Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Lacul

« Previous 1 2 3 4 5 6 … 9 Next »

/ A photo of the morning

Era o dimineata minunata. Numai buna pentru o plimbare.
Tora iesi pe portile castelului si se indrepta spre lac. Avea nevoie de o zi pentru ea. Vroia sa uite toete grijile si pur si simplu stea si sa priveasca minunatiile naturii. Aparatul foto ii era atarnat de gat. De cand il avea nu pleca nicaieri fara sa fie sigura ca l-a luat.
Ajunse langa lac asa ca se aseza sub ramurile unui cires inflorit.
Auzi un bazait deasupra capului ei. Nu avea nimic cu insectele dar nu-i placea sa fie piscata de ele. Isi ridica privirea. Nu era decat o albina ce aduna polen din florile ciresului. Tora isi ridica aparatul si ii facuse o poza.
De cand aflase ca este vrajitoare fusese mai atenta la detalii asa ca observa orice miscare. Auzi niste pasi in iarba umeda si isi intoarese privirea de la albina la persoana care se apropia.

Avea o grămadă de învăţat , dar nu putea deloc să se concentreze. Citise aceeaşi frază de mii de ori fără a înţelege nimic din ceea ce dorea autorul să spună. De obicei pricepea foarte repede orice lucru, dar acum nu putea să facă acest lucru. Indiferent de ceea ce citea mintea îi zbura în acelaşi loc: la imaginea superbă a lacului sclipind sub mângâierea delicată şi caldă a soarelui auriu. Îşi ridică imediat capul atunci când prin minte îi trecu o idee. Poate asta era problema...Poate imaginea sumbră şi serioasă a bibliotecii nu îi făcea decât rău. Puse un semn acolo unde rămăsese să citească şi ieşi rapid din bibliotecă.
Ajunse în scurt timp înafara castelului şi se opri gâfâind lângă o potecă. Alergase pe holurile castelului care erau de-a dreptul imense şi acum avea mare nevoie să se odihnească. Trase adânc aer în piept şi se îndreptă spre lacul care, exact cum îşi imaginase lumina sub razele soarelui. Un zâmbet îi lumină chipul albicios în timp ce se tot apropia de el.
Prima dată nu observase, dar imediat ce Tora îşi îndreptă privirea spre Elizabeth, Cercetaşa tresărise şi la rândul ei o privise. Privind-o mai atent văzu că în mână ţinea un aparat de fotografiat. Nu se gândise până acum la această activitate , dar era aproape sigură că acela era un mod plăcut de a-ţi petrece timpul liber şi m-ai ales de aţi păstra amintirile.

Tora se uita la Elizabeth in timp ce aceasta se aseza alaturi de ea. Elizabeth isi pierdu privirea in departare. Parea ca se gandeste la ceva, insa Tora nu vroia sa o scoata din transa. Figura fetei era unica si ii punea perfect in evidenta trasaturile.
Tora isi ridica aparatul si ii facu o poza fetei ganditoare. Iesise un profil fantastic. Privirea era dreapta, dar pierduta prin cotloanele mintii, parul ii flutura in vant, iar pe funhdal prinsese padurea inverzita. In timp ce Tora analiza poza, Elizabeth se trezi din reveriesi isi intoarse privirea spre aparatul foto.
"Oh! Scuze! spuse Tora rusinata. Am obisnuinta de a face poze daca vad ceva ce-mi place. O voi sterge daca vrei."
Cercetasa ramase tacuta asteptand raspunsul colegei sale.

Credea că Tora era o fotografă înăscută, pentru că reuşise să vadă cu coada ochiului una din poze. Nu putea să înţeleagă cum reuşea cineva să facă aşa "magie" cu un aparat foto. În timp ce se aşeză lângă ea , fu răpită din nou de imaginea impunătoare a lacului şi se gândi aproape instantaneu la trecut. Se gândea la cum obişnuia să meargă în fiecare vară cu verişoara ei lângă lac şi să încerce(fără succes) să prindă fluturi şi alte insecte.
Îi era dor de acele clipe, îi era dor de verişoara sa, dar se bucura că avusese ocazia de a veni la această şcoală şi nu o ratase. Ca şi amintirile de acasă, niciodată nu avea de gând să le uite pe cele de la Hogwarts.
Mintea îi zbura departe fără să-şi dea seama, adâncindu-se tot mai mult în perisaje pierdute în trecut, când ceva o făcuse să revină la realitate: un bliţ...Îşi îndreptă privirea spre colega sa Cercetaşă şi ridică mâinile panicată atunci când Tora crezuse că o deranjase că îi făcuse poză.
"Este în regulă! Sincer!" Zise repede " Sper doar să nu îţi stric setul de fotografii". Zise privind spre aparat. Ştia sau cel puţin credea că nu este fotogenică .

