Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Ministerul Magiei / Vrajustitia / burnt offerings

Biroul sau era ca de obicei cufundat intr-o dulce aroma de trandafiri. Acest lucru se datora intr-o anumita masura florilor stacojii ce fusesera imprastiate peste tot, dar si unui farmec ce parfuma o intreaga incapere la comnada unei simple sficuiri din bagheta.
Multi spuneau ca vrajitoare se pierdea in treburi ce tineau de partea estetica in loc sa faca ceva util, dar Veronique tinea sa-i contrazica. De cand fusese incredintata cu slujba de judecatoare la Curtea de Apel Vrajitoreasca fusesera prinsi mult mai multi infractori. Vrajitori de nimic care se foloseau de magia intunecata pentru propriul bine. Gunoaie ale societatii magice care voiau sa vada intreaga lume arzand.
Desigur, mare parte dintre ei erau fosti inamici ai vrajitoarei, dar o treaba bine facuta nu ar trebui sa fie niciodata pusa sub semnul intrebarii. Ar fi preferat Minstrul ca acei misei sa umble liberi pe strazile aglomerate ale Londrei? Ar fi fost oare mai bine daca ar fi intrat cumva in Hogwarts si ar fi atacat copii nevinovati?
Normal ca nu, isi raspunse singura in gand si zambi satifacuta. Incepu sa se uite printre niste documente mai vechi printre care se aflau si registrele cu toti fostii detinuti de la Azkaban.

'Thomas Golding, Anna Smith, Matthew Har...' incepu sa citeasca cu voce tare numele trecute pe bucata de pergament, dar fu intrerupta de o bataie in usa.
Nu astepta pe nimeni, dar din moment ce cineva o deranja insemna ca trebuia sa fie ceva important. 'Intra' spuse pe un ton aspru si incepu sa se roage in gand ca vestile ce avea sa le primeasca sa nu fie din partea Devoratorilor.

Veronique incepu sa chicoteasca, dar se opri repede si ii facu semn barbatului sa ia loc la scaunul din fata biroului sau. Se indrepta apoi spre o masuta ce fusese asezata sub un tablou ce infatisa un sarpe incolacindu-se in jurul unui trandafir. Se intoarse inspre vrajitor si ii zambi calduros. Zambetul insa nu ii atinse nicio secunda ochii, fiind mai rece chiar si decat fiordurile nordice.

'Inainte de toate, n-ati vrea un firewhiskey?' il intreba pe un ton dulceag si ii puse in fata un pahar umplut pana la jumatate.
Ea nu-si lua la randul sau unul pentru ca nu avea dispozitia neceseata pentru a consuma alcool si nu avea de gand sa se prefaca atat de prietenoasa incat sa bea.

Se aseza la loc pe fotoliul sau captusit cu matase rosie si stranse toate documentele de pe birou. Le incuie cu o cheita aurie intr-unul dintre sertarele facute din lemn de trandafir si apoi isi intoarse privirea din nou catre vrajitor.
Klaus Lovel, ii repeta numele in gand si realiza ca prenumele acestuia era unul nordic. Nu cunostea multi nordici, dar era mereu fermecata de cei pe care-i intalnea. Gasea mereu ceva foarte atragator in zambetul lor sarmant si in comportamentul dezinvolt.

'Spune-ti, cu ce va pot ajuta?' il intreba pe tanar avand grija sa nu piarda contactul vizual cu el nici macar pentru o secunda. Nu-l cunostea si nu stia la ce sa se astepte din partea lui. Ar fi putut fi un posibil aliat, un simplu civil sau un inamic. Oricum ar fi fost, nu avea de gand sa-l piarda din ochi macar pentru o perioada. Cel putin nu pana nu incepea sa-i recunoasca gesturile si nu intelegea cat de cat ce se invartea in capul lui. 'Ziceati ca aveti ceva important sa-mi spuneti.'

Femeia cazu pe ganduri imediat ce auzi numele de Ralph Lovel. Nu avuzise niciodata de acest barbat, dar datorita numelui de familie putea fi sigura ca indvidiul era ruda cu oaspetele sau.
Se parea ca acest Ralph era motivul pentru care Klaus ceruse sa o vada. Acest lucru ii displacea oarecum vrajitoarei pentru ca nu obisnuia sa rezolve problemele altora, dar se gandea ca acest gest de binefacere ar fi putut veni in ajutorul sau mai tarziu. Se astepta ca barbatul sa-i ramana dator, iar ea avea nevoie de cat mai multi vrajitori care-i datorau ceva. Aceia erau cel mai usor de controlat.

'Nu, ma tem ca nu-l cunosc' se prefacu ea a fi afectata. 'Dar pe dumneavoastra cred ca va stiu de undeva' incepu femeia uitandu-se atenta la ochii de safir ai vrajitorului. 'Acestea insa sunt detalii. Mai bine mi-ati spune ce doriti de la acest Ralph.'

Incepu sa se uite absenta pe niste foi ce ramasesera pe birou, in incercarea de a se preface ca-l ignora pe barbat. Era interesata in legatura cu cine era acel Ralph si astepta sa inceapa povestea despre el.

Femeia isi atinti privirea catre tavan si incepu sa se gandeasca la ceea ce tocmai ii spusese tanarul. Nu stia de ce-i daduse atat de multe detalii pe care le-ar fi putut folosi cu usurinta impotriva lui. Nu stia nici despre ce alianta vorbea. Nu cunostea prea bine Germania, iar politica de acolo era un adevarat mister pentru ea. Se parea ca factiunile germanice erau cu mult mai organizate decat cele britanice si se foloseau chiar si de atuuri legale pentru a castiga suprematie.

'Foarte bine, foarte bine' spusea ea realizand ca avea sa-l ajute. Avea si ea la randul sau nevoie de ajutor si nu putea sa faca rost de el doar cerandu-l. Un sperviciu in schimbul altuia.

'Cazul acesta este putin mai complicat. Daca va voi ajuta cu el, va trebui sa-mi oferiti si dumneavoastra ceva inapoi' incepu sa-i explice, iar un zambet incepu sa-i infloreasca pe buze.