Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Azkaban

« Previous 1 2 3

/ ~A new life is begining~

Sabri tocmai mi-a adus un bilet,mai degraba o scrisorica,desi se parea ca nu este prea incantata de asta. Ciudat,fiindca pana acum nu avea nici o treaba cand trebuia sa imi aduca ceva veti... Dar aveam sa aflu in curand si de ce a facut asta,scrisoarea era de la Porrin. Cum ??? Nici cand era la Azkaban nu puteam scapa de el ? Situatia incepea sa iasa de sub control. Ieri tocmai avusesem un soc puternic cand mama si tata mi-au spus ca una dintre cele mai bune prietene de la Hogwarts este...Sora mea. Asa ceva era imposibil, dar totusi...se pare ca se putea... Am ramas stupefiata. Probabil ca si ea a aflat.. Ginny,sora mea? De ce nu aflasem pana acum??? Mama cand a nascut-o s-a simtit atat de slabita,iar apoi micuta Ginny a fost furata de un Devorator al Mortii... Si pana la urma lasata la cineva care avea de gand sa se ingrijeasca de ea. Nici acum nu pot intelege de ce acel Devorator a lasat-o pe sora mea in pace in acel moment. Nu stiu cum va fi cand ma voi intalni cu Ginny...imi va fi greu,ii va fi si ei greu... Sa imi zica sora..In tot acest timp noi ne consideram niste bune prietene,iar acum se pare ca viata ne-a ascuns cam prea multe detalii... Oare acesta va fi un nou inceput pentru familia noastra? Avand in vedere ca mama a fost atat de fericita cand a auzit ca fetita ei,cu un an mai mica ca mine,traieste fiindca mama credea ca a murit. Dar , Doamne Ajuta nu era asa. Se pare ca multe lucruri se vor schimba in viata noastra,prea multe...
"Sabri,haide cu mine,voi avea nevoie de tine la momentul in care il voi revedea pe nemernicul de Poorin!",m-am adresat eu bufnitei mele.
Dadu aprobator din cap , desi de data asta a facut cateva mutre... Nu mi-a fost foarte greu sa intru in Azkaban. Nu stiu ce cautam eu aici...de ce il ascultasem pe Porrin,dar un lucru era sigur. Dupa cate am aflat in aceste doua zile,nu cred ca mai putea urma ceva atat de ..important. Inca nu imi revenisem de la ultima veste,speram doar ca Porrin nu va fi eliberat,altel chiar voi fi nevoita sa imi fac dreptate singura.
Si pana la urma ajunsesem in Azkaban,unde sunt prizioneri cei mai periculosi vrajitori din intreaga istorie a lumii noastre. Si totul pentru ce? Ca Porrin sa imi spuna ca el deja stia toata povestea aceasta? Ca el fusese cel care a furat-o pe sora mea la nastere...??? Omul asta avea sa mi-o plateasca scump,desi Jake nici acum nu ar fi de acord sa il ucid pe Devoratorul acesta...

Am trantit usa de la camera mea si m'am aruncat pe pat. De ce mi se intamplau mie toate astea? Sunt cumva regina Spaniei sau ce?
Sa recapitulam:
1.Ieri aflu ca Rose una dintre cele mai bune prietene ale mele,este sora nea...ceea ce acun cateva zile parea imposibil.
2. Un Devorator m'a furat la nastere
3.Luke s'a desparitit de mine fiinda s'a "plictisit"
Ce poate fi mai frumos? ah nimic viata nu poate fi mai frumoasa de atat!
O sa il gesec pe devoratorul ala si o sa il fac sa regrete ca a pus mana pe mine!
AH la dracu pe cine pacalaesc eu? ce sanse as putea avea eu in fata unui Devorator! O pustoiaca de 16 ani sa fim seriosi!
Cioc,cioc pe usa intra cea pe care pana ieri o credeam mama mea.
-Hei scump'o cum te mai simti? se ajezaa pe pat ma mangaie pe par.
-Cum as putea sa ma simt! m'am mintit! m'ai mintit mama! Sau ar trebuii sa iti spun Anastassia?
-Iarta'ma Ginn...
-De ce nu mi'ai spus nimic pana acum? de ce mi'ai ascuns asta? stiai ca Rose e sora mea? lacrimi amare se prelingeau pe obraji mei;nu imi venea a crede ce se intampla!
-Da...
Si'a lasat capul in jos si inceput sa isi framante mainile...
-Nu stiu...nu am vrut sa te pierd! Asta m'a socat......nu avea cum sama piarda,o iubesc chiar daca nu e mama mea naturala! Ea m'a crescut si m'a iubit ca pe fica ei. Si ii sunt recunoscatoare pentru asta.
-Nu ma vei pierde niciodata mama! Am imbratisat'o si am continuat sa stam asa cateva minute bune.

