Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Coridoare
1 2 3 4 5 … 7 Next »
/ And , finally, I'm not scared

**Aaron Hart** · 16 Jul 2012, 14:30

Aşteptă, în tăcere, ascuns într-un colţ întunecat al unei camere lăturalnice, mai puţin vizitată, până ce râsetele şi vocile ridicate ale elevilor nu se mai auziră, semn că holurile se goliseră. Era noapte, aproape unsprezece şi jumătate, dacă nu se înşela, deci cele câteva persoane care se mai aflau încă în castel se retrăseseră în Turnuri. Observase de-a lungul anilor că elevii păreau să fie tot mai atraşi de încălcarea regulilor, mai cu seamă de expediţiile nocturne, aşa că nu s-ar fi mirat să dea peste cineva la acea oră, deşi această idee îl îngrozea. Spera totuşi, că cei care ieşeau din camere în seara aceea să aleagă unul din locurile cele mai frecventate pe timp noapte, cât mai departe de el. În acel moment , ca şi în celelalte - să fim serioşi! - voia să fie singur, doar el şi gândurile sale.

Silueta sa translucidă se contură vag pe coridor, emanând un fel de lumină difuză, ca a unui bec gata să se ardă. Înaintă încet , plutind, şi se opri , în cele din urmă în capătul scărilor, acolo unde se întâmplase totul. Amintiri vagi, înceţoşate îi zburară prin faţa ochilor de un albastru stins, aproape gri şi scânci slab. Nu mai avea corp, deci nici inimă, dar simţea ceva zbătându-se în el cu putere, ca şi cum încerca să iasă la suprafaţă. Dar nu putea. El era mort, era o existenţă între viaţă şi moarte, din-afara materiei şi nimic nu-l putea atinge.

'Sau aproape nimic' Murmură în şoaptă, închizându-şi ochii , parcă obosit. Încercă să se odihnească pentru o clipă, să-şi recapete calmul , însă cineva îşi drese glasul şi îl întrerupse. Imediat îşi îndreptă capul şi privi agitat în jur, dar tot ce văzu erau tablourile de pe pereţi, ce îl priveau cu ură, sau chiar milă. Îşi aminteau ce a făcut. Fuseseră acolo şi priviseră totul. Voiau să plece, o simţea, însă în acea seară nu le făcea pe plac. Avea nevoie să stea acolo şi să-şi amintească totul.

OOC: Anyone > Happywide

<

**Calliope A. Dubois** · 16 Jul 2012, 14:42

Si continua sa cutreiere castelul pana gasea tot ce voia. Vazuse chestii pe care cand era eleva, aici, la Hogwarts nu le mai vazuse niciodata. Oricum nu-ti ajungea o viata intreaga ca sa cutreieri tot castelul in lung si in lat. Ofta scurt si isi privi inelul de logodna de pe deget. Acum era fantoma, de ce sa mai tina inelul? Probabil ca o amintire a tot ce a fost si nu va mai fi. Se ura pe sine pentru ca era usa, se ura pentru faptul ca iubise prea mult si nu vazuse adevarata fatza a unor oameni, de ce se ura atat de mult? Pentru ca mereu ea era buna samariteanca care ajuta pe toti.

Iar acum? Acum era doar o fantoma fara suflet, o silueta translucida care bantuie castelul in lung si in lat in fiecare zi. Putea sa dispara, sa citeasca gandurile oamenilor, sa-i constranga, dar la ce folos toate astea daca era singura? Isi trecu o mana prin parul blond, care chiar daca nu mai avea atata stralucire ca adineaori cand era vrajitoare, tot frumos era. Curgea usor pe spatele ei si pe rochia alba si lunga care i venea frumos pe talia de viespe. Inca avea sclipirea aceea in ochii albastri ca marea, chiar daca nu mai avea de ce sa se bucure de viata.

Colinda coridorul deja de cateva ore si brusc observa o alta fantoma in fata lui. Nu cunostea toate fantomele din castel, dar nici pe acesta. Isi drese glasul si merse langa el pana ajunse drept in drept, zicand:
- Te pot ajuta cu ceva?

