Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Vacante in Vacante, concedii si afaceri

« Previous 1 2 3 4 5 Next »

/ A drop in the ocean

Se aseza pe hinta si stranse in jurul ei hanoracul lui Josh. Isi afunda fata in el si inspira adanc, parca vrand sa isi inunde narile cu parfumul impregnat i materialul pufos al hanoracului. Apoi zambi si il dadu inapoi.
-Mersi pui, dar nu am nevoie. Si nu e nevoia ca tu sa racesti.
Intr-adevar, chiar ii era foarte rar frig din cauza sangelui de felina, asa ca nu avea rost ca el sa stea dezbracat doar ca ei sa nu ii fie frig daca oricum nu i-ar fi frig. Trebuie sa pastrezi aia, crede-ma. Zambi cand vazu ca venira si Gakari si cu Blade in aproprierea lor. Acum zambea si isi recapate culoarea in obraji, adica era atat de palida pe cat era de obicei, ceea ce era bine.
Se apleca si lua cele doua patrupede in brate, dupa care porni inspre usa, urmata de Josh. In fata usii gasi, asa cum se asteptase, gasi bagajele iubitului ei, care le lasase acolo inainte sa intre in casa si sa inceapa toata porcaria din ziua aia. Se mira inca de faptul ca Amelia ii lasase sa iasa afara, dar probabil ca vazuse culoarea din obrajii fiicei sale. Se aseza linistita pe una dintre genti si cu greu din cauza vulpii isi elibera o mana pe care o intinse inspre Josh. Acesta i-o prinse si isi impleti degetele cu ale ei. In secunda urmatoare se auzi o pocnitura. aylee isi inchise ochii, iar cand ii deschise vazu o padure. Reusise.

Intra. Cabana era goala si plina de panze de painanjen. Ii placea cabanele de genula cesta. Parasite si totusi in stare buna. Pentru ca asa erau oamenii. Pur si simplu nuputeau parasi locurile parasite. Ceea ce ii facuse candva sa se distanteze acum ii tragea inapoi, ca un magnet care isi schimbase brusc polaritatea. Patur vechi si putrezit scartai sub greutatea ei, insa stia sigur ca avea sa o sustina. Nu ii era frica de cei ce isi aratau slabiciunile, era mai terifiata de cei care le aveau dar nu le aratau, acestea iesiind la iveala in cele mai nepotrivite momente. Si patul, patul nu avea sa se rupa sub greutatea ei. Ea era ca o pana stationata pe varful unei picaturi de roua, care nu facea altceva decat sa tina umbra.
Se uita la Josh care statea in tocul usii. Oare el cum percepea lumea? Oare o percepea ca ea? Sau poate ca pentru el locul nu era nimic altceva decat o casa darapanata unde nebuna de iubita lui il adusese fara nici o explicatie logica sau plauzibila. "Vroiam sa te tin departe de mama." Nu suna tocmai bine... Insa adevarul era si mai inspaimantator de atat. Si, stia cum se sune. Ce nu stii nu te raneste.
-E o cabana, zise ea in cele din urma. Obisnuiam sa vin des pe aici inainte sa ma primeasca familia mea.
Nu stia e alte explicatii sa mai dea. Sau creierul ei nu se chinuia sa gaseasca alta mai buna. Asta trebuia sa fie, era imposibila alta varianta. Nu stia prea multe lucruri in ultimul timp si incepea sa o deranjeze.

