Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout
« Previous 1 2 3 4 5 … 16 Next »
/ When I saw you..

**Aileen Denvers** · 18 Aug 2011, 19:35

Marea şi unica mea dragoste,

Îţi mai aduci aminte acele zile în care-ţi spuneam ce-mi doresc cel mai şi cel mai mult?
Îţi mai aduci aminte clipele frumoase pe care le petreceam împreună, nopţile pe care le pierdeam de fiecare dată şi-n care vorbeam orice? Voiam să petrec mai mult timp cu tine şi să nu ratez nici măcar un minut. Şi tu, de fiecare dată, îmi acceptai provocările şi făceai ce voiam eu, iar eu eram mai mult decât încântată. Îmi zâmbeai, iar inima-mi tresărea la fiecare zâmbet pe care mi-l arătai. Doar eu aveam voie să-ţi văd chipul angelic şi doar tu aveai acces la inima şi adevărata mea personalitate. Parcă aveam amândoi 15,16 ani. Nu conta, pentru noi cel puţin.
Erau singurele zile când ne puteam exprima fericirea şi ne puteam face noi amintiri. Erau singurele momente de fericire şi nimeni nu ne-o putea strica. Uitam de toate problemele din viaţă, nu ne mai gândeam la şcoală şi pur şi simplu, îi ignoram pe toţi cei din jurul nostru. Chiar şi pe cei de pe stradă, când treceam pe lângă ei atunci când ne plimbam. Eram doar noi doi şi Dumnezeu care ne veghea de Sus. Pentru restul, existent în această lume, nu acordam importanţă. Eram cea mai fericită când ne plimbam şi vorbeam vrute şi nevrute, iar tu îmi răspundeai mereu şi erai atent şi pe unde traversam. Aveai grijă să nu mă lovească cineva. Mă protejeai şi mă ţineai strâns de mână. Şi eu continuam să merg, trăgându-te după mine. Cele mai frumoase amintiri din viaţa mea sunt reprezentate de vacanţele mici sau mari pe care le petreceam împreună.
Şi timpul trece, iar mie-mi convine. Aştepţi cu nerăbdarea la fel de mare ca şi a mea, să ne revedem. Te gândeşti cu ce să mă mai surprinzi, iar eu mă pregătesc să mă descarc, căci prea multe s-au acumulat in ultimele săptămâni. Şi chiar dacă vorbim zilnic la telefon sau pe messenger, tot mai mult mă descarc când eşti lângă mine, pentru că-n acel moment, ştiu că mă vei strânge puternic în braţe şi mă vei săruta.
Mi-e dor de tine, de timpul pe care-l petrecem împreună. Parcă ne rupem complet de realitate şi ne întoarcem în unicul univers în care doar noi doi avem accesul. Mi-e dor de privirea ta caldă şi de îmbrăţişarea ta puternică care-mi oferă siguranţă. Mi-e dor să mă cuibăresc în braţele tale protectoare şi să mă lipesc de pieptul tău, de corpul tău cald, aşa cum fac de fiecare dată. Eu, micuţă şi firavă, pe lângă tine, puternic şi afectuos numai cu mine. Mi-e dor de zâmbetul tău dulce şi de vocea ta melodioasă care-mi încântă urechile şi-mi ajunge până la inimă. Mi-e dor de nopţile pe care le petreceam împreună şi de dovezile pe care mi le dădeai de fiecare dată când făceam dragoste. Mi-e dor de acele doua cuvinte pe care numai tu ai dreptul să mi le spui.
Abia aştept să ne revedem. Să facem, din nou, amintiri şi să ne gândim cu ele la drag peste zece, douăzeci de ani. Poate chiar şi mai mult.
Te iubesc nespus de mult. Iubirea mea nu are limite. În curând, o să te pot îmbrăţişa, iar tu o să-mi spui ceea ce vreau să aud numai de la tine: te iubesc!

Cu drag,
A ta zăpăcită şi adorabilă iubită.

**Aileen Denvers** · 28 Aug 2011, 13:33

Un zambet.

