<![CDATA[Darkmark RPG Forum - Aleea Diagon]]> https://www.darkmark.ro/ Mon, 13 Apr 2026 02:01:01 +0000 MyBB <![CDATA[Derutat]]> https://www.darkmark.ro/t-derutat Thu, 17 Jun 2021 21:37:47 +0000 Jonathan Argus]]> https://www.darkmark.ro/t-derutat      Se uită în camera lui cu teamă, apoi privi spre peretele lateral și citi ceasul. Era timpul să pornească la drum, astfel că se ridică brusc și zgomotos de pe scaun, își umplu buzunarele cu câteva jeleuri cu gust de lămâie și goni spre holul principal al casei sale, acolo unde se afla șemineul.
     „Iată, a sosit și clipa asta...”, își spuse el tremurând. 
     Și-ar fi dorit ca părinții lui să fi fost prezenți, dar cum acest lucru nu mai era posibil, nu avea de ales. Va lua parte singur la prima sa călătorie către Aleea Diagon. Își trase sufletul, inspiră adânc și se uită după Polenul Zvrr. Păși în interiorul șemineului, apucă praf cât pentru trei călătorii, aruncă praful sub picioarele sale și strigă răspicat și tare: „Alea Diagon!”.]]>      Se uită în camera lui cu teamă, apoi privi spre peretele lateral și citi ceasul. Era timpul să pornească la drum, astfel că se ridică brusc și zgomotos de pe scaun, își umplu buzunarele cu câteva jeleuri cu gust de lămâie și goni spre holul principal al casei sale, acolo unde se afla șemineul.
     „Iată, a sosit și clipa asta...”, își spuse el tremurând. 
     Și-ar fi dorit ca părinții lui să fi fost prezenți, dar cum acest lucru nu mai era posibil, nu avea de ales. Va lua parte singur la prima sa călătorie către Aleea Diagon. Își trase sufletul, inspiră adânc și se uită după Polenul Zvrr. Păși în interiorul șemineului, apucă praf cât pentru trei călătorii, aruncă praful sub picioarele sale și strigă răspicat și tare: „Alea Diagon!”.]]> <![CDATA[red curtains]]> https://www.darkmark.ro/t-red-curtains Fri, 15 Feb 2013 17:39:20 +0000 James R. Nolan]]> https://www.darkmark.ro/t-red-curtains me and Melanie
[Image: tumblr_mgbqezkj0G1qdp8bxo3_250_zps52706a79.gif] [Image: tumblr_mgbqezkj0G1qdp8bxo1_r1_2501_zpsa693c34c.gif]
  • James îşi sprijini unul dintre picioare pe bordura înaltă, privind strada uşor aglomerată fără niciun fel de sentiment. Sincer să fie, de abia aştepta să iasă de acolo. Prea multă lume, prea multă apă şi prea puţine locuri în car să se poată distra.
    Totuşi, trebuia să rămână măcar în acea noapte acolo. Nu prea îl ademenea alternativa de a merge câţiva kilometri buni prin pădure pentru a ajunge la corabia lui.
    Aşa că avea să îşi găsească un locşor în care să îşi petreacă seara într-un mod plăcut. Înaintă pe alee, căutând cu privirea vreun local singuratic şi plin de rom, însă renunţă repede şi intră într-o cafenea.
    Când deschise uşa, un clopoţel scoase un clinchet, făcându-i prezenţa anunţată şi James se îndreptă spre o masă. O chelneriţă frumuşică se apropie de el şi îi zâmbi ciudat de bienvoitor.
    James îi zâmbi înapoi, gândindu-se că poate va avea parte şi de ceva acţiune în acea seară, însă tot ce făcu fu să îşi comande o cafea tare.
]]> me and Melanie
[Image: tumblr_mgbqezkj0G1qdp8bxo3_250_zps52706a79.gif] [Image: tumblr_mgbqezkj0G1qdp8bxo1_r1_2501_zpsa693c34c.gif]
  • James îşi sprijini unul dintre picioare pe bordura înaltă, privind strada uşor aglomerată fără niciun fel de sentiment. Sincer să fie, de abia aştepta să iasă de acolo. Prea multă lume, prea multă apă şi prea puţine locuri în car să se poată distra.
    Totuşi, trebuia să rămână măcar în acea noapte acolo. Nu prea îl ademenea alternativa de a merge câţiva kilometri buni prin pădure pentru a ajunge la corabia lui.
    Aşa că avea să îşi găsească un locşor în care să îşi petreacă seara într-un mod plăcut. Înaintă pe alee, căutând cu privirea vreun local singuratic şi plin de rom, însă renunţă repede şi intră într-o cafenea.
    Când deschise uşa, un clopoţel scoase un clinchet, făcându-i prezenţa anunţată şi James se îndreptă spre o masă. O chelneriţă frumuşică se apropie de el şi îi zâmbi ciudat de bienvoitor.
    James îi zâmbi înapoi, gândindu-se că poate va avea parte şi de ceva acţiune în acea seară, însă tot ce făcu fu să îşi comande o cafea tare.
]]> <![CDATA[Decisions.]]> https://www.darkmark.ro/t-decisions Thu, 14 Feb 2013 17:32:35 +0000 Roran S. Thorbjörn]]> https://www.darkmark.ro/t-decisions
Roran&Meghan

  • Roran ieşi din local, încruntat şi confuz, uşa închizându-se în urma lui cu un clic. Îşi luă haina maro pe el, lăsând-o decheiată, deşi soarele apuse de mult. Nu ştia exact cât e ceasul, însă era sigur trecut de miezul nopţii.
    Nu era pentru prima dată când îşi petrecea noaptea într-un bar cu un pahar în faţă, însă era cu siguranţă prima dată când fusese abordat aşa de direct şi întrebat despre lucruri şi persoane pe care nu le cunoştea. Bărbatul păruse stânjenit după ce Roran îi explicase clar cine era, îi arătase acte de identitate şi lămurise problema. El păruse ferm convins că Roran era altcineva.
    Îşi scărpină ceafa, continuându-şi drumul. Habar nu avea unde să meargă, însă aerul rece al nopţii îl dezmorţise, iar acum era alert ca ziua. Îşi potrivi pasul la un ritm de plimbare, privind peste umăr din când în când, pentru a se asigura că e singur.
    Se opri, când în urma lui văzu o siluetă întunecată. Auzi flecurile tocurilor lovind asfaltul doar câteva secunde mai târziu. O femeie.
]]>
Roran&Meghan