**Aaron Hart** · 16 Jul 2012, 15:43

Era o persoană retrasă, închisă în ea, dar mai ales paşnică. De aceea evita să intre în contact cu cei din jur, în special cu aceia care căutau ceartă. Şi chiar dacă cumva, reuşea să intre în conflict cu cineva, se resemna şi pleca, indiferent că era umilit sau nu. Nu vedea rostul în a face scandal, se irosea timpul degeaba, şi , fie unul din ei, fie amândoi aveau de pierdut.
Însă în acea seară - doar acea seară! - nu avea de gând să plece. Nu conta cine îi cerea, avea nevoie să stea. Aşa că atunci când un bătrân, ursuz , a cărui faţă era plină de cicatrice îi ceru, în cel mai odios mod 'să se ducă naibii de unde venise!' , doar clătină din cap, şi râse, râsul unui nebun.

Tresări însă, atunci când îşi dădu seama că nu mai este singur. O auzi pe fată vorbind şi se întoarse spre ea, analizându-i trăsăturile. Era atât de firavă şi mică, cu ochii albaştrii , blânzi şi părul auriu căzându-i în cascade sclipitoare pe umeri. Semăna cu o păpuşă, dar una moartă.
"Doar dacă poţi da timpul înapoi." Rosti pe un ton calm, blând, parcă fiindu-i frică să vorbească.
Imediat se mustră în gând să spusese acestea. Cel mai probabil şi tânăra fantomă din faţa lui suferise şi nu era momentul să se plângă.

**Calliope A. Dubois** · 16 Jul 2012, 15:50

Zambi scurt si se apropie de el lasandu-se jos pe podea, dar plutind in stil turcesc.
Isi muta privirea dintr-o parte in alta a coridorului, nu mai era nimeni doar ei doi, adica doua fantome.
Mereu avea impresia ca cineva o urmarea cand era eleva si acum isi dadu seama ca fantomele mereu erau curioase si in general spionau doar pentru a se amuza, insa ea nu era asa.
Ea nu era genul sa fie curioasa, era pasnica desi fantomele mai mult apartineau raului, bine..asta scria in cartil despre fantome, insa ea nu credea asta.
Ofta scurt si il privi pe barbatul-fantoma din fata ei si schita un mic zambet, dar nu spusese nimic prima data si doar aproba din cap chicotind, dar intr-un final murmura:
-As vrea sa pot face asta. Continua ea si instantaneu zambetul i disparu de pe buze.
-De cat timp esti...mort? Zise ea arcuindu-si o spranceana usor.

**Aaron Hart** · (This post was last modified: 16 Jul 2012, 16:26 by Aaron Hart.)

O urmări pe fată cu privirea şi realiză că nu o recunoştea deloc. Nu o mai văzuse prin castel niciodată- cel puţin ca fantomă - , deci bănuia că nu murise de foarte mult timp. Poate părea ciudat, sau surprinzător din partea lui, dar avea ciudata obişnuinţă de a studia celelalte fantome. Evident, o făcea fără ca acestea să-şi dea seama, căci altfel ar fi intrat în tot felul de probleme. Încerca să treacă de aparenţa lor răceală şi tristeţe, şi în unele cazuri, bucurie, să le descopere secretele bine ascunse , motivul pentru care nu aleseseră pacea eternă. El o făcuse fiindcă nu se simţea demn de ea, se simţea mizerabil. Şi, dacă se gândea bine nu înţelegea de ce făcea aceste lucruri. Probabil căuta pe cineva ca el, un eventual prieten, cineva care să-l înţeleagă, dar de cele mai multe ori era dezamăgit, şi, din nou singur.

" De paisprezece ani, dacă nu cumva am pierdut noţiunea timpului." Răspunde în cele din urmă, uşor gânditor. "Dar tu?" Rosti cuvintele ceva mai încet, parcă nehotărât dacă să întrebe sau nu.

Apoi o priveşte. Părea atât de blândă şi inimoasă, avea senzaţia că nu ar fi fost în stare să rănească nici măcar o muscă. Nu reuşea să înţeleagă cum de cineva ar fi fost în stare să o ucidă. Era ceva nebunesc, animalic. El îşi meritase soarta, dar ea, ea ce făcuse? Nu se putea gândi la nimic şi în cele din urmă renunţă la aceste idei. Nu era cel mai în măsură să judece o astfel de situaţie, aşa că mai bine păstra tăcerea.

