Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Coliba Paznicului Vanatului / Apus in coliba lui Hagrid

-Pai..., incepu el pe balbaite, l'am construit...ca sa...
-Ce creatura ai mai adus acolo? intreba Alice suspicioasa.
-Pai, nu stiu daca va priveste, treburi legate de scoala! Nu mai vreti o prajitura?
-Nu! spusera in cor cele trei fete.
-Dar, ce'ar fi daca ne'ai povesti la o cana de ceai? propuse Alice.
-Da, confirma Bell. La o cana de...ceai! accentua ultimul cuvant uitandu'se la Alice.
-Mda, pregatesc eu cateva cani de ceai, ce ziceti? spuse astropufa.
Il apuca pe Hagrid de bratul sau mare, si il conduse in coliba. Acesta rasufla linistit. Se asezara fiecare pe un scaun iar Alice puse un ceainic deasupra jeratecului.
-Deci, incepu ea, preferinte, pentru ceai? Incendio!, sopti si focul din semineu se aprinse. In coliba era liniste, se auzea doar lemnul trosnind in foc. Ceainicul suiera, semn ca apa fierse, si deodata, un zgomot ciudat se auzi din nou.

ooc:Bell, daca continui, hai sa facem rpg'ul asta mai periculor, si sa folosim mai multa magie.

Ramasa cu Jessica, Bell o privi pentru cateva secunde, dupa care privi din nou coliba uriasului. Mai mult ca sigur ascundea ceva ciudat in hambarul de langa ele; cel putin zgomotele oribile ce se auzeau din el asta aratau. Hotarata sa intre, sa vada ce e acolo, deschise gura sa spuna ceva, insa un alt urlet o facu sa se cutremure. Langa ea, astropufa o privi cu ochii mari, in care se citea usor panica.

"-Intram?" se balbai ea.
"-Cred ca nu avem de ales" sopti Bell.
"-Aa..cred ca mi'e frica" spuse brusc fata.
"-Daca vrei, ramai afara..si intoarce'te la Alice" o sfatui Bell.

Jessica aproba usor din cap, si o lua la fuga spre intrarea in coliba lui Hagrid. Ramasa singura, cercetasa lua o gura mare de aer si invarti manerul din fier ruginit. Insa acesta opuse rezistenta, si nu se deschise. Off, Hagrid face vraji mai nou?! se gandi Bell, in timp ce murmura Alohomora!

Usa se deschise, si un miros intepator o dobori pe cercetasa; era intuneric inauntru-o bezna totala, ca in filmele de groaza pe care Bell le vazuse in lumea Incuiatilor. Situatia se prezenta foarte neplacut, iar zgomotele care acum se auzeau din ce in ce mai tare ii dadura de gandit. Sa continue sa mearga sau sa se opreasca si sa se intoarca in coliba?! Nu..trebuia sa descopere ce e acolo; chiar daca ar fi trebuit sa plateasca un pret.

Alice o vãzu pe Jessica intrând pe uºa colibei, la scurt timp dupã zgomotul puternic ce o fãcu sã tresarã.
"Hey Jess, vrei o canã de ceai?" spuse Alice care tocmai umpluse cana lui Hagrid. "Unde e Bell?"
"Mi-a zis sã intru înapoi în colibã, dacã îmi este fricã," spuse micuþa astropufã.
"ªi Bell unde s-a dus?" întreba Alice deodatã alarmatã.
"A vrut sã verifice ce se aflã în hambar, aºa cã a intrat"
"A intrat acolo singurã?"
Alice nu stãtu o secundã pe gânduri. Puse ceainicul jos, ºi ieºi din colibã imediat. Uºa hambarului era închisã, probabil vântul o închise dupã ce Bell intrã. ªopti "Alohomora!" ºi pãºi înãuntru. Încãperea era mult mai întunecatã decât îºi închipui Alice, aºa cã ºopti din nou "Lumos maxima". Un fascicul de luminã ieºi din vârful baghetei ºi luminã peretele întunecat din dreapta lui Alice. Deºi exteriorul hambarului era mic, pereþii interiori se întindeau mult în spate, ºi ºi spre stânga, iar tavanul, Alice nu-l putea zãri la lumina oferitã de baghetã. Cine ºtie ce creaturi ascunsese Hagrid acolo? ªi unde era Bell?
"Bell!" strigã Alice îngrijoratã...

