Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Beauxbatons
1 2 Next »
/ and you realise i was never perfect from the start

**Klaus Lovel** · 04 Jul 2012, 22:41

Inghiti in sec si marai scurt cand auzi vorbele roscatei "Acum spune-ne cum te putem ajuta". Ajuta?! Nu trebuiau sa-l ajute! Trebuiau sa fie precauti, ura acele momente cand sora lui se baga in fata si dupaia se ardea, de ce nu statea pe locul ei? Zambi si continua sa-i faca jocul desi nu avea de gand sa-i de-a medalionul, avea prea multa putere in el pentru Ralph, asa ca mai bine ramanea la el.

- Medalionul vine la mine, zise Ralph. Iar voi puteti sa-mi conduceti imperiul si sa va mai zic cate una alta despre ce v-am chemat.
- Imi pare rau, medalionul ramane la mine..nu il dau. Zise el, desi nu voia ca Agnes sa afle de medalion caci altfel ar fi aflat ca a mintiti-o si nu voia, de ce sa se supere fix pe el acum? Stia ca ea se supara repede din orice.
- Vrei sa afle mica ta surioara ? zise Ralph razand.

Klaus batu cu pumnul in masa, maraind, zicand:
- Nu indrazni, Ralph! Sau a da..am uitat, micuta Dahlia e pe aici nu? zise el cu un zambet malefic pe buze dar fu intrerupt de Aylee pe care nu o mai vazuse de ceva vreme, grozav..
- Oh, buna micuta mea Aylee..acum ca sunteti toti aici va pot da vestea cea mare.

**Agnes Marie Lovel** · 04 Jul 2012, 23:26

Se incrunta suparata. Nu-i placea la fratele ei faptul ca nu risca. Ea era o fire aventuroasa. Ea risca. De aceea ii si placea caracterul unchiului ei. Ii cerea ceva, si ii dadea imediat. Chiar si un imperiu. Insa era mult prea tanara si lua decizii pripite si proaste.
Se departa de fratele ei si pasi inainte, in fata lui Ralph. Isi incrucisa bratele la piept si aproape ca scotea fum pe nari si pe urechi.
"Ce sa nu aflu? De spre ce vorbiti? Klaus! Era vorba ca facem o echipa. Nu ai putea macar o clipa sa uiti de sentimentele acelelea fratesti, profunde si sa ma lasi si pe mine sa actionez, sa stiu despre ce este vorba?!"Se intoarse apoi spre Ralph si ii zambi draceste.
"In ciuda deciziilor fratelui meu, eu te voi ajuta. Vreau sa fiu ..puternica, nu doar fizic ci si psihic."
Scartaitul usii de lemn intrerupse conversatia, iar de dupa usa iesi Aylee. Trecuse un an de cand nu o mai vazuse? Perfect. Pare-se ca il cunostea pe Ralph. Se puteau alia.
"Aylee!"spuse Agnes usor surprinsa."Si tu aici?"Se intoarse la fel de surprinsa spre Ralph."Ralph?!"

**Aylee L. Lovel** · 05 Jul 2012, 10:21

Se parea ca picase in mijlocul unei mici dispute familiale. Disputa la care nu vroia sa participe. In parte pentru ca nu era treaba ei, iar in parte pentru ca avea prblemele ei familiale care i se pareau pe moment ceva mai importante decat ale lor. Nu vroia sa fie rea sau egoista, dar ale ei implicau o batranica incuiata care nu stia ce se intampla. Din cate auzise dinainte sa intre, la ei era vorba de secretele lui Ralph, pe care nu le impartasea cu... ei bine, cu rudele sale. Acum isi dadea seama a nu stia ce legatura era intre ei. Si, din cate se parea, Klaus ii calca pe urme la perfectie, neimpartasind nici el nimic cu nimeni.

-Klaus puiule, zise ea pe un ton arogant. Nu ne intereseaza surprizele tale, asa ca tine-le pentru tine. Am treburi mai importante. Ralph! Te distrezi, nu-i asa? Nu mai sta acolo asa tacut, nu e genul tau.
-Micuta domnisoara Blest. Intotdeauna o placere sa te avem printre noi. Pot spune ca astazi areti...
-Nu, i-o taie scurt.

