Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Biblioteca
1 2 3 4 5 … 7 Next »
/ And then, the cat came back

**Colin Hawkeye Rovson** · 24 Dec 2012, 13:07

That was the perfect plan to infiltrate their enemy’s ranks. Or probably not.
And then, the cat came back
[Image: 2d6f6t.jpg]

-privat-

Masa vibra atunci cand Hawkeye isi tranti mainile pe ea, lovindu-si fruntea cateva miimi de secunda mai tarziu. Asta pur si simplu nu functiona. Cine ar fi crezut ca un dezastros la Potiuni nu statea bine nici cu Transfigurarea? Si cum de toate astea erau printre materiile sale preferate? De ce ii era asa de usor sa invete la Istoria Magiei, dar mai avea putin si bubuia peretii castelului la orele de Potiuni? Nu putea sa inteleaga si avea vaga impresie ca nici nu o s-o faca vreodata. Chiar gresise atat de mult incat intreaga natura era impotriva lui? Si peste toate, isi dorea sa fie Vindecator! Avea nevoie de materiile astea, pentru numele lui Merlin!
Marai, impingand cartea intr-un colt al mesei. Pana la urma, era o adevarata fericire ca era singur in Biblioteca. Si daca tot se nimerise asa, atunci de ce se mai complica cu memorarea enorma a unor vraji de care nici macar nu era sigur ca aveau sa functioneze? Un zambet larg i se intinse pe chip, o sclipire entuziasmata aprinzandu-se in ochii albastri. Se legana in scaun, uitandu-se printre rafturile de carti si asigurandu-se din reflex ca intr-adevar nu era nimeni.
Hawk isi aduse o mana pe paginile cartii din fata, iar cu cealalta isi lua bagheta. Asta avea sa fie cea mai buna idee pe care o avusese. Si sigur de data asta cineva il va lauda, recunoscandu-i creativitatea. Merlin, e un geniu! Soimeanul incepu sa turuie randurile de cuvinte din carte, atent sa pronunte cat mai bine, cat mai clar. Cand termina vraja, isi inchise ochii, asteptand cu sufletul la gura efectele. Dar nu se intampla nimic. Nu simti nici gadilitura, nici mancarime, nimic. Se simtea perfect normal. Ofta si isi deschise ochii, dezamagit. Asta era un semn clar ca mai trebuia sa lucreze la Transfigurari, altfel…
Oh, Sfinti Ciorapi de Craciun! Poate ca nu-i reusise, dar categoric o daduse in bara. Probabil ca tocmai marise intreaga lume, din moment ce se uita ca un neghiob la marginea mesei, mult mai larga acum, aflata undeva la douazeci de centimetri deasupra capului sau. Asta era de rau. Asta era de foarte rau. Usa Bibliotecii se deschise, iar Hawk incepu sa se panicheze. Daca vedea cineva ce facuse… Nici macar nu vroia sa se gandeasca.

