Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Coridoare
1 2 3 4 5 … 7 Next »
/ And , finally, I'm not scared

**Aaron Hart** · 17 Jul 2012, 13:12

La un moment dat observă că fata se uita înspre perete, cu o privire nu tocmai prietenoasă. Aproape imediat îşi dădu seama că era vina tablourilor alea nesuferite, care credeau că le ştiu pe toate. Pentru câteva minute se liniştiseră, apoi îşi reluaseră vechiul obicei de a comenta la adresa lor, şi mai ales a lui. Aaron îşi lăsă încet capul pe spate, închise ochii şi numără în gând, parcă aşteptând să înceteze. Cum acest lucru nu se întâmplă, pluti până la una din picturi, bătrânelul care îi ceruse -de fapt, ordonase - mai devreme să plece şi îl întoarse cu spatele. Urmă un moment de tăcere, după care tablourile începură să îl desconsidere şi mai tare. El doar râse, căci nu avea de gând să se enerveze tocmai din cauza lor . Era obişnuit să se vorbească astfel despre el, fie că o făcea în faţa sau pe la spatele lui. Le aruncă un zâmbet tablourilor, unul nonşalant, poate chiar nebunesc, şi se întoarse la Calliope.

Pentru o clipă, avu senzaţia că fantoma se temea de el din cauza mărtusirsii sale, şi începu să-şi muşte buza , uşor agitat. Însă, îşi dădu seama repede că era doar mintea îi juca feste.
"Nu este adevărat. Numele arătă cine suntem, ne ajută să nu uităm ce am fost. Dacă ne abandonăm numele, ce ne mai ţine legaţi de cei care am fost odată?" Aaron clătină din cap , şi din instinct îşi dădu câteva fire de păr din ochi."Nu, nu este bine. Cu timpul ne pierdem dacă uităm cine suntem."

Îi zâmbi din nou tinerei fantome din faţa ei şi realiză încă o dată ce suflet bun avea.
"Mulţumesc, Calliope. Eşti o persoană cu adevărat specială. Cred sincer că nu meriţi ceea ce ţi s-a întâmplat."

**Calliope A. Dubois** · 17 Jul 2012, 22:20

Ofta scurt si il privi pret de cateva secunde, doar ca apoi sa-si indrepte privirea catre tablouri. Mereu cat ea fusese la Hogwarts eleva, acele personaje din tablouri care mereu se luau de ea, defapt ele se luau de oricine chiar daca nu aveai nimic de a face cu ele. Continua sa priveasca in gol, parca amintindu-si cat alerga pe coridoarele astea din diferite motive si cat le frecventa, parca se intamplase ieri, insa nu era asa. Asta era cu mult timp in urma, dar isi amintea ca si cum s-ar fi intamplat ieri sau acum cateva ore bune.

- Da, arata cine suntem dar acum ce mai conteaza? De ce sa stam legati de lumea asta daca noi trebuie sa plecam si sa trecem de aceea lumina despre care se spune ca te duce intr-un loc mai bun. Murmura ea privindu-l, avea ea ceva cu lumina aceea, stia ca era un loc bun si cineva te va astepta pe partea cealalta, cineva drag tie care experimentase asta de dinainte insa ea nu putea trece pana nu-i zicea adevarul lui Gaspard.

- Nu sunt speciala, Aaron. Spun doar ce gandesc, iar daca ma aflu aici inseamna ca merit. Sunt sigura ca esti o persoana speciala, inceteaza sa te mai desconsideri si priveste partea buna a situatiei, mereu vei iesi bine daca gandesti asa.

**Aaron Hart** · 18 Jul 2012, 23:32

O privi timp de mai multe clipe, înainte de a vorbi. Îl analiză cuvintele în minte şi oftă. Se simţea ciudat, ca ea, o persoană atât de blândă şi frumoasă, nu numai ca aspect, şi sufleteşte să creadă că merită aşa ceva şi să încerce să-l creadă nevinovat pe el, un criminal. Pur şi simplu simţea ceva în el, inima, ar fi spus, dacă ar mai fi fost în viaţă, strângându-se cu durere. Era o persoană atât de bună, încât , până şi după moarte încerca să-i protejeze pe cei importanţi pentru ea. I se părea o adevărată cruzime ca ea să nu se poată bucura de lumina aceea, pe care clar o merita, şi să fie nevoită să bântuie şi să discute cu el, cu una din cele mai imorale fiinţe.

"Crede-mă, Calliope. Eşti o persoană specială, tocmai pentru ceea ce gândeşti. Făcu o pauză, în care îi zâmbi, sincer."Cât despre mine, mă simt norocos că vrei să mă susţii, dar nu pot vedea partea bună a situaţiei, nu acum. Sora mea şi singura persoană care a ţinut la mine sunt moarte, iar mama mea e închisă într-un azil. A înnebunit după ce şi-a văzut copiii morţi. Mâinile mele sunt pătate cu sângele lor." Rosti, îndurerat ultima propoziţie.

Se uită la ea încă o dată şi se simţi murdar, pe lângă ea, curată şi strălucitoare în rochia aceea albă, iar el, în vechiul lui tricou şi vechii blugi, rupţi în genunchi, şi teneşii tociţi în picioare.
"Ştii, aici s-a întâmplat totul." Se trezi vorbind, amintindu-şi brusc motivul vizitei sale. Simţi cum i se umezesc ochii, ceva ce nu se mai întâmplase de mult, aşa că imediat se întoarse cu spatele şi încercă să se adune.

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Coridoare 1 2 3 4 5 … 7 Next » //  / And , finally, I'm not scared

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Coridoare
1 2 3 4 5 … 7 Next »
/ And , finally, I'm not scared