Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Salcia Batausa

1 2 Next »

/ Ki o tsukete...

OOC: Doar cu Rosalie.

Hm... Castel bizar... Lac bizar... oameni bizari... animale bizare. Într-un asemenea context, şi eu eram bizară. O asiatică la Londra?
Ai observat că de câte ori repeţi un cuvânt îşi pierde sensul?
Bizar.
Două întrebări? De ce două?
Scuzaţi-mă. Bat câmpii. Eu mă abat de la subiect prin definiţie.
Aşa cum am spus. Toate erau bizare la Hogwarts. Singurul lucru care mi se părea mai normal era bătrâna salcie (Vezi să nu!) . Într-una din zile m-am apropiat de ea şi am mângâiat cu degetele subţiri cutele adânci ale trunchiului. Copacul a părut să îmi răspundă cu un scârţâit prelung al ramurilor contorsionate. M-am apropiat şi mai tare şi brusc, exact când Kiwi a zburat de pe umăr pe creştetul meu, iar de acolo pe una dintre crengi, am observat ceva.
-Hei, ăla e un tu-?
Şirul de cuvinte mi-a fost curmat de un zgomot ameninţător scos de salcie, care începuse să-şi agite crengile frenetic şi o azvârlise pe Kiwi în aer.
Am preferat să las la o parte strania reacţie şi să pretind că fusese vina vântului. De asemenea, m-am prefăcut că purtam un oarecare dialog abstract cu bătrâna doamnă vegetală.
-Bine, bine, am zâmbit. Nu te supăra.
-Ea să nu se supere? cârâi pasărea verde, aterizând, cu câteva bătăi scurte din aripi, pa umărul meu.
-Ah, eşti bine, Kiwi?
-Nici pe jumătate consideraţia meritată... Paşi!
Într-adevăr, venea cineva.

In aceasta seara nu voiam sa stau in dormitor, nu aveam chef de citit, nu aveam chef de nimic. Eventual doar de o plimbare pana la Salcia Batausa . Dar si acest lucru era destul de periculos, mai ales in noapte. Doar mine putea sa imi treaca prin gand asa ceva, nu?
Pasii mi s-au indreptat brusc catre imprejurimile Hogwartsului si alergam catre salcie cu dorinta de putina adrenalina astazi. Insa se pare ... ca nu sunt singura careia poate sa ii treaca prin minte asa ceva.
"Buna seara!", am rostit nedumerita.
Oare cine era acea persoana care statea acolo?
M-am apropiat mai mult si mi-am dat seama ca era o fata , plus un papagal sau ceva pe umarul sau.
Hah, soimeanca!, mi-am spus eu in gand mandra observandu-i roba.

-Uh! Konban wa! Bună seara! am spus, întorcându-mă, surprinsă, cu Kiwi păşind pe loc, într-o scenă hilară, pe capul meu.
Am privit zâmbind fata... femeia... în fine... dinaintea mea. "Trebuie să fi fost Ochi de şoim" mi-am zis.
-Eu sunt Shimizui Heiwa. Sau Shizu... Sau Shimi...
"Da, sigur se vede de unde vin...".
Încrezătoare, Kiwi a zburat pe umărul ei. Neştiind ce reacţie ar putea să aibă fata, am strigat după pasăre:
-Shimasen kore da!*.
Ca de obicei, papagalul răspunse, cu ironie:
-Mata koto da**!
-Îmi cer scuze, am zâmbit eu. E încăpăţânată. Apoi, continuând pe un cu totul alt ton, ca şi cum aş fi picat din cer şi replica ar fi trebuit să aparţină unei alte conversaţii cu altă persoană, am întrebat: Cum te cheamă?
__________________________________________________
*Shimasen kore da! - Să nu faci asta.
**Mata Koto da! - Data viitoare.