Darkmark RPG Forum / Lumea Incuiatilor / Graveyard / Forums / RPG avansat / Amintiri....

**Jade A. Crawford** · 22 Dec 2010, 22:31

Era o noapte adanca de vara. Nu aveam de gand sa ma duc devreme la culcare. Ma plimbam in jurul Lacului in timp ce amintirile copilariei mele ma napadeau incet pe dinauntrul meu. Se derulau una dupa alta ca la un cinema vechi, alb-negru, trist... Momentul nasterii mele, urmate de certurile interminabile dintre parintii mei...nasterea surorii mele...Si cea mai rea, ziua in care ne-au abandonat ca pe niste caini. Amintirea era inca foarte clara in mintea mea... Incercam sa-mi dau seama ce fel de suflet putuse sa aiba mama mea...sa ne arunce ca pe niste carpe, ca ne lase singure in lume... Dupa copilaria pe care am avut-o. Daca nu ar fi fost unchiul probabil nu am fi supravietuit. Un zambet mi se largi pe fata, un zambet dupa mult timp. Da, unchiul....ii sunt datoare pe viata pentru ceea ce a facut. El ne-a crescut, s-a purtat si ca o mama, si ca un tata...Ne-a initiat in lumea magiei...Ne-a dezvaluit cine suntem. Nu imi puteam da seama de ce tatalui meu ii era rusine cu identitatea sa de Vrajitor... E cel mai frumos lucru din lume. Sa simti magia curgandu-ti prin vene, sa simti ca esti special, diferit de ceilalti. Hogwarts mi-a schimbat viata...aici ma regasesc, aici sunt singurii prieteni pe care i-am avut vreodata, aici apartin. Asta e casa primitoare pe care nu am avut-o....Toti ca o familie numeroasa.
Ma gandeam uneori la motivul sortarii mele la Astropufi. Poate din cauza sufletului meu bland, plin de durere si amintiri... Fata de altii, durerea si dezamagirea nu m-au inrait, m-au facut sa vad lumea cu alti ochi, sa apreciez tot ce este in jurul meu, m-au imbarbatat si maturizat. Acum totul era perfect...o viata plina de magie alaturi de prieteni si sora mea cu care am trecut prin toate acestea. Experienta adunata mi-a folosit de multe ori. Imi placea totusi sa fiu o persoana pozitiva, optimsita, sa zambesc mereu si sa incerc sa fac din orice situatie neplacuta una acceptabila. Cu un zambet poti depasi mai usor momentele dificile. Tradari, dezamagiri, iubiri distruse.... O lacrima imi aluneca pe obrazul neted. Imi uram parintii pentru ceea ce putusera sa faca. Ura din inima mea nu se putea compara cu nimic altceva din ce simtisem vreodata....dar...cum se spune : "de la ura la iubire e doar un pas". Sentimente amestecata se aflau in sufletul meu. Nu imi dadeam seama are ar fi reactia mea in prezent la vederea parintilor mei...
Poate e mai bine asa. Departati unul de calalat. Fara vreo vaga idee despre viata lor.
Acum, fara sa imi dau seama...au trecut 5 ani de cand sunt la Hogwarts... Timpul a zburat fara sa il simt macar. Nu vroiam sa ma gandesc la viitor, sa ma gandesc ca peste putin timp nu voi mai fi elev in Hogwarts...Vroiam sa ma concentrez pe prezent. Asta era ceea ce contam. Sa imi fac viata linistita macar acum, dupa atata suferinta.
Trebuia sa lupt sa imi fac viata cat mai luminoasa...Macar de aucm incolo. Trebuia sa lupt pentru oamenii la care tin si fara de care nu as supravietui. Pe de alta parta, mai aveam un prieten foarte aproape de inima mea... Minunata mea amica de suflet, cea care a fost mereu acolo sa ma apere...Grace, puma mea... Avea un loc special in mine si in inima mea. Cand ii simteam blana pufoasa atingandu-ma, instantaneu ma simteam mai bine si imi trecea orice durere sau suparare. Cand tradarea si minciuna iti invadeaza sufeltul e greu sa uiti....chair si sa ierti....Aveam momente cand consideream un punct slab la mine faptul ca iert foarte usor... Nu ma pot impune, nu pot avea inima de gheata cum au avut-o parintii mei. Am momente in care simt ca renunt, ca nu mai pot duce mai departe tot ce am inceput... Intrebari ndeslusite: Are rost sa lupti? Are rost sa te framanti, sa plangi, sa speri, sa zbieri, sa visezi, sa crezi? Are rost?
Visele dinauntrul meu se chinuiau de ani buni sa iasa afara, sa se realizeze, sa se materializeze... Si inca nu reusisera decat pe jumatate. Un gand imi veni deodata in minte: Ce-ar fi daca i-as cauta pe parintii mei? Sa le cer explicatii pentru viata mizerabila de care am avut parte... Sa ii infrunt fata in fata, sale ascult motivele si sa ma revolt importiva purtarii lor; Da, nu ar fi asa de rau... Dar asta ar presupune cautari indelungi fara rezultate... Mai mult, as speria-o si pe sora mea, si as lipsi si ceva timp de la Hogwarts, ceea ce nu vreau cu niciun pret. Uneori ma gandeam ca as putea pur si simplu sa uit trecutul si sa ma concentrez pe prezent, dar nu e chiar asa usor cum pare. Sa lasi tot trecutul balta... Nu, si asta era imposibil. Aveam prea multe pe cap, trebuia pur si simplu sa ma relaxez si sa imi las gandurile sa zboare in ce directii vor ele. Deja gandisem prea mult, poate trebuia sa actionez in vreun fel, cu vreun scop. Aveam intrebari in mintea mea ce ma macinau intens cu feicare zi care trecea si raspunsul nu aparea. Poate cand voi termina scoala, voi deveni un vrajitor experimentat.. Si atunci voi putea afla ce s-a intamplat cu parintii mei... Dar, nu imi placea ideea de a nu mai fi eleva la Hogwarts. As fi dat orice altceva sa pot ramane aici toata viata.