Fara sa vrea, totusi, ochii ii alunecara pe tinuta sa. O fusta scurta neagra, un maieu negru, o gramade de acesorii metalice, tenisi negrii, nimic iesid din comun, insa stylish... Isi scutura capul, ajungand la concluzia ca acesta devenise un fel de tic al ei. Nu era momentul sa se complimenteze pentru alegerea vestimentara din ziua aceea. Asta trebuia facut putin mai tarziu, in fata unei oglinzi mari si frumoase. Acum trebuia sa isi rezolve problema cu Lovelii. Mai stia i ca Ralph observase scurta inspectie, ceea ce o enerva si mai tare.

-Hai sa iti zic cum facem. Tu faci in asa fel incat sa porneasca masina noastra, eu plec, iar Klaus poate sa va dea vestea cea mare, si anume ca a aflat ca nu e baietel. Ceea ce, dragule, mai zise ea inspre baiat intr-o soapta pe care era sigura ca o vor auzi cu totii, nu e asa mare secret. Stiam toti asta.
-Micuta Aylee, nu iti fa griji. Rahelle este intr-un loc bun, deloc periculos. Poti sa mai stai cu noi.
-Atinge-te de ea cu un singur deget! striga amenintator, lasand propozitia in aer.

De undeva i se pare ca aude un strigat de ajutor, dar era prea incet pana si pentru ea, ceea ce insemna ca ceilalti nici nu il sesizasera. Plictisita, se tranti pe un scaun, fara a-si lua ochii de la familie. Avea nevoie de explicatii. Si spera ca ceea ce auzise nu era real.

**Klaus Lovel** · 05 Jul 2012, 21:56

Bine, daca ele doua se puteau descurca singure atunci fie. Avea sa-si schimbe partea si sa nu mai vrea sa le protejeze. Se duse langa Ralph si zambi malitios, zicand:
- Te ascult.
- Asta e nepotul meu, zise Ralph cu un zambet malefic pe buze, el era un tip schimbator ca vremea, ca si Klaus de altfel dar..eh, el era putin mai logic la gandire. Surase scurt si se aseza langa Ralph dar nu ca intai acesta sa zica:

- Fetelor, vom vorbi maine despre asta..am nevoie sa reflectez noaptea asta la toata problema, dar va ofer un adapost. Aveti doua camere pregatite pentru amandoua, iar Klaus poate ramane cu fiica mea Dahlia..eh, nu ma bag in chestii dinastea, dar nu apuca bine de zis caci Dahlia si aparu. Era frumoasa, inalta si avea un par brunet cu doua suvite roz care se vedeau putin, dar el cum vedea detaliile..era superba. Ofta scurt si se ridica de pe scaun. Merse langa Dahlia, iar cuprinzand-o de mana zise:
- Pe noi ne scuzati, surioaro noapte buna, la fel si tie Aylee..iar Ralph, noi doi vom mai discuta in biblioteca maine la prima ora..acum e timpul pentru relaxare. zise el uitandu-se la Dahlia si zambind malitios.

Isi dadu o mana prin par iar cu cealalta i tinea mana Dahliei. Iesira pe usa si pornira spre camera care le era destinata, nu conta ce se va intampla mai incolo..caci dimineata se asternu repede.

**Agnes Marie Lovel** · 05 Jul 2012, 23:33

Ramase cu gura intredeschisa. Se grabi sa nu-l piarda pe Klaus, si aproape ca-si rupse bratul de tocul usii. O apuca brutal de mana pe Dahlia, si o impinse la o parte.
"Esti absurd!"spuse ea simtind cum ochii i se umplu cu lacrimi. Nu plangea la fiecare conflict cu cineva, insa el era special, el era fratele ei special. Nu voia sa-l mai vada asa niciodata."Iti faci griji pentru mine, insa de fapt tu esti tot raul la mijloc. Incerci sa ma protejezi facand diferite lucruri, punandu-ti viata in pericol. Inteleg, insa de ce faci asta?"spuse aratand spre Dahlia. "Nu inteleg cum te-ai inteles cu unchiul Ralph, insa de ce te culci cu ea? Esti.. un.."se balbai la ultima propozitie si se intoarse. Urca in graba scarile si spera ca nimerise camera ei.

