Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Portretelor
« Previous 1 2
/ All that counts is here and now

**Effy K. Dietrich** · (This post was last modified: 02 Oct 2011, 15:28 by Effy K. Dietrich.)

Elisabeth & Melissa A.

Elisabeth trânti călimara cu cerneală şi pana peste pergamentul pe care trebuia să se afle tema sa, dar care era în schimb plin de pete şi tăieturi. Nu avea nici un chef să scrie , de fapt tot ceea ce voia era să fie singură, să poată să-şi pună gândurile în ordine şi să înlăture îngrijirorăile inutile. Oftă prelung şi îşi lăsă capul să se rezeme de marginea biroului din lemn . Îşi închise ochii de un albastru ca safirul pentru câteva clipe, după care îi deschise iar . Aruncă câteva priviri nehotărâte şi uşor plictisite în jur, ca în cele din urmă să ajungă să se uite la enervanta scrisoare de la părinţii ei, plină de minciuni . Se încruntă şi pufni enervatăl lovind cu pumni de masă. Tresări . Spera că n-a trezit pe nimeni.
Se ridică brutal , luându-şi o pelerină neagră din dulap. O aruncă în grabă pe ea , şi îşi puse bagheta în suportul special făcut de ea, după care ieşi din dormitor, iar mai apoi din turn. Doamna Grasă îi aruncă o privire dezaprobatoare şi se pregăti să-i ţină obişnuitul discurs mustrător, dar deja era iritată, nu voia să treacă la statul de enervată.
"Am înţeles. Nu e bine să ies, le voi face probleme Cercetaşilor, îi voi dezamăgii, mă vor ignora etc. etc. " Zise ea repede dându-şi ochii peste cap , apoi o privi încruntată. "Altceva?" Întrebă ea ridicând din sprâncene. Doamna Grasă o privi uimită şi uşor jignită, dar clătină din cap. 'Beth nu obişnuia să se comporte aşa, dar acum să zicem că făcea o excepţie. Avea destul timp să-şi ceară scuze ziua următoare. Zâmbi mulţumită, în timp ce îi întorcea spatele şi pornea în grabă pe coridoarele din ce în ce mai întunecate. Cerul era plin de nori negri şi în curând avea să plouă. Cercetaşa îşi scoase cu rapiditate bagheta şi şopti "Lumos". Un jet de lumină stranie şi palidă tâşni din ea luminând la câţiva metri în faţa ei , asupra unei uşi pe care credea că n-o mai văzuse. Iniţial avusese de gând să meagră în Sala Fantomelor, unde să urmărească cu poftă cearta dintre spectre, dar acum că îi apăruse în cale şansa de a explora acea sală, curiozitatea o dobora. Oftă uşor indecisă, cântărind cele două obţiuni. Se încruntă şi ridică din umeri . Ce putea să se întâmple? În cel mai rău caz să dea peste cine ştie ce monstru şi să fie nevoită să lupte cu el. Nu era la fel de rău ca datul peste un profesor, nu? Chicoti la acest gând, dar aproape imediat reveni la atitudinea iritată.
Apăsă clanţa argintie şi uşa se deschise cu un scârţâit lung şi ascuţit, foarte enervant pentru urechile sale sensibile de vârcolac. Privi atentă în cameră şi oftă uşor dezamăgită. Nimic interesant . Şi totuşi intră. Era mai bine decât să dea peste un monstru nu? Şi dacă se gândea bine chiar nu avea chef de farsele de prost-gust ale lui Peeves. Avea nevoie de linişte.

