Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Coridoare

1 2 3 4 5 … 7 Next »

/ “Life is like photography. You use the negative to develop.”

“She was usually in love with somebody, and, as her passion was never returned, she had kept all her illusions.”

Inchise ochi usor ,lasand genele lungi si feminine sa se vada ,lasa un oftat sa ii scape usor printre buzele rozli ,ducandu-si usor mana spre gata ,prinzandu-l usor ,cu acei ochi copilarosi privea spre spre ferestra lasandu-si mintea condu-sa de amintirile copilarir cand totul era lipsit de probleme si tot mai vaga ii era sentimentul de duca.Traia doar din sperante ,simtea ca pasi ii sunt ingreunati insa mereu ajungand la acelas loc de unde este obisnuita sa se intoarca.Parca mai usor ii era sa abandoneze acesta viata ciudat si plina de obstacole ,insa nu vroia sa o lase in urma avea acele amintiri pe care le legase cu cei dragi.Isi umezi lin buzele ,puand mainile pe veranda ,aplecandu-se lesne trupul putin peste ferestra ,intinzandu-si mainile in aer ,parand ca zboara .Orice ar vedea-o ar zice ca este o persoana nebuna ,dar oare nu gandurile cele dulci care deseori se prefaceau in comsaruri o ducea la acea stare de nebunie.Simti adiera vantului care ii purta parul in multe directi ,ichise usor ochi ,lasand un zambet placut sa ii se schiteze pe buze.In mintea sa mult prea preocupata aducandu-si amintea aceea propozitie pe care de mult o auzise de la un trecator care o oprise sa ii spuna doar ca are o personalitate diferita,acel trecator ii atinse usor cu palma obrazul fetei ,magaindu-l usor repetand acele cuvinte pe care ea nu le putea intelege.
“Some people feel like they don’t deserve love. They walk away quietly into empty spaces, trying to close the gaps of the past
Mai exact trebuia sa fie la ore nu sa stea si sa isi joace din nou si din nou jocul minti ,stiand ca nu va ajunge la nici un capat de drum .Din buzunarul robei isi scoase o baghete ,intinzand-o in aer ,si imagindaud-si o lume diferita ,care paraca aveau alte planuri si gandiri ,invarti de cate va ori bagete in aer ,scrind ceva parca.Doar erau cuvintele nespuse de inima sa acele pronuntate de bagheta sa.Pe care nu multa lume putea sa le descifreze.Deschise ochi privind bland spre cer ,parca vrand sa se lase si sa pluteasca despupra sa ,vroia sa simta cum este sa zbori fara a avea vreun suport ,insa era incepatoare si inca nu stia prea bine cum sa zboare.Isi urca un picior pe veranda apoi pe celalat ,atingand capetel geanului cu mainile .Inchise din nou ochi aceia ,de acesta data lasandu-si trulpul inspre iesirea ce ducea spre cer ,dar inca isi tinea mainile pe geam.

• ' Incerca sa se ridice si sa infrunte cu pieptul liber orice problema avea sa vina spre el. Sa fie cat se poate de deschis, de curajos. Sa fie ceea ce nu era, dar sa indrazneasca sa fie diferit. Sa se impuna pentru prima oara in viata lui. Sa castige lupta.
  Valul veni, iar el zambi. Intr-o fractiune de secunda, totul se opri, iar el cazu la pamant, mort.'
  
  Ema pufni si scapa cartea din mana. Serios? O carte de trei sute de pagini si eroul moare dupa o actiune de cafe-ole? Soimeanca se stramba nesigura, impingand cartea intr-o parte. Nu-i venea sa creada. Pentru prima oara in viata ei, simtise din plin dezamagirea unei carti ingrozitoare. O terminase numai pentru ca se incapatanase sa nu lase balta lectura. Pufni ironic si aproape ca arunca micuta cartulie in rucsac. Dezamagitor, intr-adevar.
  Se ridica, adunandu-se de la baza armurii unde statuse in pace, citind furtunos. Probabil ca trecuse o ora de cand statea acolo, uitata de orice zeitate exista prin ceruri. Picioarele ii amortisera, iar acum erau invadate de micile intepaturi enervante. Ema isi puse rucsacul in spate si facu cativa pasi nesiguri, simtind ca avea sa-si dea o intalnire cu podeaua dintr-o secunda in alta. Din fericire, nu se intampla, iar curand, putea merge normal, fara sa mai aiba senzatia de picioare gelatinoase.
  Inainta intr-un pas lejer pe coridoare, insa se opri in loc la scena din fata ei. Tanara pe care o vedea la pervez... Ema ridica din sprancene, intrebandu-se ce putea sa faca un om intr-o astfel de pozitie. Dori sa strige, dar ii era teama ca o s-o sperie. Asa ca se apropie incet, postandu-se langa pervaz. Ochii ei se micsorara vizibil.
  " Ce faci?" intreba Ema pe un ton calm, dar intrigat.
  

