Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Little Whinging
1 2 Next »
/ a magic wedding

**Ivy Thibault** · 09 May 2012, 21:10

Ivy se uită scandalizată la Mike.
"Ce faci? Nu te uita în ochii lui!" îi strigă ea peste zarva care se aşternuse peste petrecere. Însă Mike era prea ocupat să se posteze în faţa ei ca să o audă. Îl auzi strigându-l pe Logan, care era destul de aproape de ei, exact în aceeaşi poziţie în faţa lui Rachel. Dar, spre deosebire de Ivy, care era obişnuită cu situaţii limită din cauza aventurilor ei cu Sfinţii Mortali şi Devoratorii Morţii, avea lacrimi ce îi curgeau şiroaie pe obraji şi o expresie împietrită pe faţă.
Nu se uită la şarpe, ci doar îi vorbi în Reptomită. Ştia că, dacă aveau noroc şi nu fusese trimis de cineva, şarpele uriaş se va duce înapoi.
"Du-te înapoi şi lasă-ne în pace!" îi strigă Ivy peste hărmălaia care se lăsase peste petrecere.
Basiliskul se opri. Ivy avu grijă să se uite doar la corpul lui. Îşi dădea seama că şarpele primise poruncă să vină să îi distrugă, însă vedea clar că relaţia dintre basilisk şi stăpânul său era destul de fragilă.
Aşa că acum şarpele habar nu avea de cine să asculte. Stătu în jur de un minut nemişcat până să scoată un sâsâit puternic şi să facă cale întoarsă.
"Nu te duce la stăpânul tău, te va omorî. Mergi spre vest şi vei găsi alţii ca tine," îi zise Ivy pe Reptomită.
Şarpele întoarse puţin capul pentru a o asigura că înţelesese şi se târî încet afară din clădire.

**Michael Stark** · 09 May 2012, 21:39

Mike isi ridica privirea spre sarpele urias, avand grija sa nu ii priveasca ochii periculosi. Ii auzi vocea soptita, sasaita a lui Ivy si stia ca fata tocmai vorbea cu sarpele. Dupa un cateva secunde care lui i se parura o vesnicie, sarpele facu cale intoarsa si pleca. Pur si simplu. Mike ramase ceva gen *face palm* cand isi dadu seama ca basilisk-ul plecase intr-adevar.

"Cum l-ai facut sa plece?" o intreba pe Ivy pe jumatate socat, pe jumatate fericit.
Logan se apropie de ei, cu fata destul de precauta, vizibil asteptandu-se ca sarpele urias sa se apropie din nou. Se pare ca ii era sprijin lui Rach care se agata de bratul lui, cu fata foarte palida. In ochii ei se simtea o tristete ciudata, pe care Mike isi dadu seama imediat ca nu ar fi putut-o intelege niciodata. Era ceva chestie de fete probabil.

"A plecat?" intreba Logan, tonul lui fiind foarte asemanator cu cel folosit de Mike mai devreme.
"Se pare ca da," raspunse barbatul pe o voce aproape sparta, ragusita. "Ar trebui sa plecam intr-un loc mai sigur. Si depinde de voi daca vreti sa ducem invitatii acasa."
Isi freca ceafa cu o mana ridicand din sprancene. Nu prea stia ce sa spuna sau ce sa faca in acel circumstante. La urma urmei, cea mai importanta zi din viata celor doi indragostiti fusese distrusa. Ii stranse usor talia iubitei lui, incercand sa ii transmita ca e in siguranta cu el.

**Ivy Thibault** · 09 May 2012, 21:58

"Basiliskul avea un stăpân destul de nou. Nu era suficient de credincios pentru a-l asculta. Şi pun pariu că cel care l-a trimis aici nu avea nicio idee că va fii vreun Reptomit prin preajmă," le explică viperina tuturor.
Se uită cu părere de rău la Rachel. Ziua nunţii nu însemna acelaşi lucru pentru un bărbat aşa ca pentru o femeie. Îşi aminti cât de entuziasmată se simţese Rach înainte şi îi privi faţa tristă şi brăzdată de lacrimi de acum. Parcă acum nu mai era aceeaşi persoană.
Nu simţea părere de rău pentru mulţi oameni. De fapt, îşi merita pe deplin statutul de viperină. Şi niciodată nu era foarte bună preietenă cu Rachel, însă în acel moment, chiar îi era milă de ea.
Îşi drese glasul într-un mod ciudat care le atrase atenţia tuturor.
"Păi, cred că eu şi Mike plecăm şi... ăă, vă lăsăm să aranjaşi lucrurile pe aici," zise Ivy.
Logan încuviinţă. Ivy îşi dădu seama că timp singur cu Rachel era exact lucrul de care avea nevoie în acel moment.
Îi salută pe cei doi prieteni şi îl luă pe Mike de mână pînă cînd ajunseră la maşină. Închise portiera după ea şi se uită la Mike.
"Ce dezastru! Rachel e distrusă..." zise Ivy nemulţumită.