  • Roran ieşi din local, încruntat şi confuz, uşa închizându-se în urma lui cu un clic. Îşi luă haina maro pe el, lăsând-o decheiată, deşi soarele apuse de mult. Nu ştia exact cât e ceasul, însă era sigur trecut de miezul nopţii.
    Nu era pentru prima dată când îşi petrecea noaptea într-un bar cu un pahar în faţă, însă era cu siguranţă prima dată când fusese abordat aşa de direct şi întrebat despre lucruri şi persoane pe care nu le cunoştea. Bărbatul păruse stânjenit după ce Roran îi explicase clar cine era, îi arătase acte de identitate şi lămurise problema. El păruse ferm convins că Roran era altcineva.
    Îşi scărpină ceafa, continuându-şi drumul. Habar nu avea unde să meargă, însă aerul rece al nopţii îl dezmorţise, iar acum era alert ca ziua. Îşi potrivi pasul la un ritm de plimbare, privind peste umăr din când în când, pentru a se asigura că e singur.
    Se opri, când în urma lui văzu o siluetă întunecată. Auzi flecurile tocurilor lovind asfaltul doar câteva secunde mai târziu. O femeie.
]]> <![CDATA[One day at a time]]> https://www.darkmark.ro/t-one-day-at-a-time Sun, 03 Feb 2013 10:59:50 +0000 Roran S. Thorbjörn]]> https://www.darkmark.ro/t-one-day-at-a-time Me&Astrid
[Image: tumblr_mhki3mAAV51rmow5do5_250_zpsa9390741.gif] [Image: tumblr_mhki3mAAV51rmow5do7_250_zps0b1d84c0.gif]
"I must govern the clock, not be governed by it."
  • Era întuneric, aproape de ora şapte, iar Aleea Diagon găzduia doar câteva cupluri de bătrâni ce ieşiseră pentru o plimbare pe aleea luminată. Vitrinele îşi moderaseră lumina, strălucind doar o aură caldă de bună stare şi înţelegere. Faţă de timpul zile, când toată lumea fugea de colo-colo cu scopuri anume, acum Aleea era cufundată într-un calm bine-venit.
    Banca pe care stătea Roran era puţin lovită de rouă. Nu era prea multă lumea în jur, deşi el putea auzi râsete de copii de la etajale unde proprietarii magazinelor îşi găzduiau familiile. Era perfect conştient de atmosfera din jurul său, însă atenţia lui era focusată pe ceva cu mult mai important.
    La lumina felinarului, el studia o mică mingiuţă de sticlă, prinsă de un lanţ subţire. Cine l-ar fii văzut, probabil ar fii crezut că e nebun, datorită faptului că nu mai exista aşa ceva în lumea vrăjitorilor de mult timp.
    Însă Roran o câştigase, de la un spiriduş, când fusese în Irlanda. Se juca cu ea printre degete, studiindu-i firicelele aurii ce se învârteau misterios înăuntru. Se întrebă ce secrete ascundea în interiorul ei.
    Băgă ultima Clepsidră a Timpului există în buzunar, gândindu-şi posibilităţiile. Putea face mult lucruri pentru a evita fapte extrem de neplăcute ce se întâmplaseră. Însă preferă să gândească cu atenţie lucrurile pe care avea să le facă cu ajutorul Clepsidrei.
]]> Me&Astrid
[Image: tumblr_mhki3mAAV51rmow5do5_250_zpsa9390741.gif] [Image: tumblr_mhki3mAAV51rmow5do7_250_zps0b1d84c0.gif]
"I must govern the clock, not be governed by it."
  • Era întuneric, aproape de ora şapte, iar Aleea Diagon găzduia doar câteva cupluri de bătrâni ce ieşiseră pentru o plimbare pe aleea luminată. Vitrinele îşi moderaseră lumina, strălucind doar o aură caldă de bună stare şi înţelegere. Faţă de timpul zile, când toată lumea fugea de colo-colo cu scopuri anume, acum Aleea era cufundată într-un calm bine-venit.
    Banca pe care stătea Roran era puţin lovită de rouă. Nu era prea multă lumea în jur, deşi el putea auzi râsete de copii de la etajale unde proprietarii magazinelor îşi găzduiau familiile. Era perfect conştient de atmosfera din jurul său, însă atenţia lui era focusată pe ceva cu mult mai important.
    La lumina felinarului, el studia o mică mingiuţă de sticlă, prinsă de un lanţ subţire. Cine l-ar fii văzut, probabil ar fii crezut că e nebun, datorită faptului că nu mai exista aşa ceva în lumea vrăjitorilor de mult timp.
    Însă Roran o câştigase, de la un spiriduş, când fusese în Irlanda. Se juca cu ea printre degete, studiindu-i firicelele aurii ce se învârteau misterios înăuntru. Se întrebă ce secrete ascundea în interiorul ei.
    Băgă ultima Clepsidră a Timpului există în buzunar, gândindu-şi posibilităţiile. Putea face mult lucruri pentru a evita fapte extrem de neplăcute ce se întâmplaseră. Însă preferă să gândească cu atenţie lucrurile pe care avea să le facă cu ajutorul Clepsidrei.
]]> <![CDATA[tear drops on my shirt]]> https://www.darkmark.ro/t-tear-drops-on-my-shirt Sat, 26 Jan 2013 20:11:31 +0000 James R. Nolan]]> https://www.darkmark.ro/t-tear-drops-on-my-shirt just julieta
[Image: tumblr_m217kthWO21qgt0vro1_250_zps5024c84c.gif] [Image: tumblr_m217kthWO21qgt0vro5_250_zpse7add13b.gif]

  • James ţinea cartea în mână, urmărind rândurile citite cu rapiditate cu ajutorul cârligului. O lăsa uneori pe masă, scriind ceva în caietul cu coperte negre aşezat lângă el. Tocmai îşi făcea nişte socoteli, încercând să cerceteze toate locurile în care fusese până acum. Reuşise să străbată aproape toată Europa, însă încă nu ajunsese niciodată în ţări ca Germania, Lituania sau Norvegia.
    Se lăsă pe spate, sprijinindu-se de spătarul scaunului incomod de lemn, apoi aruncă o privire prin cafeneaua goală. Se întrebă dacă mai venea cineva pe aici din când în când pentru că, de fiecare dată când venise el, singurul om prezent era ospătarul din spatele tejghelei, care părea să aibă un avânt şi entuziasm de nou venit pentru că mai mereu îl întâmpina cu o bunătate de exagerată şi îi stătea la dispoziţie chiar şi atunci când nu era nevoie. Sincer, îl cam enervau genul acela de oameni. Toate chestiile cu 'fii pozitiv' sau 'priveşte partea plină a paharului' i se păreau rahaturi spuse pentru cei care nu reuşeau să se ridice din propria mizerie.
    Îşi roti încheietura mâini drepte, relaxând-o, apoi îşi privi cârligul cu un aer grijuliu. Nu îşi mai amintea cum era să ai două mâini normale şi să nu ai ceva ascuţit în loc de mâna dreaptă.
    Chiar înainte să se întoarcă la micul lui jurnal de călătorie, James observă că uşa se deschide şi o persoană intră în încăpere.
]]> just julieta
[Image: tumblr_m217kthWO21qgt0vro1_250_zps5024c84c.gif] [Image: tumblr_m217kthWO21qgt0vro5_250_zpse7add13b.gif]

