce putusera sa faca. Ura din inima mea nu se putea compara cu nimic altceva din ce simtisem vreodata....dar...cum se spune : "de la ura la iubire e doar un pas". Sentimente amestecata se aflau in sufletul meu. Nu imi dadeam seama are ar fi reactia mea in prezent la vederea parintilor mei...
Poate e mai bine asa. Departati unul de calalat. Fara vreo vaga idee despre viata lor.
Acum, fara sa imi dau seama...au trecut 5 ani de cand sunt la Hogwarts... Timpul a zburat fara sa il simt macar. Nu vroiam sa ma gandesc la viitor, sa ma gandesc ca peste putin timp nu voi mai fi elev in Hogwarts...Vroiam sa ma concentrez pe prezent. Asta era ceea ce contam. Sa imi fac viata linistita macar acum, dupa atata suferinta.
Trebuia sa lupt sa imi fac viata cat mai luminoasa...Macar de aucm incolo. Trebuia sa lupt pentru oamenii la care tin si fara de care nu as supravietui. Pe de alta parta, mai aveam un prieten foarte aproape de inima mea... Minunata mea amica de suflet, cea care a fost mereu acolo sa ma apere...Grace, puma mea... Avea un loc special in mine si in inima mea. Cand ii simteam blana pufoasa atingandu-ma, instantaneu ma simteam mai bine si imi trecea orice durere sau suparare. Cand tradarea si minciuna iti invadeaza sufeltul e greu sa uiti....chair si sa ierti....Aveam momente cand consideream un punct slab la mine faptul ca iert foarte usor... Nu ma pot impune, nu pot avea inima de gheata cum au avut-o parintii mei. Am momente in care simt ca renunt, ca nu mai pot duce mai departe tot ce am inceput... Intrebari ndeslusite: Are rost sa lupti? Are rost sa te framanti, sa plangi, sa speri, sa zbieri, sa visezi, sa crezi? Are rost?
Visele dinauntrul meu se chinuiau de ani buni sa iasa afara, sa se realizeze, sa se materializeze... Si inca nu reusisera decat pe jumatate. Un gand imi veni deodata in minte: Ce-ar fi daca i-as cauta pe parintii mei? Sa le cer explicatii pentru viata mizerabila de care am avut parte... Sa ii infrunt fata in fata, sale ascult motivele si sa ma revolt importiva purtarii lor; Da, nu ar fi asa de rau... Dar asta ar presupune cautari indelungi fara rezultate... Mai mult, as speria-o si pe sora mea, si as lipsi si ceva timp de la Hogwarts, ceea ce nu vreau cu niciun pret. Uneori ma gandeam ca as putea pur si simplu sa uit trecutul si sa ma concentrez pe prezent, dar nu e chiar asa usor cum pare. Sa lasi tot trecutul balta... Nu, si asta era imposibil. Aveam prea multe pe cap, trebuia pur si simplu sa ma relaxez si sa imi las gandurile sa zboare in ce directii vor ele. Deja gandisem prea mult, poate trebuia sa actionez in vreun fel, cu vreun scop. Aveam intrebari in mintea mea ce ma macinau intens cu feicare zi care trecea si raspunsul nu aparea. Poate cand voi termina scoala, voi deveni un vrajitor experimentat.. Si atunci voi putea afla ce s-a intamplat cu parintii mei... Dar, nu imi placea ideea de a nu mai fi eleva la Hogwarts. As fi dat orice altceva sa pot ramane aici toata viata. ]]> Era o noapte adanca de vara. Nu aveam de gand sa ma duc devreme la culcare. Ma plimbam in jurul Lacului in timp ce amintirile copilariei mele ma napadeau incet pe dinauntrul meu. Se derulau una dupa alta ca la un cinema vechi, alb-negru, trist... Momentul nasterii mele, urmate de certurile interminabile dintre parintii mei...nasterea surorii mele...Si cea mai rea, ziua in care ne-au abandonat ca pe niste caini. Amintirea era inca foarte clara in mintea mea... Incercam sa-mi dau seama ce fel de suflet putuse sa aiba mama mea...sa ne arunce ca pe niste carpe, ca ne lase singure in lume... Dupa copilaria pe care am avut-o. Daca nu ar fi fost unchiul probabil nu am fi supravietuit. Un zambet mi se largi pe fata, un zambet dupa mult timp. Da, unchiul....ii sunt datoare pe viata pentru ceea ce a facut. El ne-a crescut, s-a purtat si ca o mama, si ca un tata...Ne-a initiat in lumea magiei...Ne-a dezvaluit cine suntem. Nu imi puteam da seama de ce tatalui meu ii era rusine cu identitatea sa de Vrajitor... E cel mai frumos lucru din lume. Sa simti magia curgandu-ti prin vene, sa simti ca esti special, diferit de ceilalti. Hogwarts mi-a schimbat viata...aici ma regasesc, aici sunt singurii prieteni pe care i-am avut vreodata, aici apartin. Asta e casa primitoare pe care nu am avut-o....Toti ca o familie numeroasa.
Ma gandeam uneori la motivul sortarii mele la Astropufi. Poate din cauza sufletului meu bland, plin de durere si amintiri... Fata de altii, durerea si dezamagirea nu m-au inrait, m-au facut sa vad lumea cu alti ochi, sa apreciez tot ce este in jurul meu, m-au imbarbatat si maturizat. Acum totul era perfect...o viata plina de magie alaturi de prieteni si sora mea cu care am trecut prin toate acestea. Experienta adunata mi-a folosit de multe ori. Imi placea totusi sa fiu o persoana pozitiva, optimsita, sa zambesc mereu si sa incerc sa fac din orice situatie neplacuta una acceptabila. Cu un zambet poti depasi mai usor momentele dificile. Tradari, dezamagiri, iubiri distruse.... O lacrima imi aluneca pe obrazul neted. Imi uram parintii pentru ceea ce putusera sa faca. Ura din inima mea nu se putea compara cu nimic altceva din ce simtisem vreodata....dar...cum se spune : "de la ura la iubire e doar un pas". Sentimente amestecata se aflau in sufletul meu. Nu imi dadeam seama are ar fi reactia mea in prezent la vederea parintilor mei...
Poate e mai bine asa. Departati unul de calalat. Fara vreo vaga idee despre viata lor.
Acum, fara sa imi dau seama...au trecut 5 ani de cand sunt la Hogwarts... Timpul a zburat fara sa il simt macar. Nu vroiam sa ma gandesc la viitor, sa ma gandesc ca peste putin timp nu voi mai fi elev in Hogwarts...Vroiam sa ma concentrez pe prezent. Asta era ceea ce contam. Sa imi fac viata linistita macar acum, dupa atata suferinta.
Trebuia sa lupt sa imi fac viata cat mai luminoasa...Macar de aucm incolo. Trebuia sa lupt pentru oamenii la care tin si fara de care nu as supravietui. Pe de alta parta, mai aveam un prieten foarte aproape de inima mea... Minunata mea amica de suflet, cea care a fost mereu acolo sa ma apere...Grace, puma mea... Avea un loc special in mine si in inima mea. Cand ii simteam blana pufoasa atingandu-ma, instantaneu ma simteam mai bine si imi trecea orice durere sau suparare. Cand tradarea si minciuna iti invadeaza sufeltul e greu sa uiti....chair si sa ierti....Aveam momente cand consideream un punct slab la mine faptul ca iert foarte usor... Nu ma pot impune, nu pot avea inima de gheata cum au avut-o parintii mei. Am momente in care simt ca renunt, ca nu mai pot duce mai departe tot ce am inceput... Intrebari ndeslusite: Are rost sa lupti? Are rost sa te framanti, sa plangi, sa speri, sa zbieri, sa visezi, sa crezi? Are rost?
Visele dinauntrul meu se chinuiau de ani buni sa iasa afara, sa se realizeze, sa se materializeze... Si inca nu reusisera decat pe jumatate. Un gand imi veni deodata in minte: Ce-ar fi daca i-as cauta pe parintii mei? Sa le cer explicatii pentru viata mizerabila de care am avut parte... Sa ii infrunt fata in fata, sale ascult motivele si sa ma revolt importiva purtarii lor; Da, nu ar fi asa de rau... Dar asta ar presupune cautari indelungi fara rezultate... Mai mult, as speria-o si pe sora mea, si as lipsi si ceva timp de la Hogwarts, ceea ce nu vreau cu niciun pret. Uneori ma gandeam ca as putea pur si simplu sa uit trecutul si sa ma concentrez pe prezent, dar nu e chiar asa usor cum pare. Sa lasi tot trecutul balta... Nu, si asta era imposibil. Aveam prea multe pe cap, trebuia pur si simplu sa ma relaxez si sa imi las gandurile sa zboare in ce directii vor ele. Deja gandisem prea mult, poate trebuia sa actionez in vreun fel, cu vreun scop. Aveam intrebari in mintea mea ce ma macinau intens cu feicare zi care trecea si raspunsul nu aparea. Poate cand voi termina scoala, voi deveni un vrajitor experimentat.. Si atunci voi putea afla ce s-a intamplat cu parintii mei... Dar, nu imi placea ideea de a nu mai fi eleva la Hogwarts. As fi dat orice altceva sa pot ramane aici toata viata. ]]> https://www.darkmark.ro/t-emotie-de-toamna-si-iubire Tue, 23 Nov 2010 20:26:00 +0000 Catherine Baston]]> https://www.darkmark.ro/t-emotie-de-toamna-si-iubire
Ah..De câtiva ani încoace, apropierea toamnei îmi da de fiecare data un sentiment de teama, pe care îl depasesc cu greu doar în dupa-amiezile lenese de octombrie, în plimbari lungi, printre copacii încarcati de stralucirea bolnavicioasa a frunzelor ruginite. Teama mea e urma lasata adânc de toamna aceea îngrozitoare în care ar fi trebuit sa ne despartim pentru totdeauna. Septembrie îmi aminteste de fiecare data de sfârsitul unei veri fascinante, de ruptura „programata” cu mult timp înainte, de toamna si de singuratatea cumplita pe care nu am crezut ca eu însami o voi simti vreodata atât de adânc în sufletu-mi pustiu... Si uite asa ma despart de padurea mea de acasa in care hoinaream ore intregi,de veveritele vesele care sareau din creanga in creanga,dar acum..am ajuns la Hogwarts,nici o padure,doar Padurea Interzisa care imi provoaca in acelasi timp teama dar si atractie.
Vreau sa intru in ea,sa privesc copacii..dar mai vreau ceva,nu stiu ce!In adancul inimii simt asta,dar poate ca nu o sa aflu niciodata..
Imi dau seama acum ca lucrurile pe care doresc a le reda aici ar trebui sa se numeasca nu imagini, ci momente.
...................
Soarta e cruda,m-a despartit inca de la o varsta frageda de bucuriile vietii,mai exact a copilariei.Inca de mica am devenit o stana de piatra care nu stia sa zambeasca decat in cazuri rare,un copil care era mai mult invizibil,ieseam afara numai sa nu mai aud tipetele mamei sau pe tata spargand orice ii iesea in cale.Deseori se intampla asta,dar acum sunt fericita,cred ca incep sa ma incadrez in standardele unui copil oarecum normal,sper ca Hogwarts sa ma ajute,am legat deja cateva relatii de prietenie,dar ramane de vazut daca sunt la fel de superficiale ca in Volterra..sper sa nu,nu as mai suporta o a doua oara ruptura asta de realitate.Mai bine as muri,dar as stii ca macar cineva m-ar plange.
Nu stiu ce se intampla cu mine,poate ca sunt doar hormonii adolescentini,dar nu cred..De cand l-am vazut prima oara,inima mea de piatra s-a incalzit si a lasat loc iubirii,frumusetii,prieteniilor.Cand il vad uit de tot trecutul meu sangeros care m-a urmarit pana in cele mai inalte culmi.Cand ii vad zambetul simt ca ma topesc,ochii aceia minunati care din cand in cand isi fac timp sa se uite si la mine.Chiar daca l-am vazut de 2 ori,simt ca il iubesc,ca vreau sa vorbim,sa ne imbratisam ca doi indragostiti..Dar nu o sa fie posibil,el nu se uita la monstrii ca mine,ci la fete frumoase,destepte si zambitoare..nu ca mine,proaste si hidoase..Sper ca macar o amicitie sa leg cu el,dar este imposibil..Inima mea tanjeste dupa mai mult,nu doar dupa privirea lui..macar o vorba de mi-ar adresa..Cand incerc sa ii citesc ochii,vad ceva ciudat..tristete,mila..poate ca a aflat de trecutul meu si ii este mila de mine,mai bine mor decat sa vad in ochii lui mila pentru mine..dar mai vad ceva,dragoste!Pentru mine sigur nu e,poate ca priveste nu la mine,ci la colegele mele de masa care il idolatrizeaza,cu siguranta nu la mine.Probabil ca se gandeste cum sa le vrajeasca,la fel ca oricare al baiat..Dar nu stiu,il simt altfel..

]]>
Ah..De câtiva ani încoace, apropierea toamnei îmi da de fiecare data un sentiment de teama, pe care îl depasesc cu greu doar în dupa-amiezile lenese de octombrie, în plimbari lungi, printre copacii încarcati de stralucirea bolnavicioasa a frunzelor ruginite. Teama mea e urma lasata adânc de toamna aceea îngrozitoare în care ar fi trebuit sa ne despartim pentru totdeauna. Septembrie îmi aminteste de fiecare data de sfârsitul unei veri fascinante, de ruptura „programata” cu mult timp înainte, de toamna si de singuratatea cumplita pe care nu am crezut ca eu însami o voi simti vreodata atât de adânc în sufletu-mi pustiu... Si uite asa ma despart de padurea mea de acasa in care hoinaream ore intregi,de veveritele vesele care sareau din creanga in creanga,dar acum..am ajuns la Hogwarts,nici o padure,doar Padurea Interzisa care imi provoaca in acelasi timp teama dar si atractie.
Vreau sa intru in ea,sa privesc copacii..dar mai vreau ceva,nu stiu ce!In adancul inimii simt asta,dar poate ca nu o sa aflu niciodata..
Imi dau seama acum ca lucrurile pe care doresc a le reda aici ar trebui sa se numeasca nu imagini, ci momente.
...................
Soarta e cruda,m-a despartit inca de la o varsta frageda de bucuriile vietii,mai exact a copilariei.Inca de mica am devenit o stana de piatra care nu stia sa zambeasca decat in cazuri rare,un copil care era mai mult invizibil,ieseam afara numai sa nu mai aud tipetele mamei sau pe tata spargand orice ii iesea in cale.Deseori se intampla asta,dar acum sunt fericita,cred ca incep sa ma incadrez in standardele unui copil oarecum normal,sper ca Hogwarts sa ma ajute,am legat deja cateva relatii de prietenie,dar ramane de vazut daca sunt la fel de superficiale ca in Volterra..sper sa nu,nu as mai suporta o a doua oara ruptura asta de realitate.Mai bine as muri,dar as stii ca macar cineva m-ar plange.
Nu stiu ce se intampla cu mine,poate ca sunt doar hormonii adolescentini,dar nu cred..De cand l-am vazut prima oara,inima mea de piatra s-a incalzit si a lasat loc iubirii,frumusetii,prieteniilor.Cand il vad uit de tot trecutul meu sangeros care m-a urmarit pana in cele mai inalte culmi.Cand ii vad zambetul simt ca ma topesc,ochii aceia minunati care din cand in cand isi fac timp sa se uite si la mine.Chiar daca l-am vazut de 2 ori,simt ca il iubesc,ca vreau sa vorbim,sa ne imbratisam ca doi indragostiti..Dar nu o sa fie posibil,el nu se uita la monstrii ca mine,ci la fete frumoase,destepte si zambitoare..nu ca mine,proaste si hidoase..Sper ca macar o amicitie sa leg cu el,dar este imposibil..Inima mea tanjeste dupa mai mult,nu doar dupa privirea lui..macar o vorba de mi-ar adresa..Cand incerc sa ii citesc ochii,vad ceva ciudat..tristete,mila..poate ca a aflat de trecutul meu si ii este mila de mine,mai bine mor decat sa vad in ochii lui mila pentru mine..dar mai vad ceva,dragoste!Pentru mine sigur nu e,poate ca priveste nu la mine,ci la colegele mele de masa care il idolatrizeaza,cu siguranta nu la mine.Probabil ca se gandeste cum sa le vrajeasca,la fel ca oricare al baiat..Dar nu stiu,il simt altfel..