**Laura Allwen** · 22 Dec 2010, 23:22

as vrea sa imi sterg postul.

**Bella Emily Rose** · 22 Dec 2010, 23:24

Cred ca am mai spus asta.
Si nu inteleg de ce nu cititi.
Nu am nimici cu voi , dar un post la Rpg avansat trebuie sa aiba minim 1000 de cuvinte .

[b]Edit Later :

Kennya a scris :

Quote:1) Cea mai importanta regula este cea a numarului de cuvinte dintr-un post. Un asemenea post trebuie sa aiba cel putin o mie de cuvinte, ca sa intelegeti mai bine este echivalentul in doua pagini word. Insa voi puteti face si mai mult. Cu cat postul e mai lung, cu atat veti primi puncte si galeoni in plus.

[/b]

**Jade A. Crawford** · 23 Dec 2010, 10:58

OCC: Bella, postul meu cred ca a avut in jur de 1000 de cuvinte....daca nu....spune-mi si il editez.

Brusc am simtit o prezenta vanturandu-se langa mine. Mi-am sters lacrimile si m-am intors sa vad despre cine era vorba. Am rasuflat usurata. Era Laura, prietena mea din copilarie. I-am zambit duios apropiindu-ma de ea.
"Buna" i-am spus imbratisand-o. "Ce cauti aici la ora asta?"
Aceasta se uita la mine putin contrariat: "Ce caut eu aici la ora asta??"
"Pai, adevarul e ca aveam nevoie de o plimbare ca sa meditez asupra vietii mele...Nu stiu daca poti sa intelegi...." I-am spus eu uitandu-ma spre sol.
"Inteleg perfect" spuse aceasta asezandu-se pe malul lacului.
M-am asezat langa ea. Am luat o pietricica si am aruncat-o in apa fumurie a lacului. Cativa stropi sarira pe pielea mea, scanteind in cerul negru al noptii.
"Ce scoate viata asta din noi, nu7?" am intrebat-o zambind.
"Chiar ca da..." raspunse ea trista.
"Cum e in primul an la VIperini?" am intrebat-o zambind. "Sper sa nu te transformi in vreun Devorator al Mortii fiind la casa aia" am spus sarcastic.
"Nu, sincer... Chiar nu intentionam neaparat sa pic la Viperini...Desi...Sunt destul de multumita" raspunse aceasta.
"Nu e chiar asa de rau nici la Astropufi" am aruncat o alta piatra in apa "Colegii sunt foarte draguti si sefa de casa e o dulce.., la voi cine era sef de casa?"
"Iseult Cromwell"
"A, da...am auzit de ea. Avem noroc ca la fiecare casa sunt numai sefi competenti...La Astropufi Alice Morris, la Viperini Iseult Cromwell, la Ochi-de-Soim Rosalie Andrews si la Cercetasi Bell Evans..."
Aceasta se uita la mine aprobator.
"Nu cred ca as putea trai fara voi si fara Hogwarts dupa toate cate s-au intamplat" am adaugat eu.
"Nici eu..." spuse si aceasta
"Hogwarts e casa mea..Voi sunteti familia mea...SI nu as renunta pentru nimic la viata mea de aici." am zambit uitandu-ma la luna, care era plina in seara aceasta. Licarirea sa argintie sclipea pe undele lacului. Lumina sa ne invaluia ca intr-o aura a prieteniei, facea noaptea sa scanteieze de frumusete... Pe langa ea, stelele pareau minuscule, nesemnificative. Era o noapte superba, greu de crezut ca ne-am mai fi dezlipit de pe marginea lacului. O briza calduta adia printre frunzele verzi ale copacilor. Daca nu era cerul probabil nici nu ti-ai fi dat seama ca e noapte.
