Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Sanctuarul Dragonilor Romani

1 2 Next »

/ A hundred memories all for one person

• Waitin' for Alice/Harper ><
  
  Nu suportase niciodata dragonii , insa de data aceea chiar nimerise locul acela. Neintentionat. Isi trecu mana prin claia de par care arata destul de neingrijita. Probabil uitase , insa trebuia sa aiva grija si de aspectul fizic. Pana la urma , numai de par nu se ocupase el in ziua aceea. Era tarziu , iar afara ploua . Spera sa se opreasca. Prefera vremea calda. Prefera sa stea afara nu sa se inchida in casa.
  
  Observa diferite tablouri care contineau informatii referitor la dragoni. Isi apropie usor capul de acesta si-si ingusta ochii , ca si cum incerca sa citeasca subtitrarea prost scrisa a unui film de proasta calitate. Parca erau mult prea multe , si pana la urma cine le retinea pe toate? Probabil doar cei care se dadeau drept foarte pasionati de acele creaturi , nu ?Il privi pe Cid care incepu sa latre la tablouri. Era amuzant. Rareori vedeai un Labrador latrand la niste tablouri antice. Isi incrucisa bratele la piept pentru a parea ca chiar este interesat si nu ca venise acolo doar pentru a-si gasi ceva de facut , fiindca afara ploua. Pana la urma , oamenii aceia oricum il priveau ca pe unul ce se trezeste tarziu si locuieste singur.Se intoarse brusc vrand sa iasa afara , insa dupa cum spunea , oamenii il priveau , insa nu stia ca si de la spate.

Ploaie. Ura ploaia, si vremea mohorata, si cerul innourat. De ce vremea in Romania era asa instabila? Tocami cand se hotari sa faca o vizita, cerul se hotari si el sa toarne cu galeata. Isi acoperi capul cu gluga pelerinei, dar parul ei era greu de stapanit.
Mergea cu pasi repede catre Sanctuar, iar cand intra, isi dadu pelerina jos si incerca sa scape de apa de ploaie. Isi scutura picioarele, si privea in jos, facand pasi mici. Ii parea rau acum ca se incaltase cu niste pantofi deloc rezistenti la apa. Isi scoase bagheta din buzunar si tocmai voia sa isi usuce pelerina, cand cineva aproape se ciocni de ea. Isi ridica rapid privirea, vrand sa se scuze, pentru ca nu se uitase deloc in jurul ei de cand intrase.
"Oh, imi cer scuze, sunt putin zapacita..." ii spuse ea celui de care se ciocnise.

• Se uita urat la ea , ca apoi sa inteleaga faptul ca era si ea , la fel ca el , era ceva mai ametita dupa ploaia de afara. Se retrase putin pentru a o analiza pe fata. Nu vroia sa-i fi cauzat vreo vanataie sau ceva. Oricum nu fusese o izbitura. Ci doar intrasera unul in celalalt , usor.
  
  " Esti bine domnisoara?"intreba acesta. Cunoscuse persoane care il dadura in judecata fiindca varsase suc langa ele , si din greseala, sarise suc si pe pantofii acestora. Scapase cu viata si din acele probleme. Zambi fara sa vrea si-si duse mana la ceafa. " Eu sunt mai mult decat zapacit , te asigur.." Ametit , zapacit , aiurit si toate toate atributiile acelea.
  
  Isi incrucisa din nou bratele , si apoi isi arcui usor spatele . Daca nu se insela , fata aceea parea destul de tanara incat sa fie eleva , insa nu puteai spune ca nu e adulta. Probabil avea un caracter destul de puternic. Cel putin el asa credea. Desi nu o auzise decat o singura data.

