Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Muzeul de Vajthat
1 2 Next »
/ always second guessing

**Ivy Thibault** · 04 May 2012, 13:44

Me and Kurt

Viperina intră în muzeu mirată. Nu mai fusese niciodată aici, deşi îi povestiseră mulţi despre acest loc. Tavanul se termina într-o boltă undeva deasupra capului lui Ivy, însă viperina nu îşi putu da seama unde, şi asta pentru că avea aceeaşi culoare ca şi cerul. Prin jurul ei vedea doar obiecte de vâjthaţ vechi, unele semnate, altele care habar nu avea ce sunt din cauza faptului că erau mai mult de jumătate dezintegrate. Prin sală se auzea un zumzet din cauza vrăjitorilor care umblau de colo-colo, vorbind ăntre ei şi făcând poze cu nişte aparate ce scoteau un fum ciudat.
Nu fusese ideea ei de a veni aici. Îi plăcea vâjthaţul, însă îi plăcea să îl joace, nu să înveţe despre el, sau să privească. Venise aici doar pentru că fusese convinsă de mai multe persoane că această vizită o va ajuta pentru a "înţelege mai bine jocul"- pff. Ce era aşa de complicat?
Într-un cuvânt voise să scape de gura celorlalţi. Oricum, se gândea că dacă se plictiseşte, poate să se plimbe împrejur, mai ales că nu mai fusese niciodată aici. Sau poate să mai exerseze ceva vrăji...
Oricum, nu credea că va întâlni pe cineva cunoscut. De fapt, era sigură că nu va întâlni pe cineva cunoscut. Prietenii ei erau, ca şi ea, oameni de acţiune. Şi oamenii de acţiune nu se plimbă prin muzee.
Aşa că fu foarte surprinsă să îl vadă pe cel mai 'de acţiune' prieten al ei: Kurt. Se uitase la trei artefacte şi era plictisită deja. Zâmbi fericită că va putea zice tuturor că fusese la muzeu, şi totuşi să nu adoarmă din greşeală cu capul pe un artefact preţios. Poate salivează pe ceva şi strică semnătura.
"Hei, Kurt!" îl salută ea când ajunse în dreptul lui.

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 04 May 2012, 13:59 by Kurt F. Malfoy.)

Isi aranja mai bine cravata colorata in cel mai stralucitor verde,apoi privi in jur,cu o urma de nesiguranta pe chip,oarecum vaga,imperceptibila. Nu era un fan al sportului,nu fusese niciodata. Fratele sau fusese in echipa de Vajthat,cateva luni in timp ce el reprezenta mai degraba tipul soarecelui de biblioteca,cel care gasea Vajthatul ca fiind mai degraba o traditie,ceva ce trebuie pretuit de el si jucat de altii. Iar cand o intalni pe Ivy - defapt,cand o observa de la distanta- realiza ca nu se mai putea face nimic,ca toata acea tinuta sobra a lui si ca aerul de mare 'studios' aveau sa fie inlocuite de rasete zgomotoase si energie.

Dar exact in clipa in care fata vru sa il atinga,unul din oameni - normal,oamenii lui - o prinse de umar,privind-o scurt,rece. '' Cata impertinenta,domnule Malfoy! De parc-ar fi de varsta cu dumneavoastra,ruda chiar. Cere-ti scuze,fetito!'' Kurt ridica dintr-o spranceana apoi o privi pe Ivy,replicandu-i servitorului sau pe un ton acru,asemanator cu cel pe care dragutul de Draco obisnuia sa se adreseze tuturor celor care nu ii erau prea simpatici.''Cand ajungem acasa o sa iti tragi singur 30 de bice pe spinare. Azi ma dor mainile,nu de alta.''

Servitorul se amesteca iarasi in multime,fiind cu ochii pe Kurt,totusi. Barbatul o prinse de talie pe Ivy,cerandu-si scuze apoi incerca pe cat posibil sa se calmeze.'' Uneori detest ca am atata putere. Oricum,ce cauti aici?''

