Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Biblioteca
1 2 3 4 5 … 7 Next »
/ And then, the cat came back

**Colin Hawkeye Rovson** · 24 Dec 2012, 13:36

Picioarele din spate i se stransera instantaneu spre stomac, iar coada lui deveni lipsita de vlaga. Ii lua o secunda buna sa proceseze informatia. Ema tocmai il apucase ca pe un pui de pisica. Nu-i venea sa creada! Si nu pentru ca asta era situatia actuala, nici pe departe, ci pentru ca isi aminti brusc cuvintele pe care i le spusese Spencer Athinkson cand Hawk era boboc. ‘ Ema e atat de protectoare cu tine incat nu m-ar mira daca as vedea-o tragandu-te precum un pui pricajit de mata. Exact asta imi vine in minte cand va vad. Pisica ce-si muta puiul, ramanand indiferenta la dorintele lui.’ Desigur, pe atunci, asta fusese motiv de comedie. Insa acum… Se bucura enorm ca Spencer terminase scoala. Nu stia cum ar fi rezistat daca situatia ar fi scapat de sub control.
Ema il lasa pe Hawk pe masa, iar el se intoarse in loc pentru a se uita la ea. Observa deja ca fata luase o carte si, dupa o inspectie rapida asupra paginilor, isi dadu seama ca era cartea pe care el o folosise. Se aseza rabdator si o lasa pe Ema sa caute in pace. In schimb, se decise sa se uite peste titlurile cartilor din teanc, incercand sa identifice ceva ce i-ar ajuta.

**Ema Snow** · 24 Dec 2012, 13:39

Intregul capitol vorbea de teorii privind animagii. In alte conditii, ar fi fost foarte interesata sa le citeasca si o parte sa le incerce. Singurul lucru care o facea in mintea ei sa se ridice deasupra lui Dawn era faptul ca era animag. Ema se dovedise intotdeauna o bufnita la fel de infumurata precum Artemait, insa ceva mai blanda in comunicarile cu ceilalti. Citi in trecat despre posibilitatea ca animagii sa isi poata citi gandurile in forma animala si despre banuielile privind abilitatea lor de a intelege alte necuvantatoare. Probabil ca asta s-ar fi aplicat perfect daca Hawkeye nu era, pana la urma, om. Insa Soimeanca se convinsese ca doar forma pustiului se schimbase, nu si mintea. Era acelasi Colin Rovson ca intotdeauna. La fel de impiedicat, la fel de incapatanat si categoric, la fel de energic.
Minutele trecura, pentru o persoana repede, pentru cealalta incet. Ema dadea pagina dupa pagina, simtindu-se asemenea unui burete uscat pe care se picura apa. Insa nimic nu parea relevant. Nimic nu parea sa contina cheia spre schimbarea lui Hawk inapoi in om. Isi musca limba, simtindu-se neputincioasa. Iar apoi le vazu. Insiruite pe un colt al paginii, cuvintele ce aveau sa ii scape de tam-tam. Ema isi lua bagheta, o indrepta spre Hawk si incepu sa turuie. Dar nu se intampla nimic.
“ Ma tem ca trebuie sa fie spusa de cel care a facut vraja… Dar din moment ce tu nu esti capabil sa le spui…”
Se cufunda iar in citit.

**Colin Hawkeye Rovson** · 24 Dec 2012, 13:45

Practic, vedea felul in care i se luminase Emei fata atunci cand a gasit ceea ce el spera a fi solutia. Incepu sa tremure de fericire cand ea isi lua bagheta si o indrepta spre el. Ultima oara cand era cu varful baghetei Emei indreptate spre pieptul lui, crezuse ca o sa primeasca o detentie de toata frumusetea. Acum, parca abia astepta. Auzi vocea Emei, dar incerca sa nu se concentreze pe cuvinte. Sa le lase sa curga, fara probleme, si sa astepte ca vraja sa se desfaca. Inchise ochii strans.
Cand Soimeanca ramase tacuta, Hawk se uita la ea. Nu simtise nimic, insa nici atunci cand se transformase nu se intamplase ceva. In schimb, intalni aceeasi perspectiva pisiceasca. Casca ochii, ascultand vorbele Emei. Oh, Merlin! Trebuia sa existe o cale de scapare. El nu putea vorbi omeneste, Ema nu putea face vraja in locul lui… Se uita cu ochi rugatori la ea. Nu puteau sa se dea batuti acum. Trebuia sa existe undeva o solutie. Ei trebuiau doar sa o gaseasca. Era sigur. Era convins. Era… Era pierdut. Ce s-ar intampla daca ar ramane asa pentru tot restul vietii sale? O sa-l adopte careva si va deveni un animal de companie? Poate ca o sa-l ia Freddie in grija. I-ar conveni, desi nu stia cat de bine se va intelege cu Dude, hamsterul fratelui sau. Ofta patetic.

