Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Biblioteca

1 2 3 4 5 … 7 Next »

/ 3:00 AM

De obicei îi placea noaptea să-i fie destinată somnului dulce şi viselor plăcute, nu să o irosească pe chestii inutile cum sunt petrecerile sau discuţiile interminabile şi banale cu colegii de cameră, însă mai nou trebuia să-şi sacrifice o parte din timpul său liber, inclusiv cel din timpul nopţii. Acum se trezise cu faţa pe foile mizerabile ale unei cărţi vechi şi mucegăite, cu literele în relief care inevitabil i s-au imprimat pe obraz. Oftă plictisit aruncând câte o privire scurtă în stânga şi în dreapta sesizând că era în continuare singur. 
Îşi căută lent în buzunarul interior al robei ceasul şi ridică o spranceană când îşi dădu seama că era ora trei dimineaţa şi el nu găsise nimic relevant în tâmpeniile alea de cărţi. Răsfoi grăbit dar silenţios cartea din faţa lui şi nervos ca nu era ce trebuie o aruncă pe altă masă cu o bubuitură puternică. Probabil ar trebui să viziteze sectorul interzis, însă ce e interzis rămâne aşa până în situaţiile excepţionale. Nu era o urgenţă potiunea aia, putea să aştepte, putea să mai caute, având în vedere că oricum nu putea dormi nopţile în cameră din cauza sforăitului unui dobitoc.
Ridică lampa la nivelui umerilor săi astfel încât să-i lumineze raftul din faţă şi îşi trecu degetul arătător peste titlurile cărţilor de la stânga. Nu găsi nimic interesant asa că puse la loc cartea care o aruncase mai devreme intenţionând să se întoarcă în cameră, însă după ultima verificare a raftului din spate. 
Zâmbi discret când citi titlul unei cărţi. 'Asta trebuie să fie', şopti cât pentru sine şi se puse la masă să citească.

ooc: somebody? no?

"Nu ar trebui sa arunci asa cu carti pretioase!" Spuse, luand nonsalant cartea de pe raft si se pozitiona zambind in spatele lui. il urmarii putin cu privirea apoi se intoarse spre raft si cu o miscare a degetului, scoase ce parea a fi o carte nici prea groasa nici prea subtire cu coperta albastra si i-o intinse. Cred ca asta e ceea ce cauti. "Noapte buna."

Își intoarse privirea spre cea a cărei voci o auzi parcă înfundat fiind destul de concentrat asupra vrăjilor din fața lui. Ridică sprancenele suprins mai mult de atitudinea ei decât de faptul că se afla la o oră atat de tarzie în bibliotecă, cel puțin nu erau în sectorul interzis, ar fi câștigat amândoi o pedeapsă destul de frumoasă și aici dăcă erau prinși de cineva.
Cercetă rapid coperta cărții pe care o primise și își trecu degetele lungi de pianist peste semnele gravate pe ea. Se încruntă involuntar întrebându-se de unde știa fata de ce avea el nevoie. O fixă din nou cu privirea analizând fiecare detaliu al vestimentației și expresia feței ei. 
'Viperini, deci.' își spuse în gând. Era extrem de plictisit de viperini și comportamentul lor, de ce nu putea sa dea și el peste un astropuf. 
"Ai greșit cartea, nu asta căutam." zise el într-un final întorcându-și tot corpul spre domniță așteptând o reacție impulsivă și dezgustată speficifică viperinilor.

"Foarte bine atunci. O sa o iau eu." Spuse calm privindu-l intens cu mainile in san, apoi zambind, si cu o miscare nonsalanta ii lua cartea din brate. Se intoarse surazand, si aruncandu-i o ultima privire se indrepta spre una din canapele si incepu sa citeasca, asezandu-se picior peste picior. Avea sa fie o seara lunga.

O privi cu indiferenţă pe puştoaică, buzele arcuindu-i-se într-un zâmbet abia sesizabil şi se întoarse la cartea lui. Trase lampa mai aproape de el dat fiind că ajunse să îşi mijească ochii ca să înţeleagă scrisul marunt şi şters. Se frecă puţin la ochi şi căscă lung şi zgomotos aruncând câte o privire furişă fetei din spatele lui. Nici o mişcare din partea ei? Sigur văzuse că e de la viperini? Nu se poate, prea cuminte. Experienţele lui anterioare cu viperinii nu au fost deloc placute pentru ambele părţi.
Se ridică de la masa lui şi se plimbă puţin pe la rafturile din apropierea domniţei. Nu părea somnambulă, foarte ciudat să o găsească aici la ora asta. Ce-i drept că şi el era acolo la aceeaşi oră, dar măcar avea un pretext plauzibil, oare cât de bun era motivul ei?
"Cum te cheama?" şopti el încercând să-şi mai alunge somnul. "Eşti conştientă că s-a dat stingerea de ceva vreme, nu?"
Se aşeză într-un final pe marginea canapelei ei, zărind şi câteva cuvinte din cartea pe care o ţinea deschisă.

