Angels lie to keep control.
|
28 Aug 2011, 01:58
(This post was last modified: 28 Aug 2011, 16:26 by Lorelai D'Art.)
Post: #1 |
|||
|
|||
OCC: Oricine !
Intrasem inauntru. Inainte sa deschid usa m-am gandit bine daca vreau sa ma aflu intr-un atat de linistit si totusi plin de oameni. Dar imediat dupa cateva secunde am gasit raspunsul potrivit. Categoric imi doream asta. Am intrat cu zambetul pe buze. Am avut grija sa nu trantesc usa dupa mine asa ca am atins elegant lemnul masiv si l-am impins usor pana am auzit o pocnitura usoara. Speram din toata inima ca numai eu o auzisem altfel insemna ca nu mi-a iesit manevra. Am inaintat sperand sa imi gasesc inspiratia pe parcurs. Soarele lovea puternic sticla subtire a geamului facand sa se sparga in mi de raze.Ma intrebam oare cum rezista fereasta aceea ca zi de zi sa fie lovita de acelas soare si noapte de noapte de aceasi luna. Parca sustinea intreaga bolta cereasca. M-am apropiat incet spre geam si l-am deschis. Soarele batea cu aceasi putere , insa nu se mai culegeau cioburi din ea pe podea. Acum toata lumina venea spre mine. Ca o esarfa delicata se aseza pe fata mea si pe intregul meu corp. Simteam cum incet pielea mea se incalzeste. Mi-am inchis ochii. Pentru o clipa aveam impresia ca sunt acolo unde mi-as fi dorti eu sa fiu , dar brusc mi-am dat seama ca nu sunt. Speriata am inchis fereastra si am fugit incet inspre rafturi. "Aici nu ajunge lumina." am gandit eu parca un pic ma usurata.Soarele acela imi amesteca amintiri in cap , si nu vroiam sa imi amintesc. M-am asezat si mi-am rezemat spatele pe randul de jos al raftului. In cateva secunde visele meu de noapte au fost trezite de lumina. Era clar ca trebuie sa fac ceva ca gasesc drumul de intoarcere. Am luat o gura de aer ca si cum as fi baut zece pahare de apa ca sa ma racoresc.Pentru moment traiam cu iluzia ca eu chiar mi-am revenit. Am incercat sa ma intind , dar ceva mi-a blocat miscarea. Cotul meu se izbise de ceva tare facand ca aceasta sa cada pe podea. Privirea mea cadea si ea spre podea zarind imediat ce se intaplase. O carte groasa sedea acum tacuta exact langa mine. Am luat-o in mana sa ii citesc titlul: "Zece cuvinte care dor." Am afisat un zambet diabolic si ma abtineam sa nu rad cu amar. "Hah ! Numai zece ? Uneori ajunge si un singur cuvant , alteori nu sunt destule cuvinte." M-am grabit sa pun la loc carte in locul absent. M-am aplecat mai mult ca sigur sa nimeresc si atunci am vazut ... |
|||
29 Aug 2011, 00:16
Post: #2 |
|||
|
|||
Nu era sigura ce isi dorea. Isi dorea atat de multe. Dorintele se invarteau in capul ei. 'De ce trebuie sa fie viata complicata?' se intreba iar si iar. Si-ar fi dorit ca amintirile sa nu doara. I-ar fi placut ca dorintele sa se indeplineasca. Nu i-ar fi parut rau daca noaptea nu ar fi fost plina de umbre. Dar se pot indeplini niste dorinte atat de importante? Nu era sigura de raspunsul la intrebare. Pentru moment insa avea de gand sa fie singura. Sa se adune un pic. Sa isi puna ordine in ganduri. Sau doar sa uite de toti si de toate. Se hotara sa mearga la biblioteca. Acolo nu o v-a deranja nimeni. V-a putea sa se scufunde intr-o carte. Sa traiasca vietile unor personaje imaginare. Va fi lasata in pace, sa traiasca stiind ca la final o va astepta fericirea, iar toate visele vor fi indeplinite. Daca ar fi putut sa zica asta si despre viata reala. 'Cum sti ca te asteapta un final fericit? De unde sa iei speranta ca sa pasesti in ziua urmatoare?'
