Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Sala Armurilor

« Previous 1 2

/ Amintiri speciale la Hogwarts

Kennya statea ingandurata pe o banca mica din matse de culoarea rosie in Sala Armurilor. Era acolo de cateva ore bune si incerca sa se gandeasca la fel si fel de lucruri. Se plictisise in ultimul timp si acum avea pe cap fel de fel de lucruri. Anul VII era unul dintre cei mai grei ani pe care a avut ocazia sa ii experimenteze. Ii era greu sa creada ca timpul poate trece atat de repede. Nascocind in amintirile ei, se vedea o copilandra tinandu-se dupa fusta mamei. Probabil lucrurile evoluau mult prea repede pentru ea. Chiar in fata ochilor ei a devenit ceea ce nu credea ca o sa devina. Era totul foarte confuz. Pe de o parte isi dorea sa ramana copilaroasa, insa pe cealalta parte isi dorea sa fie adult.

Kennya se gandea la toate astea uitandu-se melancolica la armurile din jurul ei. Simtea cum i se facuse cald si isi daduse jos roba, avand in vedere ca era weekend si nu era obligatorie, si ramasese doar in maieu si o fusta. kennya ofta in timp ce mangaia armura stralucitoare a unui cavaler. Aceasta se misca bursc si viperina incerca sa isi traga repede mana pentru a evita accidentele nedorite. Era hotarata sa isi umple viata de fericire si sa o traiasca la maxim. Dorea ca toate visele sa i se implineasca. O cariera de succes, o familie fericita... Nu dorea mai mult, insa nici mai putin.

Pierduta in timp si spatiu, Kennya auzi niste pasi venind din departare. Isi ascuti simturile incercand sa auda glasurile vesele ale elevilor ce se jucau acum in zapada. da, era in sfarsit iarna si de doua zile ningea necontenit spre bucuria lor. Kennya ofta din nou cand isi aminti cat de vulnerabila era la frig. Niciodata nu se jucase in zapada cu ceilalti copii fiindca stia ca a doua zi va fii racita, de abia putand sa se ridice pe propriile picioare. Stia ca ii era greu atunci, asa ca evita cat mai mult frigul. Viperina se tot gandea la copilaria ei cand aceiasi pasi se auzeau acum foarte aproape. Isi indrepta privirea spre usa si o vazu deschizandu-se incet, cu un scartait melancolic.

Chloe impingea usa grea din lemn masiv,si intra in sala,parul
ei blond ii era ud ,iar pe uniforma se aflau cativa fulgi arginti de
zapada.Mainile ii erau reci ca gheata.Iar obraji ii erau imbujorati.Isi
daduse jos incet roba grea si ramase .Ii placea iarna
sarbatorile,vacanta,zapada si tot peisajul superb.Auzi respiratia grea
a cuiva se uita in celalt capat al camerei,acolo se afla Kennya,merse
cu pasi repezi spre ea si zise:
-buna kennya ,ce mai faci?intreba fata entuziasmata

Hermione iesise din Marea Sala de curand.Era putin suparata.Desi mai era foarte putin pana la vacanta profesorii tot le dadeau teme interminabile.Acum trebuia se faca un eseu despre cavalerii de demult.'Niciodata nu mi-a placut istoria.De ce trebuie sa avem Istoria Magiei?Avem si asa destule teme!'isi spuse Hermione indignata.

Mergea pe holurile pustii spre Sala Armurilor.Privea,din cand in cand,pe fereasta si ii vedea pe ceilalti copii jucandu-se veseli in zapada.Isi dorea sa fie si ea acolo,dar tema nu o lasa.Se simtea incoltita si ar fi vrut sa lase totul acolo si sa plece,dar nota s-a nu.Mergea,mergea,mergea si simtea ca holul nu se mai termina.'Ce se intampla?Parca era mai aproape!'isi spuse Hermione,dar nu isi dadu seama ca starea ei spirituala era de vina pentru prelungirea holului.

Dupa un timp ajunse in sfarsit in Sala Armurilor.Auzise voci si isi dadu seama,spre fericirea s-a ca nu era singura.Nu vroia sa faca acel eseu singura.
Incepu sa impinga de usa mare din lemn de brad.Era ingrozitor de grea,dar reusi sa o de-a la o parte.Intra si observa ca in camera era Kennya si Chloe.