Privirea si-o intoarse cand ausi o voce femina ,blanda dar totusi sigura pe ea ,isi mari usor ochi ,facand un pas in aer ,lasandu-se usor sa pluteasca ,atingand usor podeau cu pantofi .Uitandu-se spre fata ,ii luase mana in a sa ,lasand un zambet bland sa ii apara pe buze.
-Imi pare bine sa te vad ,si la fel ca si o fotografie mereu obisnuiesc sa developez meomentele negative din viata mea .Usor lasa mana fetei din a sa ,asezandu-se pe pervaz ,si hintandu-si putin picioarele ,isi trecu usor mana prin par realizand ca nu isi luase bagheta cu ea ,uneori era atat de uituca si pierduta caci nici ea nu stia de ce mai are capul pe umeri cand mai mereu visa.Precis trebuia acum sa fie la ore si sa inevet fel si fel de forumle dar ea era mai mereu distrata de tot ceea ce trebuia sa invete ,find si faptul ca adormea mai mereu ,asta ii se intampla daca noaptea se furisa prin biblioteca doar pentru a citi niste carti incercand sa retraiasca acele clipe mirifice ale copilariei.Incepuse sa se joace cu tivul robei ,ridicandul pana la genunchi ,facand-o sa para vreo rochie sofistica,nu era persoana care statea locului.Isi muta privirea spre tanara facandu-i semn sa se aseze langa ea ,era mare saptiul ,se mira cum de nu aterizase deja asta era deja un miracol ,de parca existau aceste lucruri ,erau dor inventi ale povestitorilor si parintilor pentru ai atrage pe cei mici de partea pozitiva.
-Esti de multa vreme aici?cu un ton calm si moale al voici rosti acele cunvinte ,defapt pentru ea desori totul se asemana cu o ballada care is spunea poveste neterminata ,un infinit de ganduri si o multime de dorinte erau prin mintea sa.Astepta ca fata sa se aseze langa ea ,dar nu se gandi ca poate acesta nu pierdea timpul ca si ea ,era cam dusa de val incat sa nu relizeze asta ,insa pe coridor nu era nimeni doar ele doua ,o liniste patrunzatoare.Prin mintea sa gandurile inca treceau si plecause deseori doar cuvintele le memora nu si chipul persoanei care i le zicea ,doar in vise ii mai vedea si pe aceia asemanadu-i cu diferite creaturi a lumi paralele cu cea in care era prinsa ea.
A person like me don't deserve something ,the only thing that will deserve is to be far away in her world. Ah cata minte ii trebuia sa gandeasca asa ,era clar nu era o persoana intreaga ,sau poate ca doar ea se vedea asa ,mereu spunea ca personalitate sa se imparte in doua persoane diferite ,una find cu totul adormita iar cealalata trezita la viata.

• Ema ridica din sprancene, usor nesigura. Pentru o clipa, nu stia daca sa ia vorbele fetei la modul cel mai serios sau cat se poate de metaforic. Cerceta cu un ochi deja format roba tinerei, cautand indicatorul de care avea nevoie. Emblema. Emblema Casei. O intampina aproape imediat leul auriu al Cercetasilor, pe fundalul rosu atat de cunoscut. Asta o lasa putin si mai nedumerita. In aproape un deceniu de cand era la Hogwarts, nu-i fusese dat sa vada un urmas al lui Godric Cercetas atat de poetic. Zambi si se aseza langa tanara, tragandu-si genunchii la piept. Isi permitea o asemenea miscare, multumind din nou pentru inspiratia de a-si lua blugii.
  " Oh, nu. Doar de cateva secunde" ii zambi ea, raspunzandu-i la intrebare.
  Asa cum ii statea in obicei, Ema se apuca aproape inconstient sa o analizeze pe tanara din fata ei. O bucura faptul ca nu parea sa fie mai inalta. Soimeanca era oarecum intimidata de persoanele inalte. O silfida roscata, cu ochi de un caprui adanc. Dupa trasaturile faciale, nu prea parea o englezoaica pura. Poate ceva mai oriental. Totusi, nu o mana curiozitatea sa intrebe. Era mai palpitant cand incerca sa descopere singura. Isi aminti subit de un german pe care il intalnise intr-o tura la Trei Maturi. Il servise si vorbise cu el, iar dupa doua ore se pomenise intrebandu-l de nationalitate. Saracul om... Probabil catalogase intr-o secunda englezii ca ciudatei.
  " Ema Snow, apropo" continua Soimeanca sa zambeasca, intinzandu-si mana dreapta spre tanara. " Dar tu? Stai de multa vreme pe aici? Nu ti-e frig?"
  