]]> https://www.darkmark.ro/t-umbland-printre-umbre Tue, 05 Oct 2010 16:16:00 +0000 Rosalie Vivienne Alden]]> https://www.darkmark.ro/t-umbland-printre-umbre Am iesit din scoala cu gandul ca aceasta zi mi-o voi petrece prin toate locurile mele preferate si nu numai! Aveam sa merg intr-o plimbare peste tot unde eu am strans amintiri..Toate locurile pe care mai mult sau mai putin le iubesc!
Bineinteles ca voi incepe cu lacul ,unde eu mereu ma duc seara,cand sunt trista ,cand sunt fericita ...Practic tot timpul..Stiam ca acolo imi gasesc unii din prietenii mei carora le place sa viseze sau doar sa isi limpezeasca gandurile.
M-am postat in fata scolii si priveam tot ce o inconjoara. Cate minunatii erau aici,in lumea noastra,o lume de vis,alteori de cosmar,dar nu-mi pasa . Iubeam tot ce tine de ,,Hogwarts,, ,tot ce tine de Vrajitori.
Tot gandindu-ma cum va fi ziua de astazi ,am grait cu tristete : ,,Dar oare cu cine voi merge?,, ...Imi puneam mii de intrebari in minte cand in fata mea apare o colega de la Ochi-de-Soim...
Ma intrebam daca are timp de plimbare,daca are timp sa meraga cu mine prin toate locurile importante mie...
]]> Am iesit din scoala cu gandul ca aceasta zi mi-o voi petrece prin toate locurile mele preferate si nu numai! Aveam sa merg intr-o plimbare peste tot unde eu am strans amintiri..Toate locurile pe care mai mult sau mai putin le iubesc!
Bineinteles ca voi incepe cu lacul ,unde eu mereu ma duc seara,cand sunt trista ,cand sunt fericita ...Practic tot timpul..Stiam ca acolo imi gasesc unii din prietenii mei carora le place sa viseze sau doar sa isi limpezeasca gandurile.
M-am postat in fata scolii si priveam tot ce o inconjoara. Cate minunatii erau aici,in lumea noastra,o lume de vis,alteori de cosmar,dar nu-mi pasa . Iubeam tot ce tine de ,,Hogwarts,, ,tot ce tine de Vrajitori.
Tot gandindu-ma cum va fi ziua de astazi ,am grait cu tristete : ,,Dar oare cu cine voi merge?,, ...Imi puneam mii de intrebari in minte cand in fata mea apare o colega de la Ochi-de-Soim...
Ma intrebam daca are timp de plimbare,daca are timp sa meraga cu mine prin toate locurile importante mie...
]]> https://www.darkmark.ro/t-lucruri-ciudate Sun, 15 Aug 2010 14:54:00 +0000 Klavdia Belikov]]> https://www.darkmark.ro/t-lucruri-ciudate Bobocii nu sunt niciodatã simpatizaþi de veteranii ºcolii – adicã namilele din anul VII. Pãream atât de insignifiantã pe lângã ei – eu ºi alte câteva eleve din anul I. Am decis sã mã plimb prin curtea Castelului, în timp ce savuram liniºtea dinaintea furtunii.
„Belikov, unde þi-e mâþu’?” strigã un bãiat în spatele meu.
„În camera mea, bineînþeles” am spus iritatã ºi m-am întors cãtre el. „Ce treabã ai cu Greenie?”
„Hmm, poate ar trebui sã mai verifici o datã” spuse bãiatul.
Purta uniforma Viperinilor. Bineînþeles, ce altã Casã ar fi atât de enervantã?

Am fugit în camerã ºi am cãutat sub pat, în cuºca lui Greenie. Nu era.
„Greenie...?”
Nu avea cum sã scape. Cuºca era închisã, iar Greenie nu era prea puternic.
„Viperinii...”
Am fugit înapoi în curte ºi m-am dus la bãiatul care râdea cu grupul lui de rataþi graºi. L-am ameninþat cu bagheta.
„Spune-mi unde e Greenie!” i-am zis accentuând fiecare cuvânt. „Unde e?”
„Of, of, bietul Greenie. Sper cã n-a cãzut într-un canal, nu-i aºa? Apropo, mã numesc Jason Malfoy” râse ironic bãiatul.
„Idiotule” am þipat ºi aproape cã i-am bãgat bagheta în gât.
Am încercat sã mã controlez. Nu voiam sã fac o scenã de nervi. Cu atât mai puþin sã plâng ca proasta.
„Dacã nu îmi spui unde e Greenie, jur cã imediat ce învãþ Crucio, tu vei fi primul meu cobai.” am spus printre dinþi.

Bãiatul pãru sã se dea mai în spate.
„Mase”, zise acesta, „dã-i pãduchiosul pãduchioasei.”
Am rãmas uimitã de lipsa lui de bun-simþ. Pãcat. Era destul de simpatic. Avea pãrul negru, ochii verzi ºi era palid. Cred cã era în anul V, pentru cã mai devreme zicea ceva de OWLs. Patetic. Normal cã se lua de cei mici. Laºul...
Tipul gras cãruia îi porunci Jason îmi aduse pisica imediat.
„Dacã vã mai atingeþi de ea...”
„Ne spui la director? Haha, tata are pile! Niciodatã nu o sã se ia directorul de mine. Acum dispari, pitico.”
Aº fi vrut sã îi dau o palmã. Jason se îndepãrtã cu grupul lui doar pentru a necãji alþi boboci. Nu era corect...
„Nu-i aºa cã nu-i corect, Greenie?” mi-am întrebat animalul.

Am oftat ºi m-am îndreptat cãtre Camera de zi a Astropufilor, þinându-l pe Greenie în braþe. Deodatã, ceva mi-a atras atenþia. Câteva pene de bufniþã erau pe jos ºi pãreau cã erau puse în aºa fel încât sã ducã undeva. Culmea – ducea la Astropufi.
„Ce s-a întâmplat cu penele?”
„Cineva mi-a blestemat bufniþa” se vãita un elev. „A început sã se comporte ca o nebunã! ªi-a rupt penele, îþi vine sã crezi?! Asta de când a atins-o un vrãjitor în Hogsmeade.”
„ªi mie mi-a furat Jason Malfoy pisica... pânã la urmã mi-a dat-o înapoi. Liniºteºte-te, se pare cã astãzi toþi sunt puºi pe distrus.”
„Care Jason Malfoy?” întrebã elevul.
„Cel din anul V. De la Viperini”
„Nu existã niciun Jason Malfoy la Viperini.” se mirã elevul. „ªi crede-mã, cunosc toatã ºcoala!”

Asta m-a pus pe gânduri. Îmi dovedea cã aveam dreptate. Cineva se transforma în oameni – Încuiaþi sau Vrãjitori – ca sã facã rãu. Devoratori? Un nou vrãjitor puternic ºi întunecat? Rãmâne de vãzut.
Am coborât în Sala Mare. Aveam nevoie sã discut cu cineva.]]> Bobocii nu sunt niciodatã simpatizaþi de veteranii ºcolii – adicã namilele din anul VII. Pãream atât de insignifiantã pe lângã ei – eu ºi alte câteva eleve din anul I. Am decis sã mã plimb prin curtea Castelului, în timp ce savuram liniºtea dinaintea furtunii.
„Belikov, unde þi-e mâþu’?” strigã un bãiat în spatele meu.
„În camera mea, bineînþeles” am spus iritatã ºi m-am întors cãtre el. „Ce treabã ai cu Greenie?”
„Hmm, poate ar trebui sã mai verifici o datã” spuse bãiatul.
Purta uniforma Viperinilor. Bineînþeles, ce altã Casã ar fi atât de enervantã?

Am fugit în camerã ºi am cãutat sub pat, în cuºca lui Greenie. Nu era.
„Greenie...?”
Nu avea cum sã scape. Cuºca era închisã, iar Greenie nu era prea puternic.
„Viperinii...”
Am fugit înapoi în curte ºi m-am dus la bãiatul care râdea cu grupul lui de rataþi graºi. L-am ameninþat cu bagheta.
„Spune-mi unde e Greenie!” i-am zis accentuând fiecare cuvânt. „Unde e?”
„Of, of, bietul Greenie. Sper cã n-a cãzut într-un canal, nu-i aºa? Apropo, mã numesc Jason Malfoy” râse ironic bãiatul.
„Idiotule” am þipat ºi aproape cã i-am bãgat bagheta în gât.
Am încercat sã mã controlez. Nu voiam sã fac o scenã de nervi. Cu atât mai puþin sã plâng ca proasta.
„Dacã nu îmi spui unde e Greenie, jur cã imediat ce învãþ Crucio, tu vei fi primul meu cobai.” am spus printre dinþi.

Bãiatul pãru sã se dea mai în spate.
„Mase”, zise acesta, „dã-i pãduchiosul pãduchioasei.”
Am rãmas uimitã de lipsa lui de bun-simþ. Pãcat. Era destul de simpatic. Avea pãrul negru, ochii verzi ºi era palid. Cred cã era în anul V, pentru cã mai devreme zicea ceva de OWLs. Patetic. Normal cã se lua de cei mici. Laºul...
Tipul gras cãruia îi porunci Jason îmi aduse pisica imediat.
„Dacã vã mai atingeþi de ea...”
„Ne spui la director? Haha, tata are pile! Niciodatã nu o sã se ia directorul de mine. Acum dispari, pitico.”
Aº fi vrut sã îi dau o palmã. Jason se îndepãrtã cu grupul lui doar pentru a necãji alþi boboci. Nu era corect...
„Nu-i aºa cã nu-i corect, Greenie?” mi-am întrebat animalul.

Am oftat ºi m-am îndreptat cãtre Camera de zi a Astropufilor, þinându-l pe Greenie în braþe. Deodatã, ceva mi-a atras atenþia. Câteva pene de bufniþã erau pe jos ºi pãreau cã erau puse în aºa fel încât sã ducã undeva. Culmea – ducea la Astropufi.
„Ce s-a întâmplat cu penele?”
„Cineva mi-a blestemat bufniþa” se vãita un elev. „A început sã se comporte ca o nebunã! ªi-a rupt penele, îþi vine sã crezi?! Asta de când a atins-o un vrãjitor în Hogsmeade.”
„ªi mie mi-a furat Jason Malfoy pisica... pânã la urmã mi-a dat-o înapoi. Liniºteºte-te, se pare cã astãzi toþi sunt puºi pe distrus.”
„Care Jason Malfoy?” întrebã elevul.
„Cel din anul V. De la Viperini”
„Nu existã niciun Jason Malfoy la Viperini.” se mirã elevul. „ªi crede-mã, cunosc toatã ºcoala!”

Asta m-a pus pe gânduri. Îmi dovedea cã aveam dreptate. Cineva se transforma în oameni – Încuiaþi sau Vrãjitori – ca sã facã rãu. Devoratori? Un nou vrãjitor puternic ºi întunecat? Rãmâne de vãzut.
Am coborât în Sala Mare. Aveam nevoie sã discut cu cineva.]]> https://www.darkmark.ro/t-nu-din-nou Sat, 24 Jul 2010 12:24:00 +0000 Katya Sokorov]]> https://www.darkmark.ro/t-nu-din-nou
BIC:
O ușoarã adiere de varã ridicã câteva șervețele scãpate pe jos de niște elevi. Frunzele copacilor foșneau ușor. Câteva grupuri de elevi discutau, din când în când râzând sau chicotind, uneori chiar chiuind. Câteva fete de la Astropufi și de la Ochi-de-Șoim se contraziceau cu privire la moda verii – cele de la Ochi-de-Șoim ziceau cã moda verii e albastru regal, iar Astropufele ziceau cã moda verii este galben pufos. Undeva în apropierea lor erau niște cercetași înfocați, hotãrâți sã facã o pancartã pentru Vâjhaț pe care sã scrie : „Cercetașii sunt câștigãtorii, Ei sunt jucãtorii ce vor câștiga !”, iar un profesor le spunea cã pancarta nu are sens din moment ce viperinii vor fi susținuți aproape numai de viperini și cã nimeni nu îi va convinge pe viperini sã susținã altã casã.

Un grup de fetițe din anul întâi își confecționau robe de petrecere. Aveau un fel de fashion-obsession (bunã rimã, nu ?). La sfârșit rezultatul era oribil. Bine croit și totul, dar oribil. Din cauza culorii. Roz bombon cu roz pal și alb ? Îți vine sã vomiți ! Pânã și pentru un pici de 11 ani e oribil ! La câțiva centimetri de fetițe era un grup de bãieții de la Ochi-de-Șoim care refãceau puțin echipamentul de Vâjhaț astfel încât sã reziste la ploaie, în timp ce un grup de Astropufe fãceau ochelari speciali ca sã le creascã vizibilitatea pe timp de ploaie iubiților lor când jucau Vâjhaț.

Câteva fete din anul VII schimbau sticluțe de ojã și alte cosmetice Încuiate, în timp ce fetele din anul III îi urmãreau în grupuri de câteva zeci de fete pe tipii populari. „Ce greu e sã te afli la mijloc...” oftã Sophie. Ea era în anul cinci. Nu îi plãcea niciun tip popular, dar în același timp nici nu o interesau prea tare cosmeticele Încuiate. Fata prefera sã se plimbe împreunã cu cele mai bune prietene ale ei, Bella, Bell si Helena, dar și cu Alice și Desiree. Însã în ziua aceea nu le vãzuse nicãieri, așa cã arunca pietre pe lac, așteptând ca cineva sã realizeze cã se plictisește.

Se duse spre un copac, sã stea jos, și ... „Oh -Uh-AUCH !” Alunecase pe noroi. Ura acest noroi. Mai ales vara, cã toamna mãcar știai cã e peste tot, dar vara îl gãseai în mici grupuri pe unde te așteptai mai puțin. „Aaaaau ! Cred cã mi-am sucit glezna ...” spuse ea. Se ridicã în picioare și merse șchiopãtând spre aripa Spitalului. Iarba verde și pufoasã îi amortiza fiecare sãriturã, pânã când... „Aaaaau ... Nu din nou ! Și același picior ?! ” țipã ea printre „Au” și „Au”-uri. Continuã sã meargã spre binefãcãtoarea parte a clãdirii.