**Ema Snow** · 24 Dec 2012, 13:08

Soimeanca casca. Se simtea putin intepenita, iar gandul asta, amestecat cu faptul ca era iarna, o facu sa se simta batrana. Prea batrana. Si asta nu era de bine. Ea nici macar nu avea douazeci de ani. Nu putea sa fie batrana. Logica urla dupa realitate. Pe de alta parte, putea sa spuna ca avea un suflet batran, desi asta o dezgusta putin. Un suflet batran nu e cea mai buna solutie. Isi reprima un tremurat si stranse mai tare mapa la piept. Deja incepea sa abereze, iar ea facea intotdeauna asta atunci cand era obosita.
Acum avea nevoie doar de putina relaxare. Ceva frumos si util de facut. Ceva care sa-i tina mintea ocupata si s-o scoata din amortire. Ii convenea de minune sa citeasca ceva si sa ia cateva notite. Pana la urma, din cauza asta se carase cu mapa pana la Biblioteca. Incerca sa decida subiectul despre care va citi in seara respectiva. Isi putea alege orice, mai ales tinand cont de faptul ca Biblioteca era goala la ora aceea a serii. Nu erau multi fani ai cititului pe la Hogwarts. Sau, mai bine spus, nu erau atat de multi fani inflacarati. Poate ca putea sa se documenteze putin despre balet. Fusese in ultima vacanta la un spectacol cu mama ei si o fermecase dansul gratios. Piesa era mai mult decat cunoscuta: Lacul Lebedelor. Dar chiar si asa, tot fusese frumos. Parca acum o admira si mai mult pe India de la Viperini.
Ema ofta scurt si impinse usa Bibliotecii, bucurandu-se sa fie primita de mirosul atotprezent de cerneala, hartie veche si lemn. Era divin. Era Raiul pe pamant. Macar din punct de vedere al parfumului. Zambi spre focul vesel ce ardea in semineu, bucurandu-se de caldura si lumina lui, chiar daca inca mai exista lumina naturala in incapere.
Soimeanca inainta printre rafturi, cautand cartile de care avea ea nevoie. Asta pana cand incepu cautarea in cel de-al doilea sector, unde se opri brusc. Cine era atat de iresponsabil incat sa lase cartile intr-o asemenea harababura pe masa? Ochii i se micsorara, plini de scepticism. Pufni si se apropie de masa, cu intentia de a inchide cartile si a le pune intr-un teanc ordonat, dar se opri din nou. Ochi mari, albastri, se uitau la ea cu o expresivitate pe care Ema nu o intelegea. Asa cum nu intelegea ce facea o pisica asa mica pe un scaun in Biblioteca. Se lasa pe vine in fata animalului.
“ Hei, micuto… Ce-i cu tine? Te-ai ratacit?”

**Colin Hawkeye Rovson** · 24 Dec 2012, 13:10

Abia reusi sa-si miste capul in directia pasilor ce se auzeau din ce in ce mai aproape. Asta e… Urma sa primeasca o detentie de toata frumusetea. Era imposibil sa nu vada cineva diferenta dimensiunilor. Inima pur si simplu ii bubuia in piept, pregatita sa iasa asemenea unui animal prins in cusca. Isi auzea ritmul in urechi si aproape ca il duru capul. Totul parea mult prea galagios acum. Chiar si pasii care, in alte conditii, ar fi fost probabil delicati.
Hawk isi atinti privirea asupra raftului apropiat, asteptand sa apara oricine a intrat in Biblioteca. Inghiti in sec si se bloca atunci cand in aria sa vizuala nu aparu in chip uman, ci doi genunchi acoperiti de materialul dur al blugilor. Clipi des, incercand sa-si dea seama de ce nu era fata acolo unde trebuia. Isi ridica usor privirea, intalnind poalele unei camasi albe ce acopereau niste solduri cat se poate de feminine, doua maini ce strangeau la piept o mapa verzuie, doi umeri slabi si fata Emei, incadrata de cateva suvite satene. Observa intr-o maniera dureros de inceata cum sclipirea se schimba in ochii Soimencei, trecand de la o plictiseala politicoasa la o manie fumeganda. Hawk isi pleca repede capul, asteptand izbucnirea furtunii. Lucru ce nu se intampla.
Realiza intre timp ca daca lucrurile din jur erau mai mari decat el, iar Ema era mai mare decat el, atunci poate ca devenise mai mic. Ii trecu prin minte imaginea dezgustatoare a unui spiridus de Craciun si isi scutura capul a lehamite.
Pasii Soimencei se grabira spre masa la care Hawk statea si incremenira locului. Baiatul se uita iar la ea, primind drept raspuns o privire confuza. Iar apoi Ema se lasa pe vine in fata sa.
“ Hei, micuto… Ce-i cu tine? Te-ai ratacit?”
Colin se incrunta. Era o poanta sau ceva? In primul rand, el nu era o micuta, ci un micut. In al doilea rand, el nu era micut. Si apoi, desigur ca nu se ratacise! Doar era in Biblioteca! Stia prea bine asta.
Ceva se declansa in mintea sa, iar Hawk se gandi ca totul era doar un joc de teatru al Emei. Asa ca ranji spre ea, dovedindu-i ca nu a picat in capcana, chiar daca vraja pe care o facuse luase o turnura gresita.

