Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Orele de Curs / Farmece / a. Ora de practica

• Liz îşi trântise rucsaul vechi undeva la rădăcina unui arbore mai bătrân, fără a se uita prea mult în direcţia acestuia, mai mult nervoasă pe propria persoană din cauza faptului că nu gândise să strecoare în acel haos de pene, călimări de cerneală şi pergamente - plus alte lucruri nefolositoare- un fular sau măcar o pereche de mănuşi. Se încruntă uşor şi îşi privi mâinile subţiri, ale căror degete se înroşiseră uşor la vârfuri. Strâmbă din nas indignată şi-şi strecură mâinile în străfundurile buzunarelor, reuşind să găsească cu această ocazie şi bagheta sa din lemn de cireş. Bine măcar că nu o uitase şi pe aceasta nu? Zâmbi ironic şi se uită spre profesoară , atunci când aceasta vorbi.
  
  Ascultă răspunsurile colegilor săi, surâzând forţat, atunci când descoperise că cei mai mulţi ştiau exact ce să răspundă.
  " Eu nu am creat decât o dată un patronus." Începu Cercetaşa uşor nesigură." Avea formă corporală , dar nu ştiu sigur ce era. N-am avut destul timp să-l analizez. Semăna cu un câine, sau şacal." Continuă pe acelaşi ton calm şi plăcut, dar uşor gânditor şi nesigur când veni vorba de aspectul patronusului.
  
  Sincer abia aştepta să înceapă practica pentru a descoperi animalul ce-i reprezenta protectorul magic. Zâmbi în cele din urmă şi începu să bată uşor din piciorul, zăpada ascuzând oarecum sunetul strident al acestuia. Acesta era unul din lucrurile ce-i plăceau cel mai mult la iarnă; ticurile sale ciudate erau mai greu de observat când toată atenţia îţi este aţintită asupra frigului .

• Isabella asculta fiecare elev pe rand, apoi merse cativa pasi, apropiidu-se de ei. Simtea ca daca mai sta mult pe loc avea sa inghete, fiind o fire foarte friguroasa. Le zambi multumita tuturor, apoi vorbi:
  
  "- Foarte bine. Ii felicit pe cei care au reusit sa isi creeze Patronusul, chiar si forma non-corporala, dar ii felicit si pe cei care au incercat totusi. Imi dau seama ca mai aveti mult de lucrat pana sa puteti crea un Patronus perfect, puternic. Dar de aceea sunt eu aici, ca sa va ajut." isi adanci mainile in buzunarele pelerinei groase si isi trase putin fularul alb.
  
  Se gandi cateva secunde cu ce sa continue, apoi analiza rapid numarul elevilor si continua:
  "- Foarte bine. O sa va rog sa veniti in fata cu baghetele si sa incercati sa creati Patronusul."
  Observand nedumerirea de pe chipurile elevilor, Isabella isi scoase propria bagheta.
  "- Nu este nevoie de un pericol serios - un Dementor adica - pentru a-l crea, daca la asta va ganditi. Amintiti-va de cei care folosesc Patronusul pentru a trimite mesaje secrete." spuse ridicand din sprancene. "Sper totusi sa nu faceti asta la vreun test, pentru ca o sa imi dau seama foarte usor.. Defapt n-aveti cum. In fine, ignorati asta." rase Viperina clatinand din cap, nevenindu-i sa creada ca spusese asa ceva. Isi drese vocea si relua, din dou serioasa: "Este nevoie de multa concentrare - si banuiesc ca stiti de ora trecuta la ce trebuie sa va ganditi."
  
  Roti bagheta in aer si rosti tare si clar:
  "- Expecto Patronum !"
  Din vargul baghetei porni o lumina argintie care ajunse la cativa metri in fata Isabellei si treptat se materializa un lup mare, cu bot gros, intredeschis, aratandu-si coltii si blana miscandu-se in adierea vantului. Lupul se plimba prin fata Isabellei de cateva ori, privind in jur cu ochii mari, stralucitori.
  In clipa urmatoare disparu, iar Viperina isi baga in buzunar bagheta.
  
  "- Unul din voi sa vina langa mine si sa incerce, iar eu va voi ajuta. Aveti fiecare cate trei incercari, ca sa ne incadram in timp."

• India isi musca nervoasa buzele. Simtea un impuls care ii spunea sa se duca acolo si sa incerce, si un altul care ii spunea sa ramana pe loc si sa nu se faca de ras. Zambi in sinea ei, gandindu-se cat de grijulie era cu ea insasi. Cu siguranta ca pana la urma va trebui sa incerce, si se gandi ca mai bine acum decat mai tarziu. Se apropie de profesoara, luandu-si inima in dinti, si fiind constienta ca era prima, si toti se holbau la ea. Privirea ei reflecta ingrijorarea, si isi dorea din tot sufletul sa reuseasca.
  