• Isi muta privirea spre stanga in timp ce baiatul - mai bine zis barbatul de care se ciocnise se departa un pas. Era mai inalt decat ea, parea sa aiba in jur de douazeci de ani, dar nu ar fi bagat mana in foc. Oamenii mereu sunt capabili sa te surprinda.
  "Esti bine, domnisoara?" o intreba tanarul. Dadu din cap aproape automat. La urma urmei nu se lovise absolut deloc.
  "Da, sunt in regula." spuse binevoitoare. "Doar ca nu ma uit pe unde merg." adauga cu un zambet vinovat.
  " Eu sunt mai mult decat zapacit , te asigur.." spuse tanarul ducandu'si mana la ceafa si zambind usor la randul lui.
  "Se prea poate.." spuse Alice in gluma, dand din cap cap. Era de obicei o persoana foarte atenta la tot ce o inconjoara, dar din cand in cand mai avea momente in care era pur si simplu aeriana. Sau in care mintea ii statea in alta parte, cum se intamplase in acele momente.

• Zambi insa nu foarte convingator. Isi baga mana in buzunar , de unde scoase o hartiuta mototolita. Era putin ingalbenita si totusi inca puteai distinge un ros pal , aproape portocaliu. Nu stia de unde are aceea , probabil ii trebuise sau o primise si uitase de ea. O abga la loc in buzunar si o privi inapoi pe fata.
  "Esti eleva , presupun. Spune-mi daca gresesc ."tacu o clipa dupa care indrazni sa deschida din nou gura."Iti place locul asta ?"Apoi isi aminti de ce venise el acolo. Fiindca afara plouase si nu suporta sa fie udat de ploaie ci doar sa o priveasca pe fereastra , din casa aceea gigantica si goala de pe Diagon.
  Isi scarpina capul ciufulind si bretonul care era acelasi mereu. In fine , acum nu-i pasa de parul acela , ci de ..de..De ce ii pasa ? Nu avea persoane dragi de care sa-i pese. Poate doar prieteni . Oameni simpli pe care-i cunoscuse in diferite locuri , cum ar fi Sf. Mungo sau Sanctuarul acela.

Alice ramase incremenita. Nu facu niciun pas, nicio miscare, dar fara sa stie de ce. Isi tinea pelerina uda pe bratul drept, si bagheta in mana stanga, ascultand apa ce se scurgea pe podea, sunetul concurand cu cel al ploii de afara.
"Da, intr'adevar." raspunse ea la intrebare. "Sunt in anul VII la Hogwarts, Scoala din Anglia." Simti nevoia sa mentioneze tara. Existau si alte scoli de magie, la fel cum existau si vrajitori in toata lumea.
"Iti place locul asta?" Ar fi vrut sa intrebe si ea la randul ei daca tanarul era elev, fiindca ea se indoia, sau macar s'ar fi asteptat ca el sa mentioneze ca terminase scoala. Dar era la urma urmei un necunoscut, nu ar fi trebuit sa se astepte la nimic. Ii raspunse totusi:
"Defapt e prima oara cand vin aici. Matusa mea lucreaza aici, si m'am gandit sa ii fac o vizita." Facu o pauza scurta, si profita de tacerea baiatului pentru a intreba la randul ei: "Pe tine ce te aduce aici?"

• Statu putin pe ganduri intrebandu-se ca si el se oprise acolo din pura intamplare. Si-ar fi dorit sa ramana acasa. Sa nu aiba de a face cu ploaia. Inghiti ca apoi sa-si indrepte privirea spre altceva. Nu suporta tensiunea. Momentul ciudat cand priveai o persoana si ea te privea inapoi, dar tu intorceai capul pentru a-i evita privirea.
  
  "Vremea si cainele meu.."spuse el zambind si aratand spre Cid.
  Isi incrucisa amuzat bratele la piept, privind-o absent pe fata, dandu-si seama ca nu-i stia numele si invers. Nici ea pe al lui. "Ma numesc Darren."spuse el calm."Cu cine am onoarea?"
  Se comporta ca un barbat singuratic si irascibil. De fapt asta era din cauza parintilor care nu locuiau acolo, si ii lasasera lui casa. El fusese nevoit, mai ales fiindca vroia sa scape de Franta. Si locul acela era potrivit.