**Ema Snow** · 24 Dec 2012, 13:14

Ema privi socata pisica. Putea jura ca ii zambise. De fapt, nu. Ala nu era un zambet pisicesc, ala era un ranjet in toata puterea cuvantului. Un ranjet arogant, colturos, superior, dar un ranjet fara dubiu. Se incrunta spre felina si ofta delicat.
Se ridica imediat si inchise cartile de pe masa, punandu-le intr-un teanc ordonat in coltul mesei. Oricine facuse asta trebuia sa sufere in chinuri lente. Nu-si dorea cu adevarat asta, desigur. Era doar felul ei de a se descarca pentru grija bolnava ce o purta cartilor in general. Puse cele doua pene langa calimara din coltul stang si se uita nesigura la singurul obiect ce mai ramasese. O bagheta. O apuca imediat o mustrare de gesturi. Nu ar fi trebuit sa stranga cartile. Daca cel care ocupase locul – si probabil si posesorul pisicii – era prin Biblioteca, uitandu-se dupa materiale? Isi musca buza si ramase cu privirea atintita asupra bucatii din lemn matasos. Detaliile confectionarii ii venira in minte fara sa vrea, in timp ce se apucase sa analizeze din reflex. Avea probabil vreo 18-19 centimetri, iar lemnul matasos, cenusiu-negricios, era neted la atingere. Se incrunta iar. Bagheta asta ii era cunoscuta. La naiba, confiscase bagheta asta pentru doua ore, cu atat de multi ani in urma! Era bagheta unui Soimean mult prea energic pentru propria sa sanatate; un Rovson fara doar si poate.
Realizarea nu facu decat sa o bage si mai mult in ceata, iar tanara se incrunta in timp ce ridica bagheta. Hawkeye nu avea o pisica, dar avea cu siguranta o bufnita. Si oricum, nu se daduse niciodata mare fan al felinelor. Chiar isi amintea ca pustiul ii spusese cu cativa ani in urma ca si-ar dori un catel. Dar asta era tot. Nimic legat de animale cu maniere pisicesti. Ema isi musca buza si se uita lung spre carti. Hawk nu si-ar uita bagheta. Mana i se intinse automat spre cea mai apropiata carte. O deschise si citi printre randuri. Era legata de Transfigurari si posibilitatile prin care se crede ca se ajunge la forme de animag. Ce-i drept, erau ingrozitor de multe teorii si chiar si cateva vraji pentru forme banale. Caini, soareci, broaste, pisici… Pisici! Soimeanca privi in gol, lasand informatia sa se scurga in mintea sa. Se uita inapoi la animalul de pe scaun. Blana neagra si ciufulita, ochii precum cerul si urechile ridicol de mari chiar si pentru o mustacioasa. Toate acestea, alaturi de constructia schelambica a pisicii, erau detalii ce urlau familiariaritate.
“Hawkeye?!”

