Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Jurnale

1 2 3 4 Next »

/ Alice Morris

11.06.2010

Ultima zi de scoala

Azi s'a terminat scoala
Am mers de dimineata la scoala, majoritatea imbracati in robele de la serbare, am luat cateva diplome, am glumit ca de obicei,
dar parca nu realizasem ca se terminase scoala.
Acum incep pregatirile pentru intrat la liceu, calcularea mediilor de admitere, si chestii de genul.
Trebuie sa dau bilingvul la engleza, si apoi sa ma inscriu la liceu.
Prima optiune ar fi liceul Pedagogic, la care este si Sophie, si I.
A. si L. vor si ele sa vina la acelasi liceu, acelasi profil, Stiinte sociale.
Nu pot sa inteleg cum, sau de ce, dar parca nu realizez ca sa terminat scoala.
Imi era mai dor la sfarsitul anilor trecuti de scoala, dar stiam ca ma voi intoarce dupa vacanta.
Dar acum, cand stiu sigur ca nu ma voi intoarce, m'as fi asteptat sa ma simt altfel, dar nici macar nu realizez ce se intampla.
O sa vad la toamna la ce ar trebui sa ma astept.
Altceva nu stiu daca ar mai trebui sa zic.
Poate voi pune cateva poze de la serbare, si de azi, daca voi primi de la diriga.
Cam atat deocamdata.

xoxo, Alice

Concluzii
[img]<span style="color:#f00">[Trebuie sa fiti <a href="/profile.forum?mode=register&/register?redirect=%2Ft2750-alice-morris">inscris si <a href="/login.forum?/login?redirect=%2Ft2750-alice-morris">conectat pentru a vedea acest link]</span>

Am terminat cu inscrierea la liceu.
Am trecut de 3 ori la scoala saptamana asta, si cred ca trebuie sa ma mai duc.
Am sarbatorit luni ziua unei prietene, si ne'am plimbat. Ar fi trebui ta vina si I. dar nu a venit si a fost o situatie foarte ciudata, si ne'am ciondanit putin pe mess, si ma simt super naspa, fiindca l'am acuzat ca a mintit, si ca nu a avut chef sa vina. Mi'am cerut iertare, si mi'a zis ca nu are de ce sa ma ierte.
Ma bucur ca nu se supara pe mine, si spune ca nu are de ce sa se supere, chiar daca eu ma simt rau pentru ce spun, si, apoi realizez ca poate l'au deranjat, dar el nu.
Chiar si asa, azi cand am iesit in oras cu "trupa de dans" am avut ocazia sa vorbim, dar tot nu am ajuns la nicio concluzie, si, nici nu stiu ce sa mai cred, e totul inca neclar, si neterminat.
Azi am mers la scoala de arte, si am luat CD-ul cu inregistrari, maine merg la scoala, si fac ora de chitara, trec pe la biblioteca, las cartea Poarta lui Ptolemeu si o sa imprumut Twilight.
Nu stiu de ce, dar simt nevoia sa citesc, ma simt ciudat sa stau degeaba, si sa nu citesc cateva pagini inainte de culcare, sau cand ma plictisesc.
Sper ca Twilight sa fie la fel de frumoasa ca si Harry Potter.

xoxo, Alice

28.06.2010

Draga Jurnalule
[img]<span style="color:#f00">[Trebuie sa fiti <a href="/profile.forum?mode=register&/register?redirect=%2Ft2750-alice-morris">inscris si <a href="/login.forum?/login?redirect=%2Ft2750-alice-morris">conectat pentru a vedea acest link]</span>