Când am ajuns la casa mătuşii, aveam faţa plină de lacrimi. Speriată şi îngrijorată, m-a întrebat ce s-a întâmplat. Am inventat repede o minciună şi am spus-o atât de serios încât m-a lăsat în pace. Oricum, trebuia să se grăbească să plece. Avea o şedinţă importantă la servici şi mă rugase frumos să stau cu verişoara mea. Săptămâna trecută împlinise 8 luni şi era mai vioaie decât un copilaş de 5 ani. Dacă ar putea să meargă singură, fără să fie ajutată sau să se ţină de ceva ca să se ridice, ar fi alergat pe afară până acum. Însă, cu toţii ştiam că mai dura ceva timp până să se ridice singurică în picioare. Mătuşa s-a îmbrăcat, s-a mai uitat o singură dată în oglindă şi şi-a luat geanta şi cheile de la maşină. S-a mai uitat o dată la mine şi m-a întrebat dacă sunt bine şi dacă poftesc dupa ceva să o sun şi-mi aduce ea când se întoarce. I-am spus că sunt bine şi să meargă liniştită. De micuţa buburuză nu trebuia să-şi facă griji. M-a pupat şi am închis uşa după ea, urându-i noroc şi evident, spunându-i să aibe grijă pe drum. Ăsta era mai mult un obicei în familie şi m-am obişnuit să spun din când în când.
Înainte să mă trântesc pe canapeaua din sufragerie, am aruncat o privire în cămeruţa micuţei. Era atât de cald încât îmi venea să mă dezbrac. De fapt, mai aveam un maieu pe sub pulovărul care-mi ţinea de cald. Mi l-am dat jos, iar în acea secundă motanul familiei şi-a făcut simţită prezenţa pe la picioarele mele. Voia să-l iau în braţe, dar l-am mângâiat. Am vrut să o privesc, mai întâi pe micuţa fiinţă umană care mi-a răpit inima. Dormea într-o poziţie atât de frumoasă şi haioasă în acelaşi timp. Îmi venea să o mănânc, dar nu doream să o trezesc. Mătuşa-mi spusese înainte să plece că masa de seară avea să o servească după ora 18, când ar trebui să se trezească. Avea un program bine stabilit şi nu trebuia să i-l stricăm.
M-am aşezat lângă patul ei şi am atins-o uşor pe mânuţă. A tresărit când degetele mele reci au atins pielea ei caldă. A tras brusc şi puternic aer în piept şi a adormit la loc. Era prea scumpă, iar eu nu mai puteam de dragul ei. Bine, toată familia era aşa, dar eu aveam o legătură ceva mai specială. Asta am simţit încă de când am luat-o în braţe, pentru prima dată, la spital. De fiecare dată când vin în vizită, ţipă de bucurie şi se manifesta într-un mod plăcut când privirile noastre se reîntâlnesc. Atunci uit de toate supărările şi problemele. Toată atenţia şi iubirea mea sunt îndreptate către ea. Mi-a cucerit inima din prima. A fost ca o săgeată a lui Cupidon aţintită spre mine. Nu mi-am dat seama la început, dar cu timpul am observat şi chiar cei din familie au sesizat asta. Eram cele mai fericite când ne întâlneam: eu zâmbeam şi o îmbrăţişam, iar ea mă pupa în felul ei şi râdea.
Am luat motanul în braţe şi am dat să plec, să o las să-şi facă somnul. Nu au trecut nici câteva secunde că m-am şi trezit cu ea plângând. Am dus motanul în dormitorul mătuşii şi m-am întors la micuţa buburuză. Când m-a văzut, mi-a zâmbit, apoi s-a băgat cu capul sub pătură. Fără să fac vreo mişcare bruscă şi fără să o sperii, pentru ca era adormită, am luat-o în braţe. Am aşezat-o pe pieptul meu, iar ea cu capul pe umărul meu şi cu mâinile ca şi cum ar vrea să mă îmbrăţişeze. Am acoperit-o cu pătura şi m-am dus în sufragerie. M-am aşezat uşor pe canapea şi m-am uitat la ea. Îmi zâmbi din nou, deşi nu avea încă dinţişorii ieşiti. Bine, mint, se vedeau vreo doi, dar nu ieşiseră ca lumea. Mai era timp. Doctora de familie spusese că o să iasă încet şi că nu trebuie să ne facem griji.
După ce ne-am privit amândouă, micuţa s-a aşezat cu capul pe umărul meu şi a adormit în doar câteva secunde. Simţindu-i căldura şi având un miros specific de bebeluş, cu televizorul pornit, dar la volum mic, am adormit şi eu în câteva minute. Nu ştiu cât timp a trecut. Cert era că atât mătuşa cât şi unchiul au ajuns acasă. Afară era întuneric şi ea încă mai dormea. În şoaptă, părinţii mi-au spus că arătam aşa de bine încât nu au îndrăznit să ne trezească. Ne-a acoperit cu o pătură mai groasă şi mare şi ne-au lăsat în pace. Evident, unchiul nu s-a putut abţine şi ne-a făcut câteva poze. Într-adevăr, ieşisem bine amândouă. Când am plecat, la aproape o oră de când m-am trezit, am realizat cu stupoare că nervii şi motivul pentru care eram supărată când am venit nu mai erau in inima mea, ci undeva rătăcite în minte. Făceau, acum, parte din trecut. Am zâmbit şi m-am îndreptat spre casă. Acum, lacrimile nu mai curgeau, pentru că nu aveau un motiv să iasă la suprafaţă.

Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout « Previous 1 2 3 4 5 … 16 Next » //  / When I saw you..

Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout
« Previous 1 2 3 4 5 … 16 Next »
/ When I saw you..