Darkmark RPG Forum / Londra / Pestera lui Godric
« Previous 1 2 3 4 Next »
/ ● even with my eyes closed tight, I still see it.

**Desiree Rose Goth** · 28 Oct 2011, 20:10

- Da, aprobă Cercetaşa.
Amintirea nu-i mai trezea nicio reacţie adevărată – evitase de atâtea ori emoţiile stârnite de moartea lui Dean, încât nu mai simţea nimic, faţă de nimeni. Nu ştia dacă acesta era un lucru bun, dar avea de gând să-l folosească în favoarea sa.
Mai bine ai fi fost tu în locul lui. Scutură din cap şi zâmbi cu amărăciune.

- Dean întotdeauna a vrut să mă ajute, povesti ea. Cred că din cauza asta a şi murit; doar lumea are un motiv ca să spună că sunt vinovată.
Ainsley se încruntă auzindu-i cuvintele, însă nu o întrerupse. Desiree punea pariu că începutul îi captase îndeajuns de mult atenţia; aşa că povesti în continuare, fără să se mai gândească la riscuri sau la consecinţe. Ştia că după ce va termina de povestit se va simţi mult mai bine.

**Ainsley S. Everdeen** · 28 Oct 2011, 20:11

Cercetaşa aşteptă ca Desiree să continue, fără să mai adauge ceva. Împotriva gândurilor ei, simţea cum curiozitatea o măcina, obligând-o să aştepte nerăbdătoare continuarea. Îşi ridică pentru un scurt moment privirea, şi văzu un cuplu de oameni bătrâni intrând în cimitir; Desiree, prea preocupată cu gândurile sale, nu le dădu importanţă.
- Când a murit, am aflat de ce nimeni nu-mi spusese că nu am fost crescută de părinţii mei adevăraţi.

Ainsley tresări, apoi îi aruncă o privire încruntată. Nu înţelegea ce voia să zică colega sa cu afirmaţia aceea.
- Ce înseamnă asta? o întrebă, cu glas jos, afişandu-şi pentru prima oară nerăbdarea.
Desiree o privi pentru o clipă scurtă, apoi îi spuse:
- Înseamnă că lucrurile sunt mult mai complicate decât credeai.

**Desiree Rose Goth** · 28 Oct 2011, 20:12

Aşteptă în tăcere reacţia lui Ainsley. Nu ştia ce se va întâmpla – poate colega sa îi va cere mai multe explicaţii, sau îi va reproşa că vorbea în dodii. Totuşi, Ainsley era straniu de calmă, nici măcar nu-şi arăta nerăbdarea.
- Povesteşte în continuare, îi spuse. Cum a murit?

Răsuflă adânc în timp ce rederula evenimentele acelei nopţi în minte. Răcoarea o cuprinse în îmbrăţişarea sa rece, şoptindu-i la ureche. Ca un déjà vu , adrenalina începu să-i curgă nestăvilită în vene. Nu minţise când afirmase că Dean murise în timp ce o ajuta – deşi termenul mai potrivit era “îi spunea adevărul”.
- Mi-a zis în ziua aceea că eram adoptată, rosti Cercetaşa, încet. Aflase cu puţin timp înainte şi s-a simţit dator să-mi spună şi mie. Se părea că toată familia evita subiectul acela, ca şi când.. ar fi ştiut că s-ar fi întâmplat ceva rău dacă menţiona numele părinţilor mei.

**Ainsley S. Everdeen** · 28 Oct 2011, 20:14

Urmări cu privirea cuplul de bătrâni care traversa cimitirul. Ştia că era destul de copilăresc să se gândească la aşa ceva, dar.. se simtea de parcă ar fi fost urmărită, acum că locul nu mai era pustiu. Îşi întoarse faţa către colega sa, sperând să alunge astfel gândurile sale negre.
- De la Dean ştiu că am fost adoptată, oftă Desiree. A început să-mi spună despre ce era vorba.. dar nu a mai reuşit să şi termine. L-a lovit o maşină chiar în timp ce vorbea cu mine.

Pe Ainsley o surprindea faptul că Desiree încă era calmă. Glasul ei nu trăda nicio emoţie, absolut niciuna. Iar finalul poveştii sale venise prea repede, şi mult prea brusc. Ar fi dorit să întrebe “Asta-i tot?”, dar îşi dădea seama cât de nelalocul ei ar fi fost replica.
- De ce o maşină? se trezi Ainsley întrebând. Şi de ce spui că e vina ta?
Acestea erau aspectele care o derutau cel mai mult. Începu să se joace nervoasă cu degetele , aşteptând răspunsul Cercetaşei.

**Desiree Rose Goth** · 28 Oct 2011, 20:14

Răcoarea acelei nopţi o cuprinse, amintirea revenind în forţă în faţa ochilor săi. Vrei să afli ce se întâmplă?, întrebase el, când îi remarcase intruziunea. Iar ea răspunsese da.
- A început să-mi spună ce se întâmpla cu adevărat, zise Desiree, cu un glas uşor tremurat. De ce toată lumea se ferea să-mi zică. Ne aflam afară, în drum, şi puteam jura că totul era pustiu în jur.

Răsuflă adânc. Instinctele o înşelaseră în noaptea aceea, căci nu simţise nicio pală de pericol. Era prea concentrată, prea nerăbdătoare să afle despre ce vorbea Dean..
- Mi-a zis că fusesem adoptată de sora mamei mele, continuă ea. Şi apoi l-am întrebat dacă ştia cine au fost adevăraţii mei părinţi..
Acum că revedea evenimentele acelea, putea să spună că nu era vina sa. Doar nu putea să prevadă ce avea să se întâmple odată ce punea întrebarea..