Acum fusese mult prea drmaatica. Ba nu! De fapt, fusese ea. Nu mai avusese ocazia sa reactioneze astfel impotriva fratelui ei. Nu mai avusese ocazia de a-l vedea cu fete. Nu cu altcineva exceptand-o pe Aylee. Ea era perfecta. Insa profitase si de ea. Fusese un demon seducator, si ce incercase Aylee sa spuna? Era total confuza. Mai exact de ce se afla acolo? Exista cumva o disputa intre ei doi, trei? Ea era vizibila oare? Traia, sau era o fantoma a trecutului? O umbra. Se tranti in pat si lasa perdelele lungi din panza sa cada pe langa pat. Stilul acela victorian ii placuse mereu. Insa nu stia ca si unchiului ei. Si pana la urma de ce ii spunea unchi? Erau intr-adevra rude de sange? Semanau? Mereu isi dorise o familie mare, care sa o sprijine. Acum nu-si dorea decat sa dipsara toti. Lumea sa fie din nou stapanita de dinozauri.

Cam exagerase acolo in hol. Spera doar ca ceilalti sa nu o fi auzit. Se cfunda intr-o perna si incerca a-si tina respiratia insa esua devenind rosie lafata. Se intoarse invers si privi acoperisul acela ciudat al patului. Semnana cu o cutie de chibitre. Se ridica din pat si iesi in hol. Klaus nu mai era acolo.
"Klaus?"Vocea ei rsuna puternic izbindu-se de peretii tapetati. Nu mai era acolo. Si chiar daca ar fi fost, nu mai vorbea cu ea. Poate avea nevoie de putin timp pentru a analiza exact ce spusese sora lui. Poate se gandea daca o facuse intentionat sau nu, daca sa o ierte sau nu.

**Klaus Lovel** · (This post was last modified: 05 Jul 2012, 23:44 by Klaus Lovel.)

Isi arcui o spranceana si ramase SOCAT de faptul ca sora lui reactionase asa. AHA! Deci se vedea ca planul functionase, putea fi mai bun de atat? Isi dadu o mana prin par si i facu semn la Dahlia sa mearga in camera sa-l astepte, nu avea sa renunte nici la roscata de sorsa dar nici la bruneta..avea nevoie de amandoua. In plus, observa ca Agnes parea usor atinsa de faptul ca el se despartise de Aylee. Insa viperina era doar o pustoaica si defapt nu profitase de ea, chiar tinuse la ea doar ca nu mersese si preferase sa ramana singur, defapt..frecventase mai multe.

O lua la fuga dupa sora lui pe scari in sus si intra pe usa silentios. Ea era cufundata in perna ca deobicei si se apropie de ea. Se aseza pe pat si incepu sa o mangaie pe parul roscat dar cand ea se intoarse el disparu brusc. Insa aparu din nou pe hol cand ea iesise din camera. O trase usor in camera, zicand:
- Nu sunt absurd, sunt barbat. Am si eu nevoile mele, Agnes. Nu o sa intelegi niciodata de ce fac lucrurile astea. Le-am promis tatei si mamei ca o sa am grija de tine, cum ei sunt ocupati in Franta nu pot. Tu nu realizezi ca eu stiu ce poti, iti stiu fiecare miscare, surioaro. Doar ca unele lucruri ti se par simple si defapt tu le complici. Ralph nu e un om de incredere! E cel mai viclean om pe care l-am cunoscut! Nu stii ce poate, asa ca mai bine iti ti gura cand vorbesc eu. Nu sunt eu raul la mijloc, imi pun viata in pericol pentru ca mai bine mor eu decat tu, intelegi ?! Vreau sa-ti intre asta bine in cap! Nu vreau sa te mai bagi in belele si din nou sa nu stiu cum sa te scot. Esti doar o pustoaica inca Agnes. Intelege-ma, te rog. zise el si i prinse fata in mainile lui. Chiar tinea la ea si ea nu stia in ce pericol se baga, mereu fusese impiedicata si faptul ca nu stia cum sa se apere cand era o belea mai mare. Stia ce poate si ca era in stare sa se apere singura, dar nu in situatii dinastea..deaia se afla el acolo ca sa o protejeze, atat timp cat putea.