  • James ţinea cartea în mână, urmărind rândurile citite cu rapiditate cu ajutorul cârligului. O lăsa uneori pe masă, scriind ceva în caietul cu coperte negre aşezat lângă el. Tocmai îşi făcea nişte socoteli, încercând să cerceteze toate locurile în care fusese până acum. Reuşise să străbată aproape toată Europa, însă încă nu ajunsese niciodată în ţări ca Germania, Lituania sau Norvegia.
    Se lăsă pe spate, sprijinindu-se de spătarul scaunului incomod de lemn, apoi aruncă o privire prin cafeneaua goală. Se întrebă dacă mai venea cineva pe aici din când în când pentru că, de fiecare dată când venise el, singurul om prezent era ospătarul din spatele tejghelei, care părea să aibă un avânt şi entuziasm de nou venit pentru că mai mereu îl întâmpina cu o bunătate de exagerată şi îi stătea la dispoziţie chiar şi atunci când nu era nevoie. Sincer, îl cam enervau genul acela de oameni. Toate chestiile cu 'fii pozitiv' sau 'priveşte partea plină a paharului' i se păreau rahaturi spuse pentru cei care nu reuşeau să se ridice din propria mizerie.
    Îşi roti încheietura mâini drepte, relaxând-o, apoi îşi privi cârligul cu un aer grijuliu. Nu îşi mai amintea cum era să ai două mâini normale şi să nu ai ceva ascuţit în loc de mâna dreaptă.
    Chiar înainte să se întoarcă la micul lui jurnal de călătorie, James observă că uşa se deschide şi o persoană intră în încăpere.
]]> <![CDATA[since we found out that anything could happen]]> https://www.darkmark.ro/t-since-we-found-out-that-anything-could-happen Sat, 12 Jan 2013 21:59:39 +0000 Klaus Baudelaire]]> https://www.darkmark.ro/t-since-we-found-out-that-anything-could-happen
  • since we found out that anything could happen
    anybody
    Klaus pasi afara din magazinul in care examinase o carte veche, pe care dorise s-o cumpere. Insa acum isi pierduse interesul pentru ea, din moment ce aflase ca nu e atat de speciala pe cat isi dorise el. Soarele era destul de puternic pentru luna ianuarie, insa lui ii placea. Singurul lucru care era naspa era papionul, care nu i se mai vedea din cauza hainei si a fularului. Insa ii veni o idee geniala, dupa parerea sa. Isi descheie paltonul si isi lasa fularul sa atarne liber, in acest fel, lumea putand sa-i admire minunatul papion negru cu dungi rosii. Nu isi dadea seama cat de ridicola era infatisarea sa, insa el era mandru.
    Isi cumpara o bagheta de zahar de la un magazin si se aseza pe o banca, multumindu-se sa studieze oamenii care treceau prin fata lui, preocupati de propriile probleme.

    • ]]>
  • since we found out that anything could happen
    anybody
    Klaus pasi afara din magazinul in care examinase o carte veche, pe care dorise s-o cumpere. Insa acum isi pierduse interesul pentru ea, din moment ce aflase ca nu e atat de speciala pe cat isi dorise el. Soarele era destul de puternic pentru luna ianuarie, insa lui ii placea. Singurul lucru care era naspa era papionul, care nu i se mai vedea din cauza hainei si a fularului. Insa ii veni o idee geniala, dupa parerea sa. Isi descheie paltonul si isi lasa fularul sa atarne liber, in acest fel, lumea putand sa-i admire minunatul papion negru cu dungi rosii. Nu isi dadea seama cat de ridicola era infatisarea sa, insa el era mandru.
    Isi cumpara o bagheta de zahar de la un magazin si se aseza pe o banca, multumindu-se sa studieze oamenii care treceau prin fata lui, preocupati de propriile probleme.

    • ]]>         <![CDATA[None goes his way alone]]> https://www.darkmark.ro/t-none-goes-his-way-alone Sat, 12 Jan 2013 08:10:18 +0000 Jason A. Richter]]> https://www.darkmark.ro/t-none-goes-his-way-alone None goes his way alone
    Not even the one with a heart of glass and stone
    -privat-
    • Putea intotdeauna sa spuna ca Aleea Diagon era doar o alee pietruita si o zona de shopping din Londra, situata in spatele unui pub numit Ceaunul Crapat. Si putea de asemenea sa spuna ca aici se gaseau tot soiul de restaurante, magazine si alte obiective turistice. In esenta, era centrul Londrei vrajitoresti. Dar tot aici era locul de unde isi putea lua cele necesare pentru scoala. Iar lumea de aici... Lumea era de obicei vesela, vioaie. Calda. Oamenii isi zambeau, altii radeau. Toti erau draguti si civilizati unii cu altii. Contrasta destul de mult cu ce stia el ca se gasea pe Nocturn. Dar i se parea si logic pana la urma. Ziua si Noaptea erau opuse, completandu-se una pe alta. Interesant.
      Jason se uita in special la un pusti ce se holba la vitrine, admirand cu voce tare ultimul model de matura. Era prea mic ca sa fie macar elev la Hogwarts, dar cu siguranta avea sa fie un mare fan al Vajthatului daca de la o asemenea varsta ridica in slave inclusiv lemnul din care era facuta matura. Bravo lui, ce putea sa zica. Si lui ii placea sportul asta si avea destul de multe notiuni despre cum ar trebui sa se comporte o matura in timpul zborului, dar prefera sa stea nitel de-o parte.
      Si in exact acea pozitie calma, cu mainile incrucisate tacticos la piept astfel incat sa-i permita sa-si termine prajitura cu dovleac, statea el acum, sub streasina unui magazin mult prea incalzit cu oameni.
    ]]>     None goes his way alone
    Not even the one with a heart of glass and stone
    -privat-
    • Putea intotdeauna sa spuna ca Aleea Diagon era doar o alee pietruita si o zona de shopping din Londra, situata in spatele unui pub numit Ceaunul Crapat. Si putea de asemenea sa spuna ca aici se gaseau tot soiul de restaurante, magazine si alte obiective turistice. In esenta, era centrul Londrei vrajitoresti. Dar tot aici era locul de unde isi putea lua cele necesare pentru scoala. Iar lumea de aici... Lumea era de obicei vesela, vioaie. Calda. Oamenii isi zambeau, altii radeau. Toti erau draguti si civilizati unii cu altii. Contrasta destul de mult cu ce stia el ca se gasea pe Nocturn. Dar i se parea si logic pana la urma. Ziua si Noaptea erau opuse, completandu-se una pe alta. Interesant.
      Jason se uita in special la un pusti ce se holba la vitrine, admirand cu voce tare ultimul model de matura. Era prea mic ca sa fie macar elev la Hogwarts, dar cu siguranta avea sa fie un mare fan al Vajthatului daca de la o asemenea varsta ridica in slave inclusiv lemnul din care era facuta matura. Bravo lui, ce putea sa zica. Si lui ii placea sportul asta si avea destul de multe notiuni despre cum ar trebui sa se comporte o matura in timpul zborului, dar prefera sa stea nitel de-o parte.
      Si in exact acea pozitie calma, cu mainile incrucisate tacticos la piept astfel incat sa-i permita sa-si termine prajitura cu dovleac, statea el acum, sub streasina unui magazin mult prea incalzit cu oameni.
    ]]>         <![CDATA[What does him have and I don't?]]> https://www.darkmark.ro/t-what-does-him-have-and-i-don-t Sun, 06 Jan 2013 18:00:40 +0000 Gaspard Müller]]> https://www.darkmark.ro/t-what-does-him-have-and-i-don-t
  • Privat .!

    Cu ani în urmă...

    Intră în casă şi zâmbetul îi pieri odată ce o văzu pe Calliope coborând scările cu o asemenea graţie, încât ar fi făcut geloasă până şi o balerină. Gaspard îşi abţinu mârâitul nervos ce dorea să iasă la suprafaţă şi se opri în faţa ei. Ca şi aceasta, purta veşminte rafinate. Azi trebuie să se însoare. Doar că nunta se va transforma în înmortmântare.
    -Arăţi minunat, iubito, rosti cu un nod în gât şi se aplecă spre ea să o sărute. Îi simţi mâinile mici şi fine înconjurându-i gâtul şi închise ochii doar, doar va scăpa de acele sentimente.
    -Doamne, Gaspard! Sunt aşa fericită, reuşi tânăra să îngâne şi câteva lacrimi îi scăldară obrajii roşii. Şatenul simţi un gol şi mai mare în stomac, şi tare şi-ar mai fi dorit să-l ia dracu pe el în acel moment, doar ca ea să fie în regulă.