Cercetasa pasi in incaperea intunecata, iar o rafala de vant inchise usa in urma sa; micul scartait o facu sa tresara, facandu'i nervii sa se intinda si mai tare. Simtea cum panica pune stapanire pe ea, dar incerca sa se gandeasca la lucruri mai placute. Mda, nu imi prea iese! se gandi ea, cand un suierat al vantului prin tavanul inalt o facu sa se cutremure. Poate trebuia sa iasa de acolo.

In timp ce mergea prin intunericul strapuns doar de lumina palida a propriei baghete, cercetasa simti cum ceva se apropie de ea, asa ca se pregati de atac; bataile inimii incepura sa semene cu o pasare prinsa in capcana, iar pulsul ii zvacnea dureros in urechi. Se facuse o liniste mormantala, care parea ca inghetase intreaga incapere.

Bell arunca o privire in jur si ofta incetisor; poate doar i se paruse. In clipa urmatoare insa, ceva o prinse de mana, iar bagheta ii zbura pe jos. Intunericul inghiti intregul hambar, iar cercetasa se simti cuprinsa in imbratisarea unei siluete inalte, urat mirositoare.

"-Ajutor!" striga ea. Stia ca probabil nu o auzea nimeni, dar spaima care ii acapara intreaga fiinta nu putea sa o calmeze. Isi simtea fiecare muschi al corpului incordat, iar adrenalina parea ca ii arde venele. Trebuia sa scape de bratele lungi si hidoase ale creaturei ce aproape ii strivea oasele. Durerea incepea sa i se raspandeasca in tot corpul, sub presiunea fricii.

"-Bell?!" striga o voce cunoscuta. Cercetasa ofta usurata, dar cateva clipe mai tarziu se alarma.
"-Alice, ai grija!" raspunse ea. Ultimul lucru pe care si'l dorea era ca astropufa sa cada si ea prizoniera uriasului.

"Alice ai grijã!" Auzi astropufa strigãtul cercetasei. Auzi în vocea ei teamã, ºi îngrijorare. Miºcã din baghetã, ºi scântei se îndreptarã cãtre colþurile camerei, pentru a o lumina. Sub slaba luminã roºie, vãzu o siluetã imensã, întunecatã, ºi la câþiva metri de podea observã pielea albã a prietenei sale.
Coborî bagheta, iar fasciculul de luminã aduse la ivealã o bucatã de lemn, lungã, sub forma unei baghete.
"Oh nu!" spuse încet ridicând bagheta bine cunoscutã a lui Bell. O puse în buzunarul robei, ºi privi în jur. Trebuia sã fie ceva, orice care sã facã luminã, altceva decât slabele raze aruncate de bagheta ei. Un stirgãt al cercetasei o alarmã pe Alice.
"Bell, eºti bine?" întrebã ea. "Þi-am gãsit bagheta"

Bell simtea cum puterile o parasesc; ultimele picaturi de adrenalina i se scurgeau ritmic din vene, lasand'o o prada usoara in ghearele mortii. Simti cum fiecare muschi al corpului se relaxeaza, facand loc unei dureri surde, constante. Locul unde bratele uriasului o strangeau se invinetise deja, si mici furnicaturi i se iveau in degetele de la maini si picioare. Nu mai rezista mult..

Pentru o clipa, dorise sa renunte; in fond, moartea era usoara - viata era grea. Se lupta in fiecare zi sa traiasca..sa respire, sa manance. Si pentru ce? Pentru ca in cele din urma, sa'si gaseasca sfarsitul in bratele de fier ale unei creaturi supra-naturale. Incepuse deja sa ii fie ciuda; stia ca Alice era acolo, dar nu putea sa o strige. Nu vroia sa o puna si pe ea in pericol. Stia deja ca e un pericol de moarte; si avea sa urmeze o lupta pe viata si pe moarte.

"-Bell, ti'am gasit bagheta" striga astropufa. Bagheta..uitase pana si de bagheta; probabil o scapase cand incercase sa fuga. Nici macar asta nu isi amintea. Si totusi, poate trebuia sa incerce sa scape; o evadare. Dar nu stia cum ar trebui sa procedeze. Uriasul o tinea prea strans. Si ii mobiliza mainile.

"-Alice! E un urias!" striga ea, cand o ploaie de scantei trimise de astropufa ii lumina chipul palid. Simtea cum sangele i se scurge din obraji, cu fiecare clipa care trecea, pulsandu'i aproape dureros in urechi.

