Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Vacante in Vacante, concedii si afaceri
1 2 3 4 5 Next »
/ A chance to be better

**Roran S. Thorbjörn** · 01 Feb 2013, 23:13

Lexie&Roran
[Image: tumblr_mfuyahaqar1rlr2dlo6_250_zps2c4bd1d7.gif]

[Image: tumblr_mfuyahaqar1rlr2dlo1_250_zps097b2015.gif]

Freedom is what you do with what's been done to you.

Îşi înfundă mâinile în buzunare, simţind vag rucsacul gol de pe umeri cum îl incomodează. Serile în Irlanda puteau fii la fel de reci precum uimitoare. Apusul soarelui se reflecta în zăpada proaspăt aşternută ce scârţaia ciudat pe sub tălpile lui Roran. Lumina caldă şi portocalie se întindea ca o ciudată pătură peste ţinuturile altă dată verzi. Strălucirile ciudate ale zăpezii se reflectau în geamurile cu perdele trase ale caselor din sat.
Roran studie cu ochi de vultur valea adâncă, unde era adăpostit micul sat peste care dăduse. Avea rulota parcată puţin mai departe, plănuind o mică cercetare înainte de culcare. Satul părea destul de aproape, însă Roran ştia că i-ar trebui câteva ore bune pentru a reuşi să-l ajungă dacă ar avea nevoie de ceva.
Nicio problemă. îi plăcea mai mult în pustietate.
Se întrebă cum ajunsese el din Italia înapoi în ţara natală. Ciudat era că nu avea habar. Ca de obicei, de fapt. Simţise doar că aici trebuia să fie. Avea impresia că aici trebuia să fie acum, aşa că venise încet spre Irlanda.
Începu să se plimbe cu paşi lenţi prin zăpada moale, auzind scrâşnetul ei sub ghetele lui. Se aplecă şi recoltă puţină apă îngheţată, privind-o cum i se topea în palmă, simţind apa rece curcându-i printre degete.

**Lexie Stryder** · 01 Feb 2013, 23:38

Lexie îşi sprijini coatele de pământul rece şi umed, privind iepuraşul ce îşi făcea loc să iasă din micul său bârlog. Zâmbi, întinzându-şi mâna şi mângâindu-i căpşorul mic. Mereu se întrebase cum de mereu dădea peste animale atât de blânde în pădure. Şi cum de mereu ieşeau şi se apropiau fără frică de ea.
Tresări când auzi paşi şi iepuraşul alb alergă cu picooruşele lui mici înapoi în scorbura de la baza stejarului lângă care se afla viperina. Privi în jur, ascunzându-se tăcută după un tufiş mare şi stufos. Nu ştia dacă voia sau nu să fie văzută, însă avusese impulsul să se ducă undeva unde să se simtă mai în siguranţă.
Privi pe deasupra frunzelor răvăşite o siluetă de bărbat. Un roşcovan destul de scund, care purta un hanorac gros şi cu un rucsac care îi atârna ciudat pe spatele lat stătea la doar câţiva metri de ea, privind în direcţia opusă, spre priveliştea uimitoare a satului.
Viperina se ridică aproape inconştient, simţind cum ceva o atrăgea spre misteriosul roşcovan.
'Hei,' spuse, cu un zâmbet scurt.

**Roran S. Thorbjörn** · 01 Feb 2013, 23:58

Roran se întoarse, surprins de o voce ce nu aparţine nici vârntului, nici ploii, nici oricărui alt fenomen al naturii. Asta dacă nu se integra şi omul pe acolo. Îşi înregistră în minte acest gând, hotărât să-l evalueze cu atenţia cuvenită când va fii singur. Ceea ce, ştia sigur că era inevitabil. Zîmbi când îşi aminti cât de bine se simţea în singurătate.
- Hei, răspunse el, cu o mişcare prietenoasă a capului.
Fata din faţa lui era diferită de alte fete prin înfăţişare în mod special. Avea o privire inteligentă, părul scurt, detaliu ce ieşea în evidenţă din prima, brunet, faţa puţin rotundă şi o expresie blândă, ca de copil. Avea ochii albaştri pe un ten alb, ceea ce îl duse cu gândul la ciudata poveste a Albei-ca-Zăbada. Se întrebă cum de ar reuşi să fie cineva suficient de creativ pentru a reuşi să inventeze o poveste unde un sărut putea învinge moartea.

