Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Spitalul Sf. Mungo
1 2 Next »
/ ain't no legend, ain't no cause

**Ivy Thibault** · 24 Jun 2012, 14:56

Ivy oftă atunci când Kurt o luase în braţe. Dar poate că era o idee bună, nu ştia dacă mai putea face mai mult de doi paşi. Încercă să îl lovească cu cotul, dar tot ce reuşi fu să se pună într-o poziţie şi mai incomodă. Stătu cuminte acolo până ajunseră la salon, apoi se aşeză pe un scaun.

Auzi cuvintele lui Kurt.
"Am făcut eu vreodată?" întrebă ea, deşi încet pentru că începea să îşi revină încet-încet. Se simţea oribil, şi probabil şi arăta aşa. O pufni râsul şi o ţinu aşa minute bune până să se poată opri.

"Kurt, te-ai gândit vreodată că ai putea să transformi locul ăsta într-un bar?" întrebă ea, zâmbind încă. "Habar n-am de ce, dar mă face să vreau să beau mai mult."

**Kurt F. Malfoy** · 24 Jun 2012, 15:04

'' Cu o piscina pentru tine si niste dansatoare sexy pentru mine.'' spuse el ironic apoi isi turna apa intr-un pahar si dadu medicamentele pe gat

Nu era bine sa ia medicamente dupa ce bause si nici invers dar cel putin stia ca ar fi murit la spital. Nu asa avea sa moara,fiindca vazuse ceea ce avea sa se intample atunci si sa mori din cauza unei supra-doze era de mii de ori mai bine decat ceea ce urma sa fie ultima parte a destinului sau.

'' Daca ar fi sa mori curand... peste doar doi-trei ani...ce ai face? Cu cine ai sta,ce le-ai spune celor dragi?''

El si Lexie vorbisera despre asta cat timp isi petrecusera putin timp impreuna - parca vroia sa stea mai mult cu amicii decat cu familia,cat de ciudat! - dar tot nu stia cum sa le zica celor apropiati ceea ce vazuse. Fiindca promise sa nu o faca. Era ca si cum ar fi aflat ca avea cancer. Trecuse prin stadiul de frica si negare. Acum era undeva intre grija si acceptarea adevarului,de impacarea cu el insusi. Doar ca era nesigur daca asta era ceea ce isi dorea.

**Ivy Thibault** · 25 Jun 2012, 12:21

Ivy strânse din buze. Kurt schimbase subiectul (foarte discret ar putea spune) într-unul mai sensibil. Totuşi, spera că nu avea să moară peste doar trei ani, pentru că mai avea multe de făcut.

"Nu ştiu, nu m-am gândit niciodată. Probabil aş încerca să îl iert pe Michael. Mi-aş petrece majoritatea din timp cu Jules, Lex, Isa, Cally, tu... Şi aş încerca pe cât posibil să le las amintiri plăcute celorlalţi," răspunse ea.

Poate că era ea pe jumătate beată, dar măcar vorbea coerent. Se gândi dintr-o dată la Jules, şi la seara lor din orăşelul acela mic. Apoi, se gândi la Cally, care habar n-avea ce făcuse în ultima vreme. Şi Isa şi Lex, ele două erau în regulă. Lex îl avea pe Victor acum.

Şi Kurt? Kurt se descurca. El era dur, nu avea nevoie de nimeni. Habar nu avea dacă acum era o altă femeie în viaţa lui, dar chiar şi aşa. Demonstrase de mii de ori faptul că nimeni nu era mai important decât el însuşi. Unii îl citeau şi puteau vedea că ţinea cu adevărat la unele persoane.

Apoi Michael. Nu-l uitase nici pe el. Nu ar fi vrut să moară supărată pe el. Deşi făcuse ceva oribil şi o enerva doar că se gândea să îl ierte, îşi dădea seama că avea să o facă până la urmă. Fuseseră împreună timp de doi ani, ceva ce nu se uita uşor.

"O să... ştii tu, mor? Peste trei ani?" întrebă Ivy încruntându-se.
Kurt n-avea de unde să ştie, însă i se părea ciudat că o întrebase.

**Kurt F. Malfoy** · 25 Jun 2012, 12:31

''Mneah...ala-s eu. Daca nu cumva ma tin departe de gropi. Hahaha. Eu si previziunile mele tampite.'' Bineinteles ca putea sa se tina departe de moarte,de ceea ce vazuse. Nu il obliga nimeni sa il roage pe Stark sa-l ingroape de viu dupa ce ar fi pierdut razboiul,dupa ce Sfintii Mortali ar fi fost doar nimic,si totusi o bucata din istoria magica.