„Madam...” începu ea, scâncind. „Mad-da-am Pomf-f-frey !” o strigã ea pe Vindecãtoare. „Sophie, vãd cã ești un adevãrat magnet pentru probleme ! În anul întâi ai primit o copitã de la un Thestral și ai mers direct în Aripa Spitalului dupã ce ai fost Sortatã... apoi ai picat un examen fiincã ai încurcat cinci referate, noroc cã profesorii au priceput care e treaba și te-au trecut cu întârziere... Apoi În anul doi ai fost bãtutã mãr de niște bãdãrani din anul șapte care te-au confundat cu altcineva iar în anul trei fetițele din anul întâi te-au cãlcat în picioare ca sã poatã sa ajungã la bãieții populari. Și îți amintești anul patru, în care te-ai imbolnavit de varicelã magicã ºi ai stat câteva luni în Aripa Spitalului, noroc cã Varicela Magicã nu e contagioasã, cã altfel cred cã nu treceai anul ãla fãrã ajutorul prietenelor tale. Iar acum te pomeneºti cã ai alunecat de douã ori pe noroi ?!”

„Stai jos pe patul ãla de acolo...” spuse Vindecãtoarea indicându-i un pat frumos aranjat. „L-am aranjat special pentru tine, trebuie sã te simți cât mai comfortabil aici, cã oricând existã posibilitatea sã stai poate chiar un semestru întreg aici...” spuse femeia compãtimitoare, arãtându-i cã aranjase patul cum vãzuse cã desenase o datã Sophie. „Nu știu ce m-aș face fãrã dumneavoastrã, Madam Pomfrey...” spuse fata și zâmbi oarecum forțat. Vindecãtoarea se întoarse cu un lichid verde deschis din care turnã câteva picãturi pe o fașã. O înfașurã în jurul piciorul Sophiei și îl prinse cu o vrajã.

„Stai jos, trebuie sã te țin mai mult timp aici, vãd cã ai o entorsã foarte urâtã și e posibilitatea și unei infecții cu noroi magic...” începu Madam Pomfrey sã diagnosticheze rana ei. „Și ai o ranã destul de rea...” completã femeia. Sophie se uitã tristã în jos. Mereu se lovea ! Mereu, mereu, mereu... „De ce mã lovesc mereu ?” oftã ea. „Unii au mai mult ghinion decât alții...” rãspunse vindecãtoarea în timp ce învârtea o lingurã într-un borcãnel în care se afla un fel de lichid de consistența uleiului, de culoare roșie. „Ce e aia ?” întrebã Sophie. „Hmm... cum sã spun ? Un medicament.” rãspunse Madam Pomfrey.

Sophie se lãsã ușor pe spate în patul din Aripa Spitalului și se gândi la prietenele ei. Oare ce mai fãceau ele ? Madam Pomfrey îi scoase fașa de la picor. „AAAAU !” țipã Sophie când Madam Pomfrey îi puse un fel de tifon îmbibat în acea chestie roșie în care amesteca înainte. „Aaaaau... e rece !” exclamã ea. *Oare Bella, Bell sau Helena s-au lovit vreodata în acel mod haotic și insuportabil ?* se întrebã ea, pregãtindu-se sã îi fie pusã o a doua bucatã de tifon rece.

Se uitã la ușã și sperã ca, la un moment dat, aceasta sã se deschidã și sã vinã cineva sã îi aducã temele sau sã vorbeascã cu ea, sau mãcar sã fie cineva, și o viperinã ar fi fost de ajuns la acel moment. Își puse mâna pe baghetã și o roti ușor. În aer aparu o spiralã roșie, cu reflexe negre și albastre. Fata zâmbi, oarecum fericitã cã putea sã facã ceva sã se distreze. Nu era cine știe ce, dar mãcar avea ceva de fãcut. Își lãsã mâna pe pat și se uitã spre ușã.


OOC:sa continue Helena D. Rose]]>
BIC:
O ușoarã adiere de varã ridicã câteva șervețele scãpate pe jos de niște elevi. Frunzele copacilor foșneau ușor. Câteva grupuri de elevi discutau, din când în când râzând sau chicotind, uneori chiar chiuind. Câteva fete de la Astropufi și de la Ochi-de-Șoim se contraziceau cu privire la moda verii – cele de la Ochi-de-Șoim ziceau cã moda verii e albastru regal, iar Astropufele ziceau cã moda verii este galben pufos. Undeva în apropierea lor erau niște cercetași înfocați, hotãrâți sã facã o pancartã pentru Vâjhaț pe care sã scrie : „Cercetașii sunt câștigãtorii, Ei sunt jucãtorii ce vor câștiga !”, iar un profesor le spunea cã pancarta nu are sens din moment ce viperinii vor fi susținuți aproape numai de viperini și cã nimeni nu îi va convinge pe viperini sã susținã altã casã.

Un grup de fetițe din anul întâi își confecționau robe de petrecere. Aveau un fel de fashion-obsession (bunã rimã, nu ?). La sfârșit rezultatul era oribil. Bine croit și totul, dar oribil. Din cauza culorii. Roz bombon cu roz pal și alb ? Îți vine sã vomiți ! Pânã și pentru un pici de 11 ani e oribil ! La câțiva centimetri de fetițe era un grup de bãieții de la Ochi-de-Șoim care refãceau puțin echipamentul de Vâjhaț astfel încât sã reziste la ploaie, în timp ce un grup de Astropufe fãceau ochelari speciali ca sã le creascã vizibilitatea pe timp de ploaie iubiților lor când jucau Vâjhaț.

Câteva fete din anul VII schimbau sticluțe de ojã și alte cosmetice Încuiate, în timp ce fetele din anul III îi urmãreau în grupuri de câteva zeci de fete pe tipii populari. „Ce greu e sã te afli la mijloc...” oftã Sophie. Ea era în anul cinci. Nu îi plãcea niciun tip popular, dar în același timp nici nu o interesau prea tare cosmeticele Încuiate. Fata prefera sã se plimbe împreunã cu cele mai bune prietene ale ei, Bella, Bell si Helena, dar și cu Alice și Desiree. Însã în ziua aceea nu le vãzuse nicãieri, așa cã arunca pietre pe lac, așteptând ca cineva sã realizeze cã se plictisește.

Se duse spre un copac, sã stea jos, și ... „Oh -Uh-AUCH !” Alunecase pe noroi. Ura acest noroi. Mai ales vara, cã toamna mãcar știai cã e peste tot, dar vara îl gãseai în mici grupuri pe unde te așteptai mai puțin. „Aaaaau ! Cred cã mi-am sucit glezna ...” spuse ea. Se ridicã în picioare și merse șchiopãtând spre aripa Spitalului. Iarba verde și pufoasã îi amortiza fiecare sãriturã, pânã când... „Aaaaau ... Nu din nou ! Și același picior ?! ” țipã ea printre „Au” și „Au”-uri. Continuã sã meargã spre binefãcãtoarea parte a clãdirii.

„Madam...” începu ea, scâncind. „Mad-da-am Pomf-f-frey !” o strigã ea pe Vindecãtoare. „Sophie, vãd cã ești un adevãrat magnet pentru probleme ! În anul întâi ai primit o copitã de la un Thestral și ai mers direct în Aripa Spitalului dupã ce ai fost Sortatã... apoi ai picat un examen fiincã ai încurcat cinci referate, noroc cã profesorii au priceput care e treaba și te-au trecut cu întârziere... Apoi În anul doi ai fost bãtutã mãr de niște bãdãrani din anul șapte care te-au confundat cu altcineva iar în anul trei fetițele din anul întâi te-au cãlcat în picioare ca sã poatã sa ajungã la bãieții populari. Și îți amintești anul patru, în care te-ai imbolnavit de varicelã magicã ºi ai stat câteva luni în Aripa Spitalului, noroc cã Varicela Magicã nu e contagioasã, cã altfel cred cã nu treceai anul ãla fãrã ajutorul prietenelor tale. Iar acum te pomeneºti cã ai alunecat de douã ori pe noroi ?!”

„Stai jos pe patul ãla de acolo...” spuse Vindecãtoarea indicându-i un pat frumos aranjat. „L-am aranjat special pentru tine, trebuie sã te simți cât mai comfortabil aici, cã oricând existã posibilitatea sã stai poate chiar un semestru întreg aici...” spuse femeia compãtimitoare, arãtându-i cã aranjase patul cum vãzuse cã desenase o datã Sophie. „Nu știu ce m-aș face fãrã dumneavoastrã, Madam Pomfrey...” spuse fata și zâmbi oarecum forțat. Vindecãtoarea se întoarse cu un lichid verde deschis din care turnã câteva picãturi pe o fașã. O înfașurã în jurul piciorul Sophiei și îl prinse cu o vrajã.

„Stai jos, trebuie sã te țin mai mult timp aici, vãd cã ai o entorsã foarte urâtã și e posibilitatea și unei infecții cu noroi magic...” începu Madam Pomfrey sã diagnosticheze rana ei. „Și ai o ranã destul de rea...” completã femeia. Sophie se uitã tristã în jos. Mereu se lovea ! Mereu, mereu, mereu... „De ce mã lovesc mereu ?” oftã ea. „Unii au mai mult ghinion decât alții...” rãspunse vindecãtoarea în timp ce învârtea o lingurã într-un borcãnel în care se afla un fel de lichid de consistența uleiului, de culoare roșie. „Ce e aia ?” întrebã Sophie. „Hmm... cum sã spun ? Un medicament.” rãspunse Madam Pomfrey.

Sophie se lãsã ușor pe spate în patul din Aripa Spitalului și se gândi la prietenele ei. Oare ce mai fãceau ele ? Madam Pomfrey îi scoase fașa de la picor. „AAAAU !” țipã Sophie când Madam Pomfrey îi puse un fel de tifon îmbibat în acea chestie roșie în care amesteca înainte. „Aaaaau... e rece !” exclamã ea. *Oare Bella, Bell sau Helena s-au lovit vreodata în acel mod haotic și insuportabil ?* se întrebã ea, pregãtindu-se sã îi fie pusã o a doua bucatã de tifon rece.

Se uitã la ușã și sperã ca, la un moment dat, aceasta sã se deschidã și sã vinã cineva sã îi aducã temele sau sã vorbeascã cu ea, sau mãcar sã fie cineva, și o viperinã ar fi fost de ajuns la acel moment. Își puse mâna pe baghetã și o roti ușor. În aer aparu o spiralã roșie, cu reflexe negre și albastre. Fata zâmbi, oarecum fericitã cã putea sã facã ceva sã se distreze. Nu era cine știe ce, dar mãcar avea ceva de fãcut. Își lãsã mâna pe pat și se uitã spre ușã.


OOC:sa continue Helena D. Rose]]> https://www.darkmark.ro/t-the-painful-return Fri, 18 Jun 2010 06:37:00 +0000 Julia Lilith Potter]]> https://www.darkmark.ro/t-the-painful-return
Cu totii avem nevoie de singuratate uneori, dar fiecare exces duce la un regres, iar regresul la tragedie. Lipsise de la Hogwarts foarte mult timp doar ca sa puna totul in echilibru in caminul sau. Bunicii murisera. Unul dupa altul. Doua zguduituri puternice ce ar fi calcat un adolescent ca Jul in picioare si l-ar fi facut praf. Ar fi cedat si ea, dar nu putea. Pur si simplu asta nu se putea intampla. Nu era neaparat onoarea de a fi un Potter - eh, asta chiar nu e onoare, uneori poate fi considerat un blestem in toata regula - , ci firea ei. The show must go on, no matter what it takes.

Odata ce ajunse in dormitorul cercetasilor, arunca geamantanul cat colo, lasandu-l sa se desfaca din cauza impactului. Ghinion. Scotoci prin el nervoasa si isi puse uniforma pe ea. Trecuse ceva timp de cand n-o mai purtase, ah, minunatul iz de naftalina, balsam pentru simturi... vezi sa nu. Se privi pret de cateva secunde in oglinda - cearcane incredibil de mari, privire de moarta, palida ca ceara expirata, buze vinete, ce sa mai, toate fotomodelele ar fi invidiat-o. Cobori incet scarile si parasi camera de zi, izbindu-se de valul de lume.

Lume, lume noua. Multe fete necunoscute in jurul ei, dar nu o prea interesa asta. Da, si ca de obicei, persoane dandu-si coate. Uneori, chiar ii venea sa se opreasca in mijlocul drumului si sa le urle in fata: "DA, OAMENI BUNI, EU SUNT POTTER, PROBLEME?!" ... desi, cel mai probabil, ar fi bagat 20 de boboci pe putin in aripa spitalului in stare de soc si s-ar fi luat directorul de ea. Asta e, nu toti putem face tot ce vrem uneori, eh... pe masura ce se apropia de iesirea din castel, isi roti privirea si dadu cu ochii de o portiune mititica de cicatrice. Ah, semiluna. Dar chiar asa...

Unde era Harry? N-o prea preocupa acest gand, desi Harry avea un loc rezervat in inima sa. Incepuse sa devina o persoana deosebit de rece. Il iubea pe Harry, chiar surprinzator de mult, dar in momentul respectiv, tot ce i-ar fi venit sa faca de fata cu Harry era o istericala de sa rasune Hogwarts-ul. Nici nu o cautase. Adica poate ca da, dar nici nu se straduise. Adica poate ca da. Adica da-l incolo. Cine stie cate fete mai stau dupa fundul lui, ca de obicei, hm, ce-or fi vazand atractiv la el, oricum?! Ca tot veni vorba de atractii si de forte magnetice, o alta intrebare isi facu loc in negura gandurilor sale...

Unde era Draco?... In fine, la Draco situatia era mai de inteles, ca deh, nu prea putea risca s-o caute, dar... nu, mai bine fara ganduri despre Draco. Simtind cum un adevarat rau de lacrimi incepe sa se formeze sub genele sale, Jul scutura din cap. Da, mai bine fara Draco. Macar pentru o vreme. Se intelege ca era puternica... dar suferinta trebuie sa aiba o limita... totusi, si ea era om...

'Totusi,sunt om. Om. Om...'
Da, un om. Care rade (sau, mai bine zis, a ras), care se bucura (ceva mai rar), care ajunge sa fie dezamagit, care plange, care dispera, care iubeste (si inca cum) , care uraste (ooo da) , care traieste (cat mai are?) , care moare (cat mai are?).

In fine. Iata curtea. Nicio schimbare deosebita, aceeasi netoti care rad de ea de la Viperini, aceeasi fascinati boboci de la Cercetasi, cativa prieteni pe care-i ignora (prieteni.. are asa ceva?!?), spera sa nu fie si Harry pe-acolo. Se stradui sa-si ascunda fata cat de bine posibil pentru a nu fi recunoscuta (desi trebuia doar sa-si ascunda cicatricea si nimeni nu mai stia cine e!) si o lua inspre lac cu pasi repezi, scuturand din cap din 5 in 5 secunde. Nu, nu putea sa-si aminteasca nimic. Cat de slaba sa fie sa se lase prada amintirilor?! Fara culcat in iarba, fara saruturi, fara apus, fara cenusa din Hogsmeade, fara scrisori codate...