  Inspira o cantitate mare din aerul rece, apoi expira, incercand sa-si elibereze mintea. Isi scoase bagheta din buzunarul robei si se concentra, incepand sa se gandeasca la o amintire cat mai placuta si frumoasa. Prima oara cand urcase pe scena teatrului...nu era destul de puternica. Poate atunci cand primise cel mai important rol. Nici asta nu avea sa o faca sa-si invoce patronusul. Insa tot trecutul ei era mult prea legat de balet. Ideea o lovi insa imediat, cand isi aminti de ziua aceea mareata, cand ajunsese la Hogwarts, casa ei. Un zambet fericit ii inflori pe fata, si inchise ochii, rotind bagheta si exclamand hotarata:
  "Expecto Patronum!"
  Din varful baghetei nu iesi decat un mic firicel argintiu, care se stinse imediat. Privi deznadajduita la 'batul sau magic' si apoi la profesoara, si incerca sa se concentreze si mai mult. Hogwarts, magie, nou inceput, viperini, toate i se derulau in minte, si sentimentul era si mai puternic, coplesind-o.
  "Expecto Patronum!" exclama inca o data, si o forma difuza, care semana cu o pasare deformata tasni din varful baghetei, si se duse dupa cateva secunde. Insa India era mult prea fericita ca reusise si atat, si continua sa se concentreze.
  
  Pentru a treia oara, spuse acele cuvinte, si de data asta, amintirilor sale i se alatura si cea cand zburase prima oara. Pasarea de mai devreme era un pic mai conturata, insa parea mai ceva ca o fantoma. Doar conturul se putea deosebi bine, si viperina observa uimita ca patronusul ei era:
  "Un phoenix?" o intreba pe profesoara nesigura.

• Isabella ii zambi incurajator Indiei cand aceasta pasi in fata si ii facu semn sa isi scoata bagheta.
  Astepta pana cand Viperina se concentra si simti cum respiratia i se opreste cand striga "Expecto Patronum". Asa cum se asteptase Isabella, firicelul de lumina argintie se stinse in cateva secunde - India ii explicase de la inceputul orei ca nu isi mai crease Patronusul pana atunci.
  Insa vedea in ochii ei acea stralucire, acea dorinta si era convinsa ca pana la a treia incercare avea sa reuseasca, macar putin. Si se dovedi ca intuitia Isabellei nu o insela.
  
  Analiza repede pasarea gratioasa cum falfaie putin din aripile mari, inainte sa dispara din nou.
  "- Un Phoenix ?" intreba India cu ochii mari.
  Isabella incerca sa reproduca in minte imaginea pasarii, gandindu-se la semnele distinctive ale unui Phoenix, apoi dadu aprobator din cap.
  "- Da. Felicitari, India. Desi nu ai reusit sa il mentii pentru mult timp, a fost foarte bine pentru inceput, avand in vedere ca pana acum nu ai mai incercat." raspunse Viperina zambind. "Bun. Urmatorul ?"

Alice facu un pas in fata, incercand sa se gandeasca la un lucru care o facuse fericita. Nu stia niciodata ce amintiri sa aleaga la antrenamente, dar cand se afla in fata unui dementor, sau a unui bong ce lua forma celei mai mari temeri ale ei, stia imediat la ce sa se gandeasca. Isi aminti de o prima zi de iulie, cand se intoarse acasa dupa anul scoalr de la Hogwarts, la sfarsitul anului V, si isi aminti fata luminata de un zambet a lui Marc, prietenul ei cel mai bun, Incuiat, care o astepta pe peron. Zambi fara sa isi dea seama, apoi isi ridica bagheta, si spuse clar:
"Expecto Patronum!" Mai multe valuri de ceata alba-albastruie iesira din bagheta ei si se impletira imediat sub forma unui cal, care alerga in jurul ei, si se opri in drepta ei. Coama ii flutura, ca intotdeauna, iar ea zambi, vazandu'si din nou protectorul, pe care il denumi Royal. Facu o miscare scurta de bagheta, si calul disparu. Cobori incet mana in care avea bagheta, iar apoi astepta parerea profesoarei.

• Isabella astepta cateva clipe pentru a-i da timp Astropufei sa se gandeasca, iar intre timp trase aer adanc in piept, simtind ca plamanii in ingheata.
  In cateva minute, Alice rosti tare si clar farmecul, iar din varful baghetei sale pleca o lumina argintie care se materializa intr-un cal inalt si frumos.
  
  Viperina zambi multumita si analiza Patronusul - intr-un fel, parea sa reflecte caracterul Astropufei, avea o privire blanda, dar parea puternic, si nu facu altceva decat sa incline putin din cap si sa mearga cativa pasi, inainte sa se risipeasca la vointa lui Alice.
  
  "- Foarte bine. Si foarte frumos, de asemenea. Felicitari, Alice !" ii zambi, apoi se intoarse catre ceilalti elevi: "Urmatorul."

