Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Sala Trofeelor
1 2 3 Next »
/ A magical place

**Julieta D. Thibault** · 04 Feb 2012, 21:22

Cercetasa ramase uimita de povestea viperinei.Nu mai auzise astfel de poveste de familie,asa...ciudata.Probabil de aceea viperina era umpic mai artagoasa ,deobicei esti influentat in comportament si de probleme de acasa..
Se uita la ea oftand si zise:
-Pai..la mine pot sa zic ca am avut o copilarie destul de fericita pana la un punct.Totul s-a desfasurat cum trebuie,pana acum cativa ani cand au aparut Devoratorii in familia mea.Parintii mei sunt siliti sa devina Devoratori..si se pare ca ,de ceva timp incoace si eu cu sora mea...dar ma rog restul nu mai conteaza.
Se oprii inainte sa-si dezvaluie secretul care o mistuia de ceva timp,dar continua cu o voce mai joasa:
-Se pare ca si in familia mea se practica Magia Neagra,de exemplu bunica mea..care o practicase de cand era mica,doar ca parintii mei nu au ales aceea cale,si ne-au invatat pe mine si sora mea Mina mereu ce bine,si nu partea intunecata..continua ea rasufland usurata.Nu vru sa dea mai multe detalii pentru ca erau ale familiei..dar ramase fascinata..de poveste lui Aylee..o compatimea,isi dadea seama cum e sa fi la un orfelinat..fara parinti.
-Hei,pana la urma acum ai ajuns aici si prezentul conteaza..zambii ea.

**Aylee L. Lovel** · 09 Feb 2012, 21:25

Nu putea nega, cercetasa avea dreptate. Intotdeauna conteaza sa traiesti in prezent, sa te bucuri de ce ai, in loc sa suspini pentru ce n-ai avut niciodata, dar simti ca ai pierdut. Ii zimbi din nou, de data asta mai din inima decat pana atunci.
-Chestia asta nu are sens. Nimeni nu ar trebui sa silesca pe alt cineva sa il asculte. Oricine care are macar putina minte stie ca cineva care nu te slujeste din inima nu te slujeste cum trebuie. Deci cei care i-au cooptat pe cei din familia ta nu prea se pricepe la chestii elementare... Dar ce sa ii faci, nu poate fi totata lumea atat de desteapta ca si mine. Incepu sa rada. Multa lume i-o spusese: modestia nu este punctul ei forte...
'Dar cineva atat de frumos si destept si amuzant ca si mine trebuie sa aiba macar un defect, sa nu se simta ceilalti foarte nedreptatiti, doar nedreptatiti, pur si simplu.'
-Din ceea ce imi povestesti... Parintii tai sunt niste oameni speciali. Doar pentru ca nu esti de acord cu ceea ce fac sau au de facut, asta nu insemna ca nu raman aceeasi parinti care erau inainte. Acum doar...au un loc de munca diferit. Atata tot.

**Julieta D. Thibault** · 09 Feb 2012, 21:49

Cercetasa se uita la ea,si imaginile din trecut..despre familia ei ii revenira in minte.Avea imagini foarte placute,ea era atasata mult de tatal ei.O invatase toate lucrurile despre magie,si ii spusese ca niciodata sa nu se aventureze in Magia Neagra..sau Devoratorilor.Julieta mereu il asculta,si ii placea sa ii asculte povestirile cu ce patise el cand era de varsta ei..si tanar ca ea.Dar acele momente s-au dus si nu mai vin inapoi,era constienta de asta..si incerca sa pastreze amintirile acelea vii ca intr-o cutiuta de amintiri,ce este pastrata in sufletul ei.Auzii spusele viperinei,si avea in totalitate dreptate si pleca capul in jos pret de cateva minute,pentru a-si reveni..si apoi zise:
-Da stiu,si de aceea incerc sa nu-i judec niciodata,pentru ca,stiu ca fac aceste lucruri cu un motiv anume.Dar ma rog,sa revenim la altceva..mai zimi cate ceva despre tine,dar de data asta sa nu fie culoarea parului..rase ea zambindu-i.
Nu era genul de persoana rea,dar cand cineva o intarata...ei bine,incepea si ea..si nu era deloc de bine.Mereu incerca sa aiba o relatie buna cu ceilalti...

