Asking about mirrors
12 May 2012, 09:01 (This post was last modified: 12 May 2012, 09:02 by Ema Snow.)
Post: #11
Ema isi scutura blugii si i se alatura Julietei. Lacul oglindea acum frontul indepartat de nori negri, furiosi si surprinzatori in felul lor, mult prea migaliti pe valurile usoare ale apei. Brizele reci pareau din ce in ce mai dese, dar pentru Soimeanca era un semn bun. In primul rand, era o metoda de a te racori, iar in al doilea rand, ploile - in special cele violente si electrice, torentiale - o calmau. Era o senzatie asemanatoare spargerii unui borcan atunci cand esti un car cu nervi.

Tanara zambi la vorbele Cercetasei.
" - Cred ca iti poti imagina cat de impiedicata paream in primul an" chicoti ea. " Ma simteam oarecum inutila, cei mari se impiedicau de mine sau dadeau coate si radeau pe infundate. Dar hei! Ce viata ar mai fi la Hogwarts daca nu am pati asta la inceput?"
Ultimele cuvinte o surprinsera si pe ea. Ema isi amintea cu claritate cat de enervata era de toate fazele de genu' cand era o boboaca. Insa, cu cat crescuse mai mult, cu atat nu ii mai pasa. Ea nu fusese niciodata genul de om care sa necajeasca bobocii si, daca putea, incerca sa opreasca orice tentativa a altor persoane, dar ei nu ii mai pasa de ce i se intamplase. Era neutra. Cu toate astea, realiza ca nu ar mai fi fost atat de infipta astazi daca nu erau micile "Uite bobocii!".

Soimeanca se apleca spre marginea lacului, atingand cu degetele-i lungi apa si ramase cu privirea pironita la norii reflectati in lac.

[Image: F3NHsVq.png]
The darkest hour is just before the dawn.
Visit this user's website Find all posts by this user
Quote this message in a reply