    -Să mergem, zise şi o luă de mână, nu înainte să o privească. Voia să şi-o amintească aşa cum era în acel moment. Ochii lui îi urmăriră chipul frumos, brăzdat de lacrimi de fericire, apoi coborî lent în jos, spre trupul acoperit de rochia albă de mireasă. Acelaşi trup pe care-l atinse de atâtea ori. Se aplecă din nou şi o mai sărută odată, doar pentru a-i reţine gustul. O trase de mână, afară şi trecând pe lângă părinţii lui, văzu privirea mamei ce îi rupse inima. Ştiau. Părinţii lui ştiau că aveau să-şi piardă fiul şi cea care avea să-i fie noră.

    Ieşi din curtea casei şi se gândi că niciodată Peştera lui Godric nu mai fusese atât de rece şi obscură. Se cutremură în sinea lui şi Dispărură amândoi, Apărând în Pădurea lui Dean. Gaspard se întoarse spre ea şi o privi în ochi.
    -Îmi pare rău, spuse scoţându-şi bagheta. Se aplecă spre ea şi o sărută. Îi simţi lacrimile atingându-i buzele şi fu sigur că ea ştie că avea să moară.
    -Te iubesc. Avada-Kedavra! rosti încă sărutând-o şi îi prinse trupul inert, fără a o lăsă să atingă pământul rece. Îşi afundă chipul în părul ei roşcat şi se trânti jos.

    În prezent.

    Privirea îi rătăci de-a lungul ferestrei de la fostul lui dormitor. De ce fost din moment ce părinţii trăiau? Era simplu. De când Calliope murise, familia Müller lăsase de-o parte tot trecutul. Bineînţeles, dacă pe Gaspard încă îl bântuia, era partea a doua. Oftă încet şi parcă încă auzea glasul ei răsunând în jur, ca un ecou de mult pierdut.
    -Şi când te gândeşte câte visuri au luat naştere în acest loc, spuse încet şi închise ochii, apoi lovi trunchiul unui copac, rezemându-se de el. Îşi lăsă capul pe spate, privind cerul negru al nopţii.
    Auzi paşi şi-şi îndreptă privirea spre acel loc, uitându-se spre silueta feminină ce se îndrepta spre el.
    -Calmează-te, domniţă. Nu ţi se va întâmpla nimic, rosti calm şi împăciutor şi se îndreptă de spate, păşind înspre ea. Îşi dădu părul de pe chip, apoi îşi înfăşură pumnul rănit cu o batistă. Se opri în faţa tinerei şi zâmbi calm şi şarmant. Dacă ura un lucru, era ca o tânără să se simtă în pericol cu el. Desigur, exceptând ceea ce se întâmplase cu ani în urmă, acum avea grijă ca femeile să se simtă protejate în preajma lui.

    Zâmbi dulce către ea, după care îi dă drumul la mână şi Dispare din acea încăpere. Apăru pe Aleea Diagon, într-o mulţime de oameni pe care nu îi ştia, speriând chiar câteva fete din stânga lui. Îşi aprinde o ţigară, aşezând-o între buze şi îşi pune mâinile în buzunar, continuându-şi drumul, în gândul lui fiind tot ea.
    • ]]>
  • Privat .!

    Cu ani în urmă...

    Intră în casă şi zâmbetul îi pieri odată ce o văzu pe Calliope coborând scările cu o asemenea graţie, încât ar fi făcut geloasă până şi o balerină. Gaspard îşi abţinu mârâitul nervos ce dorea să iasă la suprafaţă şi se opri în faţa ei. Ca şi aceasta, purta veşminte rafinate. Azi trebuie să se însoare. Doar că nunta se va transforma în înmortmântare.
    -Arăţi minunat, iubito, rosti cu un nod în gât şi se aplecă spre ea să o sărute. Îi simţi mâinile mici şi fine înconjurându-i gâtul şi închise ochii doar, doar va scăpa de acele sentimente.
    -Doamne, Gaspard! Sunt aşa fericită, reuşi tânăra să îngâne şi câteva lacrimi îi scăldară obrajii roşii. Şatenul simţi un gol şi mai mare în stomac, şi tare şi-ar mai fi dorit să-l ia dracu pe el în acel moment, doar ca ea să fie în regulă.

    -Să mergem, zise şi o luă de mână, nu înainte să o privească. Voia să şi-o amintească aşa cum era în acel moment. Ochii lui îi urmăriră chipul frumos, brăzdat de lacrimi de fericire, apoi coborî lent în jos, spre trupul acoperit de rochia albă de mireasă. Acelaşi trup pe care-l atinse de atâtea ori. Se aplecă din nou şi o mai sărută odată, doar pentru a-i reţine gustul. O trase de mână, afară şi trecând pe lângă părinţii lui, văzu privirea mamei ce îi rupse inima. Ştiau. Părinţii lui ştiau că aveau să-şi piardă fiul şi cea care avea să-i fie noră.

    Ieşi din curtea casei şi se gândi că niciodată Peştera lui Godric nu mai fusese atât de rece şi obscură. Se cutremură în sinea lui şi Dispărură amândoi, Apărând în Pădurea lui Dean. Gaspard se întoarse spre ea şi o privi în ochi.
    -Îmi pare rău, spuse scoţându-şi bagheta. Se aplecă spre ea şi o sărută. Îi simţi lacrimile atingându-i buzele şi fu sigur că ea ştie că avea să moară.
    -Te iubesc. Avada-Kedavra! rosti încă sărutând-o şi îi prinse trupul inert, fără a o lăsă să atingă pământul rece. Îşi afundă chipul în părul ei roşcat şi se trânti jos.

    În prezent.

    Privirea îi rătăci de-a lungul ferestrei de la fostul lui dormitor. De ce fost din moment ce părinţii trăiau? Era simplu. De când Calliope murise, familia Müller lăsase de-o parte tot trecutul. Bineînţeles, dacă pe Gaspard încă îl bântuia, era partea a doua. Oftă încet şi parcă încă auzea glasul ei răsunând în jur, ca un ecou de mult pierdut.
    -Şi când te gândeşte câte visuri au luat naştere în acest loc, spuse încet şi închise ochii, apoi lovi trunchiul unui copac, rezemându-se de el. Îşi lăsă capul pe spate, privind cerul negru al nopţii.
    Auzi paşi şi-şi îndreptă privirea spre acel loc, uitându-se spre silueta feminină ce se îndrepta spre el.
    -Calmează-te, domniţă. Nu ţi se va întâmpla nimic, rosti calm şi împăciutor şi se îndreptă de spate, păşind înspre ea. Îşi dădu părul de pe chip, apoi îşi înfăşură pumnul rănit cu o batistă. Se opri în faţa tinerei şi zâmbi calm şi şarmant. Dacă ura un lucru, era ca o tânără să se simtă în pericol cu el. Desigur, exceptând ceea ce se întâmplase cu ani în urmă, acum avea grijă ca femeile să se simtă protejate în preajma lui.