**Colin Hawkeye Rovson** · 24 Dec 2012, 13:18

Socul de pe fata Emei i se parea pur si simplu genial. Era prea real pentru a fi mimat. Prea solid si mult prea bine conturat in irisii ei verzi. Inima lui se impiedica de doua ori in timp ce groaza realizarii il prindea incet. Dureros.
Intr-un fel, era usurat sa afle ca nu setase lumea gresit. Pe de alta parte, era ingrijorat ca el era acum gresit. Si nu stia ce e in neregula. Nu prea exact. O privi lung pe Ema, incercand sa-si dea seama din expresia ciudata intiparita pe chipul ei.
‘Emm?’
Intreabarea sa iesi ca un miorlait patetic. O gramada de teorii incepura sa se formeze in mintea lui, insa se pierdura toate inecate in realizare. Vraja functionase… Vraja functionase. Oh, Merlin, vraja chiar functionase! Un zambet victorios i se intipari pe buzele pisicesti, iar de data asta observa cu coada ochilui varful unei mustati.
Hawk se uita la propriul corp. Era tot acoperit de blana neagra cu cateva reflexii de maroniu intunecat. O coada lunga si pricajita se misca dupa propria vointa in spatele sau. Incerca sa o faca sa se duca in jos, insa se misca in sus. Incerca sa o miste spre dreapta, iar coada se intinse spre stanga, imbarligandu-si usor varful. Apoi se uita la labele sale din fata. Studie cu atentie varful degetelor feline si, dupa un moment scurt de concentrare, gheare scurte, albicioase si ascutite, iesira la iveala. Zambi mandru de reusita lui. Sari de pe banca, cu gandul de a se folosi de scutul unei statui pentru a se vedea complet. Inainta doar doi pasi inainte sa vina gramada la podea, impiedicandu-se in propriile gheare inca neretrase. Ramase intins in unghiuri ciudate, procesand informatiile proaspat primite. Cu o grija obsedanta, se ridica incet si pierdu alte cateva secunde pentru a-si retrage ghearele. Pasi usor, nesigur, inaintand spre statuia din fata.

**Ema Snow** · 24 Dec 2012, 13:20

Miorlaitul primit i se paru incredibil de convingator. Si aproape ca Ema nu mai avea vreun dubiu cand venea vorba de identitatea pisicii. O privi nesigura sau, mai bine spus, il privi nesigura. Din toate cele prin care trecuse pana acum, Soimeanca nu s-ar fi asteptat la un Colin pisicesc. Crezuse ca problema se rezolvase odata cu balul de Halloween, dupa ce pustiul se chinuise sa-si dea jos doua urechi plusate. Se amuza sumbru cand realiza ca urechile pe care Hawk le avea acum nu erau asa de usor de dat jos.
In mijlocul intregului proces de gandire, Ema se intreba daca nu cumva era totul o farsa. Daca nu cumva tot ce vazuse era un plan diabolic al Soimeanului pentru a se razbuna. Privi pisica cum se analizeaza singura si incerca sa-si dea seama de prezenta magiei la mijloc. Poate ca saracul animal era vrajit sau dresat ca sa raspunda conform dorintelor pustiului. Se uita lung la gherutele animalului, incercand sa vada cat de naturale pareau miscarile pentru pisica. Dubiile ei cresteau din ce in ce mai mult si mai ca ii venea sa urle nervoasa numele lui Rovson si o provocare ca sa-l faca sa iasa de oriunde se ascunsese. Parca il si vedea amuzandu-se copios pe seama ei.
Pisica sari de pe banca si se impiedica. Intr-o gratie complet lipsita din peisaj, se intinse precum placinta pe podea. Ema ofta aproape exasperata. Daca existau dubii inainte, acum erau complet risipite. Numai Hawkeye ar fi reusit sa se impiedice in asemenea momente, inclusiv cu agilitatea pisiceasca de partea lui. Il privi in continuare, observand cum se culege incet de pe jos si inainteaza grijuliu. Se intoarse pentru a se uita la carti, parca asigurandu-se ca inca mai era acolo, apoi inapoi la pisica ce se uita acum intr-un scut bine slefuit.