"Buna!"spuse Hermione."Pot sa stau cu voi?"
"Disigur."spuse Kennya.

Hermione incepu sa caute armura corespunzatoare anului pentru tema.Se plimba si isi imagina viata atunci.Parea ca traieste in acea vreme.Departe de temele sale ingrozitoare,departe de rasetul vesel al copiilor fara griji,departe de pericolele lui Cap-de-Mort.Isi aminti de povestile mamei sale despre printese si cavaleri,despre regi plini de bunatate sau ura,despre zmeii care rapeau printesele frumoase.'Ce frumoase erau acele clipe cand nu conta nimic,decat povestea aceea menita sa ma adoarma...'isi spuse Hermione in gand,dar fu trezita la realitate de Chloe care intreba:

"Teme,nu?"
Hermionei ii trebui ceva sa isi dea seama ce a spus,apoi raspunse:
"Da.Tema la Istoria Magiei.O alta tema insuportabila."
"Stiu ce vrei sa spui.O vom face impreuna pentru ca nici eu nu am termint-o."
"Bine!"spuse Hermione fericita ca mai era cineva care trebuia sa faca tema.

Kennya o vazu pe Chloe intrand pe usa. Era vizibil nestatornica si viperina observa fuglii grei de pe uniforma fetei. Zambi in sinea ei si se uita indelung la fata care incerca acum sa se incalzeasca. O auzi intrebando ce mai face si viperina dadu din umeri fara sa dea nici un raspuns. Chloe veni spre e si kennya o imbratisa sters. Apoi cele doua avusesera surpriza ca usa sa se deschida din nou. Curioase o vazura pe hermione care se uita la data armurilor ingandurata. Chloe o intreba daca avea teme si hermione se uita surprinsa la cele doua fete care mai erau cu ea in sala. Kennya iubea istoria magiei si deja era in picioare gata sa o ajute pe Hermione.

Kennya o intreba pe Hermione ce avea mai exact de facut. Aceasta cauta fara tragere de inima prin ghiozdanul ei incercand sa gaseasca pergamentul pe care notase tema. Chloe era langa umarul Kennyei care acum se uita in jurul ei entuziasmata. Viperina chiar daca nu suporta sa retina anii, evenimentele ii ramaneau mereu in cap. Mai ales cele fascinante. Nu era o persoana care sa indrageasca numele, dar mereu isi amintea cu drag intamplari din trecut. Isi aminti de lectia ei preferata de acum un an unde niste angajati ai Vrajustitiei l-au prins pe un vrajitor nebun care facea experimente pe Incuiati. Kennya afla mai tarziu ca vrajitorul ticnit fusese incarcerat, torturat, taiat in bucati si apoi aruncat in fantana de catre cei de la Vrajustitie. Hermione gasise in sfarsit pergamentul si celelalte doua erau pregatite sa asculte.

Hermione era putin suparata pe ea ca nu isi facuse ordine in ghiozdan.'Off o sa ii zic mamei sa treaca pe Aleea Diagon sa imi ia o geanta mai mare,iar acesteia o sa ii dau foc.'gandea suparata Hermione.In sfarsit gasi pergamentul buclucas si incepu sa citeasca.

"Trebuie sa facem un referat de 150 cm de pergament despre armurile din sec. a XVI-a.Armurile celor mai vestiti vrajitori cavaleri.In compunere trebuie sa mentionati si meritul dragonilor pe parcursul anilor unui cavaler zburator."
Hermione termina de citit si ridica privirea.Kennya se uita imprejur,dar cu urechile ciulite pentru a auzi tema Hermionei la Istoria Magiei.Cand isi dadu seama ca fata a terminat se indrepta de spate si intreba:
"Doar atat?"
"Da."raspunse scurt Hermione.
"Floare la ureche!"exclama Kennya."Chloe si tu ai aceeasi tema?"
"Da."raspunse fata la fel de repede ca si Hermione.

Kennya incepu sa se plimbe printe armuri,si incepu sa caute si sa cauta si sa caute...pana cand in sfarsit gasi sectorul sec. al XVI-a.
"Aici..."incepu Kennya,dar lasa fraza neterminata.pentru a incepe sa caute armurile celor mai vestiti cavaleri vrajitori.

