Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Stadionul de Vajthat
1 2 Next »
/ all you have to do is fly

**Arlin van Iver** · (This post was last modified: 09 Sep 2012, 00:39 by Arlin van Iver.)

~private~

"Sunt cat se poate de pregatita!"spuse Arlin vesela. Privi in jur. Era cam ciudat sa il vada pe Klaus acolo. Si totusi... parea atat de normal, ca el sa se afle acolo. Poate nu ar fi trebuit sa-l includa in jocul ei.
Sesui pe matura. Ii arunca o ultima [rivire, si un suras, iar in urmatoarea secunda se afla in inaltul cerului. Planuise sa-l lase in urma pe Klaus. Vroia sa-i dovedeasca istetimea ei, prin acel sport. Avusese parte de multe intalniri cu Klaus la viata ei, insa nu avusese ocazia de a-l vedea in fiecare zi, loc.

Nu stia de ce, insa in sufletul ei, pe langa faptul ca il simpatiza de la varsta de paisprezece ani- in secret desigur- purta si un sentiment de ura fata de Klaus. Deoarece era viperin, si Devorator. Un ucigas.
Ea una, fusese creata pentru a face bine. Pentru a darui bunatate, dragoste, respect. Devenise foarte activa de cand il cunoscuse pe Colin. Baiatul acela avea darul de a face omul sa zambeasca, iar in cel mai rau caz, sa se prapadeasca de ras. Da. Precum Klaus avea darul de a da pe spate orice fata, cu sharmul sau.

Ridica putin capatul maturii, facand-o sa incetineasca. Era deja foarte sus, iar Klaus era inca la sol. Interesant. Cu siguranta planuia ceva. Avea o strategie. Nu se lasa el asa, cu una cu doua. Prefera sa ramana inchis in biblioteca o noapte intreaga decat sa se faca astfel de rusine. De cand cu, cupa, Arlin isi pierduse increderea in ceilalti. Nu cunostea prea multi vrajitori, oricum. Insa stia ca avea sa se dedice casei ei.
Hmmmm! Batea vantul. Era de ajuns o singura adiere dinspre Padurea Interzisa ca fiorii sa-si afac aparitia.

"Ai de gand sa stai acolo tot restul zilei?"

Klaus era baiat bun, desi refuza sa arate asta oricui. Ea avusese timp sa-l cunoasca. Nu considera ca era la fel de importanta pentru el, cum era el pentru ea, dar se simtea bine ca-i capatase increderea. Desi sora ei o sfatuise sa nu mai stea prin preajma viperinului, ea continuase sa vorbeasca cu el. Sora ei mai mare era singura care avusese ceva cu Klaus de la inceput. Tatal ei se intelegea la fel de bine cu baiatul, si cu parintii acestuia.
Lovelii. O familie renumita in Franta pentru parfumurile senzationale si articolele bine lucrate. Stia ca el, Klaus nu era singur la parinti. Avea o sora. Agnes Lovel. Fost Sef-de-Casa al casei din care facea parte Arlin. Ca de obicei, sora mai mica, cea cu gura spurcata, din cauza careia intra si in belele. Ura surorile mai mici. Mereu aveau impresia ca tot ce faceau fratii sau surorile mai mari, era gresit. Ea nu stia cum era pentru sora ei mai mare.

**Klaus Lovel** · 09 Sep 2012, 12:00

O privi pe Arlin si tresari usor cand spuse "Sunt cat se poate de pregatita!" si rase, doar atat putea face pentru un moment. Insa acum dat fiind ca era elev la Hogwarts trebuia sa respecte regulile si sa nu le incalce, desi mai mereu el asta facea. Incalca regulile, caci era Viperin si prin asta puteai spune tot despre o persoana. Desigur, avea si el o limita si mai ales nu facea asta in prezenta lui Arlin, se simtea ciudat si in acelasi timp supravegheat, o cunostea pe tanara de la paisprezece ani insa mereu o vazuse ca o sora mai mica pana la o anumita varsta, cand deja o vedea mai mult de atat si nu stia atunci daca era bine sau nu. Ei, acum stia. Insa nu putea afla daca ea simtea la fel pentru el, dar destinul avea sa decida.