**Lexie Stryder** · 02 Feb 2013, 00:17

Lexie se îndreptă spre bărbat cu paşi şovăitori şi o privire curioasă. Era curioasă de ce se afla acolo şi cum de ajunsese într-un loc atât de pustiu. Adevărul era că nu credea că se va mai întâlni cu cineva uman înainte să se reîntoarcă la Hogwarts.
Lexie venise în Irlanda pentru puţină relaxare. Să stea strict în natură. Să locuiască în pădure. Să doarmă în fiecare noapte sub cerul liber. Ce era mai frumos. Bineînţeles, simţea frigul şi neajunsurile, însă folosea magia pentru asta. Avea mereu focul aprins şi fulgii de zăpadă sau picurii de ploaie nu îi atingeau pielea pe timp de noapte. Îşi puse vrăji de protecţie pentru eventualele animale sălbatice şi îşi găsise un culcuş pe creanga groasă a unui copac.
Într-un cuvânt, se simţea bine. Nu se simţise de mult timp atât de bine. Avea nevoie de o schimbare în propria persoană şi trebuia să o facă repede, altfel ar fi înnebunit doar gândindu-se la asta.
Viperina îl privi pe necunoscut, întrebându-se cum o vedea el, cu părul scurt răvăşit, obrajii roşi şi hainele ponosite, noroioase şi rupte în unele locuri.
'Ce faci prin părţile astea?' întrebă, dând glas curiozităţii sale.

**Roran S. Thorbjörn** · 02 Feb 2013, 11:01

Roran ridică din umeri. Nici măcar el nu ştia de ce venise înapoi în primul rând, aşa că ar fii fost cam complicat să îi povestească toate presimţiriile lui.
- Presupun că am avut nevoie de ceva locuri mai familiare, zâmbi el.
Fata avea un aer puţin sălbatic, deşi Roran îşi putea da seama cu uşurinţă că nu era aşa tot timpul. Avea hainele pe alocuri rupte şi stropite de noroi, iar părul îi era ciufulit, ca şi cum tocmai ar fii ieşit dintr-o bătaie. Roran zâmbi, imaginându-şi-o pe fata asta mică cu aspect inofensiv tăbăcind fundurile unor maimuţoi de două ori mai mari ca ea. Chiar dacă nu o cunoştea, avea o vagă impresie că era în stare şi de asta.
- Eu sunt Roran, se prezentă el.

**Lexie Stryder** · (This post was last modified: 02 Feb 2013, 11:18 by Lexie Stryder.)

lexie ridică din sprâncene cu un zâmbet scurt. Deci băiatul ăsta era irlandez. Trebuia să îşi fi dat seama după accent. Mereu apreciase irlandezii pentru puterea lor vădită şi pentru vulcanismul şi atitudinea caracteristică lor.
Totuşi, când se uita la bărbatul acela nu putea să vadă nimic care să inspire altceva decât putere psihică.
Îşi încrucişă încheteurile, prinzându-şi mâinile cu degetele într-o mică încăierare. Se plimbă câţiva paşi, spre dreapta lui, privind mica privelişte ce o convinse să rămână acolo în primul rând.
Zâmbi când îi auzi numele.
'Arăţi ca un Roran,' spuse ea, ridicând o sprânceană. 'Lexie.'