... Dar cum sa stea fara?

"La dracu' cu toate."
Se tranti cu posteriorul in iarba, pe malul lacului. Sa se forteze sa planga? Ce rost mai avea? Ar fi irosit restul amarat de putere ce-i ramasese. Parca reusise sa puna totul in balanta… mda, cum sa nu. Se multumi sa-si sprijine fruntea cu ambele maini, tinand-o fixa, de parca s-ar fi temut sa nu-si tulbure gandurile… ei bine, si acum, ce ? Respira adanc de cateva ori, apoi isi indrepta privirea (cum putea si ea din pozitia aceea) catre oglinda lacului.

Ce se astepta sa vada ? Patura de nori murdari ca un strat gros de colb lasa doar o raza s-o intrepatrunda pe la cusaturi, de parca Dumnezeu ar fi taiat locul cu cutitul special pentru a fi lumina pe taramul muritorilor. In departare se auzeau vag cucuvele vestind moartea… dar nu-i prea pasa de toate astea, huh, cine mai putea sa moara acum ? Ea ? Harry ? Draco ? Si ce daca ? Care era diferenta dintre viata si moarte in acele clipe ? Probabil doar o bataie de inima, poate un tremur din toti rarunchii, un fior, poate spaima. Dar poate erau batai de inima si in moarte ? Nu, n-avea cum. Dar fiori erau ? Nici de asta nu-si prea putea da seama. Dar cat de pretioase sunt aceste lucruri pentru a putea fi considerate diferente intre fiinta si nefiinta ? Conteaza o bataie de inima ? Posibil, caci o bataie de inima inseamna iubire. Conteaza un fior ? Posibil, caci fiorul inseamna spaima.

… Si inca ii mai rasuna suierul din cosmar in minte…
’Julia, scumpa Julia, tu ai un secret… mai,mai, pe cine iubesti tu, Julia ?’

OOC : aaa da. As prefera ca posturile urmatoare sa nu fie ceva de genul ‘Buna !!! Sunt X ! Nu te-am mai vazut pe-aici ! Ce mai faaaci ?! Vrei sa fim prieteni/e?!’. Sper ca ma intelegeti.]]>
Cu totii avem nevoie de singuratate uneori, dar fiecare exces duce la un regres, iar regresul la tragedie. Lipsise de la Hogwarts foarte mult timp doar ca sa puna totul in echilibru in caminul sau. Bunicii murisera. Unul dupa altul. Doua zguduituri puternice ce ar fi calcat un adolescent ca Jul in picioare si l-ar fi facut praf. Ar fi cedat si ea, dar nu putea. Pur si simplu asta nu se putea intampla. Nu era neaparat onoarea de a fi un Potter - eh, asta chiar nu e onoare, uneori poate fi considerat un blestem in toata regula - , ci firea ei. The show must go on, no matter what it takes.

Odata ce ajunse in dormitorul cercetasilor, arunca geamantanul cat colo, lasandu-l sa se desfaca din cauza impactului. Ghinion. Scotoci prin el nervoasa si isi puse uniforma pe ea. Trecuse ceva timp de cand n-o mai purtase, ah, minunatul iz de naftalina, balsam pentru simturi... vezi sa nu. Se privi pret de cateva secunde in oglinda - cearcane incredibil de mari, privire de moarta, palida ca ceara expirata, buze vinete, ce sa mai, toate fotomodelele ar fi invidiat-o. Cobori incet scarile si parasi camera de zi, izbindu-se de valul de lume.

Lume, lume noua. Multe fete necunoscute in jurul ei, dar nu o prea interesa asta. Da, si ca de obicei, persoane dandu-si coate. Uneori, chiar ii venea sa se opreasca in mijlocul drumului si sa le urle in fata: "DA, OAMENI BUNI, EU SUNT POTTER, PROBLEME?!" ... desi, cel mai probabil, ar fi bagat 20 de boboci pe putin in aripa spitalului in stare de soc si s-ar fi luat directorul de ea. Asta e, nu toti putem face tot ce vrem uneori, eh... pe masura ce se apropia de iesirea din castel, isi roti privirea si dadu cu ochii de o portiune mititica de cicatrice. Ah, semiluna. Dar chiar asa...

Unde era Harry? N-o prea preocupa acest gand, desi Harry avea un loc rezervat in inima sa. Incepuse sa devina o persoana deosebit de rece. Il iubea pe Harry, chiar surprinzator de mult, dar in momentul respectiv, tot ce i-ar fi venit sa faca de fata cu Harry era o istericala de sa rasune Hogwarts-ul. Nici nu o cautase. Adica poate ca da, dar nici nu se straduise. Adica poate ca da. Adica da-l incolo. Cine stie cate fete mai stau dupa fundul lui, ca de obicei, hm, ce-or fi vazand atractiv la el, oricum?! Ca tot veni vorba de atractii si de forte magnetice, o alta intrebare isi facu loc in negura gandurilor sale...

Unde era Draco?... In fine, la Draco situatia era mai de inteles, ca deh, nu prea putea risca s-o caute, dar... nu, mai bine fara ganduri despre Draco. Simtind cum un adevarat rau de lacrimi incepe sa se formeze sub genele sale, Jul scutura din cap. Da, mai bine fara Draco. Macar pentru o vreme. Se intelege ca era puternica... dar suferinta trebuie sa aiba o limita... totusi, si ea era om...

'Totusi,sunt om. Om. Om...'
Da, un om. Care rade (sau, mai bine zis, a ras), care se bucura (ceva mai rar), care ajunge sa fie dezamagit, care plange, care dispera, care iubeste (si inca cum) , care uraste (ooo da) , care traieste (cat mai are?) , care moare (cat mai are?).

In fine. Iata curtea. Nicio schimbare deosebita, aceeasi netoti care rad de ea de la Viperini, aceeasi fascinati boboci de la Cercetasi, cativa prieteni pe care-i ignora (prieteni.. are asa ceva?!?), spera sa nu fie si Harry pe-acolo. Se stradui sa-si ascunda fata cat de bine posibil pentru a nu fi recunoscuta (desi trebuia doar sa-si ascunda cicatricea si nimeni nu mai stia cine e!) si o lua inspre lac cu pasi repezi, scuturand din cap din 5 in 5 secunde. Nu, nu putea sa-si aminteasca nimic. Cat de slaba sa fie sa se lase prada amintirilor?! Fara culcat in iarba, fara saruturi, fara apus, fara cenusa din Hogsmeade, fara scrisori codate...

... Dar cum sa stea fara?

"La dracu' cu toate."
Se tranti cu posteriorul in iarba, pe malul lacului. Sa se forteze sa planga? Ce rost mai avea? Ar fi irosit restul amarat de putere ce-i ramasese. Parca reusise sa puna totul in balanta… mda, cum sa nu. Se multumi sa-si sprijine fruntea cu ambele maini, tinand-o fixa, de parca s-ar fi temut sa nu-si tulbure gandurile… ei bine, si acum, ce ? Respira adanc de cateva ori, apoi isi indrepta privirea (cum putea si ea din pozitia aceea) catre oglinda lacului.

Ce se astepta sa vada ? Patura de nori murdari ca un strat gros de colb lasa doar o raza s-o intrepatrunda pe la cusaturi, de parca Dumnezeu ar fi taiat locul cu cutitul special pentru a fi lumina pe taramul muritorilor. In departare se auzeau vag cucuvele vestind moartea… dar nu-i prea pasa de toate astea, huh, cine mai putea sa moara acum ? Ea ? Harry ? Draco ? Si ce daca ? Care era diferenta dintre viata si moarte in acele clipe ? Probabil doar o bataie de inima, poate un tremur din toti rarunchii, un fior, poate spaima. Dar poate erau batai de inima si in moarte ? Nu, n-avea cum. Dar fiori erau ? Nici de asta nu-si prea putea da seama. Dar cat de pretioase sunt aceste lucruri pentru a putea fi considerate diferente intre fiinta si nefiinta ? Conteaza o bataie de inima ? Posibil, caci o bataie de inima inseamna iubire. Conteaza un fior ? Posibil, caci fiorul inseamna spaima.

… Si inca ii mai rasuna suierul din cosmar in minte…
’Julia, scumpa Julia, tu ai un secret… mai,mai, pe cine iubesti tu, Julia ?’

OOC : aaa da. As prefera ca posturile urmatoare sa nu fie ceva de genul ‘Buna !!! Sunt X ! Nu te-am mai vazut pe-aici ! Ce mai faaaci ?! Vrei sa fim prieteni/e?!’. Sper ca ma intelegeti.]]> https://www.darkmark.ro/t-ganduri Sun, 16 May 2010 13:11:00 +0000 Matt I. River]]> https://www.darkmark.ro/t-ganduri Minutele treceau cu greu si Ichigo inca gândea de zor. Hotãrându-se ca nu mai putea sa stea þintuit in turnul Cercetaºilor, se imbraca in liniºte si ieºi din dormitor iar apoi din camera de zi prin portretul Doamnei Grase de la etajul 7. „Si acum?” se întreba acesta. Nu ºtia unde sa se duca si ce sa facã. Era ca si cum pusese piciorul pentru prima oara in acel castel imens si nu cunoºtea nimic. Ii apãru in minte Camera Necesitaþii, doar ca in acel moment nu ii trebuia o camera care ii oferã orice obiect ci mai mult, ii trebuia o persoana de încredere cu care sa vorbeascã. Se gândi instinctiv la Alice, Isa si Bell, dar era sigur ca acestea dormeau, la fel ca si Nate. Defapt, era absolut sigur ca toata lumea dormea. Era totuºi ora 6 dimineaþa. Cobora scãrile încet si ajunse intr-un final la uºile masive din lemn de stejar. Le deschise încet si paºi afara…
Cerul era de un albastru nemaivãzut iar priveliºtea din fata sa era la fel de liniºtita ca si castelul. Nici mãcar vântul nu îndrãznea sa deranjeze acea armonie desavarsita. Pãdurea Interzisa era si ea cufundata in tãcere, iar cercetaºul o lua ca pe un semn bun pentru ca acolo vroia sa meargã el. O mica aventura când nu poþi dormi nu strica niciodatã. Se lãsa purtat de picioare pe scãrile de marmura de la intrare si apoi pe iarba umeda. Cat de curând ajunse la marginea pãdurii. Se întoarse sa mai priveascã o data scoala si apoi se avânta sigur pe el in marea deasa de copaci din fata sa.
Rãmurelele trosneau firav când Ichigo calca pe ele, acesta fiind singurul sunet care ii acompania paºii. Intra in pãdure tot mai adânc, iar decorul rãmânea neschimbat. Nu ii venea sa creadã. Mai fusese si alta data prin aceste locuri dar niciodatã nu ii mai fusese dat sa nu intalneasca nici o creatura pentru atât de mult timp, chiar si la ora aceea din zi. Era ciudat…
Tocmai când se gândea la acest lucru, in stanga lui se auzi un zgomot si in câteva secunde fata unei persoane apãru intre doi copaci, la mica distanta de el. Nu…nu era om, cel puþin nu in întregime. Pana la mijloc era om, cu o barba lunga si o coama de par roºu, dar de la mijloc in jos era cal, unul puternic a cãrui coada era tot roºie. Centaurul înainta spre bãiat si întinse mana spunând:
-Salut Ichigo. Nu ne-am vãzut de mult. Ce mai faci?
Numele centaurului era Nessus. Era unul dintre cei mai intelepti si mai prietenoºi centauri pe care ii întâlnise, de aceea cei doi deveniserã buni prieteni. Adesea, Ichigo venea in pãdure doar ca sa mai schimbe o vorba cu Nessus.
-Buna, Ness. Ce sa fac, am ieºit la o mica plimbare. Nu prea am somn la ora asta.
-Ti-am spus sa nu îmi mai spui aºa, spuse centaurul supãrat dupã care începu sa rada.
-Scuze, scuze nu am vrut, spuse repede bãiatul. Mereu uit ca nu iþi place sa iþi spun aºa.
-Lasand gluma la o parte Ichigo, ce cauþi prin pãdure la ora asta?
-Nu ti-am spus? Nu am putut sa mai dorm aºa ca m-am hotãrât sa ies la o plimbare.
-Si sa înþeleg ca ti-sa pãrut o idee buna sa te plimbi prin pãdure de unul singur?
Cercetaºul ii arunca centaurului o privire cercetãtoare. Era ciudat sa îl vadã atât de protector fata de el. Si totuºi era fericit, gândindu-se la faptul ca nu numai oamenii ii purtau de grija ci si alte creaturi magice.
-Nu-ti mai face atâtea griji Nessus. Ce as putea sa patesc?
-Ai putea fi mâncat de acromantule, ai putea fi doborât si ucis de un cãpcãun ba chiar ai putea fi sãrutat de unul din Dementorii care umbla pe aici. Am auzit ca sunt cativa prin zona.
„Dementori” se gândi Ichigo cu dezgust. Ura acele creaturi. A avut probleme cu ei de 2 ori: o data in anul 2 când unul din ei la vãzut umblând singur prin pãdure si l-a atacat, dar a fost salvat de Nessus si o data la începutul anului 4 dar atunci s-a aparat sigur, folosind un patronus.
-Nu te teme. Acum pot sa mã apar mai bine decât in anii trecuþi.
-Hmm, fãcu centaurul. Totuºi ar trebui sa ieºi din pãdure cat mai repede. Am un presentiment rãu.
-Ce s-a întâmplat? ªti ceva si nu vrei sa îmi spui Nessus?
Centaurul isi întoarse privirea de la el si se uita înspre cer, lucru care îl fãcu pe Ichigo sa se gândeascã ca stelele ii spuseserã si de data aceasta ceva.
-Ar trebui sa te scot de aici, repeta centaurul. Cu cat ieºi mai repede din pãdure cu atât o sa fie mai bine.
-Dar…încerca Ichigo sa protesteze.
-Te rog, Ichigo. Nu iþi pot da explicaþii acum dar iþi promit ca o sa o fac cat de curând.
Intelegand ca nu are rost sa se contrazicã cu Nessus, Ichigo accepta sa fie escortat înapoi la castel. Pornirã la drum, centaurul puternic in fata si bãiatul cu parul portocaliu in spate. Copacii deveanu din ce in ce mai rari si cat de curând razele soarelui pãtrunserã printre crengi.
-S-a întâmplat ceva? întreba Nessus intr-un final. Nu iþi sta in fire sa te plimbi de unul singur la ora asta. De obicei ai ceva pe suflet. Poþi sa îmi spui despre ce e vorba?
Ichigo nu rãspunse imediat. Pãstra tãcerea timp de câteva secunde ceea ce îl fãcu pe centaur sa creadã ca acesta nu avea sa ii rãspundã la întrebare dar avu parte de o surpriza:
-Printre multe altele este vorba despre varul meu.
-Yagami?
-Da, aproba bãiatul pe un ton grav. A fãcut unele lucruri…care m-au pus pe gânduri.
-Ce lucruri?
-Imi pare rãu, Ness, nu cred ca pot sa iþi spun. Nu as vrea sa mai afle nimeni.
-Inteleg, zise însoþitorul lui Ichigo dupã o scurta pauza. Aproape am ajuns la coliba lui Hagrid, adãuga acesta. Aici eºti in siguranþa.
-Multumesc pentru tot, Nessus. Ne mai vedem. Ai grija de tine.
-Si tu la fel, ii rãspunse centaurul dupã care se întoarse si începu sa alerge printre copacii întunecaþi. Cat de curând nu îl mai vãzu. Gândindu-se ca nu se purtase corect fata de prietenul lui, Ichigo scoase un mic oftat dupã care porni cu paºi mici spre marginea Pãdurii Interzise. Discuþia cu Nessus ii alungase gândurile triste din minte si i le înlocuise cu unele confuze. De ce anume se temea acesta? ªtia ceva dar nu vroia sa ii spunã si prietenului lui, elev la Hogwarts. Oare ce putea sa fie…
Tot gândind de zor nu isi dãduse seama ca ieºise din pãdure si nici nu observase persoana care venea spre el, dinspre castel. Auzind zgomot, isi intoarse privirea si o vazu pe Bell, care ii facea vesela cu mana...