Se uita la el. Nu era prost, cum ar fi putut fi. Nici ea nu era proasta, ceea ce insemna ca faceau un cuplu de exceptie. Ii parea rau ca el vroia sa plece. Sau ca incerca sa o faca sa creada ca el vroia sa plece. Ea nu vroia ca el sa plece. El era singura ei ancora in furtuna realitatii. Uneori avea impresia ca daca se lasa chiar si pentru o singra secunda, atunci ar fi fost maturata de valurile dezlantuite ce i se perindau prin fata ochilor ca norii pe care ii iubea atat de mult pe cerul de dimineata. Nu, nu avea de gand sa il lase sa scape. Se ridica de pe pat si il lua de guler. Se rasuci si il tranti pe patul scartaitor, asezandu-se in poala lui. Buzele ei le gasira repede pe ale lui, de parca ar fi urmat o carare vazuta doar de ele.
Era unul dintre acele rare momente in care cu adevarat nu mai conteaza nimic si nimeni, doar cel de langa tine. I se cuibari in brate, lipindu-se de pieptul lui bine lucrat.
-Nu poti pleca. Nici sa vrei, nu te las. Nu si tu...
Nu, nu avea sa planga din nou. Lacrimile ii secasera de mult cand venea vorba de Eliza. Acum nu mai exista. Poate ca odata va reveni, poate ca ii va explica si poate ca o va ierta, insa nu va mai ifi ca inainte. Niciodata. NU vroia sa treaca de mai multe ori prin asta.
-Te iubes puiule...

Se simti intoarsa cumva, astfel incat, fara sa isi dea seama cum, ajunse dintr-o data sub Josh. Incepu sa rada, sarutandu-l in momentul cand termina de vorbit. Apoi adopta o fata ganditoare, ca sa se vada ca se gandeste la ce zisese el.
-Hmmm, oare ce pot oferi?
Se ridica si se rasuci, in asa fel incat sa ajunga ea deasupra. Nu era mare fana a pozitilor astea intinse pe spate, dar macar daca stateau asa, sa fie ea deasupra, nu? Se apleca si il saruta din nou, parul ei desfacut formand o perdea in jurul lor. Insa nu il lasa sa se bucure prea mult de momentul acela, caci sar ca arsa si incepu sa caute printrunul dintre bagajele ei.
-Doar nu crezi ca am fugit de acasa asa pur si simplu, nu? Trebuie sa fie ceva de mancare pe aici...
Ultimele cuvinte si le adresase mai mult ei insasi decat lui, dar asta nu mai conta. Dupa cateva momente scoase un strigat invingator, inceand sa rada. Se aseza pe jos, invartindu-si de cateva ori bagheta in aer, facand sa apara sub ea o paturica destul de subtire, numai buna cat sa nu te murdaresti.
-Am niste ciocolata si paine, zise tare mandra de ea. Bunul meu domn, doresti sa ramai si sa cinezi cu mine? intreba pe un ton foarte sobru, de aia reusind sa se abtina sa nu rada.

Lua o muscatura mare din felia de paine cu ciocolata pe care si-o facuse, urmarindu-l pe Josh cum se plimba prin camera exact asa cum o mama isi priveste copilul mic care are toane. Rabdatoare si cu zambetul acela care zicea ca stie ca o sa ii treaca, deci nu e stres. Mai lua o muscatura, urmarindu-l la fel de atenta, cu o figura copilaroasa. Nici nu vroia sa se gandeasca la ce spunea el. Nu de alta, dar nu era ceva care sa dea de gandit, caci gasise deja o solutie la problema. Nu vroia sa o impartaseasca cu el doar pentru ca i se parea amuzant cand era serios.
Isi termina felia de paine linistita, zambitoare si tacuta. Se intinse sa isi faca inca o felie de paine, insa prinse o privire de a lui Josh care aproape o ingheta.
-Iti faci prea multe grji, pui, zise ea, dupa care continua sa unga felia de paine cu miscari lenese din bagheta. Cand termina aceasta munca foarte importanta si complicata, ii intinse lui felia de paine.
-Este foarte simplu. Cand hotaram sa ne intoarcem o sa o facem. Tu o sa te duci linistit acasa, iar eu sa fac la fel. Cand o sa ma ia la intrebari o sa le spun ca tu m-ai obligat. Finetti? intreba ea cu un zambet inocent.