Darkmark RPG Forum / King's Cross / Peronul 9 si 3/4

« Previous 1 2 3 4 5 Next »

/ Anul VI,here I come!

Anul VI. Suna extraordinar cand o spunea,desi Hayley nu se simtea mai diferit. Intotdeauna isi dorise sa ajunga in acest an,ca sa se poata simti in sfarsit mai mare,dar era aceeasi. Nimic nu se schimbase la ea,doar logica ii spunea ca pur si simplu era mai... mare.

Cufarul i se parea dintr-o data mai usor,iar chestia cu trecutul prin perete chiar plictisitoare. Nu simtea nimic din entuziasmul pe care il simtise in primul an,in al doilea an,si poate si in al treilea an. Era doar inca un an la Hogwarts. Nu putea spune ca o sa fie plictisitor,dar nici chiar asa de interesant ca la inceput. Daca se gandea mai bine,mai urmau doi ani si urma sa ajunga vrajitor! Iar daca ajungea vrajitor,... mai departe nu stia ce sa faca.

Isi alunga repede aceste ganduri marunte si incerca sa se bucure de ultimele momente cand isi mai revede parintii. Trecu prin perete si observa ca trenul inca nu ajunsese acolo,asa ca se hotari sa mai astepte putin, pentru ca poate-poate se intalnea cu cativa prieteni.

Ema inanta cu caruciorul in fata ei. Se obisnuise cu flelul in care lumea se uita la Artemait, bufnita ei alba, ce statea acum cuminte in colivia ei. Cufarul era plin din nou, iar asta o facea pe tanara Soimeanca sa se simta bine. Era o senzatie unica, greu de exprimat in cuvinte. Intotdeauna se bucura sa se intoarca la Hogwarts.
Se uita cu grija in jurul ei, asigurandu-se ca nimeni nu o mai privea. Inainta la un pas normal, disprand din multime prin peretele dintre peroanele 9 si 10.
Ema inspira adanc parfumul peronului vrajitoresc. Trenul nu sosise, iar locul nu era aglomerat. Nu recunostea pe nimeni. Probabil ca cei mai multi de acolo erau boboci.
Bufnita ei incepu sa caraie frenetic, atragandu-i atentia Emei. Artmait isi lungea capul spre cineva din fata fetei. La inceput, Soimeanca nu a recunoscut silueta. Dar apoi... Era cineva cu care nu vorbise prea mult, dar in prezenta careia se simtea bine.
" - Buna, Hayley!" zambi Ema, apropiindu-se.

OOC: Sper ca nu te superi ca am continuat eu.

Melisse tocmai ce intrase in peron si, fiind a patra oara cand intra pe-acolo, oricat de minunat se simtea ca mai incepea un nou an, treaba devenea de-a dreptul plictisitoare.
Insa de data aceasta Mell avea o stire importanta pentru Ema, sefa de casa a Ochilor-de-Soim. O cauta disperata din priviri, insa nu o vedea nicaieri.

Intr-un final, vazu spatele unei fete cu parul lung si ondulat, saten si corpul micut - o recunoscu pe Ema imediat. Se indrepta spre ea si vazu ca vorbea cu Hayley, vara ei de la astropufi.
- Hei! saluta scurt Mell.
Fetele o salutara si ele si Melisse continua:
- Ema, am ceva important sa iti spun!
Mell isi trase rasuflarea si continua.
- Mai stii spiridusul de anul trecut? Cel care ne-a adus mancarea in noaptea cand am iesit prin tunelul de aerisire, Mooky.
Ema dadu din cap in semn de intelegere iar Melisse spuse in continuare.
- ...A murit in urma cu doua seri. continua grav.

Ema ingheta. Dadu sa zambeasca, scuturand incet din cap, dar nu putu. Pricepuse in sfarsit ce ii zicea Cercetasa. Colturile buzelor ei se lasara in jos, iar intre sprancene ii aparu o cuta fina.
" - Nu.."
Vocea ei nu a avut volum. Nu era un cuvant, era doar o masa de aer iesita printre buzele ei.
Mooky fusese spiridusul de casa al bunicilor ei. Atunci cand ei credeau ca viata li se apropie de sfarsit, asa cum Soimeanca avea sa afle mai tarziu, il trimisesera pe micutul spiridus la Hogwarts, unde stiau ca avea sa-i fie bine.
Ema isi sterse obrajii si zambi.
" - Era tare de treaba" spuse ea si se sterse iar.
Vocea i se sparse.
Bufnita sa, Artemait, scoase un tipat de jale. Fata isi dorea sa o fac sa taca, dar se abtinu. Nu-i mai pasa acum.
" Cum s-a intamplat?" ceru ea sa stie, iar glasul ii era mai calm, si totusi rece si intristat in acelasi timp.