**Ivy Thibault** · 04 May 2012, 20:12

Ivy îşi smulse mâna din strânsoarea bărbatului. Se încruntă la acesta când se îndepărtă. Îşi reîndreptă atenţia către Kurt atunci când o prinse de talie şi îşi ceru scuze în numele "servitorului său". Ivy auzi întrebarea bărbatului şi îi zâmbi, puţin din entuziasmul de mai devreme revenind.
"Păi, mă plimbam. Am fost informată că acest muzeu mă va ajuta să înţeleg jocul mai bine," zise viperina şi îşi dădu ochii peste cap. "Pe scurt, am venit să scap de gurile rele."
Zâmbi şi îşi trecu mâna prin păr, uitându-se împrejur. Îl observă pe bărbatul ce se comportase atât de urât cu ea mai departe, cu ochii pe ei doi. Se întoarse cu spatele la el, tocurile scoţând nişte zgomote ciudate, noi pentru ea. Îşi luase o rochie roşie, care îi punea în evidenţă silueta, şi nişte pantofi cu toc. Îi alesese în mod special pentru a nu fi atât de înalţi, şi asta pentru că chiar nu avea chef să se întindă pe undeva prin muzeu cu glezna luxată.
Măcar părul îi era, ca de obicei, lăsat să cadă pe umeri. Se simţea totuşi mai în largul ei când văzu că nimerise la fix cu ţinuta ei: toţi oamenii erau îmbrăcaţi la fel de elegant.
"Tu ce cauţi aici?" îl întrebă ea pe Kurt, amintindu-şi că nu se aşteptase să vadă pe cineva cunoscut.

**Kurt F. Malfoy** · 04 May 2012, 20:39

'' Eu te caut pe tine.'' raspunse el fara sa se fastaceasca apoi continua '' Sau macar un om competent.'' In numele sfantului,nu se mai gaseau adepti de-ai sai care sa fie in stare sa il urmeze orbeste?Normal ca da,dar in majoritatea cazului erau femei. Copile chiar. Nu putea lasa o femeie sa faca treaba asta. Dar Ivy,ei bine,gandea ca un barbat,cand vroia. Si stia ca atunci cand venea vorba de el,Ivy vroia cam orice,exceptand anumite lucruri prea intime. Si era multumit cu asta.

'' Am trimis doi Sfinti Mortali azi-noapte,aici. De ce crezi ca sunt gardienii?Corect,pentru a-i mitui. Avem o prada la subsol. O prada mare,si nu ma refer la maturi si hotoaice.'' Ridica dintr-o spranceana,ca si cum ar fi intrebat-o daca era interesata apoi scoase tigara electronica din buzunarul hainei,incepand sa fumeze.

**Ivy Thibault** · 05 May 2012, 13:55

Ivy ridică din sprancene apreciativ. Deci mai găsiseră ceva. Şi oricum, nu mai fusese într-o misiune a Sfinţilor Mortali de la faza cu Gringotts.
"Păi atunci, tu ai grijă să nu fii prins, torturat, împuşcat, înjunghiat... sau rănit în orice alt fel, iar eu rămâne să mă duc la subsol să aduc prada," zise Ivy.
Era sigură ca nu o va asculta, însă trebuia să încerce. Ştia că cel mai grav ar fi fost dacă îl prindeau pe el, şi asta pentru că fără el nu ar mai exista Sfinţii Mortali. Şi era sigură că şi Kurt era conştient că Ivy nu va sufla o vorbă, oricât de rău ar fi torturată. Deşi viperina era sigură că motivul pentru care Kurt voia cu tot dinadinsul să o ţină în siguranţă nu era faptul că ştia foarte multe. Aşa cum motivul pentru care Ivy îl voia pe Kurt în siguranţă nu era faptul că, dacă nu, Sfinţii Mortali vor dispărea.