**Colin Hawkeye Rovson** · 24 Dec 2012, 13:25

Nu avea cuvinte sa descrie ce vedea. In ciuda blanii, recunostea fiecare trasatura a fetei sale. Pometii inalti asezati chiar sub niste ochi mari si rotunzi, mult prea pisicesti, insa pastrand inca ceva uman. Poate prea albastri pentru un animal, insa cu aceeasi nuanta pe care o aveau ochii lui Hawk in mod normal. Urechile mari, cu varfuri ascutite. Barbia usor rotunjita. Isi deschise gura, uitandu-se fascinat la sirul de dinti albi, brodati de canini ascutiti, si la limba rozalie din spatele lor. Zambi din nou, triumfator si mandru peste poate. Un singur lucru il racaia pe creier. Se astepta sa fie un motan in toata firea, mare si lat. In schimb, arata mai degraba ca un pui de pisica de vreo patru-cinci luni, schelambic si lung. Insa trecu repede cu vederea acest detaliu destul de ‘ocupant’.
Se intoarse spre Soimeanca, urmarind-o cu ochi luminosi. Isi reprima un oftat. Gata. Era timpul ca distractia sa se incheie si sa-i ofere Emei explicatiile necesare inainte ca orele de detentie sa inceapa sa curga. Inainta spre ea, inapoi spre masa si incepu sa turuie cuvintele vrajii de transformare. Iesira ca niste miorlaituri patetice, dar pline de patos. Si nu se intampla nimic. Dar absolut nimic. Hawkeye clipi derutat, incercand sa-si dea seama daca pronuntase gresit. Probabil ca asta era. Gandise cuvintele gresit si poate ca nu se concentrase asa cum trebuie. Relua firul de cuvinte, atat de logice in mintea sa, dar acompaniate de ‘miau-miauuu-auu’ in urechile sale. Nici de data asta nu se schimba ceva, iar Soimeanul isi intoarse speriat privirea spre Ema, panica si disperarea incepand sa se instaleze.

**Ema Snow** · 24 Dec 2012, 13:28

Isi dadu ochii peste cap cand vazu cu cat interes isi observa Hawk reflexia. Intotdeauna facea misto de el spunandu-i ca e narcisist, dar de data asta se putea sa aiba dreptate. Copilul asta era prea mandru. Cel putin in anumite momente. Il vazu intorcandu-se si se ocupa sa aiba cea mai dura expresie posibila pe chip. Chiar sa arate ceva mai zdravan decat doar nervi. Furie. Iar asta nu se dovedi prea dificil cand observa zambetul ala tamp de pe chipul lui. Ii venea sa-l pocneasca si sa-l trezeasca la realitate inainte sa-l omoare. Da, era cel mai bine asa.
Ema observa rapid schimbarea din privirea lui Hawk in timp ce se intoarcea inapoi. Poate ca pustiul se saturase sau poate ca intelesese ca acum nu era cazul pentru astfel de momente. Urma un sir de miorlaituri stridente care o facura pe Ema sa se strambe. Incepea sa se indoiasca de calitatile muzicale ale pustiului. Liniste. Soimeanca se uita in jos la el, asteptand rabdatoare sa vada ce s-a schimbat. Colin parea oarecum intepenit. Dupa un moment scurt, isi relua mieunaturile. Cand termina, Ema ridica o spranceana spre el. Ce primi inapoi era o privire pe care si-ar fi dorit sa nu o inteleaga. Vedea teama crescanda si nedumerire. Simtea acelasi lucru si ea, acum ca informatiile se puneau cap la cap, iar cheia confuziei se profila in mintea ei. Insa refuza cu vehementa sa se gandeasca la raspuns. Il stia prea bine, dar tot refuza sa-l gandeasca.
Intr-un final, corpul ii ingheta, iar ea se uita blocata la pustiu, realizarea scapand din capcane.
“ Nu te poti transforma inapoi, nu-i asa?”

