Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean

« Previous 1 2 3 4 5 Next »

/ A forest full of secrets

A forest full of secrets
~~ Doar eu si Alice Morris ~~

Era unul dintre putinele locuri in care se simtea cu adevarat..bine. Era un loc magic in care putea sa alerge, sa tipe, sa cante, sa danseze si tot ceea ce facea era bine. Liniste si pace. Erau doar doua dintre calitatile Padurii lui Dean. Se auzea un ciripit usor si, in departare, se vedeau animale alergand. Insemna libertate. Totdeauna Padurea a insemnat un loc de-a dreptul magnific.
Era vacanta. Iar locul preferat pentru a-si petrece dupa-amiezile insorite era Padurea. Locul preferat al Astropufei. Mergea, mergea visand, cu capu-n nori. Visa. Visa la Higwarts, la aventurile pe care le-a trait, la prietenii ei, visa, intr-un mic cuvant, dar mare, la magie. Mergand, ajunse intr-o poienita luminoasa. Auzi si niste pasi. Crengute rupte. Se apropia cineva.

Cararea bine cunoscuta din Padurea lui Dean era linistita, si intunecata, datorita coroanelor bogate ce se impleteau deasupra astropufei in timp ce aceasta mergea, pentru a scurta drumul catre bunica ei. Nu ii facuse o vizita de vara trecuta, si ii era dor de bunica sa, si de casa in care isi petrecu o mare parte din copilarie. Se apropia cu pasi marunti de luminisul unde obisnuia sa poposeasca, si isi verifica ceasul de la mana. Ar fi avut timp sa se opreasca putin, drumul prin padurea o facea sa economiseasca destul timp. Pasi in spatiul gol dintre copaci, privind bucatica de cer senin care se vedea deasupra ei, prin spatiul dintre crengile copacilor. Isi dadu rucsacul jos din spate, si il rezema de un copac, dupa care se aseza si ea direct pe pamant.

OOC:Scuze ca am raspuns atat de greu, am fost ocupata

Astropufa se intoarse rapid si dadu cu ochii de o fata, mai mare decat ea, ce statea pe pamant. Parca o mai vazuse undeva, doar ca nu-si putea aminti unde anume. Dar asta nu mai conta. Simtea ca daca acea fata aparuse in peisaj, o data cu ea, aparuse si o aventura superba, deocamdata ascunsa, dar ce avea sa iasa in curand la iveala. Fata inca nu o vazuse, asa ca Adnana se duse pe la spatele ei, tiptil, tiptil pana ce ajunse langa copacul unde era rezemata fata.
"Hey!" ii zise ea
Aceasta tresari si se intoarse rapid, scotandu-si bagheta, dar cand vazu chipul fetei si-o puse la loc
"Nu te speria, am vrut doar sa te sperii" ii zise tanara Astropufa, chicotind usor
Se apropie de ea si se aseza si ea pe pamant. Ii placea sa-si faca prieteni noi
"Eu sunt Adnana, Adnana Hale, tu?" se prezenta aceasta, schitand un zambet prietenesc