**Kurt F. Malfoy** · 05 May 2012, 15:13

Ridica dintr-o spranceana si o prinse de mana,oprind-o astfel sa avanseze. Ii zambi larg,dar totodata satanic. Nu o va lasa sa puna mana pe ceva atat de important. Nu singura. Nu fara sa stie ca acel ceva era in siguranta. '' Tz-tz-tz... E ceva ce ma priveste direct. Pe mine si Lumea Vrajitoreasca.''

Privi inspre omul pe care il avea in sala,acel servitor care aproape c-o luase la bataie pe tanara si-i facu semn sa ramana unde este. Eventual acesta avea sa ii salveze dac-ar fi fost nevoie. Dar Kurt avea bagheta la el si hainele lui erau intotdeauna un arsenal adevarat - Ivy putea sa confirme,doar o salvase de acei atacatori folosind armele pe care le ascundea de obicei prin sacouri si buzunarele camasilor pe care le purta.

Isi facu loc prin multime,cu Ivy la bratul lui,pozand intr-un cuplu fericit care se bucura de lucrurile expuse insa imediat dupa ce fu sigur ca nimeni nu-i mai urmarea,deschise o usa si coborara la subsol. '' E mai mult decat si-ar putea inchipui cineva,crede-ma.''

**Ivy Thibault** · (This post was last modified: 05 May 2012, 17:08 by Ivy Thibault.)

Ivy îşi îngustă aproape imperceptibil ochii. Kurt încerca să o facă să îşi doreasca acest obiect foarte mult. Şi Ivy trebuia să recunoască că reuşise. Pe lângă că murea de curiozitate să vadă despre ce vorbea Kurt, pe lângă asta simţea că acel lucru trebuia să fie al ei.
Era egoistă, da, nu se putea abţine acum. Datorită lui Kurt.
Se abţinu să nu îi scoată limba copilăreşte şi coborî precaută scările după el. Ah, tocurile nu erau făcute pentru scări. Şi nici rochia, mai ales atunci când te aştepta un bărbat jos. În linişte, le schimba pe ambele pe o pereche de pantaloni scurţi din piele neagră, un tricou de aceeaşi culoare şi nişte pantofi comozi care se potriveau. Îşi amintea că asta era mereu ţinuta standard pentru lucrurile periculoase. Nu mai pusese pe ea pantalonii ăştia de mult. Zâmbi în sinea ei şi îl urmă pe Kurt mai relaxată de data asta.

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 05 May 2012, 17:28 by Kurt F. Malfoy.)

Ajunsera in final la acea incapere iar el deschise din nou o usa. Adevaratul subsol,adevaratul loc unde se tineau diversele lucruri care avea legaturi cu acel sport. Barbatul ii facu semn lui Ivy sa astepte apoi,fara sa ezite,rosti in gand ''Legilimens'',penetrand scutul din jurul mintii ei. Isi dorea acel ceva,dar nu intr-atat incat sa ii faca lui vreun rau. Era bine de stiut. Tocmai de aceea nu considera ca trebuia sa isi ia masuri de precautie. Puterea era o otrava,dar spera ca tanara sa fie imuna.

Asa ca scoase o hartie ingalbenita,din spatele unei gramezi de maturi. Desparturi acea foaie veche,aparent lipsita de valoare si sufla putin,pentru a inlatura praful de pe ea.'' Iti prezint harta catre Piatra Filozofala.''

O privi apoi brusc si ii citi din nou mintea. Occlumantia si Legilimantia erau unele din harurile sale,precum si Clarviziunea. Era jalnic intr-un duel propriu-zis dar cand venea vorba de duelurile mintii,de luptele duse la nivel psihic,era un maestru. Avea o minte instabila,ce-i drept,care se diviza in alte patru ramuri - sau personalitati - dar fiecare dintre acestea era mai puternica decat cea creata inainte. '' E facuta dupa aceleasi planuri ca si Harta Strengarilor,insa nu ofera decat numele persoanelor,nu ale locurilor. Arata totusi relieful. E undeva in munti. Undeva in tara mea natala,cred.''