Arlin era genul de fata simpatica, gata sa te ajute mereu insa si cand izbugnea la nervi era ca un vulcan care adormise sute de ani si intr-o secunda pocneste. Desi rar o vazuse in fazele astea nici nu voia, prefera sa nu o enerveze, ci mai mult sa o tachineze. Cine i-ar fi vazut ar fi zis ca sunt impreuna, desi acum nu erau, insa cine stie ce le rezerva viitorul, nu? Isi musca buza inferioara, iesi din gandurile lui si isi muta privirea de la cer la soimeanca, avea mainile bagate in buzunare si o privea, matura se afla sprijinita de un stalp de acolo.

Planuia ceva, asta era sigur. Ori el, ori ea insa planuia unul dintre ei si el nu avea sa se de-a inlaturi de la asta. Lua matura de acolo si se puse pe ea, se inalta la cer si ajunse in dreptul soimencei, o privi razand. Defapt, el o simpatizase de prima data cand o vazuse, mereu era buimac si ametit cand ea aparea pe hol si discuta cu el, sau o saluta. Deobicei colegii de la vajthat il indemnau sa nu de-a atentie fetelor si sa se puna pe treaba la meci, insa cine i asculta? Mereu avusese o legatura speciala cu fata si asa avea sa ramana, se intelegea bine si cu familia ei, de ce sa nu se inteleaga bine si cu ea? Isi umezi buzele si apoi o lua in fata, dar tipa si se uita in spate, zicand:
- Urmeaza-ma. Murmura el si o lua spre Padurea Interzisa.

**Arlin van Iver** · 10 Sep 2012, 14:12

Urmeaza-ma! Numai asta ii rasuna in minte acum. Padurea Interzisa? Era Interzisa. Nu voia sa-l urmeze, pentru un moment. Voia sa ramana acolo, in urma lui, privindu-l cum se pierde in intunericul padurii. Printre copacii inalti, care ascundeau creaturi magice periculoase. Isi musca ingrijorata buza inferioara, mutandu-si privirea de la Klaus care abia se mai vedea la padure, si invers. Okay! Acceptase ordinul viperinului de a o urma, numai pentru a-i salva viata. Sigur avea sa-l gaseasc cu matura indreptata spre un centaur furios.

Porni cu viteza spre padure, crengile copacilor intampinand-o cu finete, zgariind-o pe fata, intrandu-i in ochi, in gura si pe sub manecile bluzei. Se ruga ca si Klaus sa fi trecut prin asta. Gandi cu voce tare: "Opreste-te!", iar matura se opri, Arlin sarind de pe aceasta, rostogolindu-se si aterizand pe burta in cele din urma.
Se ridica de acolo, mangaindu-si spatele de durere, incercand sa uite. Privi nedumerita in jur. Unde era Klaus? Il vazuse cum o luase inspre padure. Ce facea acum? Ce facea? Ooo! Calmeaza-te van Iver! Nu fi asa o lasa!"spuse aceasta punandu-si mainile in cap.

Isi lua matura de pe jos, taraind-o in urma sa, maturand urmele pe care probabil le-ar fi lasat. Urme in frunze. Asta era tare. Numai ea putea gandi asa ceva.
"Lovel?!"striga aceast, cu ura in glas. El o invitase, si ea fusese proasta fiindca acceptase invitatia. Avea sa-l blesteme si la propriu si la figurat. Isi pocni degetele, strangand matura mai bine in palma. Ar fi fost ingrozitor daca din greseala.. Arlin nu l-ar mai gasi pe Klaus. "Loveeel!"striga ea din nou, de data aceasta ceva mai rastit.