**Michael Stark** · 10 May 2012, 21:57

Mike fu sincer usurat sa scape de atmosfera incordata si trista care domina in jurul lui Rachel. Bine, poate ca era normala, insa chiar nu se bucura sa fie in prezenta unei femei triste. Nu stia ce sa spuna si se simtea neajutorat. Nu ii placea cand se simtea neajutorat.

Inchise portiera masinii cu un zgomot surd inainte sa porneasca motorul care hurui. Cand Ivy il lua de mana, el ii raspunse, strangand-o usor. Stateau cu motorul pornit, insa nu se miscara din loc. Sincer, barbatul nu voia sa plece de acolo. Era un loc linistit, cu chestii tari si vrajitoresti care ii aminteau ca nu se termina viata de vrajitor deodata cu Hogwarts. Il facea sa se simta mai in siguranta, mai ascuns, ca si cum s-ar pierde in multime.

Opri motorul si ii zambi lui Ivy.
"Hai sa mai stam pe aici," propuse, zambindu-i. "E linistit si daca avem nororc niciun basilisk sau orice altceva nu ne va mai deranja timp de cateva ore."
Ii lua fata in maini si o saruta usor apasat, gandindu-se inca o data in acea seara cat de indragostit era de fata aceea si cum, printr-o minune si ea de el.

**Ivy Thibault** · (This post was last modified: 14 May 2012, 18:34 by Ivy Thibault.)

Ivy îi zâmbi şi ieşi din maşină deodată cu Mike. Da, era foarte ciudat cum evoluaseră lucrurile în mai puţin de două ore. Toată lumea era aşa de fericită la nunta asta şi acum până şi ea se simţea ciudat. Era tristă de suferinţa celorlaţi, ceea ce era un lucru destul de ciudat pentru ea. Îşi dădu dintr-o dată seama cât de vulnerabilă devenise de când ajunsese la Hogwarts şi se întrebă dacă s-ar întâmpla să încerce Jobenul din nou ar sorta-o la aceeaşi casă.
Îl luă de mână pe Mike şi se duseră mai departe de restaurant, pe o câmpie pustie. Ivy îşi scoase tocurile şi umbla desculţă prin iarba deasă, ţinându-şi pantofii într-o mână.
Se opri şi se întoarse spre iubitul ei.
"Tu îţi dai seama că puteai fi omorât din cauza mea azi, nu?" spuse ea, uitându-se în ochii lui.
Era sigură că acel basilisk fusese trimis pentru ea. Ea era singura de acolo care era alături de Sfinţii Mortali. Era adevărat că se putea afla că ea şi Mike făceau parte din Devoratorii Morţii, însă era mai multă lumea care îi voia distruşi pe Sfinţii Mortali decât pe Devoratori.
Mereu ştiuse că va fi un moment când Mike va fi pus în pericol din cauza apartenenţei ei la primul grup. Ea nu însemna siguranţă pentru el, deşi el însemna siguranţă pentru ea. Era mult prea egoist să continue aşa, însă oare putea să renunţe? Dacă asta ar însemna siguranţa lui Mike, putea să renunţe la el? Încă nu era sigură, însă spera să afle cât de curând.

**Michael Stark** · 15 May 2012, 21:41

Mike ii stranse mana lui Ivy, incercand sa se gandeasca la orice altceva decat la ce se intamplase in acea seara. Tot timpul stiuse ca fata aceea avea ceva de ascuns, ca facea ceva ce el nu stia, ca se punea in pericol. Nu spusese niciodata nimic pentru ca stiuse ca daca Ivy nu i se destainuise insemna ca intr-adevar nu putea. Nu voia sa o preseze sa faca imposibilul. Poate daduse Juramantul Suprem. Sau poate fusese pus un blestem asupra celuia care spunea ceva.

Orice ar fi fost, barbatul putea recunoaste ca se simtea usor frustrat din acea cauza. Nu stia cum sa reactioneze, cum sa o protejeze sau sa o ajute. Ridica din sprancene cand ii auzi cuvintele. Nu din cauza faptului ca parca ii citise gandurile, ci mai mult a tonului pe care o spuse. Se citea ceva ce o presa, ceva ce barbatului nu o-ar fi placut sa auda. Acea tristete, acea obligatie care era imposibil sa nu o simti intr-o relatie ca cea a lor.
"Nu trebuie sa realizez nimic. Nu e vina ta," spuse Mike scurt, incercand sa o faca sa o lase balta. "Asculta, si tu era sa fii omorata azi. Eu vreau sa am grija de tine, sa te protejez, sa te ajut si sa iti fiu alaturi. Si nu pot sa fac asta daca nu imi spui ce se intampla."