**Ainsley S. Everdeen** · 28 Oct 2011, 20:16

Asta trebuia să fie partea în care Dean moare, remarcă Ainsley. Dar parcă Desiree spusese că nu se afla nimeni în jur.. şi cu siguranţă nimeni nu ar fi trebuit să asculte conversaţia celor doi. Sau nu era aşa?
- Şi atunci a venit maşina, termină colega sa. Ca din senin. Nici nu mi-am dat seama când s-a întâmplat cu adevărat.
Ainsley medită puţin la ce spusese Desiree.

- Maşinile sunt de obicei folosite de Încuiaţi, remarcă ea. Cam asta ar fi punctul slab al poveştii. Şi parcă ai zis că în jur era pustiu.
Încercase să-şi păstreze sângele rece, şi chiar reuşise să privească problemele dintr-o perspectivă subiectivă. Mai rămânea doar să afle părerea lui Desiree în legătură cu ce spusese.
- Exact la asta m-am gândit şi eu, răspunse colega sa Cercetaşă.

**Desiree Rose Goth** · 28 Oct 2011, 20:17

Tăcură câteva clipe, timp în care Desiree se întrebă dacă pe Ainsley o afectase într-un fel povestea sa. Se părea însă că a sa colegă îşi păstra sângele rece. Reveni în amintirile sale, continuând să pătrundă mai adânc decât o făcuse vreodată.. până îşi aminti un detaliu crucial.
- Nu un Încuiat conducea maşina.

Gândurile sale zburaseră de pe buze înainte ca să-şi dea seama. Totuşi, parcă vocea ei era îndepărtată, străină. Ainsley se întoarse, surprinsă de concluzia sa, şi o privi cu interes. Probabil se întreba câte lucruri îi mai ascundea în momentul acela.
- Atunci, de unde ştii că a fost un vrăjitor? întrebă Ainsley, sceptică.
În ciuda groazei pe care o simţea , Desiree i-a zâmbit cu ironie. Nu ar fi realizat niciodată ce s-a întâmplat dacă nu îi va zice ea însăşi…

**Ainsley S. Everdeen** · 28 Oct 2011, 20:18

- Nu a fost nici măcar un vrăjitor, replică Cercetaşa. De fapt, nimeni nu conducea maşina.
Lui Ainsley îi luă câteva clipe ca să-şi dea seama de înţelesul cuvintelor. Prima oară se întrebă dacă Desiree nu voia să o ia peste picior, dar văzându-i expresia gravă întipărită pe faţă, îşi dădu seama că acela trebuia să fie adevărul. Totuşi, sarcasmul ei ieşi la suprafaţă în momentele acelea încărcate de stres.

- Tu-ţi baţi joc de mine?
Desiree clătină din cap şi-i zâmbi cu superioritate.
- Nu, nici vorbă. Cel mai probabil.. maşina a fost vrăjită. E singura explicaţie pe care o găsesc.
Cercetaşa tăcu câteva secunde, gândindu-se la toate oportunităţile pe care le deschidea acea explicaţie.

**Desiree Rose Goth** · 28 Oct 2011, 20:19

- Poate că ţi-ai imaginat asta, sugeră Ainsley. O fi fost din cauza şocului. De ce ar vrăji cineva o maşină doar.. ca să-ţi omoare vărul?
Ca să-mi facă rău, îi trecură cuvintele prin minte. Totuşi, nu îndrăzni să le rostească cu voce tare, aşa că făcu un compromis şi ridică neştiutoare din umeri. Nu voia ca Ainsley să creadă că înnebunise sau ceva de genul acela.
- Sunt sigură că totul a fost real, insistă Desiree.
Ainsley îşi înclină uşor capul, prinsă în presupunerile sale. Dacă situaţia nu ar fi fost atât de gravă, Cercetaşa ar fi râs de seriozitatea dusă la extrem a colegei sale. Se abţinu, iar tot ce îi ieşi de pe buze fu un oftat.
- Nu mă crezi, nu-i aşa? întrebă ea, după ce tăcerea deveni penibilă.
Colega sa îi urmă exemplul şi oftă şi ea.

**Ainsley S. Everdeen** · 28 Oct 2011, 20:20

Nu voia să creadă că întâmplările acelea ar fi fost reale – nu stătea în firea sa. Totuşi, era chiar posibil ca cineva să vrăjească o maşină ; doar exista Magie şi vrăjitori.
- Sincer, nu ştiu ce să cred, rosti Ainsley. Totul pare .. atât de complicat.
Când acceptase să o ajute pe Desiree, totul păruse atât de simplu. Acum parcă totul devenise încurcat şi fără sens. Bineînţeles, dacă colega sa continua să-i ascundă tot ce se întâmpla, nu avea nicio şansă ca să revină la zi cu evenimentele.

- De ce ar vrea cineva să îl omoare pe vărul tău? continuă Cercetaşa. Sau.. pe tine?
Astea erau întrebările cele mai lipsite de sens, căci , din câte ştia ea, Desiree nu avea nicio legătură cu Devoratorii Morţii. Sau, cel puţin, nu ea însăşi. Trebuia să existe altcineva în toate ecuaţiile acelea, care dădea peste cap tot ce ştiau ele.

Darkmark RPG Forum / Londra / Pestera lui Godric « Previous 1 2 3 4 Next » //  / ● even with my eyes closed tight, I still see it.

Darkmark RPG Forum / Londra / Pestera lui Godric
« Previous 1 2 3 4 Next »
/ ● even with my eyes closed tight, I still see it.