Darkmark RPG Forum / King's Cross / Peronul 9 si 3/4

1 2 3 4 5 Next »

/ Ajungand la peronul 9 si 3/4

La data cand incepe povestea ei,adica 1 septembrie,ora 11 dupa-amiaza,Fiona mergea linistita si increzatoare catre peronul 9 si 3/4,nerabdatoare fiind sa ajunga in sfarsit la bine cunoscutul castel Hogwarts.Parul brunet inchis, lasat liber pe spate se incolacea ca o coroana in jurul capului descoperit.Chipul de o paloare mata era luminat de ochii mari cu pupilele batand spre caprui inchis.Gura era mica,iar buzele bine conturate,de culoarea ciresei coapte,lasau sa se intrevada siragul stralucitor al dintilor.Toate acestea descriau o persoana determinata sa duca la bun sfarsit tot ce isi propune.Drumul pana la peron a fost parca pentru ea doar un simplu si insignifiant impas deoarece venea de departe.Peronul era ticsit de Incuiati asa ca a trebuit sa astepte ca acestia sa se indeparteze pentru a trece nevazuta prin zid.Cu toate acestea sarea mult in evidenta datorita bufnitei ei albe,Luna,care zburda extaziata in propria colivie.Odata ce grupurile cele mai apropiate de Incuiati s-au rasfirat,impinse caruciorul cu hotarare chiar daca se gandea la ce era mai rau.Inchise ochii incet,pregatindu-se de impact,astempandu-se la o izbitura.....dar nu se intampla.Deschise ochii si inaintea ei se dechise un cadru desprins parca din filme vechi.O locomotiva visinie astepta,iar langa peronul plin de oameni zari cufere alaturi de care priveau maiestoase bufnite.Unele vagoane era deja intesate de elevi,fiecare dintre ei incercand sa-l prinda pe cel mai bun ori sa-si ia ramas bun de la cei dragi direct din interiorul compartimentelor,prin intermediul ferestrelor.Fiona trecu timida pe langa oameni incercand sa-si croiasca drum spre unul dintre compartimente,cand dadu brusc peste cineva cunoscut,pe care parca il stia de undeva....

Melanie statea emotionata langa un ceas mare care indica ora 15.Nu putea sa nu se miste in toate partiile sperand sa o recunoasca pe Fioana in multimea de elevi care se ingramadeau si care incercau sa intre si sa iasa din tren in acelasi timp.
Era o zi de septmbrie, Melanie venise special de la Hogwarts ca sa o intampine pe Fiona, era nelinistita la gandul ca o va revedea dupa 3 ani in care comunicasera numai prin scrisori, stia totusi ca o va recunoaste imediat ce o va vedea.Desi era doar ora 15 era destul de frig incat Melanie se bucura in sinea ei de existenta manusiilor ei vechi si mov care faceau ca frigul sa nu ii afecteze decat obrajii rosii de la frig sau poate doar de la prea multa emotie.

Era fericita ca nu va mai trebui sa cutreiere singura prin Hogwarts stia ca Fiona va fi o companie si un sprijin de neinlocuit.Timpul trecea inert pe langa cercetasa care nu isi mai incapea in piele de emotie, ganduri stupide incepeau sa se asterne in mintea ei "Daca s-a ratacit..." gandea inspaimantata Melanie in timp ce scana cu ochii mijiti marea de elevi.
Privirea i se pironi asupra unei eleve care mergea increzatoare prin multime si care nu parea deloc nesigura "Fiona!!" urla Melanie din toate puteriile insa fata parea prea atenta la propria ei persoana incat sa o auda . Melanie incepu un slalom incredibil incercand sa se fereasca de carucioarele ce treceau amenintator si de posesorii lor care pareau de a dreptul indignati de tanara care fugea de manca pamantul in incercarea de a ajunge la Fiona inainte de a o pierde in marea de vrajitori.
"Fiona..stai!!!!" striga cercetasa mai tare ca niciodata pregatita sa se prabuseasca de la atata efort.