**Ivy Thibault** · 05 May 2012, 17:47

Nu trebuia să îi citeşti mintea pentru a afla ce gândea Ivy, asta pentru că i se citea exact pe faţă. Mâinile începură să îi tremure şi se dădu înapoi câţiva paşi. Avea o expresie înfricoşată şi aproape sălbatică pe chip. Rămase cu gura întredeschisă. După aproximativ zece secunde de când se uită la hartă, îşi îndreptă privirea spre Kurt.
Niciodată nu se uitase aşa la el. Îi plăcea să se uite şa Kurt amuzată, cu dragoste frăţească, sarcastică, bosumflată, dar niciodată aşa. Se uita la el ca şi cum voia să îl omoare. Îşi dădea seama că unghiile îi intrau în pielea palmelor, dar nu le băgă în seamă.
"Ia chestia aia de lângă mine," aproape că scuipă Ivy.
Voia să o ia şi să nu o mai vadă niciodată. Îşi dădu seama cum mintea i se golea şi singurele lucruri care îi străfulgerau prin minte erau Piatra, Kurt, Jake şi un munte de oameni morţi. Asta pentru că simţea că totul se repeta. Mai găsise Piatra o dată. Nu îi spusese niciodată lui Kurt, însă o găsise. Şi ştia cum se va termina. Pierduse toate persoanele dragi ei în secunda în care atinse Piatra. Se părea că Ministerul o urmărise şi, înainte ca Ivy să poată face ceva îi omorâseră pe toţi prietenii care o înconjurau în acel moment. Şi erau mulţi pentru că toţi voiseră să vadă Piatra. Era doar un copil atunci.
Acum, Ivy nu se mai uita nici la Kurt, nici la hartă. Se uita undeva în gol cu lacrimi în ochi, parcă retrăind fiecare moment. Expresia i se înăspri, devenind goală, iar lacrimile începeau să se retragă. Când se simţi în stare, îi vorbi lui Kurt.
"Îmi pare rău," spuse ea. Era sigură că nu era în stare să repete acelaşi tipar ca şi atunci. Şi totuşi, atunci era doar un copil.
Inspiră adânc şi îşi descleştă mâinile. Simţi cum începu să curgă sânge din rănile pe care şi le făcuse, însă acesta era ultimul lucru la care se gândea.

**Kurt F. Malfoy** · 05 May 2012, 18:05

Dorea din tot sufletul sa o faca sa inteleaga ca ceea ce urma sa se intample nu mai era atat de dureros,nu pentru ea. Acum acel lucru avea sa fie al lor. Nu al lui,al ei,ci al lor. Ei,acea grupare,acea mare familie din care faceau parte. Era ca un tata care avea grija de copilasii lui. Le vroia numai binele,mai ales acum cand venea intunericul,razboi,nesiguranta. Tot ce isi dorea era sa ii stie in siguranta inainte de a fi prea tarziu.

'' Am avut o scurta relatie amoroasa cu cineva care e tinut in viata cu ajutorul pietrei. Are cred ca peste 300 de ani. Nu-ti voi dezvalui numele ei fiindca vreau s-o stiu in viata - si fiindca m-a amenintat - insa exista oameni care traiesc cu ajutorul acestui obiect,nu mor.''

Iar el asta isi dorise dintotdeauna: putere nelimitata,frumusete si tinerete vesnica. Daca piatra ii putea oferi asta fara a plati un pret prea mare - desi stia ca e imposibil - atunci ar fi urmat acel drum si ar fi impartit puterea pietrei cu restul. Trebuia sa o gaseasca!

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Muzeul de Vajthat 1 2 Next » //  / always second guessing

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Muzeul de Vajthat
1 2 Next »
/ always second guessing