**Aylee L. Lovel** · 13 Feb 2012, 21:23

Aylee se uita la cercetasa din fata ei si o masura din nou din cap pana in picioare. Nu parea genul de persoana dura sau rautacioasa. De obicei hestiile de genul asta se vad pe fata unui om, si totusi se parea ca si-o gasise ca victima pe Viperina. Sau poate ca Aylee o enerva atat de tare incat scotea ce era mai rau din ea. Oricare dintre variante putea sa fie cea corecta, insa odata ce ii venise ideea, i se parea ca a doua era mult mai potrivita. Ceva despre mine care sa nu tina la culoarea parului....
-Ce pacat ca esti fata... Daca in fata mea acum nu ai sta tu, ci Romeo, probabil ca ti-as fi sarit in brate acum ceva timp.
Ii urmari mimica, sa vada cum reactioneaza la cele ce i le spunea. Undeva, in aer, prinse un miros puternic de om, insa nu il baga in seama. Doar era o scoala la urma urmei, normal ca se plimbau pe acolo elevi. Pe de alta parte, erau intr-o sala publica. Niciodata nu se stie cine are chef de studiu tocmai atunci si tocmai acolo...
-Ceva despre mine... zise din nou Viperina ingandurata. Tot ce pot sa iti zic e... PROTEGO! urla ea, in timp ce isi scosese bagheta. In ultimul moment, scutul ei devi o vraja.

**Julieta D. Thibault** · 13 Feb 2012, 21:30

Cercetasa se uita la viperina din fata ei,ridicand o spranceana.Se parea ca ii place sa joace dur,iar cand cercetasa juca dur nu era de bine.Isi dete o suvita blonda de pe ochii albastri si o privi cu un aer superior pe viperina.Daca vroia razboi asa avea sa fie.Ii raspundea si ea cum o trata si viperina.
-Pai uite ca nu sunt Romeo,si nici n-as vrea sa fiu..continua aceasta zicand propozitia cu un subinteles,apoi vazu ca viperina sare dintr-o data zicand PROTEGO..iar cercetasa se intoarse cu bagheta spre usa,vazand cum o silueta neagra se apropie.Isi ridica bagheta zicand "Lumos"..si vazu ca in fata lor o silueta imensa,se apropie cu pasi repezi..era chiar de ce se speria cercetasa.Un Devorator !
-Cine esti si ce vrei?Zise cercetasa.
-Oh, micuta Potter..am venit cu niste vesti pentru tine, dar se pare ca pe aici ai si o viperina Blest..
Devoratorul facu 2 pasi in fata ,iar cercetasa sari in fata lui zicand:
-Nu te apropia mai mult.!
-Micuta cercetasa, crezi ca o amarata de bagheta ma va opri?..Esti de al nostru si asa,deci noi ar trebui sa fim de aceeasi parte..zise el si un ranjet ii aparu pe fata.
Aylee se uita la cercetasa ...cu un aer dubios...apoi ea se intoarse si zise:
-Mhm..nu!

**Aylee L. Lovel** · 13 Feb 2012, 21:45

Opa, no la asta nu ma asteptam, isi zise zambind Viperina. Se parea ca noua ei partenera de joaca uitase sa spuna un micuut detaliu din viata ei.
-Hei Romeo, zise ea fara sa isi ia fata de la cel care intrase. O fi fost ea puternica, dar scutul era destul de greu de tinut si daca erai atenta la el, daramite daca te intorceai in alta parte. Nu mi-ai spus ca esti un Potter. Asta ar putea sa schimbe putin lucrurile... Mai vedem...
Nu isi duse ideea pana la catap. Isi atinti din nou privirea inspre cel care intrase. Ochii ei, mai patrunzatori decat ai oamenilor norali, scrutau intunecimea de sub gluga musafirului. Acest se misca, iar Viperina prinse o raza de lumina ce ii trecuse prin ochi. Zambetul de mai inainte i se largi intr-unul batjocoritor.
-Si tu? Ce faci cu batul ala atintit inspre noi? Crimson draga, noi ne cunoastem de mult. Astep i eu macar un "buna ziua", dupa ce mi-ai intrerupt flirtul.
Devoratorul isi ridica mana si cu miscari lente isi dadu jos gluga, in timp ce bagheta ramasese nemiscata. Acum i se vedeau clar parul negru si slinos, ochii mici si negrii si urata cicatrice ce i se intindea de la ochil stang la coltul gurii drepte.
-Blest, nu te baga in treburile mele. Da-te la o parte si gata. Sau ai putea la fel de bine sa ramai acolo, si...
Se vedea clar ca incercase sa dea o nota terifianta propozitiei, insa Aylee nu lasa sa se vada ca o trecuse un fior pe sira spnarii.
-Si sa te bat mar, termina ea propozitia in locul lui.
-Ce repede te-ai atasat de micuta Potter...
-Ah! Nu! Ea? Ma jignesti... Ea este un nimic pentru mine. Cu litere mari. Insa nu imi place sa ma ameninti, iar tu ai facut asta.
Gata. O spusese. Acum nu ar mai fi putut da inapoi nici daca ar fi vrut. Spera doar sa merite. Romeo, ma scoti la un suc pentru asta, isi zise ea cu un ras cam fortat.