Stiu ca nu am pus niciun titlu, ca si pana acum, dar, chiar nu gasesc nicio expresie care sa exprime tot ce simt eu acum.
Ascult in continuare "Cut" si lucrurile la care ma gandeam acum, mau facut sa plang, doar din cauza felului ciudat in care gandeste creierul meu.
Am fost intrebata "Mai esti cu el?" si nici nu am stiu ce sa raspund. Totul e atat de confuz, si, cum saptamna asta e plecat, nici nu avem ocazia sa vorbim si sa clarificam lucrurile. Totul e foarte confuz pentru mine acum, si imi fac o gramada de idei,si sunt o proasta doar pentru ca imi fac idei gresite, sau care cel putin el spune ca sunt gresite, dar lucrurile care le citesc, ma fac sa ma simt ciudat, si, ma fac sa vreau sa plang.
Tot ce sper este ca totul sa se termine mai repede, si sa vorbim odata totul, cap-coada, si sa pot sa'mi clarific intr'un final sentimentele.
Dar, in ciuda a tot ce se intampla in viata mea, eu sunt tot Georgiana, aceiasi nebuna din totdeauna, cu chef de ras, de glume, Georgiana a carei gura vorbeste fara mine uneori, ceea ce duce la si mai multe rasete.
Ieri de exemplu, am mers la un coleg de'al soramii sa ne uitam la un film. Si era cam toata gasca. Am vizionat un inceput de film, din care nu am inteles mare lucru, fiindca mai mult am ras si mam uitat pe pereti.
Apoi am mers si mam plimbat cu Sophie, si inca 3 prieteni. Si am ras incontinuu. Chiar mi'a parut bine ca am iesit putin din casa, si nu am stat doar la matusa mea, a carei zile de nastere am sarbatorito ieri.
Cel putin pe dinafara sunt tot Georgiana, si pe dinauntru, cand sunt cu cineva, si pot sa vorbesc si sa glumesc si sa rad. Dar cand sunt singura, si imi aduc aminte de el, fata mea zambitoare se cam pierde, si vreau sa redevin cea de acum doua saptamani, cu sau fara el, vreau sa fiu fericita, si lipsita de griji.

[img]<span style="color:#f00">[Trebuie sa fiti <a href="/profile.forum?mode=register&/register?redirect=%2Ft2750-alice-morris">inscris si <a href="/login.forum?/login?redirect=%2Ft2750-alice-morris">conectat pentru a vedea acest link]</span>
Nu mai suport! Uneori simt ca vreau sa ma rup de tot si de toate, sa uit de tot. Dar nu pot. Nu sunt atat de puternica incat sa las totul in urma si sa nu mai arunc o privire in trecut. Daca as fi lasata singura cu gandurile mele, la ce m-as gandi? Pe cand daca stau si infrunt totul, o sa ma obisnuiesc cu idea ca viata nu e mereu roz. Defapt, stiam asta dar nu stiam ca trecerea de la roz la albastru e atat de brusca. In cazul meu, a durat foarte putin. Incepuse incet-incet sa se transforme in violet, cand a devenit deodata albastra. A durat pana la prima lacrima. Si am fost slaba, nu am facut nimic inafara de a inrautati lucrurile. M-a vazut plangand, si acum regret. Nu vreau sa ma considere o copila, care la prima rafala de vant ramane fara stalpi de rezistenta. Fiindca nu sunt deloc asa. Acum regreta ce a facut si se invinuieste, desi nu ar trebui. Mi-e frica sa nu-l fi facut sa dea inapoi, doar ca sa nu sufar eu, si ar fi in stare de asta, dar e prea tarziu. Mi-a spus ca inca ma place. Pe cine incerca sa convinga? Pe mine sau pe el? Si continua sa se invinovateasca, de parca ar fi vina lui ca nu ma mai place la fel, sau ca eu am considerat totul un soc prea mare si am cedat. Eu nu-l invinovatesc. Daca ma gandesc mai bine, e vinovat de un singur lucru: nu a avut curajul sa-mi dea papucii. Ii era frica de reactia mea, si a facut totul sa fie mult mai greu. O prietena ma intreaba "Mai sunteti impreuna?" Si am raspuns ca nici eu nu stiu. La fel a raspuns si el. Niciunul nu stie ce vrea. Sau cel putin atunci nu stia. Mie mi-a luat ceva timp sa ga gandesc ce ar fi mai bine si sami ascult mintea cat de cat lucida, decat inima care alege mereu calea cea mai dureroasa. Pana la urma am reusit. Dar, asa a fost si asa va fi intotdeauna, Ne ascultam inima proasta, needucata, fara experienta, ca apoi sa se razbune altcineava pe ea in locul nostru, si sa o sparga in bucati. Nu stiu de ce am scris ultima propozitie, fiindca nu mi se potriveste. Inima mea e aproape intacta, nu a suferit prea mult. In schimb, aripile mele, de visatoare, inca se refac, dupa ce, zburand, s-au apropiat prea mult de soare.
Scris pe 20 iulie, 1:19 a.m.