Isi ridica privirea spre el, zambindu-i oarecum batjocoritor. Se juca. Era una din serile alea mult prea plictisitoare si cum ea era din principiu plictisita si ii displaceau mai toate, in afara de potiuni, se intampla sa se afle mai mereu in biblioteca la asemenea ore tarzii, cand era mai tot timpul singura, din pacate pentru ea, ca ar fi sperat sa fie tot timpul singura, dar cum asta era imposibil... situatia sugera ca fata tocmai gasise un nou partener de joaca, care, din nefericire pentru el, reusii sa ii starneasca atentia.
"Splendora." Spuse scurt, mentinandu-si zambetul fals; "Cu cine am placerea?" mai adauga, privindu-l fix... "Vad ca esti interesat de potiuni, dar nu si ca ai curajul sa o recunosti." Ii raspunse ea, ignorand complet a doua intrebare.

Mirosul cărților era precum un drog pentru el, fiecare pagină îl făcea să tremure de extaz, cu cât mai veche cu atât mai bine. Ce avea ea acolo arăta destul de bine și tentant însă nu pentru acea seară. Încerca să facă cât mai puține mișcări posibile ca să-și concentreze mai mult atenția asupra ei, nu știi niciodată la ce să te aștepți de la viperini.
"Carsten,"spuse el într-un final ridicandu-se de pe marginea canapelei și poziționându-se în fața ei făcu o miscare scurtă luându-i mâna puștoaicei în a lui și o sărută scurt. "Încântat." zise el scurt lăsându-se un pic în jos astfel încât să o privească de la același nivel continuând să o țină de mână.

Isi lasa ochii sa cada peste miscarea tandra a baiatului, in timp ce acesta ii lua mana in a sa, dupa care ii ridica spre el si il privi.
"Incantata." Spuse, strangandu-i usor mana in a sa, apoi cu acelasi suras dracesc, il trase spre ea, acum fiind la doar cativa milimetri unul de celalalt. Il privea si ii zambea prosteste, admirandu-i fata. Tipul nu avea trasaturi urate si parea a fi si gentleman, lucruri care se cam bateau cap in cap cu prezenta lui acolo in acea seara.
'Just my luck...' gandi Splendora, zambindu-i, pentru ca nu-i asa, elegenta si rafinamentul caracteristice unui don Juan si trasaturile timide specifice soarecilor de biblioteca nu prea au lucruri in comun.
"Spune-mi..." Incepu ea, in timp ce is cobora din nou privirea, mangaindu-i fata cu aratatorul. "Ce face un tip ca tine la ora asta in biblioteca? Nu are nimic de agatat, sau m-am inselat... si esti doar un soarece de biblioteca care pretinde a fi mult prea galant pentru binele lui?" , adauga surazand, acaparandu-i o suvita de par cu care incepu sa se joace, prinzandu-i privirea.

Începu să râdă destul de discret când o văzu că începe să se joace cu o şuviţă din parul lui creţ şi lăsat pe spate de data asta, deşi obişnuia să-l prindă mereu într-o coadă lejeră în spate. Nu era deloc deranjat de noua lui poziţie, poate chiar ii era mai comod să-i observe trăsăturile feţei în modul ăsta. Deja începea să iasă la iveală viperiniţa din ea, perfect, prefera compania viperinilor şi a cercetaşilor, deşi nu s-ar fi integrat în nici una din casele respective. Viperinii l-ar fi numit prea slab de înger având în vedere că încerca să fie elegant cu toată lumea, în special cu domniţele, iar pentru cercetaşi era prea nebun.
Ridică o sprânceană când o auzi. Aşteptă ca ea să termine cu prostiile apoi începu să râdă ca un disperat , destul de zgomotos pentru o bibliotecă, mai ales în timpul nopţii. Îi prinse bărbia între degetul arătator şi cel mare şi sopti destul de încet încât se îndoia dacă auzise şi ea.
"Şoarece de bibliotecă? Cine spune că nu poate fi şi un şoarece galant?" Se îndepărtă încet şi plimbându-se în jurul ei ajunse in spatele canapelei. Trebuia să recunoască că îi plac cărţile, dar oare ei nu îi plăceau dacă a găsit-o acolo în acel moment? 
"Uite tu spre exemplu, un şoricel destul de neaşteptat pe aici" zise el făcând încă câţiva paşi astfel încât să ajungă în faţa ei evitând întrebarea ce căuta el aici. Era treabă lui şi cu cât ştiau mai puţini cu atât se afla mai în siguranţă.

Il asculta cu uimire, deoarece tonalitatea vocii si calmul miscarilor lui nu-i puteau sugera decat o persoana suficient de abtinuta si inteligenta pentru a putea fi o companie placuta, apoi rabufnii cu un suras. "Ochi de soim, sa inteleg?" adauga, inca surazand si chiar se gandi sa il felicite pana fu intrerupta de un zgomot puternic, niste pasi si o lanterna care cauta prin incapere.
"Cine e acolo?!" se auzi de la capatul holului, facand-o pe fata sa se intoarca brusc spre dreapta.
"Retrag cele spuse. Pari destul de calculat, insa nu si destul de capabil sa intelegi consecintele actiunilor tale."
"Haide..." Spuse si il lua de mana, tarandu-l dupa ea pana la capatul holului opus, tragand o privire in spate sa vada daca nu sunt urmariti, apoi trase de o carte si unul dintre rafturi se deschise, lasand la vedere o nisa. Il vara inauntru, intrand si ea, apoi isi flutura bagheta si astepta ca raftul sa se inchida. Nu era destul loc pentru doi, ce-i drept, dar decat sa fie prinsi...
"Nu puteai sa razi mai tare, nu-i asa?" I-o aruca Splendora, chinuindu-se sa se sprijine cat mai bine de peretele din spate.