**Julieta D. Thibault** · 13 Feb 2012, 21:59

Cercetasa ridica din spranceana enervata de atitudinea aiurita a viperinei.O aduse in culmile disperarii,daca vroia sa joace dur avea sa ii intre in joc.Latura intunecata niciodata nu si-o aratase dar se pare ca acum era momentul asa ca porni.
-Stii ce gata,Aylee daca vrei sa pornim razboi asta e..continua ea si pufni,apoi Devoratorul se uita la ea zicand:
-Oh micuta Potter ce bine te-am invatat!
-Se pare ca da zise Julieta.
Dar nu asta ii era in gand,vroia sa o ajute pe viperina sa scape de Devorator iar acum ii venii un plan in minte.
-Bine uite,daca vrei sa fiu de partea ta..asa sa fie..si apoi se uita la Devorator.

**Aylee L. Lovel** · 14 Feb 2012, 00:34

Cercetasa, in acel moment, ii amintea de un leu crescut in captivitate. Ai grija de ei, iar dupa aceea te ataca atunci cand stai cu spatele. Adica asta era renumita loialitate a cercetasilor... Fascinanta intradevar. Si lumea mai zicea de Viperini ca aveau doua fete. Julieta ajunsese aproape pana la Devorator. Nu asa repede... Isi lasa jos bagheta si o asupra pieptului lui Crimson.
-Incarcerous! striga dupa aceea, intorcand in ultimul moment bagheta inspre Julieta. Din bagheta neagra de cires iesira cateva franghii care o imobilizara. Nu prea strans, spera Aylee, insa nu avea de unde sa stie. I se demonstrase deja ca fata stia multe vraji pe care altii nu le stiu, iar faptul ca faca parte dintre Potteri explica acest fapt. Insa in acel moment era legata si avea sa ramana macar cateva minute asa. Ii trebuia timp, desi nu avea nici cea mai vaga idee ce urma sa faca.
-Hei, Blest! Ce faci? Ti-am zis sa nu te bagi! Daca fata vrea sa vina, ce drept ai tu sa o impiedici.
-Fac ce vreau eu, ii rapunse Aylee. Era constienta ca sunase ca o fetita mica si rasfatata, dar avea probleme mai importante de atat. Si cum ai reusit sa intrii aici, apropo?
Devoratotul nu ii raspunse, insa zambetul i se lati, facandu-i fata sa arate ca o masca cu o crapatura uriasa din cauza cicatricei. Cand avea fata asta insemna ca nu mai are de gand sa spuna nimic. Aylee nici nu il forta. Insa trebuia sa traga de timp, macar pana ii venea vreo idee salvatoare. Uite cum am ajuns... Poate daca in acea dimineata ar fi stiut ca urmeaza sa salveze un cercetas nu s-ar mai fi ridicat din pat. Dar era prea tarziu pentru asta.
-Oricum, ce poti sa vrei de la ea? E o simpla copila care are capacitatile mentale ale unui bob de mazare, iar puterea magica chiar mai mica. Plus ca ii aveti pe parintii ei. Asa ca, mai bine o lasati aici. O sa am eu grija de ea. Adauga si un ranjet, desi nu era sigura cat de credibil parea.
-A, sa inteleg ca micutul tau bob de mazare nu ti-a spus chiar tot. Ar trebui sa o intrebi pe ea.
Aylee se uita la Julieta. Acum, oficial, incepea sa ii pese de ce se va intampla.

**Julieta D. Thibault** · 14 Feb 2012, 20:42

Cercetasa se uita cu o spranceana ridicata la viperina care se parea ca ii se crede superioara,desi era cu mult mai jos si la capacitatea vrajilor si mentala.Se calma si zise o vraja in gand de 3 ori si nodurile se desfacura usor de pe corpul ei fragil si suplu.Se ridica in 2 picioare aranjandu-si roba,si zise multumesc tatalui ei in gand pentru vrajile de scapare care o invatase.Nu se stia niciodata cand iti trebuiau..apoi se uita la viperina si Devorator si zise:
-Nu am mintea cat un bob de mazare,micuta viperina.Daca tu esti la viperini,nu inseamna ca imi esti superioara.Atata timp cat vrajile tale minuscule nu prea au efecte la mine,te rog sa iti reiei gradu de inferioritate..zise aceasta cu un zambet larg pe fata.
Apoi auzii vorbele Devoratorului: -A, sa inteleg ca micutul tau bob de mazare nu ti-a spus chiar tot. Ar trebui sa o intrebi pe ea.
Aylee se uita la ea cu nedumerire asteptand un raspuns.
-Nu am de ce sa dau explicatii unei....viperine.E viata mea si nu o intereseaza pe ea.
Apoi isi atinti privirea catre Devorator si zise:
-Cat despre gura ta mare si sparta,nu cred ca vrei sa auda seful tau.Asa ca ai face bine sa taci si sa-ti vezi de treaba ta.
-Micuta Potter,crezi ca,cu vorbele tale ma induiosezi?Atunci sa lasam la o parte acel mic-mare secret si sa trecem la altceva.Pana la urma de ce parte esti?
Iar cercetasa se uita la el si zise:
-Sunt de partea favorabila mie,da-ti seama singur.