OOC: O sa modific ultima fraza in funcþie de cine scrie in continuare De asemenea as vrea sa va rog sa lãsaþi un mesaj înainte sa postaþi ca sa nu iasã neînþelegeri. Adicã daca o persoana vrea sa posteze si se apuca de scris, dupã 2 ore vrea sa trimitã RPg-ul si vede ca altcineva a postat deja…se duce tot cheful ]]> Minutele treceau cu greu si Ichigo inca gândea de zor. Hotãrându-se ca nu mai putea sa stea þintuit in turnul Cercetaºilor, se imbraca in liniºte si ieºi din dormitor iar apoi din camera de zi prin portretul Doamnei Grase de la etajul 7. „Si acum?” se întreba acesta. Nu ºtia unde sa se duca si ce sa facã. Era ca si cum pusese piciorul pentru prima oara in acel castel imens si nu cunoºtea nimic. Ii apãru in minte Camera Necesitaþii, doar ca in acel moment nu ii trebuia o camera care ii oferã orice obiect ci mai mult, ii trebuia o persoana de încredere cu care sa vorbeascã. Se gândi instinctiv la Alice, Isa si Bell, dar era sigur ca acestea dormeau, la fel ca si Nate. Defapt, era absolut sigur ca toata lumea dormea. Era totuºi ora 6 dimineaþa. Cobora scãrile încet si ajunse intr-un final la uºile masive din lemn de stejar. Le deschise încet si paºi afara…
Cerul era de un albastru nemaivãzut iar priveliºtea din fata sa era la fel de liniºtita ca si castelul. Nici mãcar vântul nu îndrãznea sa deranjeze acea armonie desavarsita. Pãdurea Interzisa era si ea cufundata in tãcere, iar cercetaºul o lua ca pe un semn bun pentru ca acolo vroia sa meargã el. O mica aventura când nu poþi dormi nu strica niciodatã. Se lãsa purtat de picioare pe scãrile de marmura de la intrare si apoi pe iarba umeda. Cat de curând ajunse la marginea pãdurii. Se întoarse sa mai priveascã o data scoala si apoi se avânta sigur pe el in marea deasa de copaci din fata sa.
Rãmurelele trosneau firav când Ichigo calca pe ele, acesta fiind singurul sunet care ii acompania paºii. Intra in pãdure tot mai adânc, iar decorul rãmânea neschimbat. Nu ii venea sa creadã. Mai fusese si alta data prin aceste locuri dar niciodatã nu ii mai fusese dat sa nu intalneasca nici o creatura pentru atât de mult timp, chiar si la ora aceea din zi. Era ciudat…
Tocmai când se gândea la acest lucru, in stanga lui se auzi un zgomot si in câteva secunde fata unei persoane apãru intre doi copaci, la mica distanta de el. Nu…nu era om, cel puþin nu in întregime. Pana la mijloc era om, cu o barba lunga si o coama de par roºu, dar de la mijloc in jos era cal, unul puternic a cãrui coada era tot roºie. Centaurul înainta spre bãiat si întinse mana spunând:
-Salut Ichigo. Nu ne-am vãzut de mult. Ce mai faci?
Numele centaurului era Nessus. Era unul dintre cei mai intelepti si mai prietenoºi centauri pe care ii întâlnise, de aceea cei doi deveniserã buni prieteni. Adesea, Ichigo venea in pãdure doar ca sa mai schimbe o vorba cu Nessus.
-Buna, Ness. Ce sa fac, am ieºit la o mica plimbare. Nu prea am somn la ora asta.
-Ti-am spus sa nu îmi mai spui aºa, spuse centaurul supãrat dupã care începu sa rada.
-Scuze, scuze nu am vrut, spuse repede bãiatul. Mereu uit ca nu iþi place sa iþi spun aºa.
-Lasand gluma la o parte Ichigo, ce cauþi prin pãdure la ora asta?
-Nu ti-am spus? Nu am putut sa mai dorm aºa ca m-am hotãrât sa ies la o plimbare.
-Si sa înþeleg ca ti-sa pãrut o idee buna sa te plimbi prin pãdure de unul singur?
Cercetaºul ii arunca centaurului o privire cercetãtoare. Era ciudat sa îl vadã atât de protector fata de el. Si totuºi era fericit, gândindu-se la faptul ca nu numai oamenii ii purtau de grija ci si alte creaturi magice.
-Nu-ti mai face atâtea griji Nessus. Ce as putea sa patesc?
-Ai putea fi mâncat de acromantule, ai putea fi doborât si ucis de un cãpcãun ba chiar ai putea fi sãrutat de unul din Dementorii care umbla pe aici. Am auzit ca sunt cativa prin zona.
„Dementori” se gândi Ichigo cu dezgust. Ura acele creaturi. A avut probleme cu ei de 2 ori: o data in anul 2 când unul din ei la vãzut umblând singur prin pãdure si l-a atacat, dar a fost salvat de Nessus si o data la începutul anului 4 dar atunci s-a aparat sigur, folosind un patronus.
-Nu te teme. Acum pot sa mã apar mai bine decât in anii trecuþi.
-Hmm, fãcu centaurul. Totuºi ar trebui sa ieºi din pãdure cat mai repede. Am un presentiment rãu.
-Ce s-a întâmplat? ªti ceva si nu vrei sa îmi spui Nessus?
Centaurul isi întoarse privirea de la el si se uita înspre cer, lucru care îl fãcu pe Ichigo sa se gândeascã ca stelele ii spuseserã si de data aceasta ceva.
-Ar trebui sa te scot de aici, repeta centaurul. Cu cat ieºi mai repede din pãdure cu atât o sa fie mai bine.
-Dar…încerca Ichigo sa protesteze.
-Te rog, Ichigo. Nu iþi pot da explicaþii acum dar iþi promit ca o sa o fac cat de curând.
Intelegand ca nu are rost sa se contrazicã cu Nessus, Ichigo accepta sa fie escortat înapoi la castel. Pornirã la drum, centaurul puternic in fata si bãiatul cu parul portocaliu in spate. Copacii deveanu din ce in ce mai rari si cat de curând razele soarelui pãtrunserã printre crengi.
-S-a întâmplat ceva? întreba Nessus intr-un final. Nu iþi sta in fire sa te plimbi de unul singur la ora asta. De obicei ai ceva pe suflet. Poþi sa îmi spui despre ce e vorba?
Ichigo nu rãspunse imediat. Pãstra tãcerea timp de câteva secunde ceea ce îl fãcu pe centaur sa creadã ca acesta nu avea sa ii rãspundã la întrebare dar avu parte de o surpriza:
-Printre multe altele este vorba despre varul meu.
-Yagami?
-Da, aproba bãiatul pe un ton grav. A fãcut unele lucruri…care m-au pus pe gânduri.
-Ce lucruri?
-Imi pare rãu, Ness, nu cred ca pot sa iþi spun. Nu as vrea sa mai afle nimeni.
-Inteleg, zise însoþitorul lui Ichigo dupã o scurta pauza. Aproape am ajuns la coliba lui Hagrid, adãuga acesta. Aici eºti in siguranþa.
-Multumesc pentru tot, Nessus. Ne mai vedem. Ai grija de tine.
-Si tu la fel, ii rãspunse centaurul dupã care se întoarse si începu sa alerge printre copacii întunecaþi. Cat de curând nu îl mai vãzu. Gândindu-se ca nu se purtase corect fata de prietenul lui, Ichigo scoase un mic oftat dupã care porni cu paºi mici spre marginea Pãdurii Interzise. Discuþia cu Nessus ii alungase gândurile triste din minte si i le înlocuise cu unele confuze. De ce anume se temea acesta? ªtia ceva dar nu vroia sa ii spunã si prietenului lui, elev la Hogwarts. Oare ce putea sa fie…
Tot gândind de zor nu isi dãduse seama ca ieºise din pãdure si nici nu observase persoana care venea spre el, dinspre castel. Auzind zgomot, isi intoarse privirea si o vazu pe Bell, care ii facea vesela cu mana...