**Colin Hawkeye Rovson** · 24 Dec 2012, 13:30

Trebuia sa recunoasca faptul ca il speria sa vada ochii Emei reflectand ganduri in aceleasi tonalitati cu ale lui. Insa era cumva usurat ca ea intelesese care era problema.
“ Nu te poti transforma inapoi, nu-i asa?”
“ Poti s-o mai spui o data” comenta el, dandu-si ochii peste cap cand mieunatul se facu iar auzit.
Hawkeye se uita fix la marginea inalta a bancii, incercand sa calculeze distanta pana la ea. Si incerca, de asemenea, sa-si dea seama cu cata forta trebuia sa impinga in picioare ca sa sara suficient de sus. Isi linse botul cu limba rozalie, simtindu-se cat se poate de ciudat. Se arcui usor, iar in spatele lui coada schifuia aerul, parca pregatita sa-l ajute sa-si tina echilibrul. Isi imagina un salt simplu si gratios, aterizand perfect cu labele din fata si tragandu-si elegant corpul pe banca. Si gandind acestea, sari.
Efectul real a fost exact pe dos. Hawk a apreciat gresit distanta, labele sale din fata doar mangaiara usor materialul ce acoperea lemnul inainte ca ghearele sa iasa la iveala si sa se agate cu toata puterea. Corpul ii atarna, tragandu-l in jos, iar Hawkeye se apuca ca un disperat de orice putea. Coada lui se balanganea intr-una, incercand sa gaseasca stabilitate in noua pozitie, insa ingreunand lucrurile. Ii scapa un mieunat tragic inainte de a pica. Se intreba daca toata povestea cu pisicile cad mereu in picioare era adevarata si se intreba daca se aplica si la el. In schimb, in loc sa se duca in jos, el se simti ridicat.

**Ema Snow** · 24 Dec 2012, 13:33

Gandurile ei explodasera in parti diferite, cautand cat de multe solutii era posibil. Poate ca era indicat sa-si caute profesorul de Transfigurari si sa-i ceara ajutorul. Poate ca asa o s-o incaseze toata lumea. Poate ca era mai bine sa caute chiar ea o vraja-intoarsa, citind cu atentie capitolul din cartea folosita de Hawkeye. Poate ca ar trebui sa se foloseasca de notiunile ei din vechea magie pentru a intoarce vraja. Sau poate ca ar trebui sa-l lase pe Colin sa se descurce singur, din moment ce el se bagase in toata povestea asta.
Aproape ca nici nu-i dadu atentie cand el inca se misca ciudat pe podea. Trebuia sa vina cu o solutie. Trebuia sa vina cu un ‘antidot’. Toata responsabilitatea ei de Ochi-de-Soim si Sef de Casa se sparse asupra ei precum un balon intepat cu un ac. Ar fi trebuit sa aiba grija de idiot. Era elevul ei, pana la urma, iar ea raspundea pentru problemele Soimilor. Si in plus, era micul ei fratior-fiicesc tembel. Avusese grija de copilul asta de cand aterizase la Hogwarts. Iar faptul ca era Soimeanca nu o ajuta deloc. Toata lumea se astepta ca un Ochi-de-Soim sa vina primul cu o solutie inteligenta, fara cusur.
Un mieunat patetic o trezi din ganduri, iar ea se uita automat la Hawkeye. Acum statea agatat de scaun, aratand de parca avea sa cada in urmatoarea secunda, agatandu-se aiurea de ce putea. Ghearele parura sa cedeze, iar Ema actiona din reflex. Mana ei prinse ceafa animalului, ridicandu-l. Era obisnuita de cand avusese grija de Stirbul, pe vremea cand acesta era pui. Soimeanca se aseza si il depuse pe Hawkeye pe masa. Trase cartea de Transfigurari in fata si ii arunca o privire rapida.
“ Sa vedem ce facem cu tine…”

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Biblioteca 1 2 3 4 5 … 7 Next » //  / And then, the cat came back

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Biblioteca
1 2 3 4 5 … 7 Next »
/ And then, the cat came back