O enerva si faptul ca Lovel avea o sora. Daca din nefericire Agnes s-ar fi aflat pe acolo.. din ea-nu-stie-ce-motiv, si-ar fi stricat reputatia muncita atatia ani.
Observa un capete saten disparand dupa un tufis des. Se napusti peste respectivul tufis, tipand ca o un porc la taiere. Se ridica, vazandu-se putin zgariata si ceva mai mult furioasa. Aterizase pe.. pe.. ce naiba era aceea?

**Klaus Lovel** · 11 Sep 2012, 16:22

Bine, poate ca strategia lui de a o lua prin Padurea Interzisa nu fusese cea mai inteligenta miscare, insa se plictisise ca de fiecare data sa se plimbe pe matura in jurul castelului. El era tipul de om care cauta aventura mereu si care nu se dadea inlaturi de la nimic, era ca si sora lui. Mereu o vazuse pe Agnes ca o femeie puternica in stare de orice, de a ucide, de a salva vieti sau chiar si de a se sacrifica pentru persoana care o iubea. Chiar daca poate nu-i arata asta des, el tinea mult la ea si ultimul lucru care l-ar fi vrut ar fi sa o piarda, de aceea ea nu stia ca el uneori o pandea din umbra.

Ura sa faca pe spionul deoarece nici lui nu-i placea sa fie spionat sau ca cineva sa-i intre in viata privata insa Agnes era o exceptie, stia si el ca ea se putea proteja insa cercul in care se afla el era periculos. Toti stiau ca punctul lui sensibil era sora lui, Agnes Lovel. Si de aceea incerca sa nu calce stramb, sa nu faca ceva astfel incat sora lui sa plateasca. Isi scutura capul revenind din ceea stare care il ducea cu gandurile departe. Stranse bine mainile pe matura si o lua in fata, insa uitase complet de Arlin. Se uita in spate si opri brusc matura, ea nu se afla acolo. " La naiba, de ce nu poate SA SE TINA DUPA MINE?!, innabusi un geamat de enervare si apoi o lua inapoi pe drumul ingust.

O observa pe tanara jos aruncata pe jos si apoi cum se ridica, era putin zgariata insa nimic mai mult. Se lasa jos incet cu matura si apoi o aseza langa un copac. Merse spre Arlin si o lua de brat ajutand-o sa se tina pe picioare, apoi spuse:
- Esti bine?

**Arlin van Iver** · 12 Sep 2012, 15:31

"Oo, da! Stii ce bine e cand te ustura pielea? Imi place durerea."spuse ea dandu-i un pumn in umar. Nu stia daca il duruse, insa pe ea ar fi durut-o oricat de incet ar fi dat. "Tie nu?"intreba in final ridicand sceptica din sprancene. Isi lua matura de pe jos, verificand daca nu cumva se zgariase sau rupse pe la locuri. Okay, nu. Matura era in regula.

"Unde vroiai sa ajungi, pana la urma?"intreba aceasta, continuand sa mearga. Klaus era foartee.. foartee.. Klaus! Surprinzator. Baiatul asta facea mereu dupa cum il taia capul? Rezuma toata tocana aceea din mintea ei intr-un zambet in coltul gurii si se opri oftand lung si greu. Oh! Unul din sireturile tenisilor ei era dezlegat. Isi imagina acum o scena cu un siret cu maini si ochi care tipa ca Arlin sa il lege. O fundita. Ii placeau funditele. Le considera.. vesnice. Poate fiindca aveau forma unui opt culcat cu alte doua mici detalii?

Se ridica, luand si matura. Isi ridica capul, tot inainte. Cu privirea tot inainte. Nu-i placea sa-si tina capul aplecat, deoarece dadea impresia ca e trista, nesigura, firava. Nu vroia sa dea satisfactia asta celorlalti. Sa o vada slaba si speriata, iar ei sa se simta bine, fiindca erau cu capul pe sus, zambind. Il privi cu regret pe Klaus, insa nu spuse nimic. Nu vroia sa dea inapoi. O patise din cauza lui.