OOC: O sa modific ultima fraza in funcþie de cine scrie in continuare De asemenea as vrea sa va rog sa lãsaþi un mesaj înainte sa postaþi ca sa nu iasã neînþelegeri. Adicã daca o persoana vrea sa posteze si se apuca de scris, dupã 2 ore vrea sa trimitã RPg-ul si vede ca altcineva a postat deja…se duce tot cheful ]]> https://www.darkmark.ro/t-aceeasi-ca-intotdeauna-dar-nu-pentru-vecie Sat, 23 Jan 2010 18:50:00 +0000 Rem Shinigo]]> https://www.darkmark.ro/t-aceeasi-ca-intotdeauna-dar-nu-pentru-vecie Ea avea un frate mai mare,George,de 17 ani,cu parul scurt,shaten inchis,ochi caprui,ten masliniu,fata ovala,corpul subtire si inalt,mereu imbracat in culori sau nuante inchise,rareori il vedeai in culori deschise.Era in al 3-lea an de liceu.
Pe langa George,Alice,mai avea si un frate mai mic,Alex,de 11 ani,cu parul scurt,castaniu,ochi caprui,ten masliniu,fata ovala corpul subtire si inalt,mereu imbracat in culorile :negru,albastru,rosu,mov,bleo,alb,nuante inchise si deschise.
Alice,George si Alex aveau numai note bune de 10 si de 9,aveau multi prieteni si duceau o viata minunata,pana intr-o seara la masa,parintii le-au zis :
-Dragule,cred ca ar trebui sa le zicem.
-Ce sa ne ziceti ?intreaba curioasa Alice.
-Draga mea,incepe mama,stiu ca va place si vati obisnuit cu stilul de viata de aici,dar...
-Dar ce ?intreaba Alice din ce in ce mai curioasa.
Dar... continua tata,peste 2 saptamani,trebuie sa ne mutam.
-Ce ???au zis Alice George si Alex in cor.
-Nu se poate asa ceva.zice George
-Ne place aici.spune Alice
-Avem multi prieteni.completeaza Alex
-Stiu dar tatal vostru a fost transferat de catre servici
-Si unde ne vom muta ?intreba Alice care aproape si-a acceptat soarta.
-In Bucuresti.
-Ce ???sare Alice cu gura.Dar este aproape de sfarsitul semestrului.
-Exact.Ne vom muta in saptamana aceea de vacanta semestriala.
-Deci...asta a fost ultimul Craciun petrecut aici ?
-Aici se vor muta bunicii si veti veni in fiecare vacanta
-Macar atat,zice George suparat.
-Ma bucur ca ne intelegem,zice mama.
-Si cum ramane cu proiectul la chimie ?intreaba Alice.
-Vei avea timp sa-l termini .zice mama
-Da,sigur.spune fata plictisita,si sculandu-se de la masa pleca in camera ei.
...Oare ce se va intampla cu ea?...Aflati la capitolul 2.
[b]]]> Ea avea un frate mai mare,George,de 17 ani,cu parul scurt,shaten inchis,ochi caprui,ten masliniu,fata ovala,corpul subtire si inalt,mereu imbracat in culori sau nuante inchise,rareori il vedeai in culori deschise.Era in al 3-lea an de liceu.
Pe langa George,Alice,mai avea si un frate mai mic,Alex,de 11 ani,cu parul scurt,castaniu,ochi caprui,ten masliniu,fata ovala corpul subtire si inalt,mereu imbracat in culorile :negru,albastru,rosu,mov,bleo,alb,nuante inchise si deschise.
Alice,George si Alex aveau numai note bune de 10 si de 9,aveau multi prieteni si duceau o viata minunata,pana intr-o seara la masa,parintii le-au zis :
-Dragule,cred ca ar trebui sa le zicem.
-Ce sa ne ziceti ?intreaba curioasa Alice.
-Draga mea,incepe mama,stiu ca va place si vati obisnuit cu stilul de viata de aici,dar...
-Dar ce ?intreaba Alice din ce in ce mai curioasa.
Dar... continua tata,peste 2 saptamani,trebuie sa ne mutam.
-Ce ???au zis Alice George si Alex in cor.
-Nu se poate asa ceva.zice George
-Ne place aici.spune Alice
-Avem multi prieteni.completeaza Alex
-Stiu dar tatal vostru a fost transferat de catre servici
-Si unde ne vom muta ?intreba Alice care aproape si-a acceptat soarta.
-In Bucuresti.
-Ce ???sare Alice cu gura.Dar este aproape de sfarsitul semestrului.
-Exact.Ne vom muta in saptamana aceea de vacanta semestriala.
-Deci...asta a fost ultimul Craciun petrecut aici ?
-Aici se vor muta bunicii si veti veni in fiecare vacanta
-Macar atat,zice George suparat.
-Ma bucur ca ne intelegem,zice mama.
-Si cum ramane cu proiectul la chimie ?intreaba Alice.
-Vei avea timp sa-l termini .zice mama
-Da,sigur.spune fata plictisita,si sculandu-se de la masa pleca in camera ei.
...Oare ce se va intampla cu ea?...Aflati la capitolul 2.
[b]]]> https://www.darkmark.ro/t-emotie-de-toamna Thu, 22 Oct 2009 19:00:00 +0000 Bella Emily Rose]]> https://www.darkmark.ro/t-emotie-de-toamna Intr-o dimineata,pe cand soarele isi trimitea razele palide pe suprafata lacului inghetat, Bellatrix s-a trezit din senin cu gandul la el..baiatul care a facut-o sa se simta speciala.A deschis dulapiorul de langa pat si si-a luat jurnalul.Cuvintele pe care le-a scris au fost:"Draga jurnalule,nu stiu ce sa mai fac."O lacrima grea si arzatoare cazu peste cuvintele pe care le scrisese,intinzand cerneala din stilou.Isi sterse ochii si continua sa scrie:"Cred ca o sa ma usuc ca o meduza uitata pe plaja de la atata plans;nici lacrimi nu mai am.",dar a fost intrerupta de Bella,care a intrat in camera, zambind larg.Cand a vazut-o pe Bellatrix cu lacrimi in ochi zambetul ei a pierit. S-a apropiat de ea si a intrebat-o:
"-Ce s-a intamplat?"
"-Nimic...numai ca uneori simt ca nu mai pot."raspunse Bellatrix, abia abtinandu-se sa nu planga.
"-Dar de ce?Haide...stii ca poti avea incredere in mine".Bella abia reusise sa isi termine propozitia cand in camera au intrat Luna si Hermione. S-au apropiat in graba de patul lui Bellatrix si au vazut-o si ele cu lacrimi in ochi.
"-Ce s-a intamplat?Ce ai patit?"zise Luna si Hermione intr-un glas.
"-Ei bine...Aseara am primit o scrisoare de la el...si m-a facut sa ma gandesc la timpurile vechi,cand imi petreceam timpul alaturi de el;mi-a rascolit gandurile si m-a facut sa retraiesc toate amintirile."
"-Si...ce scria?"intreba Luna cu un glas timid,incercand sa nu para prea indiscreta.
Bellatrix scoase din dulapior scrisoare,care se afla intru-un plic rosu si incepu sa citeasca:
-"Buna...nu are rost sa iti mai spun ca imi este dor de tine,pentru ca stii deja.Sunt infometat,dar nu pot sa mananc;mi-e pofta de dulceata buzelor tale.Mi-ar placea sa ma joc in parul tau,sa-ti simt respiratia calda.Cand trec pe langa locul unde stateam noi,sub acel copac care ne ocrotea de privirile celorlalti, imi amintesc cum te tineam in brate si parca timpul se oprea in loc pentru noi.Cand trec pe langa ceilalti as vrea sa te vad si pe tine acolo,cu ei,sa razi,sa imi zambesti asa cum numai tu stii,sa te uiti la mine cu ochii tai firavi,plini de inocenta ta, si sa imi spui cat ma iubesti printr-o singura privire."Bellatrix izbucni in plans,iar Bella o imbratisa.Hermione termina de citit scrisoarea:"Sper sa te revad in curand,al tau B.C.".
"-Haide...e doar un baiat;o sa iti revii."zise Hermione.
"-Nu e atat de usor!"spuse Bella si ii arunca o privire sfidatoare,plina de repros Hermionei.
"-Uite...putem merge sa ne plimbam pe domeniu,sa stam putin la lac,sa-l vizitam pe Hagrid,iar seara vom merge intr-o plimbare in Padurea Interzisa, iar maine vom merge in Hogsmeade dak e vreme frumoasa.Poate asa te vei simti mai bine si nu te vei mai gandi la el."zise Luna pe un ton binevoitor.
"-Mda...sunt de acord.Va multumesc pentru tot.Ma duc sa iau micul dejun,apoi ne intalnim in camera de zi pentru a merge pe domeniu."
Bellatrix s-a ridicat din pat si si-a luat o pereche de blugi negrii,un tricou si un paltonas.A mai recitit odata scrisoarea,apoi a pus-o inapoi intre paginile jurnalului.Din dulapior a scos un colier cu un medalion in forma de pisica;era un cadou de la El.L-a sarutat si a ramas cu gustul dulce-amarui pe buze,apoi l-a pus la gat .Cand colierul i-a atins pielea calda si suava,ea a simtit o senzatie ciudata;un gol in suflet.S-a incaltat si s-a indreptat spre camera de zi a Cercetasilor cu pasi greoi.Acolo,Bella,Luna si Hermione o asteptau zambind.
"-Ti-a luat ceva timp.."zise Bella.
"-De unde ai acest colier?E suberb!"...intreba Hermione uimita,care era atrasa de bijuterii.
"-E de la el..stie ca imi plac pisicile.."dupa ce zise aceste cuvinte, Bellatrix se inrosi.
Fetele iesira pe poarta castelului si se indreptau spre un tei batran,care era in apropierea lacului inghetat.S-au asezat pe iarba acoperita de bruma si au inceput sa vorbeasca despre tot feluri de lucruri.Bella zise:
"-Stiti ca in week-end-ul viitor,la Hogwarts vor veni "Surorile Stranii"?...Imi plac cateva melodii din repertoriul lor si m-am gandit ca ar fii distractiv daca am merge si noi sa le vedem cantand.Deci..ce ziceti?V-ar placea?
"-Da!"raspunse celelalte trei intr-un glas.
"-Apropo..mai tarziu mergem pe la cantina?...Vreau sa vad ce este in meniu.."zise Hermione pe un ton putin rugator.
Bella surase,alaturi de celelalte.
Peste ceva timp,Hermione si Luna merse la cantina.Bella si Bellatrix priveau oglinda de apa scanteietoare.Era un loc incantator.Deasupra lui plutea o ceata aurie,iar cele doua fete isi stranse mana una alteia,apoi Bellatrix spuse:
"-Stiu ca si tu ii simti lipsa lui Alex si poate de asta tu ma intelegi cel mai bine..."
"-Da,asa e.Ii simt lipsa,dar incerc sa imi ocup timpul cu altceva."zise Bella,iar in glasul ei ramase o urma de regret..
"-Iti apreciez curajul si taria ta de caracter...esti o fire puternica..."zise Bellatrix,apoi cele doua prietene se imbratisara.O lacrima de fericire se prelinse pe obrazul amandurora.Acele lacrimi se contopira si cazura impreuna pe suprafata lacului inghetat.
In locul in care cazuse,lacul parea ca se topise.Acea lacrima era o lacrima calda facuta din sentimentele lor.Amandoua simteau niste sentimente profunde.Iubire si prietenie.... Dintr-o data,cele doua prietene au fost intrerupte...]]> Intr-o dimineata,pe cand soarele isi trimitea razele palide pe suprafata lacului inghetat, Bellatrix s-a trezit din senin cu gandul la el..baiatul care a facut-o sa se simta speciala.A deschis dulapiorul de langa pat si si-a luat jurnalul.Cuvintele pe care le-a scris au fost:"Draga jurnalule,nu stiu ce sa mai fac."O lacrima grea si arzatoare cazu peste cuvintele pe care le scrisese,intinzand cerneala din stilou.Isi sterse ochii si continua sa scrie:"Cred ca o sa ma usuc ca o meduza uitata pe plaja de la atata plans;nici lacrimi nu mai am.",dar a fost intrerupta de Bella,care a intrat in camera, zambind larg.Cand a vazut-o pe Bellatrix cu lacrimi in ochi zambetul ei a pierit. S-a apropiat de ea si a intrebat-o:
"-Ce s-a intamplat?"
"-Nimic...numai ca uneori simt ca nu mai pot."raspunse Bellatrix, abia abtinandu-se sa nu planga.
"-Dar de ce?Haide...stii ca poti avea incredere in mine".Bella abia reusise sa isi termine propozitia cand in camera au intrat Luna si Hermione. S-au apropiat in graba de patul lui Bellatrix si au vazut-o si ele cu lacrimi in ochi.
"-Ce s-a intamplat?Ce ai patit?"zise Luna si Hermione intr-un glas.
"-Ei bine...Aseara am primit o scrisoare de la el...si m-a facut sa ma gandesc la timpurile vechi,cand imi petreceam timpul alaturi de el;mi-a rascolit gandurile si m-a facut sa retraiesc toate amintirile."
"-Si...ce scria?"intreba Luna cu un glas timid,incercand sa nu para prea indiscreta.
Bellatrix scoase din dulapior scrisoare,care se afla intru-un plic rosu si incepu sa citeasca:
-"Buna...nu are rost sa iti mai spun ca imi este dor de tine,pentru ca stii deja.Sunt infometat,dar nu pot sa mananc;mi-e pofta de dulceata buzelor tale.Mi-ar placea sa ma joc in parul tau,sa-ti simt respiratia calda.Cand trec pe langa locul unde stateam noi,sub acel copac care ne ocrotea de privirile celorlalti, imi amintesc cum te tineam in brate si parca timpul se oprea in loc pentru noi.Cand trec pe langa ceilalti as vrea sa te vad si pe tine acolo,cu ei,sa razi,sa imi zambesti asa cum numai tu stii,sa te uiti la mine cu ochii tai firavi,plini de inocenta ta, si sa imi spui cat ma iubesti printr-o singura privire."Bellatrix izbucni in plans,iar Bella o imbratisa.Hermione termina de citit scrisoarea:"Sper sa te revad in curand,al tau B.C.".
"-Haide...e doar un baiat;o sa iti revii."zise Hermione.
"-Nu e atat de usor!"spuse Bella si ii arunca o privire sfidatoare,plina de repros Hermionei.
"-Uite...putem merge sa ne plimbam pe domeniu,sa stam putin la lac,sa-l vizitam pe Hagrid,iar seara vom merge intr-o plimbare in Padurea Interzisa, iar maine vom merge in Hogsmeade dak e vreme frumoasa.Poate asa te vei simti mai bine si nu te vei mai gandi la el."zise Luna pe un ton binevoitor.
"-Mda...sunt de acord.Va multumesc pentru tot.Ma duc sa iau micul dejun,apoi ne intalnim in camera de zi pentru a merge pe domeniu."
Bellatrix s-a ridicat din pat si si-a luat o pereche de blugi negrii,un tricou si un paltonas.A mai recitit odata scrisoarea,apoi a pus-o inapoi intre paginile jurnalului.Din dulapior a scos un colier cu un medalion in forma de pisica;era un cadou de la El.L-a sarutat si a ramas cu gustul dulce-amarui pe buze,apoi l-a pus la gat .Cand colierul i-a atins pielea calda si suava,ea a simtit o senzatie ciudata;un gol in suflet.S-a incaltat si s-a indreptat spre camera de zi a Cercetasilor cu pasi greoi.Acolo,Bella,Luna si Hermione o asteptau zambind.
"-Ti-a luat ceva timp.."zise Bella.
"-De unde ai acest colier?E suberb!"...intreba Hermione uimita,care era atrasa de bijuterii.
"-E de la el..stie ca imi plac pisicile.."dupa ce zise aceste cuvinte, Bellatrix se inrosi.
Fetele iesira pe poarta castelului si se indreptau spre un tei batran,care era in apropierea lacului inghetat.S-au asezat pe iarba acoperita de bruma si au inceput sa vorbeasca despre tot feluri de lucruri.Bella zise:
"-Stiti ca in week-end-ul viitor,la Hogwarts vor veni "Surorile Stranii"?...Imi plac cateva melodii din repertoriul lor si m-am gandit ca ar fii distractiv daca am merge si noi sa le vedem cantand.Deci..ce ziceti?V-ar placea?
"-Da!"raspunse celelalte trei intr-un glas.
"-Apropo..mai tarziu mergem pe la cantina?...Vreau sa vad ce este in meniu.."zise Hermione pe un ton putin rugator.
Bella surase,alaturi de celelalte.
Peste ceva timp,Hermione si Luna merse la cantina.Bella si Bellatrix priveau oglinda de apa scanteietoare.Era un loc incantator.Deasupra lui plutea o ceata aurie,iar cele doua fete isi stranse mana una alteia,apoi Bellatrix spuse:
"-Stiu ca si tu ii simti lipsa lui Alex si poate de asta tu ma intelegi cel mai bine..."
"-Da,asa e.Ii simt lipsa,dar incerc sa imi ocup timpul cu altceva."zise Bella,iar in glasul ei ramase o urma de regret..
"-Iti apreciez curajul si taria ta de caracter...esti o fire puternica..."zise Bellatrix,apoi cele doua prietene se imbratisara.O lacrima de fericire se prelinse pe obrazul amandurora.Acele lacrimi se contopira si cazura impreuna pe suprafata lacului inghetat.
In locul in care cazuse,lacul parea ca se topise.Acea lacrima era o lacrima calda facuta din sentimentele lor.Amandoua simteau niste sentimente profunde.Iubire si prietenie.... Dintr-o data,cele doua prietene au fost intrerupte...]]> https://www.darkmark.ro/t-vacanta-de-craciun Mon, 19 Oct 2009 09:01:00 +0000 Rachel von Precieux]]> https://www.darkmark.ro/t-vacanta-de-craciun Era iarna.Fulgii de zapada cadeau din cer ca o ploaie de stelute argintii.Tot domeniul Castelului era de un alb imaculat.Copacii goi isi aplecau crengile din cauza vantului puternic.Lacul era compllet inghetat,dandu-ti o stare de frig.
Hermione se trezi vesela si binedispusa de dimineata.Era vacanta de Craciun.Sari in picioare din patul ei moale si cald,isi lua repede o pereche de papuci de casa fiindca era foarte frig sa mergi desculta si se duse la cufarul ei cu haine si lucruri.Il deschise.Trase o privire prin el,apoi isi lua o pereche de blugi mai grosi de culoare neagra,un pulovar gros si moale in dungi albe si negre,o pereche de sosete si apoi isi lua adidasii ei si iesi din camera.In Camera de zi a Cercetasilor mai erau cativa baieti si cateva fete din anii 3-6.Acolo se intalni si cu Bella.
"-'Neata,o saluta Hermione."
"-'Neata,ii raspunse Bella.Ce faci?"
"-Bine,vreau sa merg sa iau micul dejun.Vii?"
"-Ok."
Fetele mersera pana in Marea Sala si se asezara la masa cercetasilor langa Anna Mcnair si Ginny Blackfire.Stateau fata in fata cu Mary Mystery,June Emma Ginston si Yvonne Dallas.Marea Sala nu era asa de plina de elevi,ba mai bine spus,era aproape goala.Cativa baieti si cateva fete de la cate o casa.Le salutara vesela,apoi incepura sa infulece bucatele preparate de spiridusi.
Dupa ce terminara de mancat,Bella si Hermione se dusera inapoi in Camera de zi a Cercetasilor si se asezara pe un fotoliu de langa semineul aprins care emana caldura.Intre timp vorbira despre multele teme pe care le aveau de facut si despre ce o sa faca in acea saptamana.
"-Tu ce planuri ai Hermione?o intreba Bella."
"-Pai...ma gandeam ca azi sa merg in Hogsmeade pentru a ma aproviziona cu dulciuri,sa-mi iau o roba noua pt. ca cealalta e varza-din cauza cazaturii prin tavan- si sa beau ceva cald la Trei Maturi.Apoi maine sa-mi scriu toate temele ca sa-mi iau de-o grija,oricum nu o sa-mi ia foarte mult.Cred ca in vreo 3-4 ore le termin pe toate.Apoi sa incerc sa ma mai duc pe la bilioteca si sa imprumut o carte buna pe care s-o citesc in camera mea sau langa semineu.Cam atat."
"-Mama.Pai...daca vrei vin si eu cu tine in Hogsmeade.Si eu vreau sa-mi iau cateva dulciuri."
"-Ok.Vreau sa merg cam in vreo 10 minute,zise Hermione.Ne intalnim aici."
"-Bine,ma duc sa ma pregatesc."
Hermione facu si ea la fel.Se duse in camera ei si isi lua toti banii pe care ii economisise pentru acest weekend special.Isi puse portofelul in geanta ei mica pe negru din piele de sarpe pe care o primise cadou si isi lua si cojocelul ei blanit pe alb.Apoi se duse inapoi la semineu.Bella era de ja acolo,asa ca fetele pornira.
In 20 de minute ajunsera in Hogsmeade.Dupa cum zise Hermione,mai intai intrara la Lorzii Mierii.Dura ceva pana terminara "cumparaturile".Hermione iesi cu 4 pungi pline de broscute de ciocolata,acadele din zahar ars si cateva prajiturele de cocos.Bella isi lua multe brocute de ciocolata si acadela din zahar ars.Apoi mersera pe la magazinul de robe si Hermione proba una.Ii veni perfect asa ca o impacheta si o lua.In cele din urma,obosite de atata mers si inghetate de frig,se dusera la Trei Maturi.Bella ocupa o masa.Hermione se duse si ea la aceeasi masa si se aseza pe scaun.Fetele isi pusera pungile cu dulciuri pe un scaun liber de la masa,apoi Bella se ridica de la masa.
"-Ce vrei sa comanzi?o intraba aceasta pe Hermione.Fac cinste."
"-Oh,multumesc.Vreau o ciocolata calda."
"-Ok,vin imediat."
Bella se duse la bar si comanda bauturile,apoi se intoarse la masa cu ele.Cercetasele mai stara de vorba in timp ce baura ciocolata calda si se incalzira.Dupa ce terminara de baut ciocolatele calde isi luara pungile cu dulciuri si pornira inapoi spre Castel.
Acum erau in Camera de zi a Cercetasilor,asezate pe fotoliul de langa semineu.
"-Waw,ce fain a fost,zise Bella."
"-Da,mai trebuie sa facem iesiri din astea,o aproba Hermione."
Apoi fetele se speriara pentru ca un bulgare de zapada ricosa de geam cu un zgomot.Hermione se ridica se pe fotoliu si se duse la geam sa vada cine era.Niste elevi din anii 4-6 se "jucau" cu bulgarii de zapada pe domeniu.Tentate,fetele se dusera si ele echipate cu manusi si caciuli.Vazura ca erau prietenele lor cercetase: Yvonne,Anna,June,Ginny si Mary Mystery.Bucuroase li se alaturara in jocul lor cu bulgarii de zapada.
In acea dupa-amiaza Hermione fusese atacata de 5 ori cu bulgari de zapada,dar se razbunase la randul ei.Spre seara merse impreuna cu celelalte fete in Marea Sala pentru a lua cina.Dupa ce terminara mersera in Camera de zi a Cercetasilor si mai vorbira pana se intuneca de tot.Apoi Hermione isi lua "la revedere" de la fete si se duse in camera ei,se schimba in pijamale si se baga in pat pentru a se odihni pentru a doua zi............]]> Era iarna.Fulgii de zapada cadeau din cer ca o ploaie de stelute argintii.Tot domeniul Castelului era de un alb imaculat.Copacii goi isi aplecau crengile din cauza vantului puternic.Lacul era compllet inghetat,dandu-ti o stare de frig.
Hermione se trezi vesela si binedispusa de dimineata.Era vacanta de Craciun.Sari in picioare din patul ei moale si cald,isi lua repede o pereche de papuci de casa fiindca era foarte frig sa mergi desculta si se duse la cufarul ei cu haine si lucruri.Il deschise.Trase o privire prin el,apoi isi lua o pereche de blugi mai grosi de culoare neagra,un pulovar gros si moale in dungi albe si negre,o pereche de sosete si apoi isi lua adidasii ei si iesi din camera.In Camera de zi a Cercetasilor mai erau cativa baieti si cateva fete din anii 3-6.Acolo se intalni si cu Bella.
"-'Neata,o saluta Hermione."
"-'Neata,ii raspunse Bella.Ce faci?"
"-Bine,vreau sa merg sa iau micul dejun.Vii?"
"-Ok."
Fetele mersera pana in Marea Sala si se asezara la masa cercetasilor langa Anna Mcnair si Ginny Blackfire.Stateau fata in fata cu Mary Mystery,June Emma Ginston si Yvonne Dallas.Marea Sala nu era asa de plina de elevi,ba mai bine spus,era aproape goala.Cativa baieti si cateva fete de la cate o casa.Le salutara vesela,apoi incepura sa infulece bucatele preparate de spiridusi.
Dupa ce terminara de mancat,Bella si Hermione se dusera inapoi in Camera de zi a Cercetasilor si se asezara pe un fotoliu de langa semineul aprins care emana caldura.Intre timp vorbira despre multele teme pe care le aveau de facut si despre ce o sa faca in acea saptamana.
"-Tu ce planuri ai Hermione?o intreba Bella."
"-Pai...ma gandeam ca azi sa merg in Hogsmeade pentru a ma aproviziona cu dulciuri,sa-mi iau o roba noua pt. ca cealalta e varza-din cauza cazaturii prin tavan- si sa beau ceva cald la Trei Maturi.Apoi maine sa-mi scriu toate temele ca sa-mi iau de-o grija,oricum nu o sa-mi ia foarte mult.Cred ca in vreo 3-4 ore le termin pe toate.Apoi sa incerc sa ma mai duc pe la bilioteca si sa imprumut o carte buna pe care s-o citesc in camera mea sau langa semineu.Cam atat."
"-Mama.Pai...daca vrei vin si eu cu tine in Hogsmeade.Si eu vreau sa-mi iau cateva dulciuri."
"-Ok.Vreau sa merg cam in vreo 10 minute,zise Hermione.Ne intalnim aici."
"-Bine,ma duc sa ma pregatesc."
Hermione facu si ea la fel.Se duse in camera ei si isi lua toti banii pe care ii economisise pentru acest weekend special.Isi puse portofelul in geanta ei mica pe negru din piele de sarpe pe care o primise cadou si isi lua si cojocelul ei blanit pe alb.Apoi se duse inapoi la semineu.Bella era de ja acolo,asa ca fetele pornira.
In 20 de minute ajunsera in Hogsmeade.Dupa cum zise Hermione,mai intai intrara la Lorzii Mierii.Dura ceva pana terminara "cumparaturile".Hermione iesi cu 4 pungi pline de broscute de ciocolata,acadele din zahar ars si cateva prajiturele de cocos.Bella isi lua multe brocute de ciocolata si acadela din zahar ars.Apoi mersera pe la magazinul de robe si Hermione proba una.Ii veni perfect asa ca o impacheta si o lua.In cele din urma,obosite de atata mers si inghetate de frig,se dusera la Trei Maturi.Bella ocupa o masa.Hermione se duse si ea la aceeasi masa si se aseza pe scaun.Fetele isi pusera pungile cu dulciuri pe un scaun liber de la masa,apoi Bella se ridica de la masa.
"-Ce vrei sa comanzi?o intraba aceasta pe Hermione.Fac cinste."
"-Oh,multumesc.Vreau o ciocolata calda."
"-Ok,vin imediat."
Bella se duse la bar si comanda bauturile,apoi se intoarse la masa cu ele.Cercetasele mai stara de vorba in timp ce baura ciocolata calda si se incalzira.Dupa ce terminara de baut ciocolatele calde isi luara pungile cu dulciuri si pornira inapoi spre Castel.
Acum erau in Camera de zi a Cercetasilor,asezate pe fotoliul de langa semineu.
"-Waw,ce fain a fost,zise Bella."
"-Da,mai trebuie sa facem iesiri din astea,o aproba Hermione."
Apoi fetele se speriara pentru ca un bulgare de zapada ricosa de geam cu un zgomot.Hermione se ridica se pe fotoliu si se duse la geam sa vada cine era.Niste elevi din anii 4-6 se "jucau" cu bulgarii de zapada pe domeniu.Tentate,fetele se dusera si ele echipate cu manusi si caciuli.Vazura ca erau prietenele lor cercetase: Yvonne,Anna,June,Ginny si Mary Mystery.Bucuroase li se alaturara in jocul lor cu bulgarii de zapada.
In acea dupa-amiaza Hermione fusese atacata de 5 ori cu bulgari de zapada,dar se razbunase la randul ei.Spre seara merse impreuna cu celelalte fete in Marea Sala pentru a lua cina.Dupa ce terminara mersera in Camera de zi a Cercetasilor si mai vorbira pana se intuneca de tot.Apoi Hermione isi lua "la revedere" de la fete si se duse in camera ei,se schimba in pijamale si se baga in pat pentru a se odihni pentru a doua zi............]]> https://www.darkmark.ro/t-vara Tue, 02 Jun 2009 14:17:00 +0000 Katya Sokorov]]> https://www.darkmark.ro/t-vara
Intre timp, Reagan statea sub un pom, cu cartea despre Aritmantie cazuta pe burta, cu ochii inchisi. Adormise. Nici nu baga de seama ca Draco, Crabbe si Goyle o insultau si incepusera sa arunce cu hartii pe langa ea. Auch!!! exclama ea cand se trezii datorita unei hartii care ii nimerise pe nas. Se inalta in aer ca sa ii intimideze pe cei trei si il lua pe Crabbe in mana stanga, pe Goyle in mana dreapta si pe Draco il puse pe spatele ei, nu inainte sa ii impietreasca pe toti trei, iar apoi porni in zbor catre biroul doamnei profesoare McGonagall, ca sa ii spuna ce a patit. Cand era deja la o inaltime de vreo 50 de metri il scapa pe Draco de pe spate iar pe Goyle din mana. Dupa ce il duse pe Crabbe jos, pe pamant, se intoarse sa ii prinda pe cei doi care ii scapasera. Dupa ce ii despietri sa hotari sa nu-i mai zica profesoarei McGonagall ceea ce s-a intamplat.