M-am asezat pe o scara rece si subreda in Azkaban. Am oftat usor , ma simteam atat de pierduta. De fapt,totul parea atat de pierdut pentru mine acum,in acest moment. Desi ma luptasem cu Porrin si am avut ocazia de mii de ori sa il ucid cu mana mea,nu am facut-o ..iar acum nici macar nu ma pot duce la el...Adica nu simt eu ca vreau asta..cel putin nu singura..Deja imi facuse prea multe ca sa il mai pot suporta si chiar daca acum se afla in Azkaban sunt sigura ca de data aceasta nici macar nu ma voi mai putea abtine sa nu ii fac capatul.
"Sabrii!",mi-am strigat bufnita pe o voce trista..
Aceasta veni imediat langa mine si in acel moment i-am pus o scrisoare in cioc..care ii era adresata lui Ginny in care scria..

Quote:Ginny...De fapt,surioara..Am nevoie sa fii la Azkaban acum...daca se poate..
Rose

Sabri pleca de indata... Nu stiam daca Ginny va veni insa un lucru era sigur in acest moment,eu nu ma duc la Porrin singura,altfel nu voi raspunde de propriile-mi fapte. In ziua aceasta nu cred ca era cineva mai pornit decat mine acum! Nu cred asta!!!

Mama plecase de 5 minute din camera,si acum puteam sa ma gandesc mai bine ce era de facut! aveam sa vorbesc cu Rose despre toate astea! oricum noi ne intelegeam foarte bine! apoi aveam sa ma duc la devoratorul ala si sa il fac in mii de bucatele!
M'am ridicat din pat si mi'am pus in micutul meu rcusac cateva haine si tot ce era necesar pentru a pleca in cautarea lui.
Fix cand sa ies pe usa pe geam intra Sabri bufnita lui Rose,am inghetat unde eram privind'o cum se aseaza pe mana mea avand in cioc un mic biletel.
Am desfacut cu grija foita si am citit.

Quote:Ginny...De fapt,surioara..Am nevoie sa fii la Azkaban acum...daca se poate..
Rose

Am rupt biletelul si am iesti din camera.
-Ginn,unde pleci! Mama iesii din bucatarie cu minille pline de faina,dar acum nu ma interesa! tot ce voiam era sa ma duc lka Azkaban si sa o vad pe Rose.
-Plec sa ma vad cu Rose mama! nu ma astepta!
In mai mult de 30 de minute am fost acolo,la mai putin de 2 metrii era ea,am alergat spre ea si am imbratisat'o aveam acum nevoie de ea,mai mult decat oricand!

Am imbratisat-o pe sora mea cu lacrimi in ochi,nu stiu ce vroiam sa spun acum,probabil ca am spus ce trebuia prin fapte. Tot ce trebuia sa fac acum era sa aflu ce vroia Porrin de la mine,era foarte important pentru mine sa aflu asta. Probabil ca nu puteam fi mai nebuna decat acum daca i-am raspuns provocarii lui Porrin de a veni pana aici. Da,asta dorea el sa faca , sa ma prinda in capcana lui,dar oricum acum nici macar nu mai imi prea pasa. Ce putea sa fie mai rau de tot ce am trecut pana acum ? Imi omorase iubitul,am trait eu si familia mea fara sora mea,pe care o considerasem moarta si pana la urma se pare ca era atat de aproape de mine si de prietenii mei,ea era una dintre cele mai bune prietene. Acum ma intreb doar cum a aflat mama ca Ginny este sora mea. Nu cred ca i-a spus Porrin,poate el nici macar nu stia asta... Sau oare...de asta m-a chemat aici? Dumnezeule,eram atat de buimacita , nu stiam ce sa spun,ce sa cred,ce sa simt,ma simteam mai degraba o moarta in viata... De parca eu ma aflam in Azkaban,nu Porrin. De fapt,in acest moment ma aflam in inchisoarea sufletului meu...
Cand am sesizat ca Ginny inca era langa mine am intrebat-o cu ochii inlacrimati:
"Stii...? Ai aflat?"
Mai mult nu am putut sa ii spun,desi aveam atat de multe sa ne spunem,de cand s-a nascut ea...16 ani ea a fost departe de adevarata ei familie...Acum stiam un lucru: intr-o zi ma voi duce la presupusa mama ei sa ii multumesc ca a crescut-o ca pe propriul copil si sunt sigura ca o iubeste enorm,exact cum mama ne iubeste acum pe amandoua. Sunt sigura ca abia asteapta sa o vada,dar acum aveam ceva foarte important de facut. Probabil ca de cand a murit Jake asta era un fel de 'misiune' pentru mine,cea mai importanta. Acum aveam nevoie ca sora mea mai mica sa imi fie alaturi,fiindca era puternica,la fel ca mine...la fel ca restul familiei. Sunt sigura ca Jake de unde este ma supravegheaza si ma indruma in ceea ce voi face acum. Probabil el imi va da forta necesara sa ma abtin sa nu il omor pe Porrin,deja prea mult rau ne facuse pana acum,nu pot sa inteleg cum avea constiinta impacata... De fapt uitasem: el nu avea constiinta.