**Ema Snow** · 24 Dec 2012, 13:58

Soimeanca il privi cu un soi de mila. Isi intinse mana si mangaie capul moale al pustiului.
“ Haide, Hawk, capul sus! Fii barbat… Fii motan! O sa gasim noi ceva.”
Ema scoase carticica mult prea pretuita din interiorul buzunarului. Cand lucrurile nu mergeau cu notiunile stiute, exista intotdeauna apelul la magia veche. In scurta ei viata, tanara invatase ca magia exista pretutindeni si in absolut orice. Chiar si Incuiatii aveau magie, desi nu aveau capacitatea de a o simti si a o controla. Ce-i drept, acum nici vrajitorii nu prea o mai simteau. Toti o luau ca atare. Nici ea nu-si daduse seama de prezenta propriei magii si nici nu realiza mereu ca era acolo, dar, daca statea o clipa locului si se concentra, simtea bolul de caldura ce-i pulsa in piept. O caldura linistitoare, placuta, blanda. Si stia cumva ca aceea era magia ei, energia care-i alimenta vrajile si viata. Uneori, in momentele de criza, Ema simtise magia altora. Cand era singura in Irlanda, simtise raceala scarboasa emanata de un Devorator. Era intunecata, oribila, iar ea stia ca era magia lui. Alteori simtise magia lui Darren, atunci cand era foarte aproape de el. Si i se intampla sa aiba senzatia ca o simtea si atunci cand erau departe unul de celalalt. De parca magia ei tanjea dupa a lui…
Degetele Emei alunecara pe paginile invechite, iar privirea ramase pe cuvintele necesare. Ridicandu-si iar bagheta si punandu-si mana stanga pe capul lui Hawk, incepu sa spuna incantatia.

**Colin Hawkeye Rovson** · 24 Dec 2012, 14:01

Isi roti ochii si scoase cel mai prostesc oftat de care era capabil in forma asta. Aproape ca isi dorea sa treaca cu vederea gluma Emei –sau ce era pana la urma– treaba cu ‘fii motan’. El arata ca un pui jigarit. Cum sa fie motan cand nu l-ar face decat sa arate si mai aiurea? Da, sigur, o pisica ce se crede leu e amuzanta si restul, dar asta era pur si simplu prea de tot. Iar Hawkeye refuza categoric, chiar si pisicesc fiind, sa ii amuze pe ceilalti fara ca el sa se bucure de asta.
Se uita cu ochi ciudati la Soimeanca, inca asteptand ca ea sa faca ceva. Intr-un fel, se emotiona sa vada carticica veche scrisa in litere antice. Banuia ca avea sa aiba efectul dorit. Asa ca Hawk astepta, nerabdator ca Ema sa gaseasca cuvintele potrivite. I-ar fi placut sa mai invete si el cate ceva, din moment ce cunostintele sale in Magia Veche erau mult prea limitate. Abia stia sa faca putina lumina si eventual sa o modeleze sub forma unei pasari. Ema avea ceva mai multa pricepere la asta. Ea facuse inclusiv un dragonas din lumina si stricase tot farmecul cand il botezase Nigel. Pufni amintindu-si.
Soimeanca incepu sa vorbeasca, iar Hawk se ridica pe toate cele patru labe. Ochii ii sclipira cu neliniste. In doar cateva secunde, cuvintele murira pe buzele Emei, iar el era la fel de blanos ca inainte. Ii scapa un miorlait nervos si se rasuci in loc, ofticat.