Fionei ii parea ca aude pe cineva strigand-o,dar multimea de vrajitori se strangea cu repeziciune spre tren iar ea era tarata la randul ei spre vagoane.Arunca o scurta privire in jur pentru a putea sa contureze in minte a ei un cadru in care ar ea si Melanie s-ar intalni?Dar stai!"Trebuia sa ma intalnesc cu ea,dar nu o vad nicaieri.O fi fost ea chemare pe care am auzit-o acum un moment???"Incerca sa strabata cu privirea multimea care se strangea dar nu putu zari nimic care sa semene cu vechea si cea mai de incredere prietena a ei inca din copilarie.Iesi cu greutate din multimea care se imbulzea sa prinda un loc cat mai bun,si incerca sa traverseze un rand de vrajitori in pelerine cafenii,dar cand crezu ca zareste ceva se auzi fluierul trenului care anunta plecare trenului.Cu o urma de regret se urca in ultima clipa in tren,sperand sa vada pe Melanie in el.

"Fiii...ona" urla Melanie cu glasul inabusit de oboseala in timp ce privea cum Fiona disparea treptat nelasand vreo urma de existenta.Se simtii dintr-o data impinsa de la spate cu o forta mult prea mare pentru ea. Fara sa isi dea seama se trezii in genunchi incercand sa isi dea seama ce s-a intamplat, raspunsul nu intarzia sa apara: un viperin masiv, inalt si cu parul blond se grabea sa isi urce cele trei bagaje in tren aruncandu-le catre alt viperin care incerca cu greu sa isi mentina echilibrul din cauza bagajului mult prea greu pe care tocmai il prinsese. Melanie incerca sa se ridice cu grija sperand ca impacientatul viperin sa tina macar de data asta cont de existenta ei. Acesta pufni in semn de indiferenta, uitandu-se cu coada ochiului la victima sa fara ca macar sa schiteze vreun semn de regret. Melanie era obisnuita cu asemenea tratamente incat nu fu uimita cand vrajitorul ii intoarse spatele si se apuca sa arunce si al doilea bagaj.
Ceasul batea ora 15:30 iar Melanie era aproape sigura ca Fiona era deja departe de ea pierduta undeva prin tren.In timp ce isi scutura hainele pline de praf si murdarie constata o lejeritate suspecta la buzunarul drept, "Bagheta!" urla Melanie ca din gura de sarpe. Simtea cum sangele i se urca in obraji parasindu-i treptat toate extremitatiile lasand-o fara grai.Dupa cateva secunde in care Melanie se uita in disperare pe jos dupa bagheta, privirea ii fusese atrasa de un obiect subtire care se invartea incet dar sigur catre sina de tren.Intr-o fractiune de secunda aceasta facu legatura si realizase ca obiectul misterios care inainta catre sina era chiar bagheta ei care se pregatea sa cada ajungand la marginea peronului.
Fara sa se gandeasca vreo secunda la pericolul imienent la care se supunea Melanie sa avanta dintr-o data catre bagheta cu mana stanga si degetele deschise larg . Fara sa isi dea seama ateriza artistic, pe burta, intr-o balta, la limita peronului cu mana incordata care strangea aerul in pumn.Bagheta in schimb, statea intr-un echilibru anormal pe marginea peronului la fix trei cm de mana Melaniei.
Ochii cercetasei stateau atintiti asupra baghetei incercand sa masoare distanta, cu un mic avant Melanie se trase cu cealalta mana catre bagheta in speranta ca macar de data asta norocul va fi de partea ei.
Mel stranse din ochi indata ce realizase ca bagheta se afla in cele din urma in mana ei stanga, rasufla usurata nebagand in seama toti vrajitorii care priveau teribil de amuzati penibila scena, cu nasurile turtite de geamuri.
Trenul isi anunta plecarea in timp ce usiile se inchisesera instantaneu, Melanie simtea in adancul ei ca urma probabil sa petreaca o noapte in gara insa era multumita ca macar Fiona se afla in tren.
Incet se ridicase simtind cum o durere puternica ii strabate genunchi loviti la impactul cu pamantul, pieptul ii era apasat si respiratia grea, simtea cateva zgarieturi pe fata si o mica durere in umarul drept, in rest totul era ok exceptand hainele rupte si murdare.
Melanie ofta adanc in timp ce isi analiza rana de pe fata, cauta cu privirea o banca pe care sa se aseze si sa se odihneasca putin.

Era trecut de ora 16, norii incepeau sa se aglomereze pe cer amenintand cu cativa stropi de ploaie.Melanie statea ingandurata incercand sa gasesasca o cale ca sa ajunga la Hogwarts si sperand ca macar Fiona sa ii sesizeze lipsa .