**Melissa A. Reningan** · 02 Oct 2011, 14:41

Plictisită de toate lucrurile,Melissa se plimba de colo colo prin camera ei,încercând să găsească ceva de făcut.Dar nici un rezultat.Nu avvea chef de nimic,dar nu putea sta așa toată ziua.Elisa stătea în patul fetei,dormind liniștită.Fata ajunsese la concluzia că era mai bine să fi fost animal,pentru că dormea toată ziua și nu se plictisea.Dar dacă ar fi fost animal nu ar fi avut prieteni,sau o familie stabilă.Erau avantaje și dezavantaje chiar dacă era om sau animal.Brusc,Melissa se opri din mers și mintea i se luminase.O idee buna în acea zi,sau cel puțin așa credea ea.Își luase pelerina neagră pe ea,luând-o pe Eliza din pat,cu o mișcare bruscă,care făcu pisica să se sperie și îi făcu o mică zgârietură Melissei.I se întâmpla asta foarte des,având mii de zgârieturi de la mica ființă.Ieșise din cameră în grabă,asigurându-se că zona era liberă pentru a se putea plimba singură și să se gândească la diferite lucruri care îi aglomerau capul.Oftase de câteva ori,din nimicuri.
Plimbarea ei era foarte liniștită,mica pisică mergând alături de ea foarte adormită.Câteodată o ura pe Melissa deoarece nu o lăsa să doarmă sau să facă ceva.Dar mereu își amintea că fata o găsise pe stradă,murdară,înfometată și rănită.Avusese foarte mare grijă de ea,fiindu-i ca o soră.
Imediat ce o luase în dreapta,pe un coridor,se afla o ușă imensă,care era deschisă.Eliza alergase spre ușă,intrând în acea cameră.Ea era foarte curioasă și dacă vedea ceva explora fiecare colțișor până afla tot.Melissa nu apucase să zică nimic,și o urmase.Nu voia să intre în încurcături din cauza Elizei,așa că alergă și o luă în brațe.După aceea sesizase că intrase în acea cameră imensă care era aproape goală.
Oare ce se afla în această încăpere?Melissa era pe punctul de a o explora,dar îi era frică să nu dea peste ceva sau cineva care să îi facă rău,sau să vină un profesor și să o găsească acolo.

**Effy K. Dietrich** · 02 Oct 2011, 16:05

Da, era locul perfect. Tăcut şi gol. Parcă îşi vedea sufletul acolo. În acele momente se simţea singură şi neînţeleasă, deşi avea mulţi prieteni. Când voia să se destăinuie cuiva simţea cum buzele se lipesc una de alta nelăsând cuvintele atât de dureroase să iasă; începea să se simtă vinovată că îi împovărează cu problemele intime pe prietenii săi, care şi aşa aveau destule pe cap cu Devoratorii pe urmele lor. Aşa că prefera să păstreze totul înăuntrul ei , chiar dacă îngrijorările şi gândurile sale negative îi măcinau încet-încet sufletul. Oftă încet şi începu să se plimbe dintr-o parte a camerei în alta cu ochii închişi şi mintea prezentă în cu totul altă vreme decât prezentul. La un moment dat se opri mecanic şi îşi deschise ochii, care imediat priviră spre uşa deschisă. Se auzeau paşi şi parcă distingea în capăt o umbră. Îşi dădu o palmă uşoară şi înjură pe înfundate. Cum putea fi aşa de nătângă, absentă şi ignorantă încât să lase uşa dechisă? Oricum acum faptul era consumat; ce era făcut era făcut. Îşi trase cu stângâcie gluga pentru a-şi ascunde chipul şi privi în jur în căutarea unei ascunzători. Nu prea avea unde , din moment ce nu era aproape deloc mobilier. În cele din urmă reuşi să se ascundă după un perete sau mă rog ce o fi fost, şi stinse luminiţa din vârful baghetei. Inima îi bătea ca la maraton, dacă era un profesor? Sau , mai rău, un Viperin? Nu avea nimic cu ei, dar nu avea chef de ceartă, chiar deloc.
Se auzi un mieunat lung şi văzu o siluetă mică şi elegantă păşind în cameră. Prima dată crezuse că era Lorette, pisica sa , lucru ce provocă apariţia unui surâs. Dar uitându-se mai atent, deşi era greu prin întuneric, văzu că aceasta avea blana mătăsoasă albă ca zăpada, foarte diferită de culoare gri a Lorettei. Încordarea ce dispăruse mai devreme reapăru , mai ales când o a doua siluetă intră în cameră. Era o elevă, judecând după fascinaţia cu care privea întreaga cameră. Deci nu avea de ce să se ascundă. Dacă avea de gând s-o "pârască" , 'Beth îi va urma exemplul. Se ridică din poziţia incomodă în care stătea după acel perete, şi îşi îndreptă spatele. Sigur avea să o doară mia tarziu. Făcu câţiva paşi în faţă, pentru a ajunge în câmpul vizual al Melissei şi îşi drese glasul. Afişă un zâmbet delicat şi mic, dar uşor distant.
" Te superi dacă întreb ce cauţi aici?" Întrebă ea pe un ton plăcut , uşor prietenos, dar nu îşi dădu gluga jos, ca măsură de precauţie. Era drept că nici ea nu avea ce căuta aici, dar trebuia să înceapă cumva să interacţioneze cu ea. Şi momentan nu avea nici o altă idee.

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Portretelor « Previous 1 2 //  / All that counts is here and now

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Portretelor
« Previous 1 2
/ All that counts is here and now