    Zâmbi dulce către ea, după care îi dă drumul la mână şi Dispare din acea încăpere. Apăru pe Aleea Diagon, într-o mulţime de oameni pe care nu îi ştia, speriând chiar câteva fete din stânga lui. Îşi aprinde o ţigară, aşezând-o între buze şi îşi pune mâinile în buzunar, continuându-şi drumul, în gândul lui fiind tot ea.
    • ]]>         <![CDATA[eyes on fire]]> https://www.darkmark.ro/t-eyes-on-fire Mon, 31 Dec 2012 15:46:56 +0000 Linda G. Wommack]]> https://www.darkmark.ro/t-eyes-on-fire ANYONE.

    Vacanta de iarna, in care se intoarse acasa in Wexford alaturi de iubita ei familie, parca incepuse exact la timp. Oricat de mult iubea Hogwarts-ul, din cand in cand oricine avea nevoie de o mica pauza de la acea viata pentru a se intoarce in acele locuri care inca provocau mii si mii de amintiri placute si cateodata chiar lacrimi. Lynds isi iubise copilaria si de multe ori ii era dor sa se simta din nou un copil mic fara probleme, fara crize, fara nici un fel de stress. Dar deasemenea isi iubea viata si in prezent, stia ca orice s-ar intampla pana la urma o raza de soare va rasari si totul avea sa fie bine. Ah, spiritul ei optimist nu avea sa moara niciodata; ca norocul pentru ca nu mai existau prea multe persoane care sa vada jumatatea plina a paharului.
    Toata acea vacanta inapoi in Irlanda nu dura decat cateva zile pentru ca in scurt timp, Linds isi revenise si deja vroia sa se intoarca la cealalta casa, unde deasemenea se simtea bine. Stia totusi ca nu multa lume se intoarse asa repede din vacanta asa ca prima ei calatorie nu fusese inspre castel, ci inspre Aleea Diagon unde era sigura ca ar fi gasit pe cineva sau ceva de facut... daca nu ar fi putut pur si simplu sa se concentreze pe cumparaturi, oricum avea nevoie de doua trei lucruri.

    Se afla acum in spatele Ceaunului Crapat unde, dupa ce lovi cramizile necesare pentru a-i garanta accesul, usa catre Diagon Alley se deschise. Cativa pasi mai incolo Linds deja incepuse sa se uite prin jur pentru a-si face o idee de unde sa inceapa. In acelasi timp trebuia sa fie atenta sa nu se piarda si mai ales, sa nu intre in Aleea Nocturn. Acela era unul dintre putinele locuri in care nu ar fi vrut sa mearga nici macar din greseala sau din simpla curiozitate; ultima oara cand gresise drumul si ajunse in acea Alee avea cativa ani mai putin decat acum si era in primul an la Hogwarts. Era la Ollivander's pentru a-si cumpara prima bagheta magica iar mama sa o lasase singura pentru cateva minute pentru a-si rezolva cateva treburi, pe care nici in prezent fica ei nu le descoperise. Dupa ce cumparase bagheta perfecta pentru ea, iesise din acel magazin si incepu sa bantuie drumurile de una singura, ajungand pe Aleea Nocturn fara ca nici macar sa stie ce era. Norocul ei era ca un necunoscut cam de varsta ei o salvase din acel loc si o readuse pe drumul cel bun.

    Trezita din nou la prezent, hotari sa nu o mai ia pe calea amintirilor si sa se concentreze pe ceea ce trebuia facut in acel moment. Pasii ei erau lenti si destul de eleganti pentru ca nu stia inca de unde sa inceapa si nici nu vroia sa se grabeasca pentru a ajunge la Hogwarts.]]>     ANYONE.

    Vacanta de iarna, in care se intoarse acasa in Wexford alaturi de iubita ei familie, parca incepuse exact la timp. Oricat de mult iubea Hogwarts-ul, din cand in cand oricine avea nevoie de o mica pauza de la acea viata pentru a se intoarce in acele locuri care inca provocau mii si mii de amintiri placute si cateodata chiar lacrimi. Lynds isi iubise copilaria si de multe ori ii era dor sa se simta din nou un copil mic fara probleme, fara crize, fara nici un fel de stress. Dar deasemenea isi iubea viata si in prezent, stia ca orice s-ar intampla pana la urma o raza de soare va rasari si totul avea sa fie bine. Ah, spiritul ei optimist nu avea sa moara niciodata; ca norocul pentru ca nu mai existau prea multe persoane care sa vada jumatatea plina a paharului.
    Toata acea vacanta inapoi in Irlanda nu dura decat cateva zile pentru ca in scurt timp, Linds isi revenise si deja vroia sa se intoarca la cealalta casa, unde deasemenea se simtea bine. Stia totusi ca nu multa lume se intoarse asa repede din vacanta asa ca prima ei calatorie nu fusese inspre castel, ci inspre Aleea Diagon unde era sigura ca ar fi gasit pe cineva sau ceva de facut... daca nu ar fi putut pur si simplu sa se concentreze pe cumparaturi, oricum avea nevoie de doua trei lucruri.

    Se afla acum in spatele Ceaunului Crapat unde, dupa ce lovi cramizile necesare pentru a-i garanta accesul, usa catre Diagon Alley se deschise. Cativa pasi mai incolo Linds deja incepuse sa se uite prin jur pentru a-si face o idee de unde sa inceapa. In acelasi timp trebuia sa fie atenta sa nu se piarda si mai ales, sa nu intre in Aleea Nocturn. Acela era unul dintre putinele locuri in care nu ar fi vrut sa mearga nici macar din greseala sau din simpla curiozitate; ultima oara cand gresise drumul si ajunse in acea Alee avea cativa ani mai putin decat acum si era in primul an la Hogwarts. Era la Ollivander's pentru a-si cumpara prima bagheta magica iar mama sa o lasase singura pentru cateva minute pentru a-si rezolva cateva treburi, pe care nici in prezent fica ei nu le descoperise. Dupa ce cumparase bagheta perfecta pentru ea, iesise din acel magazin si incepu sa bantuie drumurile de una singura, ajungand pe Aleea Nocturn fara ca nici macar sa stie ce era. Norocul ei era ca un necunoscut cam de varsta ei o salvase din acel loc si o readuse pe drumul cel bun.

    Trezita din nou la prezent, hotari sa nu o mai ia pe calea amintirilor si sa se concentreze pe ceea ce trebuia facut in acel moment. Pasii ei erau lenti si destul de eleganti pentru ca nu stia inca de unde sa inceapa si nici nu vroia sa se grabeasca pentru a ajunge la Hogwarts.]]>         <![CDATA[just by my left brain]]> https://www.darkmark.ro/t-just-by-my-left-brain Fri, 28 Dec 2012 16:25:07 +0000 Ivy Thibault]]> https://www.darkmark.ro/t-just-by-my-left-brain
    [Image: vfBVU.gif] [Image: WsWvf.gif]
    me and Berny
    "Your time will come if you wait for it. It's hard, believe me. I've tried, but I keep coming up short."


    • Nina îşi aruncă breteaua lungă a genţii pe umăr şi se ridică de pe scările magazinului. Habar nu avea cine era proprietarul, însă nici că-i păsa dacă nu venea nimeni să o alunge de pe-acolo.
      Avea de gând să trimită scrisoarea, însă pentru asta îi trebuia o bufniţă. Şi cum ea nu avea una şi nu era niciun prieten prin jur ca să împrumute, se îndreptă spre Menajerie, locul ei cel mai nepreferat din lume pentru că toate animalele de acolo îi doreau răul.