Era asa bine in bratele ei,in bratele surorii mele! Nu mai voiam sa plec de acolo! ma simiteam in siguranta,ma simteam acasa.
"-Sti...?Ai aflat? ma intreba in timp ce ma strangea mai tare. Cu lacrimi in ochi m'am indepartat de ea.
-Da stiu! Am luat'o din nou in brate si am continuat sa plangem o buna bucata de timp.
Ma intrebam insa de ce m'a chemat aici?
-Rose...de ce suntem aici?
-Ah ca sa il vedem pe Poorin nenorocitul!
Cine mai era si ala? ma rog....poate era vre'un devorator al mortii,dar ce legatura are Rose cu el? Asta va urma sa aflu!
Am mers pe un coridor foarte lung cu multe camere din care vedeai numai monstrii! ah aratau foarte rau si pareau nebuni! nebuni la propriu!
Am ajuns la cea mai indepartata camera si acolo l'am vazut. Avea in jur de 40 de ani era zbarcit se cred ca nu mai facuse un dus de an de zile.
-Oh Rosalie,de cand nu ne'am mai vazut! sa fie decand Jake...stii tu? Avea o voce taraganata si suna de parca cinva il strangea de gat in permanenta.
-Mai taci dracului din gura! sa ratoii ea la el printre gratiile ce ne despartea de el.
-Oh esti dura! si vad ca esti si cu sora ta...Ginny nu? ah ce vremuri imi aduc aminte acum 16 ani ce mititca erai! si acum uitate la tine! esti o domnisoara in toata firea! C.ce? el a fost! o Maica Precista! tine'ma ca il fac bucati!
-Tu ai fost nenorocitule! am tipat si mi'am scos bagehta indreptand'o spre el.
-Pune'ti o ultima dorinta javra! va fii si ultima! Am dat sa zic ceva dar Rose ma oprii.
-Ginn nu merita lasa'l!