Reagan, care dupa cele intamplate, cu toate ca dormise, era asa obosita caatunci cand ajunsese sub un pom cazu mai-mai sa-si rupa aripa. Peste vreo cinci ore, cand era deja ora patru, Reagan se trezi, si observa ca e singura care mai ramasese in curte inafara de Hermione, Harry si Ron, dintre care Harry si Ron jucau a 234-a oara sah, iar Hermione ajusese la pagina cu numarul 1378. Jen urca incet catre camera de zi unde unii Cercetasi jucau carti, altii se intreceau in pictura, sase se duelau iar majoritatea participau la curatarea camerei de zi, unde nu mai facusese nimeni curat de aproximativ cinci saptamani. La ora 7 seara cercetasii terminasera de curatat camera de zi, de jucat carti, de duelat si ce au mai facut.

"Hei, Reagan!" striga Hermione. "Ce faci?" intreba ea. Reagan se apropie incet de Hermione. Nu se mai intalnise de mult cu ea. Mai exact din anul II , acum trei ani. Acum era din nou timida, ca atunci cand o vazuse prima oara. Spuse incet, ca prima oara"Buna! Nu te-am observat pe aici.", desi stia ca o observase si chiar foarte bine. Voia sa scape, la fel ca prima oara, de o conversatie incomoda. Cand Hermione intoarse capul, Reagan incepu sa fuga si sa se indeparteze de Hermione. Apoi Hermione o opri: "Unde te duci asa repede?". Reagan se opri putin si se gandi o secunda. Apoi spuse: "Ma duc sa imi termin temele pentru maine...". Nu era adevarat, dar cel putin scapase. Oricum avea pentru urmatoarea saptamana, deci o parte era adevarata.

Se duse in dormitorul Cercetasilor, deschise la intamplare cartea de Potiuni si deschise la lectia Promtegus si se apuca sa citeasca. La putin timp dupa ce termina lua una penele sale care scriu singure, vrajite de ea sa scrie cu scrisul ei, o inmuie in cerneala albastru inchis, sclipitoare, cu mici paiete rosi, galbene si albe, si o puse pe pergament si-i dicta exercitiile din tema, iar apoi dicta rezolvarile. Apoi mai avea de facut si un eseu, si deci isi lua cartea si povesti textul lectiei, avand grija sa fie exact 3m de pergament cu scrisul mic. Apoi citi toata tema. Dupa ce se asigura ca a terminat totul si a facut corect lua cartea - carte cu 367 de pagini - si o citi de la cap la coada.

La o ora dupa ce isi terminase si Reagan temele era ora noua si jumatate. Se uita afara, pe fereastra. Acolo mai era Hermione, care terminase in sfarsit cartea si isi strangea de pe jos, iar Ron si Harry se plictisisera de sah vrajitoresc si Harry il invata pe Ron sa joace un joc simplu de carti, impprovisate de ei din bucati de pergament vrajite(dupa ce se facea o modificare la pachetul de carti, de exemplu tregea cineva o carte, se reamesteca singur) si scrise ca o pereche de carti de joc normale. Jenelle se aseza pe scaun. Lua niste polen Zvvvrrr din punguta de langa semineul lor si il arunca in semineu. Focul se albastri si apoi se inrosi din nou. Pusese polenul doar din placerea de a fedea flacarile albastre, ciudate, mistice.

Se duse din nou in dormitorl fetelor din anul V. Dadu jos patura si se culca, fara sa se inveleasca. Ii era cald. Dimineata auzi un Tic-Tac-Tic-Tac. Se scula si observa ca ceasul nu era al ei. Defapt, ea nici nu avea ceas desteptator. Inchise ceasul de pe noptiera care era la trei paturi departare si se imbraca in roba de vrajitor, sub care isi pusese o pereche de blugi si o bluza verde. Iesi si se duse in curtea castelului, unde trebuia sa se inalneasca cu o fata, ca aveau amandoua acelasi orar si mergeau impreuna. Acea fata era ...


ooc: 1 021 cuvinte ]]>
Intre timp, Reagan statea sub un pom, cu cartea despre Aritmantie cazuta pe burta, cu ochii inchisi. Adormise. Nici nu baga de seama ca Draco, Crabbe si Goyle o insultau si incepusera sa arunce cu hartii pe langa ea. Auch!!! exclama ea cand se trezii datorita unei hartii care ii nimerise pe nas. Se inalta in aer ca sa ii intimideze pe cei trei si il lua pe Crabbe in mana stanga, pe Goyle in mana dreapta si pe Draco il puse pe spatele ei, nu inainte sa ii impietreasca pe toti trei, iar apoi porni in zbor catre biroul doamnei profesoare McGonagall, ca sa ii spuna ce a patit. Cand era deja la o inaltime de vreo 50 de metri il scapa pe Draco de pe spate iar pe Goyle din mana. Dupa ce il duse pe Crabbe jos, pe pamant, se intoarse sa ii prinda pe cei doi care ii scapasera. Dupa ce ii despietri sa hotari sa nu-i mai zica profesoarei McGonagall ceea ce s-a intamplat.

Reagan, care dupa cele intamplate, cu toate ca dormise, era asa obosita caatunci cand ajunsese sub un pom cazu mai-mai sa-si rupa aripa. Peste vreo cinci ore, cand era deja ora patru, Reagan se trezi, si observa ca e singura care mai ramasese in curte inafara de Hermione, Harry si Ron, dintre care Harry si Ron jucau a 234-a oara sah, iar Hermione ajusese la pagina cu numarul 1378. Jen urca incet catre camera de zi unde unii Cercetasi jucau carti, altii se intreceau in pictura, sase se duelau iar majoritatea participau la curatarea camerei de zi, unde nu mai facusese nimeni curat de aproximativ cinci saptamani. La ora 7 seara cercetasii terminasera de curatat camera de zi, de jucat carti, de duelat si ce au mai facut.

"Hei, Reagan!" striga Hermione. "Ce faci?" intreba ea. Reagan se apropie incet de Hermione. Nu se mai intalnise de mult cu ea. Mai exact din anul II , acum trei ani. Acum era din nou timida, ca atunci cand o vazuse prima oara. Spuse incet, ca prima oara"Buna! Nu te-am observat pe aici.", desi stia ca o observase si chiar foarte bine. Voia sa scape, la fel ca prima oara, de o conversatie incomoda. Cand Hermione intoarse capul, Reagan incepu sa fuga si sa se indeparteze de Hermione. Apoi Hermione o opri: "Unde te duci asa repede?". Reagan se opri putin si se gandi o secunda. Apoi spuse: "Ma duc sa imi termin temele pentru maine...". Nu era adevarat, dar cel putin scapase. Oricum avea pentru urmatoarea saptamana, deci o parte era adevarata.