**Ema Snow** · 24 Dec 2012, 14:03

Crezuse cu adevarat ca Vechea Magie avea sa-l ajute pe Hawk. Ea nu ar fi stiut cum altfel si-ar fi putut rezolva situatia. Insa, chiar si asa, nu se intampla nimic care sa le trezeasca putina speranta.
Se apuca iar de citit, in ideea ca nu alesese cuvintele potrivite. Verifica de o gramada de ori. Dar nu gasi nimic. Nicio greseala. Poate ca vrajile in genul asta si optiunile Transfigurarii nu mergeau mana in mana. Ema ofta, uitandu-se cu ochi blanzi la Hawkeye.
“ Ce facem?” intreba pe o voce moale.
Deja se astepta sa-i raspunda timbrul jos si masculin al pustiului in locul unui miorlait.
Ofta din nou, tragand alte carti in fata sa, intinzandu-le pe masa si rasfoindu-le la foc automat. Daca ce reusise sa citeasca inainte se dovedise nefolositor, atunci ce avea acum in fata ochilor era de-a dreptul bun de pus pe foc. Ema se intreba daca intr-adevar niciun mare vrajitor al vremii nu se ocupase de studiul unor astfel de transformari. I se parea aiurea. De ce sa faci o vraja pe care nu stii s-o desfaci? Isi puse coatele pe masa si isi prinse capul in maini. Isi inchise ochii, incercand sa gaseasca un strop de liniste in interiorul ei. Avea nevoie de asta ca sa poata gandi logic. Sa poata gasi o solutie. Insa, momentan, nu vedea decat doua posibilitati. Si sincera sa fie, nu stia care i-ar fi convenit lui Colin.

**Colin Hawkeye Rovson** · 24 Dec 2012, 14:09

Se culca pe masa, prinzandu-si capul cu labele din fata. Incerca sa nu se gandeasca la faptul ca posibilitatea de a sfarsi ca animal de companie era cat se poate de reala. Nici nu-l mai interesa de faptul ca vedea mai bine ca niciodata, sau de faptul ca auzea inclusiv soarecii ce se grabeau pe langa perete, in spatele rafturilor. Incerca din rasputeri sa nu se concentreze pe aceste detalii. Informatia era pur si simplu prea multa si, in ciuda faptului ca Hawk avea o memorie grozava, acum se simtea suprasaturat. Nu mai vroia nimic din toate astea. Il apuca o mustrare puternica de constinta, gandindu-se ca poate nici nu ar fi trebuit sa inceapa vraja aia. Sau ca macar ar fi fost bine sa se uite inainte daca exista ceva care sa o desfaca. Sau, ma rog, ceva care sa o desfaca atunci cand era spusa de altcineva. Mai avusese ceva sperante cu Magia Veche, dar cand nici aceasta nu-l ‘imbratisase’, se simtea mai mult decat pleostit si fara speranta.
Auzi intrebarea Emei si scoase enervat un mieunat ofticat. Poate ca nu mai exista nicio cale de scapare. Poate ca avea sa se obisnuiasca cu mancare de pisici pentru tot restul vietii. Intelese pentru prima oara ce insemna cu adevarat aceasta schimbare pentru el. Nu va mai putea canta la chitara, nu va mai putea juca jocuri video, nu o sa mai poata face vraji, nu o sa o mai poata indragi pe Rose asa cum facea inainte. Poate ca va reusi sa stea pe langa prietenii sai. Poate ca Arlin o sa-i dea bucati de mancare de la cina. Poate ca inca va mai primi curcan si poate ca se va gasi cineva care sa-i permita participarea la tot felul de jocuri prostesti. Poate ca o sa se distreze alergand alaturi de Fantine in forma sa de lup sau poate ca Ema, ca si animag, o sa-l ia candva in zbor. Clar, delira.

**Ema Snow** · 24 Dec 2012, 14:14

Reactiona din reflex. Asa facea cand catelusa ei era plictisita. Asa facea cand bufnita isi dorea putina atentie. Si asa facea cand Stirbul maraia dupa rasfat. Mana ei se misca automat spre Hawkeye cand ii auzi miorlaitul. Isi gasi repede drum prin blana din moalele capului si scarpina si mangaie zona dintre urechi. Undeva in mintea ei, realiza ca probabil pustiul va incepe sa toarca. Se intreba daca el era in total control sau daca instinctele pisicesti aveau un cuvant de spus. Indiferent de situatie, doar se bucura ca avea sa fie tot el.
Nu-si dorea sa-l vada pe copil prins in povestea asta. In ciuda caracterului sau zvapaiat si in ciuda problemelor pe care le ridica uneori, Colin era un pusti de gasca si destul de sufletist. Stia cat isi dorea sa-i ajute pe ceilalti si stia ca asta era cheia pentru care isi dorea sa ajunga Vindecator. Pentru ca el nu putea sta de o parte. Si il intelegea, caci si ea avea astfel de dorinte in esenta, desi cu tente mult mai judiciare.
Isi aduse mainile in pozitia initiala. Coatele pe banca si barbia rezemata pe degete. Mintea ei o lua la trap. Trebuia sa gaseasca o solutie. Si daca ea nu putea, atunci trebuia sa gaseasca pe cineva care putea sa aiba o solutie sau macar un mic indiciu. Se uita la Hawkeye, analizand inconstient blana si culoarea ochilor, in timp ce isi facea planuri cauta persoane si locatii.

