Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Lacul

« Previous 1 … 5 6 7 8 9

/ Amintiri dureroase

Se implineau doua saptamani de cand Blanche ajunsese la Hogwarts. Schimbarea asta o deruta mai si mai mult. In ciuda faptului ca nu ii placea de loc la Durmstrang ii era dor de acel loc , de gradinile mari si de campiile intinse , chiar de colegii ei. Si-ar fi dorit sa ramana acolo ,dar stia ca familia Noir era pe urma ei si nu mai putea sta acolo. Hogwarts era un loc perfect unde putea sa se ascunda de ei.

Tristetea ei era acum si mai apasatoare din cauza lipsei de prieteni . Se simtea pe acele meleaguri ca un intrus , ca o persoana care nu o sa faca partea din acel loc niciodata .

Singurul lucru care o linistea era o plimbare matinala pe marginea lacului. Blanche mergea acolo in fiecare dimineata si se plimba desculta pe nisipul auriu. Azi era imbraca cu o camasa de noapte albastra si stelute negre , parul si-l stransese intr-un coc si purta in picioare o pereche de balerini albi.


'Oare exista cienva aici care se poate purta frumos cu mine? M-am saturat de jigniri ...'

Se aseza pe o piatra langa apa si isi puse capul in palme.

La cativa pasi de Blanche statea Shayera care arunca cu pietre in apa limpede
Shayera o vazu pe fata trista care statea pe piatra si merse la ea
"Buna,esti noua?"intreba aceasta
"Da,am venit acum doua saptamani"spuse Blanche
"Ce ciudat,nu te-am mai vazut,oricum,eu sunt Shayera Holl,poti sa imi spui numai Shery"spuse Shery zambind
"Eu sunt Blanche Duval"spuse Blanche aratand un zambet fortat
"Incantata,de unde vi?"intreba Shayera zambind din nou
"De la Durmstrang"spuse Blanche zambind
"Am auzit de acel loc,cum e acolo?"intreba Shayera foarte interesata
"E frumos,foarte frumos,si imi e dor"spuse Blanche
"Te inteleg,asa as fi si eu daca as pleca de la Hogwarts"spuse Shayera privind spre castelul din spatele ei.."cum ti se pare aici?"intreba din nou fata
"E frumos,cu tot ca nu am prea multi prieteni"spuse Blanche privind spre lac
"Eh...esti aici numai de doua saptamani,eu am cunoscut doar 5 persoane cand am venit,care erau verii si sora mea..a...si o prietena"spuse Shayera zambind
"Da,dar tu ai avut cu cine sa vorbesti,nu ca si mine"spuse Blanche
"Sigur,vorbeste tu cu Pansy Parkinson si Marcus Flint"spuse Shayera enumerandui pe cei doi viperini
"Si celelalte trei persoane care erau?"intreba Blanche
"Da,sora mea Dayana care si acuma ma enerveaza la culme,cu tot ca are 17 ani,Mandy Brocklehurst,care imi e verisoara dulce,care,pentru mine nu e asa dulce.Singura persoana cu care ma intelegeam bine era o fata cu care am venit din gara,in acelasi compartiment,Adyna Weasley"spuse Shayera enumerandusi cunoscutii
"Bine,am inteles"spuse Blanche
"Scuze,sunt cam enervanta asai?"spuse Shery privind nevinovat
"Putin,nu mult"spuse Blanche zambind
Langa ele veni....

Poti te rog sa nu vorbesti in numele meu? Nu asta inseamna rp .. tu trebuie sa scrii ceea ce vorbesti tu nu ceea ce vorbesc eu

Scuze,dar asa fac intodeauna,daca vrei,uitate la celelalte...ok...editez postul daca vrei..si scuze

OOC: pe mine ma asteptai, nu?
sorry ca nu am postat dimineata... a trebuit sa merg la scoala...
si Shayera, Pansy e fata

IC:

De multa vreme nu se mai trezise asa dimineata. Colegele ei erau inca in lumea viselor, imaginandu'si tot felul de intamplari triste, fericite, amuzante sau ingrozitoare. Pentru a nu'si deranja micutele colege din somnul de frumusete care era obligatoriu pentru fetite, Samantha iesi usor din dormitor, inchizand incet usa in urma ei. Camera de zi era goala la acea ora, asa ca fata bucurandu'se de cateva ore in care nimeni nu avea sa o deranjeze, se apropia de fereastra. II placea linistea, ii placea sa stea singura, fata fiind un pic cam singuratica. Cu toate acestea, aprecia cand putea avea o conversatie cu cineva.
De la fereastra avea o vedere minunata spre lac. Panorama incantatoare oferita de lac la acea ora matinala nu era umbrita decat de un mic, mic, minuscul detaliu. Insda, acel detaliu atrase repede privirea soimaritei.
O silueta supla, frumoasa, mergea pe malul lacului. Nu isi putea da seama daca apartinea unei fete sau unu baiat, asa ca, soimarita iesi in balconul care imprejmuia turnul.
Da, siluta aceea apartinea unei fete. Si totusi, Samanthei i se parea foarte cunoscuta. Ar fi recunoscut oricunde parul ei, frumos, de data aceasta strans in coc. Fata nu i'o putea vedea, datorita ca fata isi acoperise fata cu palmele.
Desigur, aceste detalii le observase cu ajutorul unui binoclu, pe care'l crease in timp ce mergea spre balcon, doar ea era specialista in ale transfigurarii, nu?
Chiar daca nu putea vedea fata fetei, Samantha era sigura ca acel par apartinea...
"Blanche?!"
Parea incredibil, dar asta vazuse fata. Verisoara ei, pe care nu o mai vazuse de multi ani, era acum, acolo?
Trebuia sa verifice. Arunca binoclul, care cazu cu un zgmot strident pe podeaua balconului, si iesi in fuga din turn. Pe coridoare nu se intalni cu nimeni, iar asta era un lucru foarte bun. Avusese neplacuta surpriza sa descopere in fata unei oglinzi de la parter ca inca purta papucii ei pufosi, si camasa de noapte. Intr'adevar, erau dragute ambele, dar ideea de a iesi asa din camera nu i se parea prea buna. Insa, era cam tarziu sa se intoarca. Daca fata pe care o asemanase cu Blanche avea sa plece?
Continua deci sa alerge spre lac, sperand ca fata sa nu plece de acolo inainte sa ajunga.
Si uite ca dorinta i s'a implinit. Mergea usor, spre piatra pe care fata statea. Intr'adevar, asemanarea cu verisoarea ei era izbitoare. Si totusi, daca se insela? Se apropie din ce in ce mai mult, pana cand ajunse la doi pasi de piatra.
"Blanche?" repeta ea, putin nesigura.

OCC.stiam ca Pansy e fata,dar am zis cei doi viperini fiindca nu pot sa zic ca ii enumera pe viperina si viperinul,am zis la plural
BIC:
Nu am imaginatie,nu ma bag

"Blanche?" se auzi din spatele ei . Fata tresari putin dar totusi ramasese acolo. Cine putea sa ii stie numele ? ... Nu o cunostea nimeni acolo , nici macar profesorii . Totusi vocea aceea era asa de cunoscuta , de familiara .

' Samatha ? 'Nu , nu poate fi ea. Dar totusi ..

Fata se ridica usor de pe piatra cu picioarele inca tremurand si se intorse spre ea. Da... Ea era .Era verisoara ei ,Samatha. Era verisoara ei din partea mamei . Era o fiinta pe care o iubea mult si o pierduse de cand plecase din conacul familie Noir . Nu o mai vasuze de atatia ani dar totusi o recunoscu din prima. Amandoua aveau accesi fata blanda si frumoasa.

"Samantha .. Tu esti .. Nu..nu pot sa cred" striga fata si isi imbratisa puternic verisoara. Fata i se umplu repede de lacrimi , dar de data aceasta erau lacrimi de bucurie .In sfarsit dorinta i se indeplini .Nu mai era singura in acel taram.


"Nu pot sa cred ca esti aici..Doamne am atatea sa-ti povestesc"

O trase de mana pe fata si amandoua se asezara jos pe nisip.


ooc: am vazut cum faci de obicei .. dar asta nu-i rp ?