      Intră în magazin cu un mic clinchet şi fu primită de fâşâituri de aripi şi mieunături slabe. Se îndreptă spre tejghea, cu ochii suspicioşi pe cuştile de animale, şi i se adresă vânzătorului.
      "Aş vrea să închiriez o bufniţă."
      Omul îi zâmbi politicos şi o îndemnă să o aleagă pe care o vrea. Nina pufni în mintea ei şi alese o bufniţă maro cu portocaliu, obişnuită, care i se părea ei că are faţa mai inofensivă. Îi plăti vânzătorului şi semnă într-un carneţel pentru a se ştii cine ce a închiriat, apoi ieşi din magazin cu bufniţa într-o colivie urât mirositoare.

      Se aplecă şi scoase bufniţa din colivie, apoi îi legă scrisoarea de picioruş. Bufniţa fâlfâi din aripi mândră, apoi îşi luă zborul spre locaţia pe care i-o şoptise Nina.
      Se ridică în picioare şi se întoarse pe călcâie, lovindu-se brusc de cineva. Se împiedică câţiva paşi înapoi, recăpătându-şi într-un final echilibrul.
      "Scuze," bombăni fata, ridicându-şi privirea.
    ]]>
    [Image: vfBVU.gif] [Image: WsWvf.gif]
    me and Berny
    "Your time will come if you wait for it. It's hard, believe me. I've tried, but I keep coming up short."


    • Nina îşi aruncă breteaua lungă a genţii pe umăr şi se ridică de pe scările magazinului. Habar nu avea cine era proprietarul, însă nici că-i păsa dacă nu venea nimeni să o alunge de pe-acolo.
      Avea de gând să trimită scrisoarea, însă pentru asta îi trebuia o bufniţă. Şi cum ea nu avea una şi nu era niciun prieten prin jur ca să împrumute, se îndreptă spre Menajerie, locul ei cel mai nepreferat din lume pentru că toate animalele de acolo îi doreau răul.

      Intră în magazin cu un mic clinchet şi fu primită de fâşâituri de aripi şi mieunături slabe. Se îndreptă spre tejghea, cu ochii suspicioşi pe cuştile de animale, şi i se adresă vânzătorului.
      "Aş vrea să închiriez o bufniţă."
      Omul îi zâmbi politicos şi o îndemnă să o aleagă pe care o vrea. Nina pufni în mintea ei şi alese o bufniţă maro cu portocaliu, obişnuită, care i se părea ei că are faţa mai inofensivă. Îi plăti vânzătorului şi semnă într-un carneţel pentru a se ştii cine ce a închiriat, apoi ieşi din magazin cu bufniţa într-o colivie urât mirositoare.

      Se aplecă şi scoase bufniţa din colivie, apoi îi legă scrisoarea de picioruş. Bufniţa fâlfâi din aripi mândră, apoi îşi luă zborul spre locaţia pe care i-o şoptise Nina.
      Se ridică în picioare şi se întoarse pe călcâie, lovindu-se brusc de cineva. Se împiedică câţiva paşi înapoi, recăpătându-şi într-un final echilibrul.
      "Scuze," bombăni fata, ridicându-şi privirea.
    ]]>         <![CDATA[We meet again.]]> https://www.darkmark.ro/t-we-meet-again--7924 Thu, 27 Dec 2012 22:47:24 +0000 Nathaniel Archibalt]]> https://www.darkmark.ro/t-we-meet-again--7924
    • Păși pe Aleea Diagon, simțind cum frigul pătrundea prin hainele groase și îi ajungea la piele. Nici în acel moment nu știa de ce ieșise din cameră, de unde era cald și bine, și alesese să stea în frig momente bune, să se plimbe seara. Putea foarte bine să aleagă o plimbare dimineața, dar el era indecis în orice moment al zilei.
      Căscă ușor obosit, trecând pe niște elevi, tot de la Hogwarts, care râdeau, se simțeau bine, de parcă nici nu sesizau câte grade sun afară. Și avea să fie mai rău. Spera însă să nu înceapă să ningă prea curând, altfel s-ar fi baricadat în cameră și nu ar mai fi ieșit până la primăvară. Râse la acest gând, probabil oamenii care treceau pe lângă el îl credeau un psihopat și jumătate, sau poate nu.
      Își băgă mâinile mai adânc în buzunarele paltonului care se presupunea că trebuia să-i țină de cald, însă vedea că nu-și prea făcea treaba. Spera însă ca plimbarea să fie scurtă, să se întoarcă înapoi în cameră, unde era cald și bine.
    ]]>
    • Păși pe Aleea Diagon, simțind cum frigul pătrundea prin hainele groase și îi ajungea la piele. Nici în acel moment nu știa de ce ieșise din cameră, de unde era cald și bine, și alesese să stea în frig momente bune, să se plimbe seara. Putea foarte bine să aleagă o plimbare dimineața, dar el era indecis în orice moment al zilei.
      Căscă ușor obosit, trecând pe niște elevi, tot de la Hogwarts, care râdeau, se simțeau bine, de parcă nici nu sesizau câte grade sun afară. Și avea să fie mai rău. Spera însă să nu înceapă să ningă prea curând, altfel s-ar fi baricadat în cameră și nu ar mai fi ieșit până la primăvară. Râse la acest gând, probabil oamenii care treceau pe lângă el îl credeau un psihopat și jumătate, sau poate nu.
      Își băgă mâinile mai adânc în buzunarele paltonului care se presupunea că trebuia să-i țină de cald, însă vedea că nu-și prea făcea treaba. Spera însă ca plimbarea să fie scurtă, să se întoarcă înapoi în cameră, unde era cald și bine.
    ]]>         <![CDATA[stop and listen]]> https://www.darkmark.ro/t-stop-and-listen Tue, 06 Nov 2012 20:46:22 +0000 Ivy Thibault]]> https://www.darkmark.ro/t-stop-and-listen
    Colin&Nina
    I'm on my guard for the rest of the world
    but with you
    I know it's no good ...