Privea neputincioasã la mica baghetã, gândindu-se cum ar putea sã i-o redea lui Bell, dar un tipãt o fãcu sã a punã înapoi în buzunarul robei ºi sã priveascã atent in jur. Scrutã împrejurul dar nu putea distinge nimic mai departe de mica luminã împrãºtiatã de bagheta ei.
"Alice, e un uriaº!" auzi strigãtul lui Bell. Uimirea îi ºterse orice expresie de pe faþã, ºi rãmase într-o camerã goalã, întunecatã, fãrã ajutor, gândindu-se cum sã o scape pe prietena ei. Nu putea face nimic.
Ba pot! se gândi deodatã. Sunt vrãjitoare, am o baghetã, trebuie sã o salvez pe Bell! Putea fololsi orice vrajã, sã atragã atenþia uriaºului. Incendio ar fi funcþionat, dar îi putea da drumul lui Bell, ºi Alice nu ºtia la ce înalþime era prietena ei. Uriaº, uriaº, cum te lupþi cu un uriaº? se gândea ea. Tot ce învãþase pânã atunci la ºcoalã, tot ce citise, toate informaþiile i se roteau în minte. Iar deodatã, un gând o fãcu sã deschidã ochii brusc, ºi sã strige:
"Grawp?

Stransa cu putere in bratele uriasului, Bell simtea cum ramane fara vlaga, abandonata in bratele chinuitoare ale mortii; incercarile esuate de a scapa se soldasera cu mai multe rani decat reusie, asa ca in cele din urma cedase. Stia ca Alice e acolo, ca ar putea'o ajuta; dar nu vroia sa isi puna in pericol sora.

"-Grawp?!" striga astropufa, iar uriasul se opri brusc. O ridica pe Bell in fata ochilor, si o privi cum un copil mic priveste o papuse. Oh, te rog, sari macar peste partea in care imi rupi capul! se gandi cercetasa, amintindu'si de zecile de papusi distruse. Trebuia sa scape, acum; dar nu avea bagheta. Prostuto, poti face vraji si fara bagheta! ii spuse o voce mica din mintea ei. Gandi Confundo! si ramase in liniste, asteptand efectul vrajii.

La inceput, uriasul continua sa o priveasca mirat, dupa care incepu sa o scuture. Simtindu'si sangele pus din nou in miscare, Bell se inviora si se strecura printre degetele lui. Incepu sa fuga prin intuneric, nestiind in ce directie se indrepta; era fericita ca scapase din capcana lui Grawp, si isi ghida pasii prin bezna de nepatruns, pana cand se izbi de ceva..sau cineva.

"-Bell!" striga Alice, rasufland usurata. Cercetasa o imbratisa pentru cateva clipe si ofta. Nu erau in siguranta; nu inca. Mai trebuiau sa iasa de acolo, si sa aibe grija sa'l informeze pe Hagrid cu privire la buna-vointa "micutului" Grawp.

Alice incerca sa vada reactiile uriasului la auzul acestui nume. Era foarte posibil sa fie Grawp, nu stia ce se intamplase cu el, si nici in padure nu mai era. Auzi o bufnitura, dar nu stia inca ce se intamplase. Iar apoi, sunetul unor pasi ce alearga. Bell se izbi in ea, si amandoua se imbratisara pentru cateva clipe. Alice era usurata, sa isi poate imbratisa prietena, si sa ii simta inima batand, sa stie ca e in siguranta.
"Bell!" rasufla Alice linistita. Cercetasa gafaia din cauza alergatului. "Esti bine?" intreba ingrijorata.

Bell continua sa gafaie, in cautare continua dupa aer curat; simtea cum plamanii aveau sa'i cedeze curand, din cauza efortului inzecit pe care il facuse atunci cand fugise de langa Grawp. Nu reusea sa se calmeze, deja trecusera minute bune de cand statea intinsa pe spate, in fanul umed.

"-Esti bine?" sopti Alice, cu o voce mica. Cercetasa dadu usor din cap, si incerca sa se ridice.
"-Mai bine ca niciodata" raspunse ea, chicotind.
"-Sincer..Hagrid ar face bine sa rezolve chestia asta" replica Alice, cu o voce dezaprobatoare.
"-Grawp" ofta cercetasa, privind in intuneric. "Ai bagheta mea?!" intreba ea, brusc. Alice zambi, si o scoase din roba; i'o inmana, iar Bell se bucura cand atinse lemnul tare, aromat.

Se ridicara, si incercara sa scruteze intunericul; era o bezna prea profunda, si nu izbuteau sa realizeze in ce parte era iesirea. In cele din urma, Bell trimise o ploaie de scantei in sus, care luminara incaperea. Alice ii urma exemplul, si facu acelasi lucru. In partea dreapta scanteia ceva - salvarea lor.

"-Acolo e usa!" murmura Bell, cu o voce mica.