Mergea cu capul ridicat straduindu-se sa priveasca fiecare persoana pe langa care trecea in ochi. Voia sa fie sigura ca-i vazusera durerea ce se ascunde in ranile de pe gat, de pe umeri si de pe brate. Se saturase sa i se spuna ca este frumoasa. Se saturase sa fie privita ca un alt stereotip materializat. Voia sa fie cunoscuta pentru ceea ce facuse si ceea ce avea sa faca. Ii placea sa se gandeasca ca facuse mai mult decat sa se ingrijeasca mereu de felul in care arata. Era un tiran in devenire sau, cel putin, asa isi dorea sa gandeasca despre sine.
Vei face lucruri marete. Vei cladi un imperiu, isi repeta in gand in timp ce se indrepta spre biroul sau. Voia sa se inchida intre cei patru pereti si sa se preocupe de pergamentele ce se stransesera in teancuri destul de inalte pe masa din lemn de trandafir.
Deja visa la modul in care avea sa-si prepare o ceasca mare de ceai negru pe care dorea mai apoi s-o indulceasca cu doua cuburi de zahar brun. Stia ca ar fi putut sa stea pana a doua zi in biroul sau, fara sa iasa macar o data, dar incerca sa evite un astfel de comportament ce ar fi reusit in ultima instanta doar s-o izoleze de restul lumii.

Biroul sau era ca de obicei cufundat intr-o dulce aroma de trandafiri. Acest lucru se datora intr-o anumita masura florilor stacojii ce fusesera imprastiate peste tot, dar si unui farmec ce parfuma o intreaga incapere la comnada unei simple sficuiri din bagheta.
Multi spuneau ca vrajitoare se pierdea in treburi ce tineau de partea estetica in loc sa faca ceva util, dar Veronique tinea sa-i contrazica. De cand fusese incredintata cu slujba de judecatoare la Curtea de Apel Vrajitoreasca fusesera prinsi mult mai multi infractori. Vrajitori de nimic care se foloseau de magia intunecata pentru propriul bine. Gunoaie ale societatii magice care voiau sa vada intreaga lume arzand.
Desigur, mare parte dintre ei erau fosti inamici ai vrajitoarei, dar o treaba bine facuta nu ar trebui sa fie niciodata pusa sub semnul intrebarii. Ar fi preferat Minstrul ca acei misei sa umble liberi pe strazile aglomerate ale Londrei? Ar fi fost oare mai bine daca ar fi intrat cumva in Hogwarts si ar fi atacat copii nevinovati?
Normal ca nu, isi raspunse singura in gand si zambi satifacuta. Incepu sa se uite printre niste documente mai vechi printre care se aflau si registrele cu toti fostii detinuti de la Azkaban.

'Thomas Golding, Anna Smith, Matthew Har...' incepu sa citeasca cu voce tare numele trecute pe bucata de pergament, dar fu intrerupta de o bataie in usa.
Nu astepta pe nimeni, dar din moment ce cineva o deranja insemna ca trebuia sa fie ceva important. 'Intra' spuse pe un ton aspru si incepu sa se roage in gand ca vestile ce avea sa le primeasca sa nu fie din partea Devoratorilor.