"Uite aici." zise Kennya cu ochii aproape de o placuta pe care erau scrisi anii si cele mai importante evenimente
"Cei din dinastia Mortadelle au avut unii dintre cei mai faimosi vrajitori cavaleri care au servit tara. Se pare ca majoritatea erau rai, un singur baiat a sustinut pacea si protectia locuitorilor. continua Kennya
Chloe se aprope si ea de placuta inscriptionata si citi ca pe baiat il chema Lorrand Mortadelle si era fiul mijlociu al lui Marcus Mortadelle. Cat cititra despre istoria lor, observara ca istoria acestei dinastii nu a fost una prea fericita. Toti din neamul cavalerilor faceau vraji interzise pentru a profita de munca cetateniilor, numai Lorrand ii impiedica si ajuta saracii.

Kennya se gandi la farmecul distrus de acest fiu mijlociu care oprea toata distractia celorlalti. Din cate citise ea, toata familia era formata din rude nebune ce minteau si faceau totul in favoarea lor personala.
"Hermi, Chloe...Uitati-va ce mai zice... Chiar daca a fost una din cele mai nemiloase familii si fara inima, satul pe care l-au condus a fost unul dintre cele mai cunoscute fortarete si economia lor crestea lunar. Oamenii o duceau destul de bine, insa aveau nenorocul ca unul din acei cavaleri sa practice magia neagra pe ei."
Chloe isi dadu ochii peste cap si hermione spuse ca nu o mirau metodele lor barbare, mai ales ca era si secolul al XVI-a.

Fetele continuau sa caute si fiecare scria datele pe un mic pergament dat de Hermione. Asa impreuna puteau culege mult mai multe date ca sa formeze un eseu de nota zece. Cand erau gata cu informatiile se asezau pe una din bancute ca sa il intregeasca. Kennya vazu un cavaler destul de hidos, in armura complet neagra, insa nu era lucitoare ca a altora. Se apleca sa vada ce scria pe placuta ce era langa el si deodata il simti miscand si punand mana in capul viperinei. Primul lucru la care se gandise era sa distruga armura si isi scosese precauta bagheta indreptand-o spre cavaler. Cavalerul negru dadu capul intr-o parte si ramase nemiscat. Hermione o lua pe kennya mai aproape spunandu-i ca ar trebui sa fie mai atenta, nu toate erau prietenoase in acest Castel. Chloe veni langa cele doua fete si acum toate se chinuiau sa citeasca ce scria pe placuta de la distanta.

Alergam pe culoare si din cand in cand ma uitam in spate sa vad daca Draco mai era in spatele meu. Deodata intru pe un alt culoar si de acolo intru alergand in salaarmurilor si inchid usa.
"Pfiu, cred ca am scapat. A, buna fetelor. Ce faceti aici?"
"Facem teme la istoria magiei. Dar tu?" intreba Kennya
"Ma alerga Draco. Are la el o PMN. Si bine ca mi-ati amintit. Si eu am tema la istoria magiei. Am lasat-o pe ultima suta de metri. Pana acum mi-am facut temele la materii mai importante cum ar fi potiuni, transfigurare si farmece. Asa obisnuiesc eu de obicei".
"Atunci cred ca putem face tema impreuna, nu?" intreba Hermione.
"Desigur". Raspund eu.

Paºii lui se auzeau ca un ecou pe coridorul pustiu. Nu ºtia unde sa meargã sau cu cine sã stea. Mergea ghidad de propria furie la gândul cã apropierea multor persoane era mai mult din cauza fizicului ºi nu din cauza personalitaþii. Era nou aici ºi chiar dacã era foarte bine primit, spera sã gaseasca si acele persoane speciale. Îi era dor de vechii lui colegi din ºcoalã cu care îºi petrecuse toatã viaþa. Observa niºte fete din anul VII care chicoteau în timp ce mergeau în partea opusã. κi dãdu ochii peste cap ºi cautã un loc unde sã fie singur ºi sã nu aiba de a face cu persoane false. Vãzu o usa ce parea sã îl cheme. Se întoarse pe cãlcâie spre ea ºi o dadu de perete intrand nervos.
Era mut de uimire ºi ochii erau dilatati. Vazu in încapere trei fete unde doua dintre ele se þineau în braþe din cauza sperieturii ºi o alta cu mâna pe inima. Era momentul pe care îl ura cel mai mult. Facuse o prostie sã meargã acolo. Acum cine ºtie ce parerere au acele fete de el. κi ceru scuze si dadu sa iasa. Îi venea sa se ascundã în pãmânt din cauza ruºinii. Însa ceva il prinse de mâneca robei. Se întoarse fara tragere de inimã ºi vazu cã viperina îl oprise. Îi mulþumea Domnului fiindca nu era obiºnuit sã vorbeascã cu membrii altor case ºi îi era puþin teamã cã a facut o pãrere proasta celor de acolo. Celelalte doua fete îl salutarã ºi îl invitarã alaturi de ele. Un creier în plus era bine venit mereu. Incercã sã zambeascã, însã nu reuºi. Se prezentã celor de acolo ºi îºi ceru scuze pentru incidentul cu uºa.