**Klaus Lovel** · 12 Sep 2012, 15:49

Pufni in ras cand o auzi, mereu facuse misto de el la chestiile astea doar ca pe el il amuzau. Isi ciufuli parul si merse sa-si ia matura de langa copac, nu voia sa se trezeasca fara ea sau mai rau, sa o zgarie cineva. Ar fi facut crima, fusese o gramada de galeoni. Isi indrepta privirea catre soimeanca, zicand:
- Oh ba da! Imi place, cred ca mi-as taia si degetele daca n-as avea ce face cu ele. Murmura el serios dand usor absent din umeri, insa asta nu dura mult, caci isi reveni si incepu sa rada.

- Uhm, pai defapt ma gandeam la o plimbare inafara castelului pe maturi, insa e bine si pe jos, daca vrei. Spuse el zambindu-i, schita acel zambet fermecator insa nu se astepta sa o de-a pe spate, pentru ca gresise asupra ei cu cateva chestii. Isi muta privirea cand de la soimeanca cand imprejur, simtea o aura negativa in preajma lor insa avea sa fie cu ochii in patru. La tanc, caci se pare ca ghicise. O lumine verde-rosiatica trecu fix pe la capurile lor insa o arunca pe tanara la pamant si zise
- Jos!

Lumina trecu repede, Klaus o ajuta pe tanara sa se ridice de acolo si se scutura si el de praf. Se uita din ce directie vine lumina, acum nu mai erau in siguranta daca cineva voia sa-i atace, erau ca si intr-un "Camp deschis".
- Scuze, trebuia sa fac asta, altfel lumina aia ne-ar fi retezat capurile. Incep sa cred ca destinul vrea sa fii la pamant, a treia oara cand ai cazut azi, nu?

**Arlin van Iver** · 29 Sep 2012, 17:43

I le-ar fi taiat chiar ea, daca nu i-ar fi fost mila de Klaus. Acel sentiment stupid, de care unii oameni fugeau. Mila.
"Nu, nu e bine. Padurea asta este Interzisa, la naiba! Iti dai seama cati psihopati umbla pe aici la ora asta? Trebuie sa ne intoarcem pe teren.spuse ea, dand de inteles ca era ingrijorata.

Ce se intampla.. O lumina verde trecu pe deasupra lor, si putea jura ca parca auzise pe cineva blestemand faptul ca lumina verde nu ii strapunse pe cei doi. Se ridica speriata, apucandu-l pe Klaus de brat.
"A doua."spuse ea privindu-l mirata. "Dupa cum am spus.. sa ne intoarcem pe terenul de vajthat. Pana la urma.. sunt mai mare decat tine."exclama aceasta, ridicand elegant din sprancene. Nu voia sa-i faca in ciuda, ci doar sa-l determine sa o asculte. In al doilea rand ii placea ca atunci cand Klaus se emotiona se inrosea la fata. Era ceva ce nu intalnea prea des.

Se ridica, scotandu-si bagheta. Stia drumul spre teren. Asa credea, cel putin. Copacii erau atat de inalti, iar crengile lor acopereau bolta cereasca. De la nivelul acela nu putea zari o pata albastra nici daca isi punea ochelarii pe nas. Locul parea.. umed si era intunecat si friguros. Nu-i placeau locurile acelea. Ea prefera caldura, dragostea si lumina. Acolo era tocmai opusul. Era ca un cosmar. Nu putea ramane acolo. Mai ales cu cineva pe urmele ei. Era claustrofoba.

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Stadionul de Vajthat 1 2 Next » //  / all you have to do is fly

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Stadionul de Vajthat
1 2 Next »
/ all you have to do is fly