Ii urmari miscarile fetei cu coada ochiului ,observa unele nesigurante ,se citea in privirea sa ,isis aseza plama usor peste buze ,cascand ,find o persoana nematinala ,acesta era cam ora pe la care adormea insa cand avea companie totul era diferit.Isi ridica privirea cand observa cu acei ochi copilarosi dar totusi trecuti prin multe amintiri .Vazuse ca fata se aseza langa ea .
Ahh inteleg deci dupa mintea sa acum era ora ,sau de acesta data se inselase ,oricum era ca si un jos de sah ,cumva faceai un pas gresit erai terminat ,precum un acrobat care legat la ochi vrea sa ajunga pe cealalta parte a prapastiei inceracdn sa isi mentina echilibrul doar pe o sfoara subtire.Isi muta privirea curioasa spre fata ,umezindu-si putin buzele trandafiri .
Deci inca nu sunt ore ,m-am incurcat eu nu?Isi lipsi lin palma peste frunte ,gandind ea ''Oare unde mi-a stat capul ,amd fost prea mult timp pierduta sub acest cer plin de amintiri''Doar clipi de cateva ori ,privind-o pe tanara care parea afi fericita ,nu putea sa isi dea seama care era motivul ,caci ea nu s-a nascut cineva suprem era cu totul inferioara acestei lumi dar aparitinea uneori unei alte vietei ,diefrite si nostalgige.Auzise glasul lin si melodic al fetei care se asemana cu o soprana ,lasa un suras sa ii scape printre buze.
Chase Clarisseprinse mana fetei in a sa ,strgand-o finut ,dupa cateva secunde dandu-i usor drumul .Asculta intrebarea ,ducandu-si mana spre cap ,ciufulindu-si putin parul ,nestind ce sa raspunda mai exact.
De ce vreme stau pe aici ,bantui acest loc si incerc sa reculeg amintirile pe care le-am legata prind-o sfoara nevizibila de a lungul anilor ,dar mi-am amintit ceva acum ca venise vorba de sfoara Inchise bland ochi ,stind ca parea o nebuna ,inspira aer adanc in piept gandindu-se la intrebarea fetei''Frig'' oare ii era frig acesta era doar un simplu cuvant ,putea sa zica nu can defapt ea tremura putea sa zica da cand ea nu simtea nici macar putin adierea vantului ,dar nu era intocmai cea care umbla cu minciunile.Isi deschise ochi lasand ca aerul adunat in piept sa se resfire afara ,doar se uita spre tnara zambindu-i cald.
Nu imi este frig nu te ingrijora ,oricum uneori mintea mea nu prea este normala ,desi de la atatea ganduri la ce ma mai astept

• Se vazu usor incurcata de intrebarea cu orele. Suficient de incurcata incat sa se uite la ceasul subtire de la incheietura. Oh! Abia apoi o prinse realizarea din urma. Lasa sa-i scape un raset delicat. Poate ca azi era adormita. Poate ca inca se aduna dupa cartea dezamagitoare. Nici ea nu stia. Insa se grabi sa-i ofere o explicatie tinerei Cercetase.
  " Nu te inseli. Sunt ore acum. Doar ca eu am o fereastra. De fapt, doua. Am predat mai devreme un proiect la Ierbologie, asa ca acum porfitam de timpul liber. "
  Nu il folosise prea bine se pare... Dar nici ca avea de unde sa stie cum e cartea pana nu o citea. Ii zambi tinerei cand aceasta ii prinse mana. Chase Clarisse, deci.
  Ema o privi atunci cand aceasta vorbi, incercand sa tina pasul. Felul in care se exprima... Ii amintea de cineva, desi nu putea sa-si dea seama de cine anume. Asa ca isi continua ascultarea, in timp ce o particica din mintea ei inca analiza. Zambi delicat.
  " Poate e mai bine asa. O minte normala e intotdeauna plictisitoare. Iti ofera un orizont limitat. Pe cand altfel, ai nenumarate posibilitati, deoarece vezi lucrurile intr-o lumina diferita. Vezi ceea ce nu vad si altii, iar asta iti ofera avantaje"
  Declick-ul din mintea Emei era aproape sonor. Cand ea fusese in primul an, existase o Cercetasa al carei stil semana destul de mult cu cel pe care il intampinase acum. Zambi, mai larg de data aceasta, aducandu-si aminte. Brusc, domnisoara Clarisse parea o noua perspectiva unica, invaluita de mister. Iar Ema, Soimeanca fiind, nu avea cum sa refuze.
  " Iar acest fir de care imi spui... Mai tine? Nu e atacat de vremea rea?"