Ginny era clar surprinsa si era pe punctul de a il ucide,era si de inteles exact acelasi lucru aveam si eu de gand sa fac,dar am oprit-o fiindca pur si simplu venisem aici fiindca aveam nevoie sa il vad din nou,parca devenise un drog,fiindca imi placea sa il chinui,imi placea sa il vad suferind . Nu ma mai recunosteam , de parca innebunisem,dar de fapt asta si faceam,in fata lui paream o nebuna si nu imi parea rau de asta. Il priveam cu o furie atat de intensa,probabil ca Ginny acum era speriata de mine,de fapt nu,nu era,ma inselasem,deoarece si ea acum gandea la fel ca mine , probabil ca esentialul din viata noastra acum era sa il ucidem,amandou gandeam asa , sunt sigura,dar ceva ma oprea de fiecare data cand eram pe punctul sa fac asta. Dupa cum banuiam cu siguranta era Jake,sau eram chiar eu...imi era teama sa fac o astfel de fapta,eram sigura ca dupa cat rau ne-a facut va plati el intr-un fel sau altul. Mi-am adus aminte cand a spus ca prefera sa moara in loc sa ajunga la Azkaban,probabil ca atunci acesta a fost lucrul care m-a impiedicat sa il omor,bineinteles pe langa constiinta mea si darul lui Jake de a ma indruma din nefiinta. Nu imi puteam imagina viata fara el si era sigur , mereu mi-a spus ca va fi alaturi de mine si daca va muri vreodata. Acum stiu de ce zicea asta,fiindca intr-adevar asa si era,acum imi dau seama mai mult ca oricand cat de mult il iubesc si cat de mult ma iubea,de fapt nu,nu mai iubea,ma Iubeste. La prezent,findca el traieste in prezentul meu si asa va fi mereu,orice ar spune oricine,nu imi pasa. Dupa cum a spus el , viata mea se va schimba odata,dar pentru mine va ramane in sufletul meu si de acolo nu il mai poate scoate absolut nimeni. Cele mai frumoase amintiri imi sunt cu el,alaturi de el. O lacrima curgea pe fata mea cand mi-am adus aminte ca in aceasta iarna sau spre primavara ar fi trebuit sa ne casatorim. Gata,trebuia sa imi revin,nu trebuia sa devin sensibila in fata acestui nemernic de Porrin.
M-am uitat la sora mea si am intrebat-o din priviri ce vom face acum... Probabil ca nici ea nu stia,dar era sigur un singur lucru,aveam sa ne ajutam una pe cealalta ca adevarate surori orice ar fi. Oare aici va fi sfarsitul nostru? Sau sfarsitul lui Porrin? Sau pur si simplu o noua viata va debuta in familia mea? Una linistita,fara Porrin alaturi de noi ca sa ne mai strice toate planurile...Familia mea va fi unita orice ar fi,cu Porrin sau fara el. Pentru mine subiectul Porrin este irelevant.

M'am uitat din nou la acel nenorocit si am stiu ce trebuie sa fac.
-Sau stii ce jigodie? I'a sa vedem cat tii la ceva mult mai greu ca moartea! Am luat o gura de aer si mi'am idreptat din nou bagheta spre el.
-Crucio! Am vazut cum se chirceste si incepe sa tipe.
Tipetele lui ma hraneau! ma faceu sa vreau sa il torturez mai mult. Aceste tipete hranea furia ma facea sa fac ce nu as fi facut niciodata.
In momentul asta,puteam fi usor confundata cu o nebuna! Fata mea distorsionata de ura privea cum acel trup se zvarcoleste incercand sa scape de durere.
Ma alimenta,ma facea sa il torturez si mai mult! sa isi ceara scuze pentru tot! sa imi implore moartea si sa nu i'o dau!
Vreau sa vad cum vede iadul! vreau sa vad cum sufera! sa il intorc innapoi la realitate apoi sa il arunc din nou in acel abis!
Dar nu il voi omora! il voi chinui pana nu va mai stii nimic de el si nici atunci nu voi fi multumita!
-T.te rog lasa'ma! Am ras,un ras isteric pe care nu il recunosteam.
-De ce? de ce as face asta? tu te'ai oprit cand m'ai furat? te'ai oprit cand i'ai facut rau lui Jake? Te'ai oprit?!? Am tipat in timp ce el se zvarcolea din ce in ce mai tare!
-Ginny....
-SA nu indraznesti sa imi mai pronunti numele javra ce esti!! Esti un nimci auzi? un Nimic!