"E al cincilea an al meu aici, la Hogwarts..." am reinceput eu discutia. "Nici nu mi-am dat seama cum a trecut timpul..." Nu apucasem sa-mi termin enuntul deaorece Laura izbucnise in lacrimi.
"Ce ai patit??? E ceva ce nu mi-ai spus??" am intrebat eu luand-o in brate.
"Eu...astazi am afalt ca singura persoana care ma mai iubea pe acest pamant, iubitul meu, a murit. " pe fata sa se citea un soc incredibil si o durere de nesuportat.
"Poftim?!?! Cum s-a putut intampla?" adevarul e ca nu asteptam un raspuns la aceasta intrebare...vroiam doar sa o mai calmez. "Crede-ma ca mai sunt in jurul tau multe persoane care te iubesc, mai multe decat iti dai seama" am zambit. "Gandeste-te ca el este acum in Rai si te vegheaza de acolo la bine si la greu. Orice s-ar intampla el va fi mereu cu tine, in sufletul tau, pentru ca te-a iubit cu adevarat si o iubire adevarata nu e distrusa nici chair de moarte." Am luat-o in brate.
Ea ma stranse tare, lasand alte lacrimi sa cada. Eu m-am desprins din imbratisarea sa si am spus:
"Uite, priveste steaua aceea de langa luna, cea mai stralucitoare de pe cer, se uita exatc la tine. Sunt sigura ca steaua care te vegheaza in momentul asta si pentru totdeauna este el."
Aceasta zambi uitandu-se spre cer.
"Poate ai dreptate" raspunse dupa un timp.
"Sigur am dreptate." am spus hotarata.
Stiam cum e sa nu mai ai parte de dragostea persoanelor importante, defapt, chiar stiam cum e sa nu ai parte de ea deloc. Deis, cred ca e mai dureros sa moara cineva care tinea cu adevarat la tine si iti arata asta, decat cineva caruia nu i-a pasat niciodata de viata ta si nici nu are de gand sa o faca. Trecuse ceva timp de cand nu mai avusem un iubit.. Nu mai aveam timp si de asta. Poate ca aveam nevoie de asa ceva, sa-mi mai vindec ranile... Dar asta numai destinul o poate decide. Poate nu imi voi gasi niciodata sufletul pereche. Nu orice poveste are un final fericit...

"Not every story has a happy ending,
Not every princess makes happy a guy"

**Isabella River** · 23 Dec 2010, 20:41

OFF: In legatura cu ce a zis Bells.

Jade, primul tau post are 896 de cuvinte, iar al doilea are 732 de cuvinte. Niciunul nu are 1000 sau macar 950.

**Jade A. Crawford** · 23 Dec 2010, 20:51

Sorry then, il editez.

**Bella Emily Rose** · 24 Dec 2010, 09:20

Jade. Nu stiu daca mai are rost . Se pare ca topicul asta s'a transformat in altceva. Cu cine o sa faci Rpg ?

P.S. : Sper sa nu te superi

**Jade A. Crawford** · 24 Dec 2010, 19:50

Nu ma supar...Let it :-j