Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Orele de Curs / Farmece / Arhiva

1 2 Next »

/ ~ Alohomora ~

Helena il auzi pe Oliver, care statea in fata ei, soptind niste lucruri aparent fara sens pentru ea. Incerca insa sa il ignore..
"Distractiv? Oare a auzit omul asta de discretie?" gandi ea.
Fata pufni imperceptibil si se apuca de referatul pentru isi pusese in gand sa il faca si il inamaneze prfesoarei; niste puncte in plus pentru Casa nu stricau deloc. Isi inmuie pana de uliu in cerneala albastra si incepu sa noteze, folosindu-se de manual si cunostiintele dobandite peste ani:

Fusesem extrem de atentã la doamna profesoarã, nu pentru cã mi-aº fi dorit sã dau niºte rãspunsuri trase de pãr de dragul câºtigãrii punctelor pentru casã (desigur, erau ºi acestea importante, dar acþiunile care aduceau puncte elevilor trebuiau fãcute din plãcere, respect sau mãcar obligaþie, nu din cine ºtie ce interese), dar pentru cã eram conºtientã cã vrãjile simple erau cele mai trecute cu vederea de tinerii ºi chiar de mai marii vrãjitori, pe principiul “ah, vraja asta e prea simplã, mã descurc oricum la ea”. Iar fãrã o bazã solidã de cunoºtiinþe tot talentul unui vrãjitor se putea irosea fãrã noimã!

Mi-am înmuiat pana de vultur în cernealã neagrã ºi m-am apucat sã scriu. M-am încruntat atunci când am auzit niºte comentarii totul deplasate vizavi de orã ale unui elev din spatele meu. Nu i-am recunoscut vocea, dar nici nu m-am întors sã vãd cine este, chit cã eram curioasã care era... hmm... impertinentul. Era ca ºi cum i-aº fi dat satisfacþia cã a fãcut o remarcã inteligentã pentru a se putea umfla în pene în voie în faþa colegilor. Am scris în continuare, încercând sã mã concentrez, chit cã se auzeau niºte sforãituri cel puþin curioase din fundul clasei (cum ziceam, vrãjile de bazã erau considerate simple ºi mulþi alegeau sã nu le studieze ºi practice temeinic).

Dupã cinci minute mi-am recitit pergamentul:
“Eu nu consider vraja Alohomora o simplã vrajã inventatã de cãtre hoþi pentru a deschide uºile, dar care poate fi folositã ºi în scopuri nobile (de exemplu, dacã într-o camerã încuiatã i s-a fãcut rãu unui vrãjitor care nu poate ieºi sã cearã ajutorul, un alt vrãjitor poate sã îi deschidã uºa încuiatã ºi sã intre pentru a-l ajuta, poate chiar a-i salva viaþa). Vraja Alohomora, dupã pãrerea mea, are o valoare simbolicã, chiar dacã de multe ori tânãrul vrãjitor care o învaþã nu o realizeazã. Simpla deschidere a unui uºi poate fi asemuitã cu deschiderea unei porþi cãtre cunoaºtere. Dacã un tânãr vrãjitor foloseºte aceastã vrajã printre primele sale tentative conºtiente ºi voluntare, bineînþeles având loc în timpul orelor de curs, de a-ºi exercita magia, va fi entuziasmat. Desigur cã entuziasmul sãu va fi unul ºi mai mare dacã este chiar prima lui vrajã fãcutã cu o baghetã. Pãrerea mea este cã orice vrãjitor, indiferent cã este tânãr sau bãtrân, talentat sau mai puþin talent, ar trebui sã vadã în orice vrajã, nu doar în Alohomora, o opurtunitate de a avansa în cunoaºterea sa magicã, în consecinþã sã se bucure de ea. (Excepþie fac vrãjile de magie neagrã, desigur, care sunt o componentã deviantã a magiei ºi nu ar trebui practicate de nimeni.) Totuºi, numele de <<Alohomora>> vine de la <<hoþi prietenoºi>> într-o limbã africanã. Aici se poate interpreta, dupã pãrerea mea, astfel: cunoaºterea cât mai mare a magiei poate fi asemuitã cu un <<furt>>, deoarece este cunoscut cã, la începuturi, magia nu necesita antrenament sau cunoaºtere a teoriei, ci doar ascultare a raþiunii pusã în slujba inimii, iar odatã ce fiinþele umane ºi-au pierdut aceastã condiþie purã, divizându-se în Magicieni ºi Încuiaþi, condiþia vrãjitorilor a decãzut oarecum, ei inhibându-ºi spiritualitatea magicã ºi fiind nevoiþi sã încerce sã o recapete – astfel, cei care exerseazã aceastã vrajã astãzi, sau oricare altã vrajã, încearcã sã “fure” din înþelepciunea magicã primã, din aceea condiþie de început, însã cu respect faþã de marea ºi adevãrata Magie, dând dovadã de “prietenie”.
Aceastã interpretare asupra <<Alohomorei>> vine în susþinerea faptului cã Alohomora este un farmec, nu doar o simplã vrajã, datoritã mesajului simbolic, care la prima vedere nu ar pãrea unul extrem de bogat, dar este, dupã pãrerea mea, foarte important.