A gandi...Ce inseamna a gandi?
Hai sa reflectam.
In dictionar, acest verb cred ca are explicatia legata de coordonarea dintre creier si restul organelor din corp, sau orice alt lucru care are nevoie de comenzi de la boss, adica creier.
Tot a gandi inseamna si sa-ti storci creierii, sau sa te prefaci ca tii storci, cand te asculta cine mai stie care profesor si te pune sa-ti amintesti o informatie care ori ai uitat-o, ori n-ai auzit in viata ta de ea.
Dar mintea omeneasca e atat de complexa, incat acest verb capata infinit de intelesuri.
Uneori, verbul poate deveni sinonim cu verbul "a sta".
Adica, nu vi s-a intamplat niciodata sa stati intinsi in pat, si sa va ganditi la probremele proprii si personale, si sa vine cineva sa va intrebe "ce faci?" si sa raspundeti "stau" in loc de "gandesc"?
In aceleasi conditii ca cele de mai sus, verbul discutat poate fi inlocuit cu "muncesc", "citesc", "invat" sau "imi fac " in cazul elevilor.
A gandi inseamna a-ti macina creierii si a intoarce pe toate partile o vorba, un cuvant, o privire, pana ii dai de capat.
Inseamna sa despici firul in mai mult de patru, pana iti convine grosimea la care s-a ajuns.
A gandi inseamna sa ne pisam creierii doar ca sa ne dam seama ca gandim degeaba.
Sau deloc.
Si, la urma urmei, pe cine il doare unde de ceea ce gandim noi?
Bineinteles, ca exista si clasa aceea de oameni care traiesc doar ca sa le numere altora incretiturile de pe creier. Ca sa ce?
Ca sa stie cum va ajunge creierul lor calcat cu fierul daca gandesc si ei la fel ca noi?
Intradevar, este nerecomandabil sa gandesti foarte mult. Poate dauna.
E mai bine sa gandesti in privat.
In public trebuiue sa stii cum sa gandesti. Indeajuns de mult ca sa se vada ca gandesti, dar indeajuns de putin, incat sa nu-i eclipsezi pe cei din jur.

[img]<span style="color:#f00">[Trebuie sa fiti <a href="/profile.forum?mode=register&/register?redirect=%2Ft2750p15-alice-morris">inscris si <a href="/login.forum?/login?redirect=%2Ft2750p15-alice-morris">conectat pentru a vedea acest link]</span>
Iubesc. Mult.
Si sa nu va ganditi la genul ala de iubire nemuritoare, care o intalnesti o data in viata, si pe care nu o uiti niciodata.
Nu.
In schimb, iubesc tot ce ma inconjoara.
Iubesc norii albi, pe cerul senin.
Iubesc norii roz si rosiatici pe cerul de la asfintit.
Iubesc culorile care infrumuseteaza florile si copacii.
Si da, si pe acestea le iubesc.
Imi iubesc parintii, familia, prietenii, mai mult sau mai putini apropiati.
Pe care nu i-am vazut de ani buni, pe care ii vad in fiecare zi, pe care nu i-am cunoscut pana acum, sau pe cei care ii voi cunoaste in viitor.
Dar si urasc in acelasi timp.
Spunea cineva "Urasc sa te iubesc". Problema trebuie pusa invers.
"Iubesc sa te urasc"
A uri inseamna a dori simpla disparitie a obiectului spre care ne e indreptata ura. Neexistenta acestuia ne-ar face fericiti.
Asta simt eu fata de acest sentiment.
Vreau sa nu mai simt, dar din nefericire m-am obisnuit cu el.
Nu stiu cum va fi cand voi scapa de acest sentiment, doar stiu ca ma voi simti mult mai bine.
Plina de viata din nou, atat pe dinauntru, cat si pe dinafara.
Motivul pentru care tin totul in mine, este pentru ca nu vreau sa le spun celorlalti problemele mele.