**Ivy Thibault** · 16 May 2012, 20:53

Ivy strânse din buze nemulţumită, deşi se aştepta la asta. Erau deja prea îndrăgostiţi unul de celălalt pentru a da înapoi acum. Nu era sigură dacă să îi spună sau nu. Instinctul îi spunea că da, însă mintea exact opusul. Se întreba dacă s-ar supăra Kurt. El fusese cel care o sfătuise să îşi urmeze instinctele, aşa că bănuia că nu.
Însă îşi dădea seama că, după ce ştia, era la fel de implicat ca şi ea. Că nu va mai putea da înapoi şi că va trebui să ţină şi el secretul.
Trecuseră cam două minute de când niciunul dintre ei nu mai spusese vreo vorbă şi Ivy simţea parcă curiozitatea lui Mike. Fata avu grijă să arunce o vrajă pentru a nu putea să audă nimeni ce vorbesc.
"Amândoi suntem Devoratori, deci nu asta e problema. Numai că eu mai aparţin unui grup. Sunt prima membră a facţiunii Deathly Hallows, sau Sfinţii Mortali. Noi nu suntem răi sau buni, nu credem în cele două forţe. Noi suntem imparţiali, fiecare visând o lume mai reală, mai curată. Noi vrem... puritate... renaştere,"[7b] se strădui viperina pentru cuvinte. [b]"Problema e că nu suntem priviţi bine de societate, aşa că trebuie să fim eliminaţi. Eu, Kurt, Lexie, sora mea şi încă câţiva."
Se întoarse spre iubitul ei.
"Am omorât oameni, Mike," mărturisi Ivy, vocea spărgându-i-se pe ultimul cuvânt. Ştia că probabil după asta el îşi va schimba părerea despre ea. Poate că nu o va mai ierta niciodată. Poate că o va părăsi chiar atunci...

**Michael Stark** · 16 May 2012, 21:35

Mike ramase pentru cateva secunde tacut, incercand sa proceseze toate lucrurile pe care le aflase brusc. Hm...Kurt. Il stia pe tip. Era cel cu care o vazuse mai mult de o data. Parea mai in varsta decat el, desi nu era batran. Nu parea sa aiba mai mult de 30. Isi duse o mana la ceafa. Nu stia cum sa le ia pe toate alea, bune sau rele. Macar acum stia.

Daca Ivy era bagata, atunci si el se baga. Nici nu trebuia sa isi puna intrebari, nu avea sa ezite. Ideea era ca femeia asta era tot ceea ce avea Mike si tot ceea ce ii trebuie. Nu avea nevoie de nimic mai mult decat pe ea. Peste restul putea trece, insa peste a o pierde pe Ivy nu.
Omorase oameni. Si Mike omorase oameni. Nu era chiar o noutate pentru un Devorator, desi stia ca erau printre ei si unii care nu ucisera. Nu ii dura mult sa observe expresia de profunda tristete de pe chipul lui Ivy. Intelese din prima la ce se gandea ea.

"Hei, poate ai omorat oameni, insa m-ai salvat pe mine," spuse el. "Daca tu esti in factiune, si eu sunt. Incearca sa imi faci rost de un loc. Nu plec fara tine. In plus, si eu am omorat oameni. Si pe multi dintre ei i-am omorat pe dinauntru. I-am ranit si au sangerat pana la moarte. asta e mult mai rau. Asa ca nici macar sa nu iti treaca prin minte ca am sa te judec pe tine pentru orice."

**Ivy Thibault** · 19 May 2012, 14:28

Ivy se uită la el, puţin neîncrezătoare. Era destul de sigură că spunea asta doar pentru a o face să se simtă mai bine, însă nu conta, pentru că funcţionase. Şi era absolut sigură că, dacă îi cerea lui Kurt, avea să îl ia şi pe Mike în Sfinţii Mortali. Cel puţin, era de încredere, un bun luptător, şi îi plăcea Magia Neagră.
"Bine," zise fata. "O să vorbesc cu Kurt. Presupun că te va lăsă şi pe tine să faci parte."
Oftă lung şi se uită în jur.
"Acum hai acasă. Locul ăsta mă deprimă."
Îl luă de mână şi se îndreptară amândoi spre maşină. Cu siguranţă, ziua asta se terminase mult mai prost decât s-ar fi aşteptat Ivy.

Edit By Raizen

Galeoni
Mike Wardlow - 140

Puncte
Viperini - 150
Topic Closed !

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Little Whinging 1 2 Next » //  / a magic wedding

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Little Whinging
1 2 Next »
/ a magic wedding