    • Îşi dădu o şuviţă blondă din ochi cu capătul stiloului verde şi îşi sprijini aproape brutal bărbia de palma mâinii stângi. Cu ambele coate pe masă, părul încâlcit şi pe jumătate prins, pe jumătate desprins, înconjurată de hârtii şi cu pete de cerneală pe mâini, Nina încerca din răsputeri să scrie o scrisoare decentă. Tot ce îi ieşise până acum era Dragă Julieta,, ceea ce nu constituia încă o scrisoare suficient de demnă pentru a fii trimisă la poştă. Trebuia să o anunţe de ultimele evenimente, şi scrisoarea i se părea cea mai bună modalitate. Sau i se păruse. Acum două ore.
      Mototoli nervoasă şi foaia asta şi o aruncă în coşul deja arhiplin de lângă birou. Se ridică de pe scaun cu un geamăt exagerat şi se îndreptă spre oglindă, frecându-şi degetele de ceafa deja iritată.
      Ajunse în faţa oglinzii, ridică privirea, apoi se întoarse cu spatele şi fugii direct la baie. După ce se frecă bine de vreo patru ori cu săpunul cu miros de lavandă şi simţi că-şi dăduse jos cele trei straturi de jeg de pe ea, se îmbrăcă cu un halat pufos şi se înapoie oglinzi.
      Îşi uscă părul repede şi ignoră claia creaţă rezultată. Îşi alese nişte blugi, un tricou alb şi un hanorac negru şi o pereche de ghete (se simţea monocromă azi) şi le întinse pe pat cu gândul să se îmbrace. După ce se spălă pe dinţi în timp ce îşi trase blugii pe ea şi reuşise să şi-i păteze cu pastă de dinţi, se enervă de-a binelea, făcu câteva crize în camera ei, astfel încât perna şi cearşaful erau acum pe jos şi îşi alese o pereche de pantaloni albi, pe care ştia sigur că şi-i va murdări în curând.
      După ce se găsi în faţa uşii, curată, îmbrăcată, cu părul prins într-o coadă creaţă de cal, o salută pe Hope, care doar îşi ridică o ureche somnoroasă şi ieşi din casă, pe jumătate mulţumită.
      Închise uşa şi ieşi pe aleea din faţa casei, ascunzându-şi mâinile sub mânecile hanoracului. Cu toate strădaniile ei, tot ce reuşise era să decoloreze puţin petele de cerneală albastră.
      Dispăru din faţa casei izolate şi Apăru în faţa Ceaunul Crăpat. Intră înăuntru acompaniată de un sunet de clopoţel, îl salută pe barman şi trecu înspre Aleea Diagon.
      Nu erau mulţi oameni, însă destui ca Nina să se piardă prin mulţime, cu mâinile în buzunare şi capul înalt şi blond ieşind la iveală prin orice cotlon.
    ]]>
    Colin&Nina
    I'm on my guard for the rest of the world
    but with you
    I know it's no good ...

    • Îşi dădu o şuviţă blondă din ochi cu capătul stiloului verde şi îşi sprijini aproape brutal bărbia de palma mâinii stângi. Cu ambele coate pe masă, părul încâlcit şi pe jumătate prins, pe jumătate desprins, înconjurată de hârtii şi cu pete de cerneală pe mâini, Nina încerca din răsputeri să scrie o scrisoare decentă. Tot ce îi ieşise până acum era Dragă Julieta,, ceea ce nu constituia încă o scrisoare suficient de demnă pentru a fii trimisă la poştă. Trebuia să o anunţe de ultimele evenimente, şi scrisoarea i se părea cea mai bună modalitate. Sau i se păruse. Acum două ore.
      Mototoli nervoasă şi foaia asta şi o aruncă în coşul deja arhiplin de lângă birou. Se ridică de pe scaun cu un geamăt exagerat şi se îndreptă spre oglindă, frecându-şi degetele de ceafa deja iritată.
      Ajunse în faţa oglinzii, ridică privirea, apoi se întoarse cu spatele şi fugii direct la baie. După ce se frecă bine de vreo patru ori cu săpunul cu miros de lavandă şi simţi că-şi dăduse jos cele trei straturi de jeg de pe ea, se îmbrăcă cu un halat pufos şi se înapoie oglinzi.
      Îşi uscă părul repede şi ignoră claia creaţă rezultată. Îşi alese nişte blugi, un tricou alb şi un hanorac negru şi o pereche de ghete (se simţea monocromă azi) şi le întinse pe pat cu gândul să se îmbrace. După ce se spălă pe dinţi în timp ce îşi trase blugii pe ea şi reuşise să şi-i păteze cu pastă de dinţi, se enervă de-a binelea, făcu câteva crize în camera ei, astfel încât perna şi cearşaful erau acum pe jos şi îşi alese o pereche de pantaloni albi, pe care ştia sigur că şi-i va murdări în curând.
      După ce se găsi în faţa uşii, curată, îmbrăcată, cu părul prins într-o coadă creaţă de cal, o salută pe Hope, care doar îşi ridică o ureche somnoroasă şi ieşi din casă, pe jumătate mulţumită.
      Închise uşa şi ieşi pe aleea din faţa casei, ascunzându-şi mâinile sub mânecile hanoracului. Cu toate strădaniile ei, tot ce reuşise era să decoloreze puţin petele de cerneală albastră.
      Dispăru din faţa casei izolate şi Apăru în faţa Ceaunul Crăpat. Intră înăuntru acompaniată de un sunet de clopoţel, îl salută pe barman şi trecu înspre Aleea Diagon.
      Nu erau mulţi oameni, însă destui ca Nina să se piardă prin mulţime, cu mâinile în buzunare şi capul înalt şi blond ieşind la iveală prin orice cotlon.
    ]]>         <![CDATA[kryptonite]]> https://www.darkmark.ro/t-kryptonite Sun, 28 Oct 2012 13:15:30 +0000 Raphael Olivier]]> https://www.darkmark.ro/t-kryptonite [Image: tumblr_mbt3w3f3SC1rd32nko1_250.gif] [Image: tumblr_mbt4huRlmH1rd32nko7_r1_250.gif]
    I watched the world float to the dark side of the moon, I feel there is nothing I can do
    Raphael&Astrid
    • Raphael ramase in coltul intunecat al magazinului, prefacandu-se interesat de obiectele expuse, desi nu era. Vroia doar sa asculte la discutia dintre cele doua persoane de care era interesat. Nu doar pentru ca unul dintre ei avea ceva ce lui ii trebuia si isi dorea, insa era si extrem de curios sa afle ce pune la cale.
      "Nu, Johnny, nu pot sa...", sopti cel vizat, insa din pacate Raphael nu reusi sa auda ce nu putea el, caci usa magazinului se deschise. Tanarul vrajitor nu era interesat de persoana care tocmai intrase, si continua sa "studieze" marfa, abia atunci realizand ca era intr-o librarie.

      Lua o carte la nimereala, rasfoind-o absent, incercand sa se indrepte spre alt raft, pentru a fi mai aproape de cei doi barbati care "puneau lumea la cale" intr-o librarie.
      'Si uite asa, totul se duce de rapa', gandi vrajitorul, privindu-i exasperat pe cei doi complotisti care ieseau din magazin.
    ]]>     [Image: tumblr_mbt3w3f3SC1rd32nko1_250.gif] [Image: tumblr_mbt4huRlmH1rd32nko7_r1_250.gif]
    I watched the world float to the dark side of the moon, I feel there is nothing I can do
    Raphael&Astrid
    • Raphael ramase in coltul intunecat al magazinului, prefacandu-se interesat de obiectele expuse, desi nu era. Vroia doar sa asculte la discutia dintre cele doua persoane de care era interesat. Nu doar pentru ca unul dintre ei avea ceva ce lui ii trebuia si isi dorea, insa era si extrem de curios sa afle ce pune la cale.
      "Nu, Johnny, nu pot sa...", sopti cel vizat, insa din pacate Raphael nu reusi sa auda ce nu putea el, caci usa magazinului se deschise. Tanarul vrajitor nu era interesat de persoana care tocmai intrase, si continua sa "studieze" marfa, abia atunci realizand ca era intr-o librarie.