**Calliope A. Dubois** · (This post was last modified: 16 Jul 2012, 16:19 by Calliope A. Dubois.)

Facu ochii mari cand auzi de cat timp murise el. Ea simtea ceva ciudat, nu stia cati ani trecusera, putea doar aproxima.
Oricum ce conta? Il intrebase asta pentru ca nu-l mai vazuse prin castel, insa ea era noua fantoma de care se vorbea si nu prea stia in general pe nimeni de acolo, fantoma.
Se lasa plutind in stil turceste si il privi, i se parea ciudat ca el sa fie mort..acum isi amintise ca i retinuse chipul de undeva, insa ea era probabil incepatoare atunci la Hogwarts.
Avea o memorie excelenta la retinut vrajitorii doar ca acum fiind fantoma sigur pierduse din acele amintiri.
Ofta scurt si i schita un zambet, zicand:
- Nu stiu..2-3 ani?! Habar nu am, nu prea am mai tinut notiunea timpului, ce conteaza? Oricum sunt moarta, nu mai conteaza anii pentru mine. Continua ea zambindu-i insa din nou curiozitatea i aparu pe expresia fetzei si zise in continuare:
- De ce nu ai trecut pe partea cealalta? Din cate stiu, orice fantoma vede o lumina..dar tu te afli de 14 ani aici, de ce nu ai facut-o?

**Aaron Hart** · 16 Jul 2012, 17:40

Aproape că surâse atunci când îi văzu reacţia tinerei. Se afla de atâta amar de timp în castel şi mai nimeni nu-l cunoştea, nici măcar unele fantome. Însă nu îl deranja, chiar îi plăcea aşa. Dacă se ataşa de persoane, începea să se simtă legat de ei, obligat să îi protejeze şi nu mai voia să facă promisiuni pe care nu le putea respecta. Făcuse această greşeală în trecut şi regretase. Încă regreta. Însă totul era atât de complicat ca fantomă. Nu ştia cum era pentru ceilalţi, dar fiecare părere de rău, fiecare amintire dureroasă se amplifica de zeci de ori. Se simţea neputincios, slab, vulnerabil, şi fiecare clipă trecea ca un an, unul chinuitor. Iar acum, când blondina dăduse glas gândurilor sale, simţi o uşoară înţepătură în inima pe care nu o mai avea.

" Într-adevăr. E chinuitor să ştii că trăieşti, dar numai ca o fantasmă. Nu te poţi schimba, nu poţi pleca, nu poţi îmbătrâni. Vezi anii cum trec pe lângă tine, oamenii la care ai ţinut cândva murind şi tu rămânând singur. Trist." Rosti, ochii săi redevenind opaci, distraşi pentru câteva clipe, în care privi în gol. Un gust amar îi veni pe buze şi încercă să îl ignore. În seara aceea venise să înfrunte trecutul, nu viitorul.

Tresări din nou, iar atenţia se reîndreptă spre fată, atunci când îi adresă o nouă întrebare. O privi mai multe clipe, nehotărât dacă să răspundă sau nu, căci nu îi stătea în fire, şi în cele din urmă cedă. Văzând acea curiozitate din privirea ei, blândeţea cu care vorbea, şi tristeţea de care era înconjurată, se simţea vinovat să nu răspundă, deşi , dacă se gândea, acest lucru era ilogic.

" Pentru că nu merit. Am făcut lucruri îngrozitoare, lucruri pe care le voi regreta mereu, şi care mă ţin legat de lumea aceasta. Nu sunt demn." Răspunse, lăsându-şi privirea albăstruie, aproapre gri, în jos. Îi era greu să spună aceste lucruri." Dar tu? Tu de ce nu ai ales pacea? O meritai, sunt sigur! Continuă, şi , pentru o clipă, întinse mâna pentru a o atinge.

**Calliope A. Dubois** · 16 Jul 2012, 21:03

Ofta scurt si continua sa-l priveasca cu tristete. Nu era adevarat, chiar daca facuse lucruri ingrozitoare tot trebuia sa-si gaseasca linistea. Orice suflet ratacit chiar daca a facut lucruri ingrozitoare la viata sa trebuia sa-si gaseasca pacea si linistea. Inghiti in sec si il privi, nu parea genul de om care putea sa omoare pe cineva insa pentru toate exista un inceput. Ea nu era genul sa judece, orice om daca gresea isi platea greseala.