- Ar fi bine sa te duci la somn acum. Vorbim dimineata. zise el si o saruta scurt pe frunte ca apoi sa inchida usa in urma lui..si pleca in dormitor.

**Aylee L. Lovel** · 06 Jul 2012, 00:35

Se uita in urma celor doi frati, auzind clar fiecare cuvant din cearta lor, chiar daca aceasta avea loc in spatele usii inchise. Ar fi trebuit sa fie poate rusinata, poate ar fi trebuit sa incerce macar sa nu fie atenta, caci in fond nu era treaba ei. Insa cine putea sa se gandeasca la normele de conduita si la respectarea lor, cand avea asa probleme mari pe cap? Cum indraznea copila lui Ralph sa ii copieze frizura? Era hotarata sa se simta jignita din cauza dungilor roze pe care le vazuse in parul fetei. Mie imi sta mai bine, isi zise, aproband energic. Apoi isi dadu seama ca nu era nici locul si nici timpul potrivit pentru a-si face griji de ceva copila necunoscuta.
Pentru inceput, era acolo Ralph, de la care inca nu aflase ce vroia de la ea, de ce o adusese acolo si de ce odata cu cei doi nepoti, daca intelesese bine. Apoi mai era si problema Rahellei, pe care trebuia sa o trimita acasa, inventand o scuza buna. Al naibii de buna. Si pe langa toate astea se simtea nevoita sa ii verifice pe cei doi frati. Era Klaus, care vroia sa "se distreze" putin cu verioara lui si Agnes care avea nevoie de cineva care sa o asculte, din cate i se parea ei. Sa luam lucrurile pe rand.

-Intr-adevar, ai talent in a-ti apropria membrii familiei cum nu am mai vazut nicaieri, zise ea pe un ton ironic, batand din palme. De asemenea, se pare ca iti tii prietenii la fel de aproape, de aceea a trebuit sa ma aduci aici cu forta. Hai sa zicem ca in seara asta o sa iti joc jocul, insa maine avem multe de discutat.