**Colin Hawkeye Rovson** · 24 Dec 2012, 14:18

Si realiza ca, daca situatia nu se schimba, atunci nu va mai avea sansa de a deveni Vindecator. Tanjea dupa putina consolare, insa probabil nu o va primi. Nu in acest domeniu. Si cum va mai putea face el bine daca nu se putea ajuta nici macar pe sine? Isi dori sa injure si sa blesteme si sa zgarie si sa faca tot ce putea mai rau. Isi dori sa sfasie si sa arunce vraji in stanga si in dreapta. Sa loveasca, sa izbeasca si sa distruga.
Valul de negativism disparu aproape imediat ce fusese provocat. Tot ce lasa in urma a fost o goliciune trista, aproape dureroasa. Nu, Hawk nu o sa faca nimic nepotrivit. Dar nu se putea impaca cu soarta ce se contura la orizont. Nu dorea sa fie o pisica pentru tot restul vietii sale. Si nu dorea sa mai fie pisica nici macar pentru o zi daca nu ar sti ca o sa-si revina la normal la un moment dat. Ofta patetic si privi deprimat modelele facute natural in lemn. Poate ca, daca va exersa putin, o sa poata scrie cu ghearele. Se intreba daca avea sa functioneze. Poate ca ar fi trebuit sa-i atraga atentia Emei si sa o roage cumva sa-i dea un pergament si o calimara de cerneala. Isi ridica privirea spre ea, asteptand. Se parea ca asta era tot ce facea in ultima jumatate de ora. Sa astepte. In schimb, il surprinse privirea ce se intorcea spre el.

**Ema Snow** · 24 Dec 2012, 14:34

Il privi fix, cu ochii verzi patrunzatori, reci, duri. Verdele domina albastrul intr-un joc ciudat. Campiile se intindeau sub ceruri. Intr-un final, Ema se misca. Mainile se dusera in jos, eliberandu-i barbia si buza inferioara. Scoase un sunet jos din gat, oarecum strident si plin de frustrari vechi.
“ Asta e, Hawkeye. Nu ma mai intereseaza de reputatia ta. Presupun ca e mai important sa scapi de coada, de mustati si de urechi.”
Fara sa mai stea o secunda pe ganduri, Ema se ridica de la masa, inchise cartile si le lua in brate. Le duse inapoi pe rafturi, acolo unde le era locul. Un singur volum ii ridica probleme: cel pe care Hawk il folosise pentru a face vraja in primul rand. Dar cum nu gasise informatii utile acolo, se decise brusc sa nu-l mai care cu ea. In schimb, il puse intr-un colt mai retras, simtindu-se aproape ca o infractoare pentru ca nu respectase ordinea initiala a asezarii cartilor pe rafturi. Insa, daca vor gasi ajutor, iar acesta va avea nevoie de carte, macar Ema stia unde sa o gaseasca. Si in felul asta se asigurase ca nimeni nu o sa-i acorde importanta – nu ca ar fi fost multi cei innebuniti in asemenea masura dupa Transfigurari incat sa caute ca niste disperati strict acea carte.
Se intoarse cu pasi rapizi la masa si lua bagheta lui Colin, agatand-o langa a ei, la cureaua blugilor. Asa cum facuse si mai devreme, apuca ceafa pisicii si il ridica printr-o miscare simpla, inainte de a-l aranja cat mai comod posibil pe brat. Cu o neliniste interioara, Ema iesi furtunos din Biblioteca in cautarea cuiva ce ar fi ajutat o mata bleaga.

Edit By Raizen

Puncte
Ochi-De-Soim - 200

Topic Closed !

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Biblioteca 1 2 3 4 5 … 7 Next » //  / And then, the cat came back

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Biblioteca
1 2 3 4 5 … 7 Next »
/ And then, the cat came back