- Da..pierzi notiunea timpului, insa sunt sigura ca meriti sa iti gasesti pacea. Nu conteaza ce ai facut, ceilalti nu au dreptul sa te judece. Nimeni nu are dreptul sa o faca, iar eu sunt sigura ca iti poti gasi pacea si linistea daca treci de lumina. Spuse ea privindu-l zambind, chiar nu-si putea imagina ca el era genul de om care a facut lucruri ingrozitoare, pur si simplu nu putea. Ea mereu vedea partea plina a paharului si era optimista, insa acum ca era fantoma chiar disparusera chestiile astea, dar acum ca il incuraja pe el..brusc revenisera.

- Nu pot..povestea mea e destul de trista zic vrajitorii care o stiu, doar ca am cateva lucruri de lamurit si nu pot sa plec. Eu eram insarcinata cu copilul logodnicului meu, urma sa-i spun in ziua nunti..dar nu am mai apucat si nu pot sa plec fara sa stie asta. Continua ea oftand, Gaspard trebuia sa stie asta..insa ea niciodata nu avea sa spuna ca el o omorase, pentru a ajunge la Devoratori, nu ar fi suportat gandul ca el sa se simta vinovat.

**Aaron Hart** · 16 Jul 2012, 23:31

Îi zâmbi blând fetei , recunoscător pentru încurajări. Deşi nu prea avusese parte de ele, ajunse la concluzia că momentele ca acestea erau cele care făceau viaţa să merite -sau mă rog , nu chiar viaţă- Atunci când o persoană pe care abia ai cunoscut-o te înţelege şi îţi este alăturo, atunci când un străin îţi zâmbeşte pe stradă şi îţi doreşte o zi bună. Aceste întâmplrăi aparent nesemnificative, trecute cu vederea de cei mai mulţi erau cele care îţi înseninau ziua. Pe când fusese el elev aproape toţi fuseseră aşa, mereu când era nevoie uitau de neînţelegerile personale şi colborau într-un scop comun. Acum însă, din câte observase, ura şi competiţia dintre case, şi chiar colegi, devenise mai acerbă.

"Am ucis. Zeci, poate sute. Totul pentru un scop egoist. Am fost orbit de putere şi am făcut o greşeală imensă, pentru care au plătit cei la care ţineam. Nu merit." Rosti Aaron, pe un ton stins, aproape îndurerat şi îşi lăsă, pentru numai o clipă, privirea să îi alunece din nou în trecut.

O privi cu blândeţe şi înţelegere pe tânără, atunci când îi auzi povestea. Avea impresia că mai era ceva, ceva ce nu voia să-i dezvăluie. Îşi dădea seama după privirea ei. Însă nu insistă. Nu voia să o facă să se simtă rău.
"Îmi pare rău. Nu meritai aşa ceva." Rosti şi o atinse uşor pe cap, ca într-o mângâiere. "Eu sunt Aaron, Aaron Hart." Îi întinse mâna , cu un zâmbet mic pe buze.

**Calliope A. Dubois** · (This post was last modified: 17 Jul 2012, 11:56 by Calliope A. Dubois.)

Ofta scurt si isi marii ochi cand il auzi vorbind. Bine, in general niciodata nu prea avuse de a face cu un criminal, dar acum era o fantoma si ce mai conta? Isi dadu o mana prin parul usor buclat si continua sa-si miste privirea de la Aaron la tablourile cu personaje miscatoare care mereu trebuiau sa comenteze cate ceva. Le arunca priviri fulgeratoare si pentru cateva secunde totul era bine si liniste dar apoi iar incepusera.

Isi dadu ochii peste cap si cand barbatul i intinse mana, o intinse si ea la randul ei, zicand:
- Calliope Dubois. Incantata, Aaron! Desi eu tot tin ca nu mai conteaza numele acuma, suntem fantome si acum ce rost mai are? Zise ea cu rasuflarea intretaiata, incepea sa se obisnuiasca cu faptul ca e doar o fantoma si atat.

- Eu sunt de parere ca, chiar daca ai facut lucruri ingrozitoare tot trebuie sa-ti gasesti linistea si pacea, toti oamenii gresesc iar daca iti pare rau de chestia asta sunt sigura ca se iarta. In plus, poate ca si eu imi merit soarta, de asta ma aflu aici.

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Coridoare 1 2 3 4 5 … 7 Next » //  / And , finally, I'm not scared

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Coridoare
1 2 3 4 5 … 7 Next »
/ And , finally, I'm not scared