Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Sala de Primire

« Previous 1 2 3 4 5 6 … 11 Next »

/ Julia Lilith Potter

Quote:Dezolare. Degradare. Esenta. Putrezirea aeroba a clipelor lasa un gust vag mentolat, intepator, pe buzele uscate de un roz inecat in moarte. Fire de praf plutesc liniar, aproape in sir indian, de-a lungul putinelor raze ale lunii ce reuseau deloc laudabila sarcina de a patrunde in gangul ingust si de a-i lumina usor conturul trupului. Chipul ramanea, in continuare, in intuneric. Si de acolo nici ca va mai putea iesi vreodata, si nici ca va vrea.

Fumul ce-i iesea din gura uscata si tigara aprinsa, abia tinuta cu degetele amortite de frig ale mainii drepte, gata sa cada, erau singurele surse de caldura. Nu reuseau sa faca mare lucru. Era un ger cumplit. Sangele rece ce-i curgea prin vine era pompat cu viteza atat de mica, incat simtea ca e pe cale sa adoarma. Isi sprijinise capul de peretele de caramida de langa, ca sa poata rezista sa nu se prabuseasca. Nu se simtea rau.. Ii era doar somn. Nu, nu-i era rau, nu..ingana negarea intr-un loop continuu. Suna atat de fals incat auzea zgarieturi pe timpan de fiecare data. Zambea de durere. Zambea asa frumos.

Mainile aveau urme de sange uscat. Putine, dar observabile. Arunca tigara, nu pentru ca se terminase, ci fiindca ii era prea sila sa continue sa fumeze. Nu fusese primul pe care l-a ucis, clar nu. Dar primul cu care nu folosise doar bagheta. Ridica mainile la vedere, flexand incet degetele cu oase parca ruginite. Resimti fragilitatea gatului pe care il fransese cu atata placere, si se incrunta. Era mult prea usor, prea boem sa ucizi. Era aproape frumos, ce nuanta superba de maro capatau mainile si, eventual, hainele tale. Carnea se supunea frangerii la fel cum trupul unei femei usoare se supunea patrunderii unui oarecare. Ori daca e atat de usor, de ce avem pretentii sa nu fie criminali...

Totul parea fi facut spre a fi distrus. Design-ul si moliciunea beregatei imbiau spre a fi rupte. Care mai era sensul crearii, atunci? Un sobolan minuscul trecu in goana pe langa picioarele sale si se afunda in prima canalizare. Daca il strivea cu talpa, nu ar mai fi avut nicio sansa, cu siguranta, si era mai simplu sa-l strivesti decat sa-l aperi, datorita rapiditatii miscarilor sale. Deci, era mai simplu sa-i faci rau decat bine. Pare sa fie o regula general aplicata. Toti cei ce incearca si se zbat sa faca bine se afunda in rau absolut, in cele din urma. E solutia finala si universala.

Strivi tigara aruncata anterior. Isi freca mainile, lasand urmele sa se intrepatrunda in porii pielii sale, curatandu-se relativ. Nu ii era jena cu statutul de criminal, nu facuse asta de jena, insa acum, era unit inca si mai puternic cu victima. Inca isi simtea bratele exercitandu-si puterea distrugatoare. Atinse, apoi, caramida peretelui din spate cu varful degetelor, infiorandu-se. Cat de dur... Carnea de om avea un aspect mult mai placut.