Hermione il privi pe baiatul nou de la Viperini.Arata minunat.Era musculos,frumos si cu siguranta destept.Ii amintea de fostul ei prieten care o parasise pentru ca ii placea prea mult sa citeasca.Fata avea acum mana pe inima incercand sa acopere durerea care o cuprinsese.Ranile de la despartire nu se vindecasera inca.

Cand baiatul se oprie de ea se imbujora.Ii zambi timid,dar observa ca baiatul era serios.Dar era oarecum stanjenit.Cand acesta isi ceru scuze pentru incidentul cu usa fata ii spuse ca nu se speriase.Era obisnuita cu zgomotul produs de usile date de perete.Fostul ei prieten facea sta mai mereu.
"Tu esti Chaz,nu?"intreba Hermione cu o voce emotionata.Spera sa nu se observa faptul ca era rosie.Baiatul incuviinta cand auzi intrebarea si incepu sa se plima impreuna cu fetele in cautare de noi statui si trofee pentru tema la Istoria Magiei.

'Oare m-a remarcat?'se intreba Hermione in gand in timp ce merge pe culor.Remarca ca astazi avea parul desfacut,astfel ca ii ajungea pana aproape de coapse.Pe sun roba de scoala,prinsa doar la piept purta un camasa alba si fusta,pana putin deasupra genunchilor,in carouri in culorile Astropufilor.Ca accesorii avea cravata galbena cu linii negre si o agrafa mica in par cu care isi prinsese o sufita neascultatoare.
Arata oarecum bine.Are mai inalta si mai dezvoltata decat unele fete de varsta ei,iar parul negru,drept si stralucitor ii scotea in evidenta pielea alba,aproape trensparenta si ochii maro aproape negri.
Spera ca micile ei atuu-ri sa il fi facut pe baiatul cel nou sa o remarce,dar nu putea fi sigura.

"Hei, hahalino!" se baga in seama Ginny, care pana atunci statuse in cealalta parte a castelului [adica urlase.. bietii elevi si profesori si'au spart timpanele]
"Hahalina?:-/" facu Chaz, in timp ce astropufa trecu pe langa el.
"A, CHaz>< tu trebuie sa fii Chaz, asa'i Chaz?:->" zise ea imbratisandu'l, in timp ce bietul baiat isi dadea sufletul. "A.. cred ca eu eram una din alea care chicoteau pe hol.. reusisem dupa atatea chinuri sa fac ciobul ala nenorocit sa se invarte ^^ desi eram in partea cealalta a castelului. Mna "
"Ginny , treci :-w" facu Kennya suparata, tragand'o pe astropufa de urechi ca statea la taclale in loc sa se apuce de tema la Istoria Magiei.
"Da da.. asa.. unde ramasesem?"
" GINNY !!"
"Da. Scuze faceam cunostiinta cu Chaz "
"Asta tot faci de 2 ore" spuse Sanara inteleapta .
"Oh bine.. Sunt foarte atenta . Merlin a fost .. HEI !! UITE O SARMALUTSA CARE DANSEAZA "
"Fascinant" se baga un baiat de pe acolo, foarte entuziasmat. "Ai vazut ce unduieli? Si ce culori .. miscarile .. aww"
In timp ce biata Kennya se tinea cu mainile de cap, Lordul Smoala incerca sa apara si el prin peisaj [ce sa faca daca Ginny ii sterpelise rezervele de hartie igienica pe 28474 ani ], dar tot viperina il readuse la tacere.