Mi-am mai studiat o datã pergamentul. Eram foarte mulþumitã de rãspuns ºi mi-am ridicat ochii din foaie. Spre surprinderea mea, nu mai sforãia nimeni în spatele clasei. Probabil cã îl treziserã colegii, dar eu speram cã realizase de unul singur (sau de una singurã) cã, totuºi, se afla la o orã de curs, nu în tren, la vagonul de dormit.

De-abia aºteptam sã aud ce au scris ºi alþi elevi însã, spre dezamãgirea mea, unii nu terminaserã încã de scris, aºa cã mi-am recitit rândurile scrise în cãutarea unor puncte pe care nu le-am atins.

Timpul se scurgea, iar eu inca ma uitam printre notite, cautand ceva ce as putea folosi pentru tema. Nu eram prea sigura ce sa fac, dar vazand ca majoritatea compuneau referate, m-am hotarat.
Am cautat in liniste in rucsac si intr-un final am scos pe masa doua carnetele cu lacat si cutiuta mea de metal in care tineam fiole cu cerneala colorata. Hmm... o alta idee se nastea in mintea mea.
Nu imi permiteam sa distrug cutia, asa ca am soptit usor, indreptandu-mi bagheta spre incuietoare:
" - Alohomora"
Se auzi declicul fin, iar eu mi-am indreptat atentia spre un carnetel, repetand vraja. Pentru al doilea, am folosit Bombarda. Proasta miscare. Dezi lacatelul era mic, efectul fusese cu siguranta galagios.
" - Imi cer scuze!" am soptit spre clasa si m-am afundat inapoi in tema.
Am asezat o bucata de pergament in fata mea si am luat doua fiole colorate. Una am rupt-o usor, lasand o picatura de cerneala sa alunece pe pergament. Cealalta am zdrobit-o, cu grija sa nu murdaresc in jur. Toata cerneala se revarsase, creand o pata mare in coltul opus picaturii.
Am asteptat o clipa sa se usuce, apoi am scris citet in mijlocul pergamentului, asemenea unui titlu:
' Comparatie intre vrajile Alohomora si Bombarda '
Am scos usor lacatelul de la primul carnet si l-am agatat prin magie de pergament, chiar sub picatura. Am facut acelasi lucru cu ramasitele lacatului celui de-al doilea carnet, dar de data aceasta asezandu-le sub pata. Ajunsesem clar la concluzia ca Bombarda era mult mai distructiva.
Nu prea stiam cum sa strang pergamentul, datorita bucatilor de metal, asa ca i-am inmanat doamnei profesoare pergamentul deschis, nerulat.

[/font]

Vraja "Alohamora" este o vraja esentiala oricarui vrajitor. Ea are posibilitatea de a deschide usile discret si usor, iar eu consider asta foarte elegant. Unii spun ca aceasta vraja este folosita de hoti, altii spun ca nu este asa. Eu nu stiu de partea cui sunt. Cred ca e folosita de hoti, deoarece este cea mai simpla modalitate de a intra prin nefractie intr-o casa sau un institut, insa cred ca e folosita, de exemplu, de un vrajitor care s-a incuiat pe din-afara. Sau un om viteaz, care trebuie sa deschida o usa incet pentru a salva o persoana. Deasemenea, exista multe exemple, insa cred ca nu ar incapea pe acest pergament. Eu am auzit de aceasta vraja de cand sunt foarte mica, insa am practicat-o prima oara cu bagheta mamei, la sapte ani. Nu mi-a iesit, insa am repetat in fiecare zi dupa aceea, pana am deschis usa. Bineinteles ca eram foarte mandra. In concluzie, pot spune ca sunt un fan al acestei vraji, deoarece este foarte importanta si esentiala oricarei vieti magice. [ Oare cum traiesc Incuiatii fara aceasta vraja? ]

Topic closed