**Roran S. Thorbjörn** · 02 Feb 2013, 11:46

Roran încuviinţă din cap cu un zâmbet amuzat.
- Tu nu arăţi chiar ca şi o Lexie, deşi culoarea părului se potriveşte, spuse el, amuzat, întinzându-şi mâna şi luându-i fetei o frunză din păr. Eu te-aş vedea mai de grabă ca o Mary.
Se strâmbă puţin, ca şi cum ar evalua-o, ca şi cum ar fii ceva pictor ce se uită pentru a suta oară la o operă şi încearcă să-i găsească un nume demn de măreţia picturii.
- Mda, Mary ar merge perfect, spuse el într-un final şi râse.
Lexie era drăguţă şi era destul de uşor de conversat cu ea. Îi plăcea că avea o privirea blândă şi bine-voitoare, ca şi cum nu ar fii în stare să facă rău nici unei muşte, însă avea impresia că era mai mult la ea decât ceea ce se putea observa la prima vedere.

**Lexie Stryder** · 02 Feb 2013, 11:59

Lexie ridică din sprâncene. Aha deci. Nu îi venise niciodată în minte faptul că fizicul nu i se potrivea cu numele, însă zâmbi. Mary. Numele ăsta mereu fusese ceva foarte puternic pentru ea. Nu numai cu braţele pe care şi le întindea în religie, ci pentru că avea impresia că dădea o impresie puternică oricui.
Toată lumea îşi amintea atunci când întâlnea o Mary.
Zâmbi, privindu-l apreciativ.
'Ei bine, să presupun că eşti de pe aici,' spuse ea, păstrând conversaţia vie.
Avea chef de vorbit şi se părea că întâlnise un partener perfect fără ca măcar să se străduiască. Zâmbi şi îl privi expectativ, senină şi deschisă. Uitase aproape de tot de micul iepuraş care se ascundea în scorbură...

**Roran S. Thorbjörn** · (This post was last modified: 02 Feb 2013, 12:39 by Roran S. Thorbjörn.)

Roran încuviinţă din cap.
- În teorie, răspunse el.
Aşa îi spuseseră părinţii lui, însă el mai avea încă ciudata senzaţie că era posibil să fii venit aici de pe o planetă complet diferită şi memoriile părinţiilor lui să fie alterate pentru a nu trezi suspiciuni. Zâmbi la teoria asta, descoperită de când era mic. Încă nu reuşise să găsească argumente puternice pentru a o contracara.
Observă micul animal care se înghesuia într-o vizuină speriat. Roran zâmbi şi îşi întinse gândurile, lovindu-se de mintea simplă a animalului. Îi transmise gânduri fericite şi calmante. Iepuraşul ieşi ezitant din viziună, privindu-l mirat parcă pe Roran. Aşa e, poţi să ieşi, îl încurajă el, transmiţându-i o imagine potrivită.
Iepuraşul se apropie de el şi de Lexie ezitant, ţopăind printre picioarele lor.
- Drăguţ companion, îi zâmbi el lui Lexie.

**Lexie Stryder** · 02 Feb 2013, 21:30

Lexie ridică din sprâncene, intrigată de răspunsul scurt şi sec al lui Roran. Era destuld e amuzată de atitudinea lui.
Îi urmări privirea, care trecea peste umărul ei, ochii săi găsind micuţul ghemotoc de blană albă care se ascunse în vizuină.
Recunoscu iepuraşul şi zâmbi blând, privindu-l. Se apropie de cei doi oameni, muşinând cu năsucul roz şi mişcându-şi mustăcioarele gri.
Zâmbetul lui Lexie se lărgi, însă se întoarse spre Roran când îi auzi cuvintele.
Companion?
Nici măcar nu ştia ce ar fi trebuit să însemne asta. Auzise de companioni, adică de acele animale care le corespund oamenilor, însă niciodată nu fusese suficient de interesată încât să caute într-adevăr şi să se lămurească în întregime cu privire la asta.
'Companion?' întrebă ea, arătându-şi nedumerirea.

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Vacante in Vacante, concedii si afaceri 1 2 3 4 5 Next » //  / A chance to be better

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Vacante in Vacante, concedii si afaceri
1 2 3 4 5 Next »
/ A chance to be better