**Aylee L. Lovel** · (This post was last modified: 14 Feb 2012, 23:23 by Aylee L. Lovel.)

Viperina simtea ca o sa o ia razna. Julieta nu putea sa stea locului o clipa, ca sa aiba timp sa conceapa un plan si sa o salveze. Pana la urma, de ce vroia ea sa ajute un Potter? Nu ca i-ar fi facut Potter-ii ceva rau sa ceva, insa nici nu o ajutasera nici odata. Pentru ea, cei din familia Potter erau ca oricare vrajitori si vrajitoare. Insa Devoratorii venisera dupa ea. Mai mult, Crimson venise dupa ea.

~

Statea pe veranda unei case mari. Stia ca era casa ei, trebuia sa se convinga ca era casa ei. Cu o saptamana in urma nu avea pe nimeni, iar acum avea doua surori, doi parinti si o casa mare. Dupa ce aflase in sfarsit adevarul despre ea insasi, Eliza avusese bunul simt sa o lase un timp in pace. Erau multe de digerat. Fara sa isi dea seama prea bine ce face, se lasa pe spate pe piatra rece si privea norii cenusi cum se perindau pe cerul de aceeasi culoare. Norii o linisteau intotdeauna si spera ca vor functiona din nou. Apoi, dintr-o data se ridica in capul oaselor. Simtea de parca ceva o tragea inspre casa, in casa. Se ridica incet si isi desfacu parul din cele doua cozi in care si-l stranse cu cateva minute in urma. Acum nu se mai vedeau suvitele roz. Deschise fara graba usa mare de stejar, desi inima ei gonea cu mii de mile pe ora. In camera ce probabil functiona pe post de birou isi vazu parintii. Vroia sa se duca sa le vorbeasca, insa atunci observa ca nu erau singuri. De partea cealalta a biroului era un barbat cu o cicatrice urata si o pelerina lunga si neagra.
-...Fara sa vrem noi, termina tatal sau o propozitie inceputa probabil inainte ca ea sa ajunga.
-Intradevar, Crimson. Nu puteam sa nu le spunem, insa, dupa ce au descoperit dovezile.
-Sunteti de vina pentru ca ati pastrat dovezi,zise barbatul cu o voce de parca ar fi explicat ceva extrem de elementar gen "nu atinge aragazul" unui copil mic.
In acel moment, ochii cenusii ai mamei sale aruncau fulgere. Se ridica de pe coltul biroului, unde statuse pana atunci, si se aproprie de barbatul acela, Crimson, cu bagheta ridicata.
-Tu sti cine sunt eu, nu? Lasa-ne in pace si pe mine si familia mea. In loc sa te bucuri ca le-am unit din nou si ca acum o sa le putem folosi asa cum ne-am propus acum multi ani, tu vi aici si faci pe inteligentul. In momentul asta tu ai sa te duci de unde ai venit si ai sa ne lasi in pace.
Ochii barbatului parura pentru o clipa sa vrea sa se impotriveasca, insa pana la urma ceda, cu un oftat lung. Din cate intelesese Aylee familia Cyreno avea un renume nu prea dragut. Desi isi ura parintii, in momentul acela hotari ca,desi nu va purta numele de Cyreno, oricum nu prea ii placea, avea sa afle numele de fata al mamei sale. Si sa il foloseasca. Oricum, nu mai se putea sa o cheme Pent. Acela era numele ce il primise in orfelinat. Se bucura ca avea ocazia sa si-l schimbe.
Barbatul intre timp isi pusese gluga. Arunca o privire in directia Viperinei, iar aceasta stia ca o observase. Apoi el Disparu.

~

Desigur, dupa aceea avea sa il mai intalneasca, insa se parea ca intotdeauna o urase pe ea in mod special. Iar acum era aici. Intr-o secunda, Aylee ii observa ranjetul si miscarea imperceptibila cu ochi umani a mainii care tinea bagheta. Insa in momentul urmator totul deveni confuz.

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Sala Trofeelor 1 2 3 Next » //  / A magical place

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Sala Trofeelor
1 2 3 Next »
/ A magical place