• Emma ramasese acolo, langa Agnes si langa un baiat de la Viperini pe care nu il cunostea, dar il mai vazuse pe coridoarele Castelului. Isi adancise mainile in buzunarele robei cu insemnele Viperinilor, asta dupa ce isi aranjase mai bine fularul in jurul gatului.
  Vremea parea sa fie de partea lor in acea zi - soarele iesea din cand in cand de dupa nori si lumina puternic, parca vrand sa topeasca zapada si sa trezeasca totul la viata. Emma dadu cu piciorul, ferind stratul subtire de zapada si zari cateva firicele de iarba. Zambi in sinea ei - abia astepta sa vina caldura si sa fie totul verde din nou. Totul parea atat de posomorat iarna.
  
  Auzind vocea profesoarei, Emma inspira aerul rece si pasi in fata. Zambi timida, apoi isi scoase bagheta din buzunarul robei. Isi musca buza inferioara, apoi inghiti nodul din gat si se concentra pe o amintire placuta.
  "Haide, Emm, ai mai facut asta inainte."
  Inchise ochii pentru cateva secunde, apoi ii deschise si rosti:
  "- Expecto Patronum !"
  
  Urmari lumina argintie cu nuante de albastru, simtindu-si inima cum ii bubuie in piept. Firul de lumina se misca rapid, pana cand forma unei caprioare se contura in fata Emmei, la o distanta de doi metri.

• Isabella o urmari pe Emma, iar apoi isi fixa privirea pe Patronusul acesteia. Se descurcase bine si reusise sa il mentina ceva mai mult, desi Isa isi amintea ca fata ii spusese ca mai incercase sa isi creeze Patronusul acum ceva timp, dar luase o forma non-corporala.
  "- Da, foarte bine, Emma." spuse Isa inainte ca Patronusul Viperinei sa dispara.
  
  Era foarte multumita sa vada ca elevii ei faceau progrese, oricat de mici. Fiecare pas in fata conta si ajuta in dezvoltarea lor ca vrajitori.
  Era constienta ca pentru a crea un Patronus in fata unui Dementor era foarte greu, din moment ce frica este un obstacol destul de mare, dar si pentru a-l crea atunci cand nu exista niciun pericol era necesar sa te concentrezi si sa fii atent.
  
  Isabella ridica privirea si astepta ca urmatorul elev sa incerce farmecul Patronus. Daca aveau sa continue in acel ritm, aveau timp suficient sa faca si vrajile "Stupefy" & "Rennervate".

• Lexie statu cuminte la locul ei, privind cu ochi scrutatori elevii care isi creeau Patronusul. Unii aveau o pregatire mai mare, care se observa in dexteritatea miscarilor si rapiditatea cu care era creat Patronusul. Fusese surprinsa sa vada forma de pasare Phoenix a Indiei si le urmarise si celelalte cu un interes politicos.
  
  Dupa Emma, viperina iesi din randul elevilor, scotandu-si bagheta din buzunarul interior al robei negre cu insemnele viperinilor. Se pregati printr-o respiratie scurta, apoi spuse clar un Expecto Patronum si din varful baghetei subtire iesi un scut de lumina alba, care se largi suficient de mult incat sa o acopere in intregime. Facu scutul sa dispara, inca stapana pe sine, cu coltul gurii ridicat.
  
  Mai spuse o data incantatia, de data aceasta cu mai multa putere si incredere, vazand in urmatoare secunda vulpea cunoscuta alergand in jurul ei. Blana argintie stralucea usor in lumina soarelui palid si viperina zambi multumita. Simtea caldura care o cuprinse brusc.
  Invarti bagheta si Patronusul disparuse, caldura fiind inlocuita de un fior placut de racoare. Intra la loc in grupul de elevi.
  

• Isabella urmari Patronusul care capatase forma de vulpe si il analiza pana Lexie roti bagheta si disparu.
  Ii zambi multumita surorii sale, apoi ii spuse:
  "- Foarte bine, Lexie. Felicitari !"
  
  Observase ca desi prima data crease forma non-corporala, si aceea era foarte bine pusa la punct. Un Patronus cu o forma corporala era mult mai puternic, asta era clar, dar si unul non-corporal ar fi fost de folos, cel putin ar fi avut rolul de aparare, chiar daca nu putea alunga un Dementor.
  
  Isa isi amintea fericirea si multumirea de pe chipul lui Lexie atunci cand ii zisese ca reusise sa isi creeze Patronusul si ca stapanea destul de bine acest farmec. Zambi in sinea sa, fiind mandra la randul ei - in fond, era sora ei.
  
  "- Vreau doar sa stiti, in cazul in care nu vom reusi sa ne incadram in timp, putem organiza o noua ora de practica in viitorul apropiat pentru cele doua farmece Stupefy & Rennervate. Si oricum, nu cred sa fie prea grele incat sa nu le stapaniti. Vraja Patronus este mult mai importanta."
  Se gandi mai bine pret de cateva clipe, realizand nu era nevoie sa se grabeasca.
  
  "- Bine. Urmatorul." spuse Isabella dand scurt din cap.