'' Tu esti ok. Desi nu cred ca o rana te poate dobori. V-am vazut pe aproape toti murind...'' Si de ce il ranea asta daca zilnic ii facea incompetenti? Demni de mila? Nu stia,cert era ca detesta funeraliile. Nu aveam costume negre,nu putea sa boceasca. Nu mai plansese de cateva luni,de cand el si Natalie isi pierdusera copilul iar el o pierduse si pe ea. Isi jurase sa nu se mai ataseze,dar acum era imposibil.

'' Asa beata cum esti,imi poti promite ceva?''

**Ivy Thibault** · 25 Jun 2012, 21:43

Ivy îngustă din ochi prudentă. Nu era genul de persoană care să facă promisiuni. De obicei se ferea de el pentru că îi aduceau numai probleme. Ori erau nişte promisiuni stupide, pe care mai târziu nu le putea îndeplini, ori le făcea din obligaţie. Aşa că nu răspunse imediat.
Şi totuşi, Kurt era "fratele" ei, nu-i aşa? Ceea ce însemna că să îi promită lui ceva n-ar fi aşa de rău. Aşa că încercă să aibă încredere.

"Da, spune," spuse ea veselă.

Stările i se schimbau de la una la alta, ceea ce nu era bine. Asta însemna că, chiar dacă mintea începea să îi fie lucidă, psihicul era obosit. Ceea ce însemna că ar putea trece de la fericire totală, la enervare. Şi nu ar vrea să facă ceva ce ar regreta mai târziu.

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 26 Jun 2012, 07:27 by Kurt F. Malfoy.)

Era riscant fiindca nu vroia deloc sa ii alarmeze pe ei,pe copilasii lui cum ii numea. Insa pe de alta parte era vorba de si de faptul ca ei trebuiau sa se tina in garda,sa se apere. Era bolnav,era obosit si nu mai avea s-o duca mult. Simtea asta. Dar atat cat mai era in viata trebuia sa aibe grija de ele - Callysto,Freyja,Lexie si Ivy - si sa le informeze cu privire la pericol.

'' Promite-mi ca vei avea grija de Freyja si ca o vei face sa fie urmatorul vostru lider. Si ca orice ar fi - Ivy,mai presus de toate,indeplineste-mi aceasta dorinta - orice ar fi sa nu anexati Sfintii Mortali la Devoratori. Inseamna moarte curata pentru toti.''

Mai ales daca moartea pe doua picioare si un zambet sexy se intoarse in Lumea Vrajitoreasca. Mai ales ca il ameninta direct,ca se urau. Ivy probabil stia despre cine vorbea. Nu era nici placut,nici usor sa iti vezi vechii inamici atacandu-te din nou insa intotdeauna era bine sa lupti. Sa lupti cu onoare fiindca desi era un Intunecat si prin traditia de sange,un tradator,Kurt stia sa piarda cu eleganta si sa castige stiind ca luptase onorabil.

'' Oh,si Ivy...esti cel mai bun copil al meu si cea mai minunata,dulce si extraordinara persoana pe care am cunoscut-o vreodata.''

**Ivy Thibault** · 26 Jun 2012, 11:36

Ivy zâmbi la cerinţele lui Kurt. Asta nu era greu de îndeplinit. Freyja era o copilă minunată, ce va ajunge un mare lider, de asta era sigură. Sfinţii Mortali ar fi fost în siguranţă sub conducerea ei. Iar a doua doleanţă a lui Kurt era şi mai uşoară. Niciodată nu crezuse că unind cele două facţiuni ar fi un lucru bun. Devoratorii erau una, Sfinţii Mortali erau alta. Aveau scopuri diferite, şi dacă s-ar fi ajuns la o luptă, Devoratorii ar fi cei care ar câştiga. Asta din cauza numărului.
Sinceră să fie, auzise că Veronique se întorsese. Zvonuri, pe care nu le băgase în seamă. Ea nu o cunoscuse direct, dar auzise multe despre ea. Nu-şi făcuse încă o părere despre ea, dar bănuia că această femeie era morivul pentru care Kurt voia ca viitorul Sfiinţilor Mortali să fie asigurat.

"Promit," zâmbi Ivy. "Şi mulţumesc. Înseamnă mult."
Tocmai aflase că măcar pe o persoană din viaţa ei nu o dezamăgise complet.

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 26 Jun 2012, 12:53 by Kurt F. Malfoy.)

'' Copila lui Dupont s-a intors si eu aproape ca tremur ca un idiot.E o pustoaica iar eu imi ud lenjeria numai cand ma gandesc la ea.'' Ivy era confidenta lui deci se putea sa isi spuna orice. Inclusiv ca dormise pana la 13 ani cu ursuletul de plus si ca ii era teama de soareci,dar asta nu conta foarte mult acum.

