Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Sala Trofeelor

« Previous 1 2 3 Next »

/ And your name is?

OOC: Doar Kennya si Ema

BIC:

" - Sa fereasca Sfantu' sa mai dau de cineva acum si aici" mormai Ema, coborand scarile spre Sala Trofeelor.
Nu ii statea in caracter sa vorbeasca violent, dar era atat de nervoasa incat nu ii mai pasa.
Avusese o zi proasta. De la noaptea in care nu a putut dormi, la lipsa de atentie cand citise din romanul ei favorit, la bomba cu vopsea din camera de zi a Ochilor-de-Soim si pana la ultima portie din placinta cu dovleac de la pranz, portie pe care unul dintre boboci reusise sa o ia inaintea ei.
Isi freca fruntea si incerca sa respire mai lent.
Sala Trofeelor era luminata in aceasta perioada a zilei. Mai toate cupele straluceau, razele de soare rasfrangandu-se pe metalul rece. Daca ar fi fost calma, Ema ar fi admirat minusculele curcubee, dar acum nu facu decat sa se incrunte la ele.
" - Ce sa-ti povestesc... Pace si armonie" sopti ea pe un ton acid.
Fusese prea concentrata pe bombanit ca sa mai auda usa inchizandu-se sau pasii de pe scari.
Clipi des si se intoarse pe calcaie atunci cand a realizat ca nu mai era singura.

Kennya ofta cu putere, tarsaindu-si picioarele pe scari. Pareau la fel de interminabile ca temele date la ora de transfigurare. Le numara una cate una, tinand cartea de Istorie a Magiei sub brat. Chiar daca nu era una dintre cele mai grele materii, cu siguranta avea cele mai neobisnuite teme.
Se abtinu sa faca orice comentariu la adresa profesorului. Batea usor cu degetele in coperta groasa a manualului, urmarindu-si plictisita umbra alungita. Vazu silueta masiva a usii si apasa pe clanta. Inchise usa in urma ei, pregatita sa termine cat mai repede tema despre aceasta sala.

Nici nu intelegea ce rost avea sa-si piarda timpul cu asta. Nu era tocmai prima data cand nu isi facea temele. Dar constiinta o indrepta spre o medie mai buna anul asta. Isi dadu ochii peste cap cand vazu in stanga ei o a doua persoana din incapere. Era destul de tarziu, iar din cauza asta curiozitatea viperinei crestea din ce in ce mai mult.

"Ce avem noi aici... Cercetasi, astropufi si acum un ochi de soim. Tu cu ce ma mai distrezi?"

Ema se uita cu atentie la tanara. O stia din vedere si stia ca era Sefa de Casa a Viperinilor. Isi tinu bratele rigid pe langa corp si se incrunta auzind intrebarea. Pentru o clipa, se imagina ca fiind o jucarie.
" - Eu nu distrez pe nimeni" sasai ea, iar ochii i se stransera.
Probabil ca daca ar fi fost intr-o dispozitie mai... luminoasa, Soimeanca nu ar fi reactionat asa dur. Insa sangele inca ii fugea prin vene si artere, pulsand galagios in tample.
Isi ridica usor barbia, cercetandu-si interlocutorul din cap pana-n picioare. Zambi vag, oarecum ironic, observand manualui de sub bratul fetei. Ema isi scutura usor capul.
" - Istoria Magiei" citi Soimeanca titlul. "Macar incerci sa inveti bine. Ai multe lucruri de aflat din trecutul Vrajitorilor"
Ridica usor din umeri si-si incrucisa bratele, uitandu-se la un trofeu.

"Oh, te rog nu ma face sa rad. Nu prea sunt intr-o dispozitie prea bune, iar energia se duce repede. Tu ce cauti aici?"

Kennya se uita putin la cealalta fata si apoi incepu sa se uite in jur la miile de trofee. Nu stia de unde sa inceapa. Citi cateva litere placate cu aur pe o tablita din lemn si ofta. In felul asta nu ajungea nicaieri, iar ora tarzie o obosea peste masura. Statu putin pe ganduri si se hotara sa termine cat mai repede ce avea de facut. Deschise manualul exact la mijloc si citi printre randuri cateva paragrafe. Scoase de la spatele cartii un pergament si o pana si incepu sa scrie neglijent cateva date. Se mai uita din cand in cand la trofeele din apropiere, verificand numele castigatorilor si datele de nastere.

"Nu crezi ca este plictisitoare linistea asta? Nu ca mi-ar face placere sa port o discutie cu tine, dar in lipsa de alt lucru care sa-mi atraga atentia de la somn nu este. iar manualul asta nu isi face deloc treaba. In plus, ce faci aici la ora asta? Cum te cheama? Imi pari oarecum cunoscuta."

Kennya nu parea sa dea atentie daca fata de la ochi de soim ii dadea atentie sau se pregatea sa-i raspunda. Tocmai termina de scris trei randuri despre un fost sef de casa al astropufilor care se parea ca reusise sa scape Castelul de la un incendiu devastator. 'Ce pierdere de timp!' Nervoasa mototolii pergamentul pe care tocmai scrisese si il arunca undeva departe de cele doua. Deodata isi dadu seama de unde o cunostea pe fata si se intoarse pe calcaie cu viteza spre ea.

"Dumnezeule! Tu esti sefa de casa a celor de la ochi de soim!!! Ce onoare ca rivale sa ne intalnim!" o spuse cu entuziasm, dar si o nota aproape invizibila de sarcasm.

Ema putea auzi scartaitul penei pe pergament. Isi amintea intr-un fel ca si ea avusese o tema de facut in legatura cu trofeele din Sala, dar o terminase acum cateva ore. De obicei, isi facea temele cat mai repede pentru a putea avea mai mult timp liber. Timp cu adevarat liber, fara a se simti presata de problema invataturii.
Se concentra mai mult pe trofeul lui Sir Drake, deoarece avea o forma ciudata. O piatra mare statea in mijlocul unui pocal cam turtit. Fata nu se gandi decat la un teribil accident cu un camion.
' Acordat pentru incredibila descoperire in domeniul Ierbologiei. Fara leacul din macese verzi, multi elevi ai scolii Hogwarts ar fi avut parte de un sfarsit tragic' citi Ema cuvintele, miscandu-si gura, dar niciun sunet nu-i parasi buzele.
Era adevarata toata faza? Si atunci cum de nu citise despre acest lucru in 'O scurta istorie a castelului Hogwarts'? De ce nu ar scrie cineva despre asa ceva? Erau stiri mai importante in acea perioada? Germania castigase Campionatul de Vajhtah? Nu avea logica. Isi dadu parul dupa ureche, mai de graba intr-un gest de uituc. Avusese mare dreptate Friedrich Nietzsche. Irationalitatea unui lucru nu este un argumnt impotriva existentei sale, ci mai de graba, o conditie a sa.
Tresari usor cand tanara de langa vorbi cu entuziasm si se intoarse spre ea. I se paru putin ciudat. Un Viperin nu vorbea in general atat de vioi cand venea vorba de cei din alte Case. Mai ales intre 'rivale', asa cum precizase Sefa de Casa.
Soimeanca zambi scurt si putin cam fortat.
" - Ema Snow. Incantata!"
Realiza un pas inspre fata si-si intinse mana cu politete.