Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Curtea Interioara

1 2 Next »

/ A picture is a poem without words.

Își ridică gluga robei și își afundă mâinile în buzunar. Se anunțase ploaie. Pufnește ușor, iar atunci când își ridică privirea întunecată, zărește curtea interioară a școlii. Prin absurd, ar fi spus că nu ar putea să ajungă în cealaltă parte a acestuia, din pură plictiseală sau mai bine spun lene.
Ridică slab din umeri și pășește în direcția respectivă, închizând pentru un moment ochii atunci când o rafală de vânt se izbește încet de el. Murmură ceva ce numai el poate să înțeleagă și atunci se oprește în dreptul unei bănci. Își lasă capul pe spate și se așează într-un final pe obiectul din lemn. De fapt, nu era plictisit; era pierdut printre gândurile sale.
” Ce-i cu tine? ” rostește într-un final, cât pentru sine și își duce mâna pe piept, simțind pentru un moment că respiră greu. Ignoră rapid acest fapt și închide ochii, ridicând chipul albicios spre cerul înnorat.

Bruneta iesi si ea din incinta scolii vrand sa ia o gura de aer . Avea mare nevoie de asta . A stat prea mult printre rafturile pline cu carti invatand asa ca asta era cel mai bun loc de relaxare .
Isi ridica chipul micut si albicios spre cer schitand un mic zambet fiindca se anuntase ploaie .
Ridica scurt din umeri apoi o lua la pasi marunti , cautand cu privirea o bancuta unde sa stea dar un coleg de la o alta casa dadu peste ea intentionat si aceasta cazu jos cu tot cu cartea de vraji . Vroia sa spuna ceva , dar chiar daca o spunea ce rezolva ? Nimic .
Era obisnuita cu astfel de chestii asa ca nu era ceva nou pentru ea . Toata lumea isi batea joc dar ea era mereu cu zambetul pe buze sperand in continuare sa gaseasca pe cineva care sa o inteleaga .

Colin batu plictisit un ritm in tablia patului. Ofta cu putere si incepu iar sa numere punctele de pe tavan. Nu... Nu mai putea continua asa. Era prea multa monotonie in camera pustie pentru gustul lui. Isi azvarli picioarele peste marginea patului si se ridica. Cu mainile in solduri, se uita prin jur, cautand ceva care sa-l distreze. Dar poate era mai bine sa iasa pe afara... Hawk arunca o privire rapida pe fereastra si stramba din buze. Poate ca va ploua. Si ce conta pana la urma? De cate ori nu se avantase ca un prost prin ploaie? Lua chitara rezemata de perete si incepu sa coboare lent scarile.
Curtea era destul de pustie pentru acea ora a zilei. Se aseza pe o banca, privind spre zidurile inalte. Mereu se simtise ca intr-o fortareata la Hogwarts. O fortareata unde era protejat, dar si un loc unde putea invata sa se apere. Si, intr-un fel ciudat de a spune, obligat sa se apere. Din toate micile escapade invatase cate ceva folositor. Colin isi scutura capul, punandu-si mainile pe chitara. Ramase asa, nestiind exact ce sa cante. Se uita iar prin jur, cautand o sursa de inspiratie. Ii atrase atentia pustiul ce statea la doua banci distanta de el. Parea... ingandurat? Hawk se ridica si isi dirija cu o mana chitara in spate. Se apropie de baiat si isi inclina usor capul pentru a vedea emblema de pe roba.
" Totul bine?" intreba el incet.
Un zgomot infundat, iar atentia lui Hawk se indrepta spre o silueta mica.

OOC: Sper ca nu va suparati ca am aterizat si eu

Rămâne cu ochii închiși preț de câteva momente în care, pe bună dreptate, se afundă în propriile gânduri ce-l măcinau încă de la o vârstă fragedă. Mereu își spunea în sinea lui că toate au trecut și trebuie să se axeze pe prezent și viitor, dar momentele nostalgice își mai făceau simțită prezența din când în când. Își strâmbă slab buzele la toate acele gânduri și brusc, revine la realitate când aude o voce masculină, din dreptul său. Deschide încet ochii, irișii de un negru intens ațintindu-se către persoana respectivă.
” Da, acum este. Mulțumesc de întrebare.. ” rostește pe un ton foarte calm, accentul rusesc făcându-și prezența chiar dacă nu dorea și îi zâmbește finuț, dar politicos tânărului. Îi zărește emblema în cele din urmă și rămâne la fel de liniștit, oricum nu făcea diferențe între persoane atâta timp cât era acel bun simț de care el mereu ținea cont. La nici câteva momente, zărește la câțiva pași de ei o tânără brunetă ce-și scăpase teancul de cărți din brațele firave - sau mai bine zis, avea loc un mic accident. Chiar și pentru el era firesc să nu stea acolo ca o statuie. ” Scuză-mă doar un minut. ” îi spune tânărului șaten din dreapta lui și pășește către fata respectivă, sărindu-i în ajutor.

OOC: Nu este nici o problemă ^_^

Fata isi ridica privirea ciocolatie catre tanar ridicandu-se in cele din urma de jos . Prima data ii cazu privirea spre emblema si schita un mic zambet .
Nu ca ar fi deranjat-o sa fie de la alta casa , dar cum multi isi batu joc de ea statea mai prost cu increderea . Poate nu chiar toata lumea era impotriva ei .
- Mu-multumesc ! , spuse Izabella lasand privirea in pamant apoi rosi usor . Se simti aiurea , dar nici ea nu stia de ce .
Ofta prelung privindu-l inca cateva clipe bune pe tanar analizandu-l .
Incepu sa-si stranga cartea dar si multitudinea de foi ce cazura din bratele ei in timpul accidentului .

Soimeanul ramase o clipa blocat locului, apoi se uita in directia in care se grabise... celalalt Soimean. Porni si el, acoperind distanta din cativa pasi mari. In drumul lui aduna o foaie ratacita pe care i-o intinse fetei cu atentie.
Privi inapoi, incruntandu-se. In fiecare an existau 'accidente' de genu', iar asta era ceva ce Colin nu putea intelege. Isi plimba mana prin parul brunet, incercand sa ignore situatia.
" Se potolesc repede" murmura el, apoi se intoarse spre cei doi.
Le cerceta cateva clipe fetele si se mira sa descopere ca nu-i mai vazuse, chiar daca pareau ca sunt in aceeasi Casa.
" Primul an?" intreba el cu un zambet strengar. " Eu sunt Colin, dar lumea obisnuieste sa-mi spuna Hawkeye"
Ridica din umeri si intinse prieteneste o mana cu degete lungi.
Isi amintea cum era in primul lui an. Totul nou, totul ciudat, iar apoi era 'integrarea bobocului', un obicei ce se putea dovedi putin cam... dur. 'Integrarea' lui constase in disparitia manualului de Ierbologie. Se abtinu cu greu sa nu-si dea ochii peste cap.