Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Salcia Batausa

1 2 Next »

/ All I need

Îşi privi imaginea în oglindă zâmbind şters. Ura să se privească în oglindă şi să îşi dea seama cât de multe defecte are, dar până la urmă nimeni nu e perfect nu? Trase aer în piept şi se întoarse printr-o piruetă cu faţa spre uşă. La nici două secunde după ce făcuse asta faţa i se schimonosi căci simţi o durere fulgerându-i mijlocul frunţii. La cât de adormită era se lovise de ceva din lemn, la prima vedere un cuier. Îşi frecă irirată cu podul palmei cucuiul proaspăt achiziţionat , îşi luă pelerina neagră pe ea şi ieşi prin tabloul Doamnei Grase din Turnul Cercetaşilor.
Era noapte, momentul ei preferat al zilei. Iubea să se plimbe seara şi să asculte cum bate vântul sau cântă cucuvelele. Se opri în loc dându-şi seama că era foarte linişte, că nu se auzea nimic. Se încruntă dar îşi continuă drumul. Nu se gândea unde merge. Lăsa totul în seama instinctelor sperând ca aceastea să nu o înşele.
Fără să îşi dea seama ajunse lângă o salcie bătrână. Părea desprinsă dintr-un film de groază pe fundalul acela cu lună plină, dar totuşi îndrăzni să se apropie de ea. Nu făcu însă trei paşi căci ramurile salciei începură să se mişte lovind în toate părţile. Se feri de lovituri destul de bine, dar îşi pierdu echilibrul căzând pe pământul prăfuit.

Camera de zi a Vipernilor era aproape goala , doar doua fete mai stateau , una facadu-si temele iar cealalta incercand sa deseneze , dar nu avea deloc inspiratie . 23.23 isi zise fata , verificand ceasul argintiu de la mana stanga . Ohh.. eu una nu am deloc somn , si nu stiu cum sa desenez acel copac ! Nenorocire ! Eu , care merg mai tot timpul in Padurea Interzisa , sa nu stiu sa desenez un copacel , asta intrece masura , gandise fata , tinand creionul in aer , privind absenta foaia alba din fata ei . Fata cealalta se ridicase usor , luandu-si toate caietele dupa ea , murmurase ,,Somn usor '' catre Eliza , si pleca spre dormitoarele fetelor .
Singura , era si timpul ! , verificand daca se mai afla cineva in incapere , isi luase pelerina , foaia si creionul si iesi afara . Un sarpe gravat pe peretele din dreapta o tintuia cu privirea parca amenintand-o :
Ce e ? Nu fac nimic rau , ii soptise figurei .
Incet , iesise din castel , fiind neobservata de nimeni . Si Baronul Sangeros era prea atent sa faca altceva decat sa vada ca o viperina din anul II bantuia prin castel . Afara , o adiere de vant caldut o atinsese , aceasta , inspirand aerul fericita . Era o noapte frumoasa , cu luna plina , in zare putea vedea Salcia Batausa , de care se speria toata lumea . Cred ca acesta va fi bun , se gandise , si cu pas vioi , se indrepta intr-acolo .
Poc ! Pamantul se cutremura . Ce-o fi fost asta ? , dar inca vreo 2-3 astfel de busituri se auzea puternic in pamant . Repede , fugise spre Salcie . O fata se apropiase prea mult de acesta , ceea ce-l facuse sa o atentioneze . Deah , el si amenintarile lui .
Se apropiase de fata , dand-o la o parte exact cand o creanga a salciei vru sa o loveasca din plin .
Hey , ai grija . Ce faci pe aici ? o intrebase pe fata .

Cum făcea de ajungea întotdeauna la momentul nepotrivit în locul nepotrivit? Nu ştia, dar cert era că acesta era unul dintre acele cazuri. Salcia continua să lovească cu ramurile sale puternice şi grele. Deja obosise şi habar nu avea cum să scape din încurcătura asta. Se pare că avea o coordona proastă a corpului, pentru că în timp ce se gândea la o soluţie corpul rămăsese pe loc, când trebuia să se ferească de lovituri. Văzu cum o ramură se apropia ameninţătoare de ea şi închise ochii pregătită de impact.
Spre norocul ei însă cineva o trase din calea Salciei. Timp de câteva secunde rămase cu ochii închişi, ca şi cum s-ar fi aşteptat ca arborele să lovească din nou. Dar nu se întâmplă nimic, aşa cp deschise ochii. Era obosită de la cât se ferise de "pumni" salciei aşa că respiraţia ei era uşor accelerată.
,,Mulţumesc mult!" I se adresă Viperinei lungind cuvântul ,,mult". O privi ca şi cum ar fi eroina ei şi zâmbi. Viperina o întrebase ce face pe acolo. Deşi la început ezitase îi răspunse că se plimba.

Salcia nu se lasase batuta . Ataca cu toate crengile ei imense si groase spre cele doua fete . Eliza incercase s-o impinga pe fata mai incolo , dar Salcia era chiar in spatele lor . Trebuie sa scapam cumva isi zise ea . Incet , in departare , se auzea un urlet de animal .
Acum ce-o mai fi ? o intrebase ea pe Elizabeth .
Salcia se arunca cu crengile ei asupra Elizei , facand-o sa se dea in spate tot mai mult , ajungand la capatul unei prapastrii . Eliza nu stia unde se afla , desi cunostea acel loc , dar nu vazuse niciodata vreo prapastie pe acolo . Se dadea cu pasi mici in spate , privind Salcia cu ochii mari , tematori , incercand sa se gandeasca la un plan . Privise in spatele ei . Prapastia se casca dedesubtul ei . Nu pot sa continui asa , trebuie sa ajung pe partea cealalta . Dar cealalta parte era la 10 metri departare , nu avea nicio sansa . Si nu cunostea vraja de Levitatie . Tare , in ce m-am bagat !

Unde ajunsese de la o simplă plimbare... Se gândise că are să dea peste vreun profesor sau mai ştia ea ce animale , dar să devină sacul de box al unei salcii...Niciodată nu "sperase" la a avea această "onoare. Nu ştia cum de reuşea să satisfacă dorinţele tuturor celor din jur, mai puţin pe ale sale.
Era o seară cu lună, linişte, vântul abia adia şi ce mai lipsea decât un urlet? Exact asta se auzise.Elizabeth îi făcu semn Elizei că nu ştie şi se mai dădu un pas în spate.Avea o vagă idee de cine era "posesorul" acestui glas , dar nu vroia să se teamă mai rău decât în acel moment.
Tresări şi când se uită în spate aproape că îi venea să urle de disperare. "Să recapitulăm...O salcie bătăuşă, un animal sălbatic şi acum o...prăpastie? Suntem cumva la camera ascunsă?!" Gândi ea privind prăpastia. Era foarte adâncă...
Între timp salcia tot lovea cu crengile haotic şi le mai împingea câţiva paşi în spate pe fete. Privi în spate şi simţi cum o cuprinde disperarea ...Erau cel puţin zece metri până pe "malul" celălalt. Îşi dădu singură o palmă pentru a rămâne calmă , iar după câteva secunde o izbi "inspiraţia". Se dădu câţiva paşi spre salcie , ferindu-se de câteva crengi şi îşi scoase bagheta. O îndreptă spre Eliza.
,,Nu te mişca! " Îi strigă Cercetaşa pe un ton cât mai calm. [i],,Levicorpus!" zise pe un ton calm şi în clipa următoare corpul Viperinei se ridică de la sol.