Se ridica de pe pat,simtundu-se slabit,in intregul corpul plimbandu-se fiori reci,ascutit,durerosi. Ii puse mana pe frunte lui Ivy,de parca ea ar fi cea care trebuia sa se interneze,apoi,cand constata ca urma o minunata stare de mahmureala,incepu sa cauta ibricul si punguta cu cafea. Urma sa aiba nevoie.

'' Unii zic ca m-am ramolit. Ca prea ma agit din orice. Dar hei,au dreptate. Tu ce ai face in locul meu? Haide,Ivy,sunt ca un arici fara tepi si se apropie o vulpe...'' Bietul arici mereu o patea rau atunci cand ramanea cu burtica in sus. Iar el,ca un princhindel din acela fara unica arma impotriva dusmanilor,era vulnerabil si speriat. Nu ii placea situatia.

**Ivy Thibault** · 26 Jun 2012, 14:57

Ivy dădu absentă din cap. Da, cam aşa era. În ultima vreme, Kurt se cam fâţâise. Deşi îi înţelegea motivele. Acum era momentul în care Kurt era cel mai vulnerbabil, şi ar fi rău pentru ei toţi dacă duşmanii ar afla asta. Nu ştia ce se întâmplase cu el, poate îl schimbase trădarea lui Stark (pe care o iertase cu mult prea multă indulgenţă, după părerea ei), sau Freyja... Cert era că începea să fie moale. Ceea ce nu era bine. Începea să se transforme într-un... om nu chiar aşa de tânăr, care consideră că i-a trecut vremea. Şi era de datoria lui Ivy, ca prietenă, să îl facă să-şi revină.

"Da, dar ai mai fost în situaţii de acest gen, nu? Şi ai scăpat. Mereu. Dar acum nu vei scăpa, cu siguranţă. Toată această situaţie de depăşeşte, pentru că tu ai lăsat de prea multe ori garda jos. Revino-ţi, Kurt. Tu nu eşti aşa. Nu eşti un bătrânel cu ochelari, căruia îi place să bea vodka la un joc de şah. Tu eşti Kurt Malfoy. Tu nu ierţi. Tu nu cruţi. Tu nu eşti niciodată slab. Şi ce prostii vorbeşti tu despre arici fără ţepi? Tu nu eşti niciodată ariciul. Tu eşti întotdeauna vulpea."

Se uita la el cu sprâncenele ridicate, aşteptând să îi dea dreptate. Pentru că era sigură că avea dreptate. Chiar dacă el era încă puternic, încă se ţinea pe poziţii, dacă Veronique Dupont se întorsese cu adevărat, atunci asta nu se va mai întâmpla pentru mult timp. Aşa că trebuia să revină la Kurt cel de fier, nu acest Kurt din plastic.

**Kurt F. Malfoy** · 26 Jun 2012, 15:08

Isi aminti de cuvintele pe care tatal lui i le spunea mereu cand se intalneau '' Nu esti un gentleman,baiete. Tu nu uiti si nu ierti. Nu te mai preface,prostule''. Si batranul Wildrig avea dreptate. De ce sa se conformeze situatiei cand putea lupta. Si daca murea,macar o facea incercand sa invinga,cu onoare. Ii repeta acel cuvant - onoare - propriei sale fiice de vreo patru ori pe zi,si inainte de culcare,si la pranz. Mai ales ca Lexie si Stark se luasera de el,ii spusesera ca degeaba se ducea intr-un spital de doi bani daca afara toti erau macelariti.

Nu vroia sa ramana acolo si sa auda cum mieii mureau sub ghearele leului. Fiindca el era leul,fiindca el trebuia sa lupte,sa ucida,sa mutileze pe toti aceia ce se intorceau impotriva lui. Ivy avea dreptate. Lexie si Stark aveau dreptate. Toti aveau dreptate.

Se ridica deci brusc si o ruga sa se intoarca cu spatele cat el se schimba de hainele alea de spital. Se simtea mult mai bine in costumul lui,aranjat si curat de parca nici n-ar fi stat 48 de ore intr-un colt,mototolit apoi cobori alaturi de Ivy la parter si se duse la baiatul care o intampinase pe Ivy atunci cand ea venise beata.

'' Ma scuzati,as dori sa semnez foaia de externare.''

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Spitalul Sf. Mungo 1 2 Next » //  / ain't no legend, ain't no cause

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Spitalul Sf. Mungo
1 2 Next »
/ ain't no legend, ain't no cause