Si cu asta iesi din camera, lasandu-l pe Ralph la biroul lui, tragand din trabuc de parca asta ar fi fost singurul lucru care il tinea in viata. Mergand dupa miros, o gasi pe Rahelle admirand una dintre picturile din casa. Ii explica frumos ca se dovedisa ca daduse peste casa de vacanta a unui prieten foarte apropriat de la scoala, asa ca avea sa ramana acolo cateva zile, insa ea, Rahelle,putea sa se duca linistita la acei prieteni ai ei inspre care pornisera initial.
O asigura pe aceasta ca era in regula, dupa care o conduse pana la masina. Desi stia ca femeia nu era de acord in totalitate cu sleep-overul picat din senin, Aylee stia la fel de bine ca si ea ca nu avea, de fapt, nici un cuvant de spus in ce facea ea. Viperina era independenta din toate punctele de vedere si nu accepta sa nu i se respecte aceasta independenta. Geamantanul si-l trimise cu o miscare de bagheta in casa, iar cu un sarut pe obraz o trimise si pe Rahelle la plimbare.
Porni inapoi inspre conacul Lovel. Mii de ganduri ii trecura prin minte in timp ce strabatea drumul cei se parea la fel de lung a prima oara, refuzand totusi sa foloseasca orice mijloc magic de a ajunge la destinatie. Oare ce treburi murdare avea iarasi Ralph? Sau in ce problemese bagase de avea nevoie de ajutorul lor? Si de ce al lor, ca tot veni vorba? Mai intelegea sa isi fi chemat nepotii, dar oare ea de ce era acolo? Atatea intrebari fara raspuns si in mijlocul lor se afla el, Ralph. In scurtele perioade pe care le petrecuse acasa la parintii sai reali auzise despre el si despre imperiul lui de minciuni si secrete. Insa auzise ca, de fapt, imperiul acesta nu era altceva decat un nume pus la intamplare unui lucru fara semnificatie. Se zvonea in lumea devoratorilor, don care parintii ei faceau parte de mult timp, ca Ralph nu era altceva decat un magnet de datorii, pe care le aduna cu un frenetism avar. Se intreba daca cei doi frati stiau de ruinele care aveau sa le mosteneasca de la mult iubitul lor unchi.Asta daca le venea lor, bineinteles, Dahlia fiind o alta necunoscuta intr-o ecuatie suprasaturata.
Fara sa isi fi dat seama, ajunse in fata usilor mari de intrare. Acestea ii aminteau, in mod ironic, de usile de la Hogwarts. Singura mica diferenta fiind ca usile acelea duceau intr-un loc plin de fericire si pace, pe cand acestea... ei bine, asta inca ramaneade descoperit. Incepu sa urce scarile de marmura neagra, lasandu-se condusa de mirosul lucrurilor ei, carate de la usa probabil de un majordom slab si scortos, pana cand ajunse in camera ei.
Aceasta, nu prea mare, nu prea mica, ii era pe plac. Decorata in stil victorian, piesa de rezistenta era un pat mare, cu baldachin din lemn negru, probabil cires, cu o perdea semi-transparenta de culoarea prunelor coapte. Asternuturile erau de aceeasi culoare, facute dintr-un material moale ca matasea, insa mai putin lucuis si alunecos. Bagajele ei erau puse ingrijit intr-un colt, langa asuta de toaleta ce era confectionata din acelasi lemn ca si patul. Nu se mai uita prin camera ci se aproprie de fereastra mare care se parea care dadea intr-un balcon. Zambi si trase perdelele, intunecand si mai tare camera. Era tarziu si era timpul sa se culce, lasand problemele pentru ziua de maine.

**Agnes Marie Lovel** · 11 Jul 2012, 17:38

Dimineata, ea era deja treaza. Avea niste cearcane urate din cauza ca nu dormise prea bine, acesta fiind un motiv in plus pentru care ea sa fie irascibila.
Isi imbraca blugii bleu, tenisii rosii si tricoul bleumarin. Se asigura ca nu lasase mizerie in urma ei si cobori nesigura scarile. Spera ca vor avea parte de micul dejun si ca nu le va arata informatiile si planul pe stomacul gol.
Ralph era un om impunator, deci nu ar fi acceptat ca ea si fratele ei sa ii refuze oferta. Avea nevoie de ei. Avea nevoie de o armata.. insa din pacate Agnes facea deja parte dintr-una. Nu il putea parasi pe Kurt. Nu vroia sa aiba de-a face cu unchiul ei. Vroia doar sa scoata ceva informatii secrete de la el si dupa aceea.. bom!
Ajunse intr-o sala intinsa, unde se afla o masa gigantica la care puteau sta vreo douazeci de oameni probabil. Se opri putin.
"Buna..dimineata, lume!"spuse ea ceva mai incet, incercand sa-l gaseasca din priviri pe fratele ei si pe Aylee.
Ii vazuse in sfarsit, insa pana la ei fusese impinsa si inghiontita de vreo cinci bucatarese si trei ospatari. Rasufla enervata cand in sfarsit ajunse la ei si isi puse mana pe umarul lui Klaus.
"In-in sfarsiit!"