O priveam pe Ginny si sunt sigura ca nu o mai vazusem asa pana acum,dar eram sigura ca nu vroia sa faca asta pana acum,abia acum s-a dezlantuit demonul din ea exact cum am facut eu cu Porrin in Padurea Interzisa acum ceva timp,unde Ema, o buna prietena ma ajutase si ea. Acum placerea lui Ginny era de inteles,parea exact cum am fost eu acum un an cu el,o dementa,dar una care se lupta pentru bunastarea ei si a familiei sale,eram sigura inca o data ca intr-adevar face parte din familia Andrews Blackfire,este absolut scoasa din sarite acum,desi ea este o fata foarte blanda. Da,si eu sunt asa,blanda cu cei care merita si razbunatoare cu persoanele care mi-au facut mie si familiei mele atat de mult rau de-a lungul timpului. Avea sa simta din nou pe pielea lui durerea. Cine ar fi crezut ca noi il putem invinge oarecum? Nici nu stiu cum de reuseam sa facem asta cu el,sa il terorizam in Azkaban,dar pana la urma era doar un alt detinut,care a ucis ...care era pur si simplu un Devorator al Mortii...Care isi dorea doar sa omoare,asta era telul lui in viata,sa ucida. de fapt nici macar nu era al sau ci al fostului lui conducator. Doamne,imi era atat de mila de Porrin,mi-am amintit ca el nici macar nu accepta,nu suporta gandul ca Voldemort nu mai exista. Se pare ca nemurirea lui a disparut ca un fir de ata ce se leaga de ceva anume,ca o picatura de ploaie ce dispare la izbitura fata cu pamantul sau orice alt obiect solid din jur. Iar acum Porrin era atat de ...slab,atat de lipsit de ajutor,de vlaga. Il puteam compara cu o picatura de ploaie care s-a izbit de mult de peretii reci si infioratori ai Azkabanului. Eu si Ginny eram acum doar doua persoane care vin sa vada ceva invizibil,pe mine nici nu mai ma afecta aceasta fiinta dementa,lipsita de sens in viata mea. De cand a ajuns la Azkaban am stiut ca infernul i-a fost sortit,am stiut ca atunci cand l-am trimis aici i-am oferit Iadul pe tava. Eu nu eram asa,dar suferintele pe care mi le-a provocat nu sunt doar niste rani care cica se vindeca in timp fiindca ale mele nu se vor vindeca nici peste ani si ani. De ce? Fiindca sunt unele rani care nu se uita,care iti raman in amintire.. Sunt unele rani care vor exista si vor dainui mereu in tine si nu te vor lasa sa traiesti linistit,rani care te fac sa plang de fiecare data cand o noua suferinta apare pentru tine,rani care te ard de fiecare data cand ploaia iti bate in geam,de fiecare data cand soarele apuna si cerul se intuneca inevitabil...Viata ..Ce este viata? In acest moment pentru mine nu exista nici o definitie..Probabil ca suferinta care persista inca in mine imi va arata exact ce este viata,fiindca ea nu este doar roz..nici alb si negru..ea are culori si non-culori pe care noi le percepem ca fiind ceea pentru ce traim. Unele lucruri se schimba in timp,dar sentimentele niciodata,cele adevarate si puternice raman la fel mereu chiar daca vantul va bate peste ele,ele vor sti sa se ascunda,nu vor ramane ca un nisip batut de vantul rece...

Nervii imi erau intansi la maxim. Imi venea sa trec de gratiile dintre noi si sa il omor cu mana mea.
Sa il da cu capul de pereti pana ma moare! Mintea mea avea atatea scenarii care de care mai sangeroase.Acum nu mai constientizam,tot ce voiam era sa il omor. Sa vad cu viata i se sfarseste in mainile mele. Sa il vad suferind,sa il vad delirand,sa il vad implorandu'mi moartea! Sa il vad un sclav la picioarele mele,dar sa nu il omor!
Am oprit tortura pentru o clipa si m'am uitat scarbita la el. Acum arata si mai jalnic decat acum 15 minute. Dar ce imi pasa? Omul asta a facut prea mult rau pentru a mai fi lasat in viata!
-Si i'a zi ti'a placut? mai vrei? esti o mizerie asta esti!
Am scuipat printre dinti indreptandu'mi din nou bagheta spre el.
-Sectumsempra! cateva taieturi ii crestasera pielea,iar eu il priveam cu se zvarcolea si cum tipa de durere.
Ochii mei se desfatau cu durerea lui acum. Stateam si il priveam satisfacuta cu tipa de durere belstemand orice ii venea in minte.
Ura pe care o simt acum imi tare necunoscuta dar in acelasi timp atat de cunoscuta! Am avut o clipa de lucididate si atunci am realizat ce eram pe cale sa fac! Era sa imi murdaresc mainile din cauza acestui ratat.
Am scapat bagheta din mana si am cazut in genguchi cu fata in maini varsandu'mi amraul prin lacrimi de sange!
De ce? de ce trebuia sa fie asa? De ce nu puteam avea o viata normala? de ce a trebuit sa trec prin toate astea.
Acum ca stiu adevarul imi doresc sa nu il fiu aflat! Imi doresc sa fiu o mica pietricica purtata de vant catre nicaieri,imi doream sa fiu picatura care se sparge de asfalt!
Doua brate ma cuprinsera si incepura sa ma legene,stiam ca e Rose,dar nu m'am sinchisit sa imi ridic capul. Continuam sa realizez socata ce eram pe cale sa fac!
Puteam devenii o cirminala daca continuam!
Doamne nu ma mai recunosc!