Dupa un tim, Fiona incepu sa se simta plictisita si incepu sa colinde coridoarele in speranta ca va gasi ceva care sa-i mai acapareze din timp si o mai dispuna.Privea pe fereastra la casele care zburau prin fata ei,la peisajele pe care cu greu le poti rezista,dar Fiona era de nemultumit,parea ca din universul ei lipsea ceva.De odata,un viperin isi face aparitia pe neasteptate langa ea.Fiona nu pare a observa sau incearca a nu-l observa folosindu-se de peisajele dinaintea ei ca scuza,deoarece era pierduta pintre ganduri.Viperinul se asezase langa ea si privea la randul lui."E frumos nu!"."Poftim?"intreaba Fiona trezita parca din vis."Spuneam ca sunt niste peisaje interesante"raspunse el."A,da pacat ca trecem atat de repede"."Pari a fi transpusa in alta dimensiune,te gandesti la ceva special?"."Nu tocmai"."Atunci la cineva special poate?"."Nu,nu....Oh nu,am uitat complet de Melanie,pe unde o fi"."Melanie?""Da,cea mai buna prietena din copilarie,ar fi trebuit sa ma astepte in gara,dar nu stiu ce s-a intamplat.Mi s-a parut ca o aud strigandu-ma in gara,iar cand m-am uitat mi s-a parut ca o vad.....poate o fi inca in gara.Trebuie sa anunt pe cineva.Multumesc mult ca m-ai ajutat sa-mi amintesc,pret de o clipa uitasem."."Cu placere si poate ne reintalnim la Hogwarts.La ...."."Pe unde umbli Galan trebuia sa ne intalnim in compartiment ......"spuse un alt viperin,dar se opri cand o vazu pe Fiona si ranji cu viclenie."Vad ca ai altceva de facut,sa intruiesti boboci.Sper ca i-ai spus ca daca nu pica la Viperini nu-i vei mai vorbi cu atata lejeritate."."Viperini"spuse Fiona uimita uitandu-se inapoi la baiat,gandindu-se la ceea ce ii spusese Melanie despre clasa Viperinilor."Trent,sti poti pleca acum."spuse baiatul cu iritare in glas."Nu,ramai,eu oricum trebuie sa plec sa..."spuse repede Fiona pentru a scapa de situatia jenanta in care se afla."Eu plec!"spuse Trent dupa ce o privire a lui Galan ii spuse totul."Oricum eu plec..."se grabi sa adauge si Fiona."Asculta,eu nu vroiam sa-ti spun ca sunt de la Viperini pentru a nu-ti forma o parere gresita despre mine intelegi"spuse baiatul."Bine.Eu nu am zis nimic de genul ca ai fi altfel,in plus tu esti cel care m-a scos din visare,dar acum chiar trebuie sa plec sa o caut pe Melanie"raspunse Fiona."Pot sa te ajut,daca vrei?"intrea repede viperinul."Nu,ma descurc,mersi oricum.Pa"raspunse Fiona cu stinghereala."Stai cum te cheama?"puse plin de speranta intrebarea viperinul."Jones.."grai cu retinere Fiona"Eu un nume interesant"incerca in continuare sa faca conversatie baiatul."Hhaaahahah"spuse razand incetisor Fiona."Ce e asa de amuzant"intreba el mirat""Eu sunt Jones.Fiona Jones".
Dupa aceasta miniaventura pleca sa o caute pe Melanie.Incerca fiecare compartiment in parte si intreba o gramada de persoane ajungand la concluzia ca Melanie nu se afla cu ea in tren."O,nu ce ma fac.O fi ramas blocata in gara incercand sa ma gaseasca.O,numai eu sunt de vina daca as fi fost mai atenta as fi putut sa o gasesc si nimic din toate astea nu s-ar fi intamplat.Nu o sa mi-o iert nicioadat ca am pus-o intr-o situatie atat de dificila.Trebuie sa gasesc pe cineva care sa ma ajute".Astfel cauta o persoana care sa o ajute,si nu dupa mult timp intalni perfectul Cercetasilor,o fata blonda,blanda si intelegatoare,Desiree,care ii asculta povestea si ii spuse"Voi anunta directiune castelului si o vei vedea in curand".Astfel cu inima un pic impacata Fiona se intoarse la ea in compartiment,unde Luna o astepta atipita.