**Aylee L. Lovel** · 13 Jul 2012, 12:20

Dimineata urmatoare veni repede. Desi parea putin cliseic, fu trezita de cantecul pasarilor, ceea ce ii dadu o stare de bine. Razele soarelui patrundeu in camera pe langa draperiile pe care cineva le daduse la o parte, luminand intreaga incapere. Se ridica din pat zambind si se duse la baie. Dupa ce isi termna ritualul cu spalatul pe dinti si pieptanatul, isi alese tinuta din ziua aceea. Niste pantaloni scurti, un maieu si o pereche de sandale, asortate cu un machiaj nu atat de discret, in culori inchise, era tot ce avea nevoie. Aruncand o ultima privire in oglinda de la masuta de toaleta, iesi din camera.
Luandu-se dupa mirosul de salam prajit ajunse in sala de mese. Aceasta, decorata in stilul impunator cu care se obisnuise in casa, adapostea o masa imensa, la care incapeau probabil farte multe persoane, in timp ce peretii erau decorati cu tablouri mari, miscatoare, probabil ale unor persoane importante. In capul mesei statea Ralph, privind ospatarii care se plimbau siguri pe ei cu niste tavi uriase pline cu mancare. Aylee trecu printre ei ca printr-un labirint, avand grija sa nu atinga pe nimeni. Avea impresia ca daca strica echilibrul perfect al oricaruia, atunci toata mancarea ar fi ajuns pe ea si era prea lenesa sa se duca sus si sa se schimbe.
Se parea ca ajunsese prima. Il saluta pe Ralph, asezandu-se nu fix langa el, insa aproape, asteptand sa vada ce avea sa se intample. Stia ca nu va auzi nimic despre plan pana cand nu aveau sa fie toti prezenti. In scurt timp aparu Klaus, iar la cateva minute veni si Agnes. Viperina ii saluta pe amandoi foarte cordial. In dimineata aceea avea chef atat de bun, incat nu se lega nici macar de Klaus. Acum ca erau toti, Aylee nu le mai acorda painilor prajite si ceaiului la fel de multa atentie ca inainte. Ralph isi drese glasul, insa era doar un gest simbolic, oricum toata atentia era indreptata asupra lui.

-Acum cred ca a venit momentul sa va zic de ce v-am chemat aici in aceasta zi minunata, incepu barbatul, facand semne largi din maini. V-am chemat aici pentru ca am o treaba pentru voi...
-Nu zau? intreba Aylee, dandu-si ochii peste cap.
Ralph continua de parca nu ar fi fost deranjat.
-Aceasta treaba implica, printre altele si o calatorie in Franta. Aveti intrebari pana acum, sau pot sa continui?

**Klaus Lovel** · (This post was last modified: 13 Jul 2012, 14:18 by Klaus Lovel.)

Ofta scurt si se ridica din patul acela observand ca Dahlia inca dormea. Ce facuse azi noapte? Isi scutura capul si se ridica de acolo nefacand un zgomot si merse direct la dus. Apoi se imbraca cu o pereche de blugi de un alb si o camasa neagra bagata in pantaloni iar apoi tensii albi pe care nu-i uita niciodata. Se incheie la nasturii de la blugi si isi lasa vreo 3 nasturi descheiati la camasa ca apoi sa observe ca si Dahlia era trezita, grozav..trebuia sa-i spuna cat de minunata fusese azi noapte.
-Ce se intampla, Klaus?
- Nimic draga mea, tatal tau ne asteapta la masa..o sa o iau inainte, ne vedem la masa. Zise el scurt si iesi pe usa incercand sa gaseasca sala cu mese, dupa douazeci de minute de invartit prin acel labirint ajunse in sfarsit, se pare ca era primul si fetele nu ajunsesera. Se aseza la masa si il saluta pe Ralph dintr-un gest si observa ca si sora lui micuta si roscata vine si pufni in ras cand aceasta zise "In-in sfarsiit!", se apropie mai tare de ea si zise silentions:
- Pentru mine a fost o noapte destul de furtunoasa, surioara! Zise el incepand sa rada ca apoi sa observe ca vine si Aylee iar Ralph deja incepe sa le zica planul. Un zambet i aparu in coltul gurii dar disparu repede cand auzi de Franta sau mai bine se ineca si tusi dar apoi zise:
- Ei haide, un loc mai bun de atat nu puteai gasi?

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Beauxbatons 1 2 Next » //  / and you realise i was never perfect from the start

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Beauxbatons
1 2 Next »
/ and you realise i was never perfect from the start