Intra pe usa bibliotecii. Atat de liniste. Cat de mult si-o dorea in momentul acela. Isi dadu una dintre multele suvite roz din ochi. Nu vroia sa vada roz, nu vroia sa isi aminteasca faptul ca unii, undeva erau fericiti. 'Mi se pare atat de nedrept. Se duse la un raft mai din fundul bibliotecii. Se aseza si sa rezema de el. Si-ar fi dorit sa fie beata. 'Ultima mea sansa. Macar de as fi beata de bautura, ca sa uit ca de atata timp nu mai reusesc sa ma imbat de fericire.' Cineva ii puse o carte pe par. "Pe care te apuca?" Se ridica si inconjura raftul. De partea cealalta un boboc de la Ochi-de-Soim punea o carte la loc. Ii trecu tot cheful sa tipe. Cand o vazu acolo ghemuita pe pamant, parca evitand lumina. In ochii ei era ceva ce nu putea citi. Lasa mainilein jos, desi ocolise raftulgata sa plesneasca pe cineva. "De ce?" fu tot ce reusi sa spuna. Fata ii zambi timid. Aylee ii zambi inapoi,chinuinduse sa faca acel zambet mai mult cald decat trist. Nu era sigura daca ii reusise sau nu. Se lasa in jos asezanduse turceste. O suvita neagra ii cazu in ochi. o dadu la o parte. 'Unde sunt suvitele roz cand ai nevoie de ele?', se intreba ea, in timp ce lua in mana cartea pe care o pusese inapoi fata.
| when the devil is pulling the strings, all the world must dance | ![]() when i' die i'll go to heaven, because i'm living in hell i am an innocent liar |
|||
31 Aug 2011, 17:52
Post: #3 |
|||
|
|||
Mi-ar fi dorit sa zic ca "imi pare rau daca te-am tras de par" sau "imi pare rau daca te-am deranjat" , dar nu vroiam sa zic nimic din toate astea. Nu imi parea rau ca pe ea a durut-o sau nu pielea capului , nu imi parea rau ca am deranjat-o. Acum statea in fata mea , asezata turceste si isi dadea parul din ochi , parca cautand alte fire.
Era o lumina palida si slaba ce patrundea pana la noi doua. Toata viata mea am incercat sa fug de lumina , de adevarul propriu zis care nu exista , sa fug de existenta. Si acum , ca alta data , aveam impresia ca intunericul putea sa acopere acea raza de adevar care ma lovea de fiecare data cand ma trezeam. Asta pana mi-am dat seama ca intunericul nu exista. Ce era intunericul daca nu e o lipsa a luminii ? Cu toate ca stiam raspunsul , stiam ca intunericul in care credeam cu atata putere nu exista si eu incercam sa imi ucid existenta odata cu ea. Chit ca stiam asta , imi placea sa ma ascund in golul asta. Si se parea ca nu eram singura care incerca sa gaseasca pustiul asta infern. "Nu exista pustiu , doar incapacitatea noastra de a umple golul" imi trecut prin cap. Nu erau gandurile mele , dar mi se potriveau ca propria manusa. Privirea mea a zburat spre raftul alaturat , la o carte cu un cotor gros si visiniu. Am incercat sa citesc titlul , dar ochii mei innebunisera. Sareau de la carte la fata , si de la fata la carte. "Au vreo legatura ? ... La naiba ! Daca as putea sa citesc titlul sa imi dau seama." Int-run final ochii mei hotarasera ce vor sa vada. Privirea mea se oprise direct la viperina din fata mea. Acum era schimbata. Parul ei negru era inundat de suvite roz. "Oare erau acolo si inainte?" a fost prima intrebare care unu trecuse in cap. Niste fire roz care acuma atarnau in ochii ei aproape ca acoperind zambetul ei subtil. Intr-un mod ciudat , imi placeau. Imi placea ceea ce vedeam. Era o viperina care imi dadea impresia de "gotica hotarata" , si asta ma facea sa zambesc. Nu ma mai siteam ciudat din cauza trairilor mele umane. - Hei , imi plac suvitele tale. Te fac mai fericita ? Vad ca toate iti cad in ochi ... E felul de a vedea "viata in roz"? Sau e doar pentru a trai un vis inundat de traseuri fericite ? Poate ca erau prea multe intrebari pentru prima ocazie cand imi deschideam gura. Din politete ar fi trebuit sa ma prezint . Dar avea rost sa imi aminteasca numele ? Daca dorea sa ma mai gaseasca , oricum ne-am mai fi gasit. Doar cat de mare putea sa fie scoala asta ? Da. O intrebare cat se poate de stupida. M Incercam sa descifrez titlul cartii , timp in care imi ascuteam urechea pentru a primi raspuns. Eram sigura ca nu o sa piarda timpul ei de a raspunde. Am tras concluzia asta cand a vrut sa vina sa ma plezneasca. |
|||
« Next Oldest | Next Newest »
|