      Lua o carte la nimereala, rasfoind-o absent, incercand sa se indrepte spre alt raft, pentru a fi mai aproape de cei doi barbati care "puneau lumea la cale" intr-o librarie.
      'Si uite asa, totul se duce de rapa', gandi vrajitorul, privindu-i exasperat pe cei doi complotisti care ieseau din magazin.
    ]]>         <![CDATA[the lights had turned out]]> https://www.darkmark.ro/t-the-lights-had-turned-out Sun, 14 Oct 2012 12:52:45 +0000 Ian Richter]]> https://www.darkmark.ro/t-the-lights-had-turned-out
    Jack&Calliope
    [Image: tumblr_m7v6ukCC4X1r0nmd9o2_250.gif] [Image: sidebar-1.gif]
    It's even harder to picture
    That you're not here next to me
    You say it's too late to make it
    But is it too late to try?

    • Jack întoarse spatele vânzătoarei şi ieşi din magazin, cotrobăind printre pungile pline de dulciuri. Era o minune cum putea cineva ca el să mănânce atât de mult, de aceea încerca să pună pe altcineva să-i facă cumpărăturile. Îşi numără monedele din buzunar. Grozav, abia mai avea bani. Va trebui să se ducă într-una din zilele astea pe la Gringotts, să vadă dacă mai poate stoarce ceva din seiful pe care i-l lăsase taică-său. Zgârcitul ! El avea aur pus de-o parte pentru rezerve, destul cât să le ajungă pentru restul vieţii, însă el îi respecta cu sfinţenie.
      Desfăcu o pungă cu bomobane de ciocolată şi începu să le mănânce, încet şi bodogănind.
      Aleea Diagon era destul de aglomerată, însă nu se compara cu zilele dinaintea începerii şcolii. Jack îşi trecu mâna prin păr şi lăsă dulciurile de-o parte. Crezuse că o plimbare lungă şi câteva dulciuri îl vor ajuta să uite.
      Avusese o altă ceartă cu tatăl său.
      Se aşeză pe o bancă, îşi întinse un picior în faţă şi scoase o ţigară din buzunar. Tatăl său era incredibil. Nu putea înţelege nimic. Pentru el totul era bani şi pământ.
      Oftă uşor şi făcu aşa încât toate dulciurile să dispară şi să apară în camera lui. Se întrebă vag de ce nu ceruse dulciuri de la bucătărie, în loc să dea bani pe ele. Poate doar ca să-i facă tatăl lui.
    ]]>
    Jack&Calliope
    [Image: tumblr_m7v6ukCC4X1r0nmd9o2_250.gif] [Image: sidebar-1.gif]
    It's even harder to picture
    That you're not here next to me
    You say it's too late to make it
    But is it too late to try?

    • Jack întoarse spatele vânzătoarei şi ieşi din magazin, cotrobăind printre pungile pline de dulciuri. Era o minune cum putea cineva ca el să mănânce atât de mult, de aceea încerca să pună pe altcineva să-i facă cumpărăturile. Îşi numără monedele din buzunar. Grozav, abia mai avea bani. Va trebui să se ducă într-una din zilele astea pe la Gringotts, să vadă dacă mai poate stoarce ceva din seiful pe care i-l lăsase taică-său. Zgârcitul ! El avea aur pus de-o parte pentru rezerve, destul cât să le ajungă pentru restul vieţii, însă el îi respecta cu sfinţenie.
      Desfăcu o pungă cu bomobane de ciocolată şi începu să le mănânce, încet şi bodogănind.
      Aleea Diagon era destul de aglomerată, însă nu se compara cu zilele dinaintea începerii şcolii. Jack îşi trecu mâna prin păr şi lăsă dulciurile de-o parte. Crezuse că o plimbare lungă şi câteva dulciuri îl vor ajuta să uite.
      Avusese o altă ceartă cu tatăl său.
      Se aşeză pe o bancă, îşi întinse un picior în faţă şi scoase o ţigară din buzunar. Tatăl său era incredibil. Nu putea înţelege nimic. Pentru el totul era bani şi pământ.
      Oftă uşor şi făcu aşa încât toate dulciurile să dispară şi să apară în camera lui. Se întrebă vag de ce nu ceruse dulciuri de la bucătărie, în loc să dea bani pe ele. Poate doar ca să-i facă tatăl lui.
    ]]>         <![CDATA[Who says]]> https://www.darkmark.ro/t-who-says Sun, 30 Sep 2012 18:11:52 +0000 Wanda J. Bennet]]> https://www.darkmark.ro/t-who-says Who says you`re not perfect ?
    ~ Anyone~
    De preferat adulti
    • Isi privi mana bandajata, statea cu ea asa de cateva zile si inca nu putea sa-si de-a jos bandajele acelea care o incomodau si deveneau de insuportat. Isi lua bagheta si desfacu repede bandajul infasurat de la incheietura maini pana la cot si dezinfecta rana cu apa oxigenata si rivanol, apoi o pansa la loc. Rana se inchise cat de cat insa nu foarte mult, mai avea nevoie de timp de refacere inca vreo luna, poate si mai mult daca organismul nu reactiona cum trebuia. Scoase un oftat lung si se ridica de pe scaunul din baie si iesi de acolo, merse sus si se schimba rapid in ceva calduros, cobora jos si iesi pe usa din conac.

      Normal, trebuia sa stea in pat insa nu avea sa faca asta. Niciodata nu ascultase indicatiile unui medic, era de mirare ca nu murise pana acum. Schita un zambet observandu-l pe Blacky cum alerga dupa o pisica intr-o parte si in alta a gradinii, se apropie de el si il mangaie usor dupa ureche apoi se facu nevazuta in intunericul noptii. Ajunse se pare pe Aleea Diagon, vantul batea destul de usor insa aleea era pustie, ca deobicei. Era ora 22 si totusi oamenii se aflau in case probabil la mancare si ciocolata calda, caci toamna se instalase repede si frigul la fel. Tresari scurt cand auzi pasi in urma ei si se intoarse brusc.

      - Nu stii ca nu e frumos sa sperii asa persoanele?!
    ]]>     Who says you`re not perfect ?
    ~ Anyone~
    De preferat adulti
    • Isi privi mana bandajata, statea cu ea asa de cateva zile si inca nu putea sa-si de-a jos bandajele acelea care o incomodau si deveneau de insuportat. Isi lua bagheta si desfacu repede bandajul infasurat de la incheietura maini pana la cot si dezinfecta rana cu apa oxigenata si rivanol, apoi o pansa la loc. Rana se inchise cat de cat insa nu foarte mult, mai avea nevoie de timp de refacere inca vreo luna, poate si mai mult daca organismul nu reactiona cum trebuia. Scoase un oftat lung si se ridica de pe scaunul din baie si iesi de acolo, merse sus si se schimba rapid in ceva calduros, cobora jos si iesi pe usa din conac.

      Normal, trebuia sa stea in pat insa nu avea sa faca asta. Niciodata nu ascultase indicatiile unui medic, era de mirare ca nu murise pana acum. Schita un zambet observandu-l pe Blacky cum alerga dupa o pisica intr-o parte si in alta a gradinii, se apropie de el si il mangaie usor dupa ureche apoi se facu nevazuta in intunericul noptii. Ajunse se pare pe Aleea Diagon, vantul batea destul de usor insa aleea era pustie, ca deobicei. Era ora 22 si totusi oamenii se aflau in case probabil la mancare si ciocolata calda, caci toamna se instalase repede si frigul la fel. Tresari scurt cand auzi pasi in urma ei si se intoarse brusc.

      - Nu stii ca nu e frumos sa sperii asa persoanele?!
    ]]>