Se duse in dormitorul Cercetasilor, deschise la intamplare cartea de Potiuni si deschise la lectia Promtegus si se apuca sa citeasca. La putin timp dupa ce termina lua una penele sale care scriu singure, vrajite de ea sa scrie cu scrisul ei, o inmuie in cerneala albastru inchis, sclipitoare, cu mici paiete rosi, galbene si albe, si o puse pe pergament si-i dicta exercitiile din tema, iar apoi dicta rezolvarile. Apoi mai avea de facut si un eseu, si deci isi lua cartea si povesti textul lectiei, avand grija sa fie exact 3m de pergament cu scrisul mic. Apoi citi toata tema. Dupa ce se asigura ca a terminat totul si a facut corect lua cartea - carte cu 367 de pagini - si o citi de la cap la coada.

La o ora dupa ce isi terminase si Reagan temele era ora noua si jumatate. Se uita afara, pe fereastra. Acolo mai era Hermione, care terminase in sfarsit cartea si isi strangea de pe jos, iar Ron si Harry se plictisisera de sah vrajitoresc si Harry il invata pe Ron sa joace un joc simplu de carti, impprovisate de ei din bucati de pergament vrajite(dupa ce se facea o modificare la pachetul de carti, de exemplu tregea cineva o carte, se reamesteca singur) si scrise ca o pereche de carti de joc normale. Jenelle se aseza pe scaun. Lua niste polen Zvvvrrr din punguta de langa semineul lor si il arunca in semineu. Focul se albastri si apoi se inrosi din nou. Pusese polenul doar din placerea de a fedea flacarile albastre, ciudate, mistice.

Se duse din nou in dormitorl fetelor din anul V. Dadu jos patura si se culca, fara sa se inveleasca. Ii era cald. Dimineata auzi un Tic-Tac-Tic-Tac. Se scula si observa ca ceasul nu era al ei. Defapt, ea nici nu avea ceas desteptator. Inchise ceasul de pe noptiera care era la trei paturi departare si se imbraca in roba de vrajitor, sub care isi pusese o pereche de blugi si o bluza verde. Iesi si se duse in curtea castelului, unde trebuia sa se inalneasca cu o fata, ca aveau amandoua acelasi orar si mergeau impreuna. Acea fata era ...


ooc: 1 021 cuvinte ]]> https://www.darkmark.ro/t-sa-fie-dragoste Tue, 30 Dec 2008 03:21:00 +0000 Daria Dumbledore]]> https://www.darkmark.ro/t-sa-fie-dragoste Iesi in gradina Hogwart-ului,o lua in directia Salciei Batause si intra prin scurtatura catre Urlet in Noapte.Odata ajunsa acolo, Daria ascunse bine mancarea si un termos cu ciocolata calda, iar pe celalalt il lua cu ea.Avea ea niste galeoni la ea, dar nu prea avea chef de opriri.Iesi din Urlet in Noapte avand grija sa nu o vada nimeni si intra fugitiv pe aleea cu Trei Maturi.Incepu sa se plimbe linistita, clatindu-si ochii prin vitrine cand intr-o ceainarie il vazu pe baiatul acela care o salvase in Urlet in Noapte.De cand o salvase nu-si mai putea lua gandul de la el.Baiatul o vazu si venea spre usa, dar Daria fugi si se ascunse de el parca era vreo boala fara leac.Ii era rusine sa dea ochii cu el dupa ce fugise cand acesta o intrebase cum o cheama.Dar daca nu fugea atunci risca sa fie prinsa si dusa in biroul Decanului...Si!?Mare scofala!Vazu baiatul iesind din ceainarie mergand spre mijlocul strazii si cercetand aleea cand la un capat, cand la celalalt.Ii parea rau ca nu putea vorbi cu el,dar acum avea nevoie sa fie singura, asa ca ramanea pe alta data.Dupa ce baiatul pleca,Daria isi continua plimbarea.Dar tot nu-si putea lua gandul de la el...Ce se intampla cu ea?Oare se indragostise?Neah!Era o prostie!Oricum nu avea nici o sansa, baiatul nu parea sa mai fie la scoala...Cine stie ce fel de om era?Cine stie cati ani avea?Ochii lui erau superbi...Incerca sa si-l scoata pe baiat din memorie...Il vazuse o singura data pentru numele lui Dumnezeu!?Merse mai departe pe strada ingusta, intesata cu magazine,intortocheata cu fel de fel de ghirlande si podoabe de craciun pana ajusese la Weasley Bing-Bong unde se uita putin prin vitrina si il vazu pe fred facandu-i cu mana si facu si ea la fel.Merse mai departe.Totul era superb decorat,strazile erau pline cu beculete de craciun,cu oameni de zapada artificiali,dar vrajiti sa zambeasca si sa faca cu mana.Nu stia exact de ce plecase de la Castel si nici incotro se indrepta,singurul lucru sigur era ca se plimba ca o naluca pe strazile frumos decorate ale Hogsmade-ului.Incepu sa ninga.Ninsoarea dadea um sentiment placut de poveste Hogsmade-ului asa cum era el.Dupa doua-trei ore de plimbare haotica i se facuse foame asa ca se intorsese la Urlet in Noapte sa manance mancarea calda,bineinteles o vrajise ea sa ramana calda,pusa de Dobby la pachet.Intra nevazuta in casa,urca scarile si se repezi direct la cosul de picnic,neobservand baiatul care intrase imadiat dupa ea si care o perivea cu niste ochi mari si verzi.Fata se uita la el cu o privire uimita.De unde stia ca ea este scolo?A urmarit-o?
Baiatul parca citindu-i gandurile ii raspunse:
"Nu te-am urmarit.Te-am vazut intrand aici.Te caut de mult.M-am gandit ca inveti la Hogwarts,dar nu am mai putut vezi pe terenurile din jur sa te vad.Te rog sa nu fugi iar de mine.zise baiatul rugator"
"De ce ma cautai pe mine?Nu inteleg."
"Voiam neaparat sa stiu cum te cheama"
"Pai de ce?Nu m-ai vazut decat o singua data!"
"Nu stiu de ce.Dar nu mi te pot scoate din minte.Deci imi raspunzi la intrebare?"
"Da.Ma numesc Daria,dar tu?"
"Shane.Vreau neaparat sa te cunosc.Ce-ai zice sa iesim la o plimbare?Dupa ce mananci bineinteles"
"Aaaa...Ok.Dar nu ma mai intrerupe ca inghit cu noduri."
Daria termina de mancat si pleca cu Shane la o alta plimbare...Una mai placuta de data asta...
Cei doi se dusera la Trei Maturi si se cunoscusera mai bine.Dariei ii placea compania lui Shane si se pare ca si lui la fel.Se distrara in ziua aceea.Trecura si pe la Weasley Bing-Bong unde vorbira cu Fred si George care se pare ca il cunosteau.Se oprira in fata unui magazin unde Daria astepta afara.Cateva minute mai tarziu iesi Shane cu un cadou micut in mana.
"Uite pentru ca este 24 decembrie,Mosul mi-a dat asta sa ti-l dau tia,a zis ca ii era teama sa nu-l piarda pe drum."
"Dar nu pot sa-l primesc. zise Daria sigura pe ea"
"Prea tarziu,se supara Mosul pe tine"
Daria lua cutiuta si o deschise.Inauntru era un colier finut cu un medalion micut care avea un cerc si o stea in mijloc.Prca mai vazuse medalionul undeva...
Shane i-l puse la gat si mersera inapoi la Urlet in Noapte unde el o ajuta pe Daria sa stranga si o conduse pana la Hogwarts.
"Ne vedem si maine?inteba baiatul plin de speranta.La ce casa esti?"
"Ne vedem si maine daca vrei.zise Daria.La Astropufi"
Fata intre in Castel,se duse la bucatarie, ii returna lui Dobby cele doua termosuri si cosul cu farfurioare si tacamuri si se duse in Camera Comuna a Astropufilor.
Camera era plina cu diferiti elevi care isi vedeau de treaba si vorbeau despre ce cadouri isi doreste fiecare sa primeasca de craciun.Fata se aseza pe fotoliul de langa semineu si se uita la foc.Era asa de bine sa fi acasa dupa o zi haotica,dar si placut spre final.Oare chiar era real?Tot ce se intamplase in ziua aceea fusese real?Aiurea!Oare ce facea Shane acum?Oare chiar asa il chema?Neah!Asta era doar asa de moment.Maine nu stia sigur daca se va mai inalni cu el.
Se ridica din fotoliu,se duse in dormitorul fetelor,se schimba si se uita pe gem.Fratele ei bantuia pe iarba inunecata.Oare de ce isi uda labutele la ora asta?Doar ii lasase mancare atunci cand plecase.Pisicile!Greau de inteles cateodata.Fata se indeprta de geam si se duse in patul ei cu baldachin unde se facu comoda si adormi...]]> Iesi in gradina Hogwart-ului,o lua in directia Salciei Batause si intra prin scurtatura catre Urlet in Noapte.Odata ajunsa acolo, Daria ascunse bine mancarea si un termos cu ciocolata calda, iar pe celalalt il lua cu ea.Avea ea niste galeoni la ea, dar nu prea avea chef de opriri.Iesi din Urlet in Noapte avand grija sa nu o vada nimeni si intra fugitiv pe aleea cu Trei Maturi.Incepu sa se plimbe linistita, clatindu-si ochii prin vitrine cand intr-o ceainarie il vazu pe baiatul acela care o salvase in Urlet in Noapte.De cand o salvase nu-si mai putea lua gandul de la el.Baiatul o vazu si venea spre usa, dar Daria fugi si se ascunse de el parca era vreo boala fara leac.Ii era rusine sa dea ochii cu el dupa ce fugise cand acesta o intrebase cum o cheama.Dar daca nu fugea atunci risca sa fie prinsa si dusa in biroul Decanului...Si!?Mare scofala!Vazu baiatul iesind din ceainarie mergand spre mijlocul strazii si cercetand aleea cand la un capat, cand la celalalt.Ii parea rau ca nu putea vorbi cu el,dar acum avea nevoie sa fie singura, asa ca ramanea pe alta data.Dupa ce baiatul pleca,Daria isi continua plimbarea.Dar tot nu-si putea lua gandul de la el...Ce se intampla cu ea?Oare se indragostise?Neah!Era o prostie!Oricum nu avea nici o sansa, baiatul nu parea sa mai fie la scoala...Cine stie ce fel de om era?Cine stie cati ani avea?Ochii lui erau superbi...Incerca sa si-l scoata pe baiat din memorie...Il vazuse o singura data pentru numele lui Dumnezeu!?Merse mai departe pe strada ingusta, intesata cu magazine,intortocheata cu fel de fel de ghirlande si podoabe de craciun pana ajusese la Weasley Bing-Bong unde se uita putin prin vitrina si il vazu pe fred facandu-i cu mana si facu si ea la fel.Merse mai departe.Totul era superb decorat,strazile erau pline cu beculete de craciun,cu oameni de zapada artificiali,dar vrajiti sa zambeasca si sa faca cu mana.Nu stia exact de ce plecase de la Castel si nici incotro se indrepta,singurul lucru sigur era ca se plimba ca o naluca pe strazile frumos decorate ale Hogsmade-ului.Incepu sa ninga.Ninsoarea dadea um sentiment placut de poveste Hogsmade-ului asa cum era el.Dupa doua-trei ore de plimbare haotica i se facuse foame asa ca se intorsese la Urlet in Noapte sa manance mancarea calda,bineinteles o vrajise ea sa ramana calda,pusa de Dobby la pachet.Intra nevazuta in casa,urca scarile si se repezi direct la cosul de picnic,neobservand baiatul care intrase imadiat dupa ea si care o perivea cu niste ochi mari si verzi.Fata se uita la el cu o privire uimita.De unde stia ca ea este scolo?A urmarit-o?
Baiatul parca citindu-i gandurile ii raspunse:
"Nu te-am urmarit.Te-am vazut intrand aici.Te caut de mult.M-am gandit ca inveti la Hogwarts,dar nu am mai putut vezi pe terenurile din jur sa te vad.Te rog sa nu fugi iar de mine.zise baiatul rugator"
"De ce ma cautai pe mine?Nu inteleg."
"Voiam neaparat sa stiu cum te cheama"
"Pai de ce?Nu m-ai vazut decat o singua data!"
"Nu stiu de ce.Dar nu mi te pot scoate din minte.Deci imi raspunzi la intrebare?"
"Da.Ma numesc Daria,dar tu?"
"Shane.Vreau neaparat sa te cunosc.Ce-ai zice sa iesim la o plimbare?Dupa ce mananci bineinteles"
"Aaaa...Ok.Dar nu ma mai intrerupe ca inghit cu noduri."
Daria termina de mancat si pleca cu Shane la o alta plimbare...Una mai placuta de data asta...
Cei doi se dusera la Trei Maturi si se cunoscusera mai bine.Dariei ii placea compania lui Shane si se pare ca si lui la fel.Se distrara in ziua aceea.Trecura si pe la Weasley Bing-Bong unde vorbira cu Fred si George care se pare ca il cunosteau.Se oprira in fata unui magazin unde Daria astepta afara.Cateva minute mai tarziu iesi Shane cu un cadou micut in mana.
"Uite pentru ca este 24 decembrie,Mosul mi-a dat asta sa ti-l dau tia,a zis ca ii era teama sa nu-l piarda pe drum."
"Dar nu pot sa-l primesc. zise Daria sigura pe ea"
"Prea tarziu,se supara Mosul pe tine"
Daria lua cutiuta si o deschise.Inauntru era un colier finut cu un medalion micut care avea un cerc si o stea in mijloc.Prca mai vazuse medalionul undeva...
Shane i-l puse la gat si mersera inapoi la Urlet in Noapte unde el o ajuta pe Daria sa stranga si o conduse pana la Hogwarts.
"Ne vedem si maine?inteba baiatul plin de speranta.La ce casa esti?"
"Ne vedem si maine daca vrei.zise Daria.La Astropufi"
Fata intre in Castel,se duse la bucatarie, ii returna lui Dobby cele doua termosuri si cosul cu farfurioare si tacamuri si se duse in Camera Comuna a Astropufilor.
Camera era plina cu diferiti elevi care isi vedeau de treaba si vorbeau despre ce cadouri isi doreste fiecare sa primeasca de craciun.Fata se aseza pe fotoliul de langa semineu si se uita la foc.Era asa de bine sa fi acasa dupa o zi haotica,dar si placut spre final.Oare chiar era real?Tot ce se intamplase in ziua aceea fusese real?Aiurea!Oare ce facea Shane acum?Oare chiar asa il chema?Neah!Asta era doar asa de moment.Maine nu stia sigur daca se va mai inalni cu el.
Se ridica din fotoliu,se duse in dormitorul fetelor,se schimba si se uita pe gem.Fratele ei bantuia pe iarba inunecata.Oare de ce isi uda labutele la ora asta?Doar ii lasase mancare atunci cand plecase.Pisicile!Greau de inteles cateodata.Fata se indeprta de geam si se duse in patul ei cu baldachin unde se facu comoda si adormi...]]>