Stiti expresia "Ochii care nu se vad se uita"?
Oricat de adevarata ar fi, eu sunt exceptia care confirma regula. Mi-ar fi mai usor sa mi-l scot complet din cap daca nu ar fi trebuit sa plece el la tara, apoi eu.
Lucrurile ar fi revenit la normal mai usor.
Si, in caz ca va intrebati, da, il iubesc si pe el. La fel de mult cum imi iubesc toti prietenii. Nu altfel. Pentru ca, sentimentele care le-am avut pentru el nu au fost atat de profunde. Doar am tinut mult la el. Iar acum, tin la el din ce in ce mai mult ca la un prieten.
Si e cel mai bine asa.
De cand nu mai suntem impreuna, am vorbit de cateva ori pe mess, si am vorbit ca in acele cateva zile dinainte de a fi impreuna.
Ttoul bine, totul normal.
Abia astept sa ma reintorc la Galati, si totul sa revina la normal. Complet.

[img]<span style="color:#f00">[Trebuie sa fiti <a href="/profile.forum?mode=register&/register?redirect=%2Ft2750p15-alice-morris">inscris si <a href="/login.forum?/login?redirect=%2Ft2750p15-alice-morris">conectat pentru a vedea acest link]</span>
Sunt foarte suparata de doua zile incoace.
Genul ala de suparare care m'ar face sa ma cert cu oricine, din orice motiv, oricat de tampesc.
Dar nu o fac. Tin totul in mine, pana simt ca o sa explodez.
Si stiu ca o sa'mi treaca cheful asta de cearta doar daca o sa ma cert cu el. Dar nu pot chiar acum, fiindca e departe, si nu ma pot certa cu el pe mess, si chiar si asa, ori este off-line ori sta pe invizibil.
Si cu toate ca nu pot chiar acum sa ma cert cu el, nici nu vreau. Simt ca daca o sa ne certam, si o sa spun tot ce'am strans in suflet in ultima luna si ceva, nu o sa iasa bine.
Mi'e frica sa nu stricam relatia de prietenie care a ramas intre noi, si aia destul de fragila, fiindca nu reusim niciodata sa vorbim cum trebuie, cap-coada.
Cu toate ca vrem
Oricum, mai devreme sau mai tarziu sigur o sa ma cert cu Sophia, dintr'un motiv banal, cum ne certam noi de obicei [ ] si o sa ma mai relaxez putin.
Nu ca nu as fi relaxata. Sunt super ok, ma distrez, rad cu Soph si cu varul meu pana la miezul noptii si mai tarziu, ascult muzica de fiecare data cand am ocazia, si ma bucur cat pot de viata pe care o traiesc.
Dar si daca ma starneste cineva, si as exploda, atunci va fi rau. Fiindca eu nu sunt deloc razbunatoare, ci din contra, ranchiunoasa, si tin totul inauntru, nu deranjez pe nimeni, oricat de tare m'ar deranja ei, dar daca dau pe afara, sunt in stare sa sparg totul in jurul meu, si apoi tot nu rezolv nimic.
De ce nu pot fi si eu ca ceilalti? Cand trebuie sa ma enervez, sa ma enervez, in loc sa raman calma, iar cand trebuie sa fiu calma sa fiu calma, nu sa am ghinionul care il am eu.
Ca zilele in care trebuie sa fiu calma sa coincida cu cele in care nu mai suport nimic in jur, si ma cert oricand cu oricine.
Cred ca am scris doar aberatii mai sus, si cred ca am fost si incoerenta. Dar la urma urmei, cui ii pasa? Textul cred ca e la fel de perfect cum e si personalitatea mea. Adica mai deloc

Gata, mi'a trecut cheful de cearta. M'am certat cu Soph Am avut ocazia sa ma cert cu el, dar nu m'a lasat Soph. M'a dat la o de la calculator si a inceput sa'i spuna o gramada de lucruri, lucruri care as vrut sa le discut eu cu el, si as fi pus problema altfel, as fi ajuns in alt punct, si la alta concluzie. L'a facut si bou, si magar, si mincinos. Mincinos poate este, intr'o oarecare masura, magar eu nu'l consider iar bou poate e, ca a recunoscut'o si el, dar cred ca e la fel de bou ca toti baietii [Bell, stiu ca citesti asta ]

Si, acum sunt acasa pot sa dorm in patul meu