Torta era fericita ca putea pastra poza. Ii isise bine pentru inceput.
"Esti foarte fotogenica!" ii spuse aceasta lui Elizabeth. "Eu prefer sa stau mai mult in spatele aparatului."
Se gandi la prietenii ei din orasul natal. Intotdeauna le facea poze. Nu mai avea poze cu ea de pe vremea scolii primare. Mai existau cateva exceptii insa nu reusise sa adune toate pozele. Insa acum avea un aparat, si avea sa profite de el cat mai mult.
Tacerea luase locul conversatiei. Tora lua un fir de iarba in mana si se juca cu el.

Era fotogenică? Elizabeth nu credea asta. Îşi amintea că de fiecare dată când prietenii ei Încuiaţi vroiau să-i facă poze nu ieşea bine. Fie avea ochii închişi, fie nu zâmbea...Atunci nu înţelesese problema, dar acum îşi dădea seama. Nu trebuia să se uite în aparat fiindcă începea să gândească pesimist şi nu ieşea cum trebuie în poze.
Liniştea se instalase între ele. În mod normal îi plăcea liniştea, îi plăcea să asculte cum adie vântul, cum cântă păsările şi cum firele se unduiesc la atingerea curentului, dar acum nu avea chef de aşa ceva.
"Eşti o fotografă foarte bună!" Îi spuse ea sinceră lui Tora, privind încă o dată fotografiile. Cercetaşa reuşise să surprindă natura în splendoarea ei. Când vedea astfel de imagini Elizabeth îşi dădea seama cât de norocoasă este că poate să vadă toate astea, că poate să simtă briza atingându-i pielea şi razele soarelui mângâindu-i obrajii.

Tora rosi cand Elizabeth o complimenta. Pana acum nu isi mai aratase pozele. Era bucuroasa ca era apreciata.
Ii amortisera picioarele. Se intinse, simtind cum i se incordeaza muschii.
"Ce zici, Mergem la o plimbare. Am cam amortit aici."
Elizabeth se ridica si incepura sa se plimbe pe marginea lacului. O briza racoroasa le lovi, dandule parul pe spate.Tora isi dadu o suvita dupa ureche.
Ceva ii atrase atentia spre lac. Tot ce vazu fu o coada. Se opri si isi potrivi aparatul. Elizabeth se uita atenta la ea.
"Cred ca tocmai am vazut o sirena!"
Spera ca va mai iesi odata din apa , penrtu a-i putea face o poza. Astepta ceva vreme, insa rabdarea ii fu rasplatita. Reusise sa faca doua poze, si ii iesisera destul de bine. Se ridica din pozitia in care statea in timp ce analiza pozele. Elizabeth se apropie de ea si ii spuse.

Elizabeth aprobă din cap atunci când Tora îi propuse să facă o plimbare. Dacă mai stătea mult amorţea , şi dacă vântul acela mai adia mult pe lângă ea adormea. De fiecare dată când stătea liniştită, în natură i se făcea somn, probabil din cauză că natura îi dădea un sentiment de siguranţă. Cercetaşa se ridică de pe iarbă şi o urmă pe colega sa de-a lungul lacului.
Peisajul era unul încântător. Vântul unduia trestiile de pe marginea apei , iar aceasta sclipea sub razele poleite cu aur a soarelui. Câte o frunză cădea din copacii de pe malul lacului, făcând-o pe Elizabeth să se gândească la confetiile de la carnaval.
Îşi plimbă privirea în jur până când Tora se opri. Părea că ceva îi atrăsese atenţia. Privi spre lac şi văzu o coadă adâncindu-se înapoi în apă. Mării ochii cât cepele dându-şi seama că era o sirenă, teoria fiind confirmată imediat de Tora, care aşteptând reuşise să îi facă câteva poze. Se apropie de Cercetaşă şi privi pozele încântată de imaginea văzută.
"E frumoasă!" Murmură ea cu un zâmbet cald pe buze.

Se simtea bine cand munca ei ii era apreciata.
Fetele o luara la pas. Elizabeth mergea pe partea lacului, in timp ce Tora mergea pe langa ea. cercetasa isi indrepta privirea spre lac. Soarele se inaltase si arunca o lumina minunata asupra apei. Parea ca e un lac de lumina. Elizabeth se vedea ca o umbra. Isi tina mainile in jurul corpului, incercand sa se incalzeasca. Roba ii flutura in spate. Inca o oportunitate pentru o fotografie reusita.
Tora facu o poza, incercand sa nu o ia prin surprindere pe Elizabeth. Vroia sa pastreze acea imagine cat mai naturala. Reusi sa faca fotografia dar Elizabeth auzi click-ul aparatului. Isi intoarse privirea de la iarba, spre Tora. Insa nu paru surprinsa.
"Oare s-a obisnuit deja cu felul meu de a fi?" isi spuse cercetasa in gand. "De obicei dureaza mai mult."
Simti cum fata i se inacalzeste. Se si imagina deja rosie in obraji.
"Scuze! Nu puteam rezista!" Incerca sa faca un zambet cat mai nevinovat, in timp ce astepta reactia colegei ei.